{"id":5115,"date":"2022-07-24T12:45:03","date_gmt":"2022-07-24T09:45:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5115"},"modified":"2022-07-24T12:45:09","modified_gmt":"2022-07-24T09:45:09","slug":"fotbal-si-poezie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5115","title":{"rendered":"Fotbal \u0219i poezie"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta-749x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-5116\" width=\"375\" height=\"512\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta-749x1024.jpg 749w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta-219x300.jpg 219w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta-768x1051.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta-480x657.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta.jpg 799w\" sizes=\"auto, (max-width: 375px) 100vw, 375px\" \/><figcaption>Andrei Mocu\u021ba, <em>Contact<\/em>, Casa de Pariuri Literare, Bucure\u0219ti, 2022<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p>La doi ani distan\u021b\u0103 dup\u0103 \u0219i m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu <em>Portret al artistului dup\u0103 moarte<\/em> (ap\u0103rut la Editura Universit\u0103\u021bii de Vest, Timi\u0219oara, centrat \u00een mare parte pe figura recent disp\u0103rut\u0103 a tat\u0103lui, ca o suit\u0103 de reflec\u021bii sincere &amp; emo\u021bionante despre absen\u021b\u0103), <em>Contact<\/em> e un volum care, \u00een ciuda afinit\u0103\u021bii cu cel amintit mai sus, pe care \u00eel continu\u0103 \u0219i \u00eel dezvolt\u0103 la nivel tematic, \u00ee\u0219i propune s\u0103 ias\u0103 pu\u021bin din \u201ecanoanele\u201d artistice proprii ale lui Andrei Mocu\u021ba.<\/p>\n\n\n\n<p>Altfel spus, pretextul SF \u2013 toat\u0103 placheta e scris\u0103 sub forma unor \u201emisive\u201d spa\u021biale, venite dintr-un viitor relativ apropiat, filtrate din perspectiva celui care prive\u0219te din afar\u0103 \u00een\u0103untru, spre P\u0103m\u00e2nt \u2013 func\u021bioneaz\u0103 aici ca angrenaj pentru derularea filmelor sentimental-duioase pe care mizeaz\u0103 poemele, pentru c\u0103, indiferent dac\u0103 mascat uneori, poetul r\u0103m\u00e2ne un sentimental cu acte \u00een regul\u0103, chiar \u0219i c\u00e2nd vrea s\u0103 fie altfel. Cum am spus, e doar un pretext toat\u0103 arm\u0103tura asta futuristic\u0103, pentru c\u0103 ea conteaz\u0103 doar ca principiu ordonator, de clarificare a nebuloaselor &amp; turbulen\u021belor memoriei \u2013 e misiunea textelor de aici o astfel de \u201econtabilizare\u201d personal\u0103. Ea era evident\u0103 (\u0219i mult mai ap\u0103sat\u0103) \u00een volumul anterior, dar aici \u201esufer\u0103\u201d de un soi de relaxare (deta\u0219are e mult spus), de temperare a instinctului confesiv prin apelul la tot soiul de trucuri stilistice, dincolo mai pu\u021bin tentante. Nu-i nimic spectaculos aici \u00een termeni de stilistic\u0103, \u00eens\u0103 Andrei Mocu\u021ba nu e un artizan sofisticat al cuvintelor. A\u0219 zice c\u0103 e mai degrab\u0103 un <em>player<\/em>, un povestitor cu o verv\u0103 mai rar \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een poezie, undeva \u00eentre ludicul lui Brautigan \u0219i ironia ideatic\u0103 a lui Ion Mure\u0219an din eseuri. Chiar \u0219i c\u00e2nd vorbe\u0219te de tema grav\u0103 a plachetei, arondat\u0103 portretului <em>in absentia<\/em> al tat\u0103lui, nici urm\u0103 de patos, de\u0219i ar avea loc. Ba chiar, a\u0219 zice c\u0103 Andrei Mocu\u021ba lucreaz\u0103 prin diversiune; singur\u0103tatea &amp; moartea sunt motive, aici, pentru a vorbi despre de toate, cu mult\u0103 priz\u0103, de fiecare dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Dincolo de poze \u0219i retorici <em>cool<\/em>, care s\u0103 sune bine, poate cu filme <em>insta<\/em>, r\u0103m\u00e2ne emo\u021bia &amp; sentimentul, pe care Andrei Mocu\u021ba se pricepe s\u0103 le transpun\u0103 \u00eentr-un mod conving\u0103tor.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Fotbal \u0219i poezie, pentru c\u0103 poemele din <em>Contact<\/em> au o cursivitate ludic\u0103 a ideilor; poetul se joac\u0103, le \u00eentoarce pe toate p\u0103r\u021bile, dribleaz\u0103 printre idei. Ar fi \u0219i aici o tem\u0103 destul de evident\u0103 a volumului, aceast\u0103 efervescen\u021b\u0103 a ideii, pe care Andrei Mocu\u021ba \u0219i-o exerseaz\u0103 prin exerci\u021biile lui altfel cu un aer jucat re\u021binut, aparent cerebral-abstracte, \u00eentru totul \u00een asentiment cu decorul spa\u021bial de care uzeaz\u0103, dar care sf\u00e2r\u0219esc, chiar \u0219i c\u00e2nd par c\u0103 merg \u00eentr-o direc\u021bie sobr\u0103, \u00een poant\u0103\/ schem\u0103: \u201esingur\u0103tatea te poate mistui mai puternic\/ dec\u00e2t frica de moarte\/ dac\u0103 n-ai amintiri dragi de care s\u0103 te ag\u0103\u021bi\/ cum ar fi \u00eentrebarea unui pu\u0219ti\/ din clasa a treia\/ venit\u0103 de nic\u0103ieri \u00een mijlocul orei\/ de englez\u0103:\/\/ <em>Teacher\/ dac\u0103 <\/em>men<em> \u00eenseamn\u0103 oameni \u0219i <\/em>car<em> ma\u0219in\u0103\/ atunci m\u0103tu\u0219a Carmen e Transformer?<\/em>\u201d, <em>2046<\/em>. Mai relaxeaz\u0103 pu\u021bin din emisie o astfel de strategie, f\u0103r\u0103 s-o anuleze cu totul \u00een gravitatea ei, \u00eens\u0103. \u00cen subsidiar, se cite\u0219te la tot pasul, \u00een astfel de \u00eencerc\u0103ri de detensionare a discursului, devotamentul lui Andrei Mocu\u021ba pentru poezie \u2013 probabil mo\u0219tenit pe linie patern\u0103. A\u0219a se face c\u0103 volumul las\u0103, pe alocuri, impresia unui laborator febril de crea\u021bie; poetul \u00eencearc\u0103 forme, accept\u0103 provoc\u0103ri literare (!), iar texte ca <em>2056<\/em>, care porne\u0219te tocmai de la ideea asta a literaturiz\u0103rii trivialului (\u201e\u00eentre timp poezia a murit\/ ca form\u0103\/ de exprimare\/ fiindc\u0103 toate combina\u021biile de cuvinte\/ au fost epuizate\/ ea continu\u0103 s\u0103 mai fie scris\u0103\/ doar de inteligen\u021bele\/ artificiale\/ programate s\u0103 inventeze\/ un nou limbaj:\/\/ <em>las\u0103-m\u0103 s\u0103-mi tachinez fundul\/<\/em> <em>\u0219i p\u0103s\u0103ricile din partea\/<\/em> <em>mea privat\u0103\/\/<\/em> <em>personal<\/em> <em>numai tu \u0219i cu mine putem\/<\/em> <em>menstrua \u00eempreun\u0103\/\/<\/em> <em>contacteaz\u0103-m\u0103 prin linkul\/<\/em> <em>de mai jos<\/em>\u201d), devin spa\u021bii de manevr\u0103 pentru verva discursiv\u0103 a poetului. F\u0103r\u0103 sofistic\u0103rii sau rafinamente, \u00eens\u0103, pentru c\u0103 e departe de astfel de proiecte ambi\u021bioase volumul terapeutic al lui Andrei Mocu\u021ba.<\/p>\n\n\n\n<p>F\u0103r\u0103 s\u0103 fie o revela\u021bie la nivel de construc\u021bie (\u0219i, \u00een fond, nici la nivel tematic), <em>Contact<\/em> adun\u0103 ni\u0219te texte care merit\u0103 citite pentru c\u0103 poezia poate (\u0219i trebuie) s\u0103 fie \u0219i asta: dincolo de poze \u0219i retorici <em>cool<\/em>, care s\u0103 sune bine, poate cu filme <em>insta<\/em>, r\u0103m\u00e2ne emo\u021bia &amp; sentimentul, pe care Andrei Mocu\u021ba se pricepe s\u0103 le transpun\u0103 \u00eentr-un mod conving\u0103tor, chiar \u0219i cu discursul lui de \u201eb\u0103tr\u00e2n\u201d \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u00eenainte de vreme, cu inflexiuni culturale ceva mai \u00eendep\u0103rtate de \u201etonul\u201d momentului (ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu-i racordat la ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jur \u2013 <em>2047<\/em> e o razie-inventar a celor mai importante evenimente din ultimul secol, fic\u021bionalizate ori ba, \u0219i o dovad\u0103 a sensibilit\u0103\u021bii contemporane pe care o fac poemele sale, care pot s\u0103 fie \u0219i razant-ironice, \u00een stil Andrei Zb\u00eernea, c\u00e2nd vor). R\u0103m\u00e2ne, \u00eens\u0103, mereu o urm\u0103 de triste\u021be \u00een textele astea, o concluzie, de fiecare dat\u0103, care n-are cum s\u0103 fie altfel dec\u00e2t extrem de personal\u0103, a\u0219a cum se cite\u0219te \u00een poemul <em>2048<\/em>: \u201etoate posibilit\u0103\u021bile infinite\/ toate alegerile de-a lungul anilor\/ toate visurile din tinere\u021be\/ \u0219i dezam\u0103girile de pe parcurs\/ toate traseele care mi-au marcat\/ destinul\/ toate deciziile pe care nu\/ le-am luat\/\/ absolut toate\/m-au adus \u00een punctul unde\/ sunt acum\/\/ singur\/ \u00een mijlocul universului\/ dorind s\u0103 mai fie cineva aici\/ cu care s\u0103 pot vorbi\u201d, continuat\u0103 \u00eentr-o not\u0103 \u0219i mai grav\u0103 \u00een poemul urm\u0103tor: \u201eanul acesta \u00eemplinesc v\u00e2rsta\/ la care tat\u0103l meu a murit\/\/ parc\u0103 mi-e ru\u0219ine\/ s\u0103 tr\u0103iesc mai mult dec\u00e2t el\u201d, <em>2049<\/em>. De fapt, mi se pare c\u0103 odat\u0103 cu titlul, poetul \u00ee\u0219i descifreaz\u0103 miza esen\u021bial\u0103 a volumului \u0103sta: nu at\u00e2t o pledoarie pentru portretul tat\u0103lui disp\u0103rut (de\u0219i, pe alocuri, prinde, clar, accente puternice), c\u00e2t mai degrab\u0103 un apel pentru apropiere, nevoia de <em>Contact<\/em> &amp; leg\u0103tur\u0103, ce r\u0103zbate cu discre\u021bie de fiecare dat\u0103: \u201ec\u00e2nd dou\u0103 corpuri se atrag gravita\u021bional\/ atrac\u021bia este reciproc\u0103\/\/ poate p\u0103rea doar un simplu principiu\/ de baz\u0103 al fizicii spa\u021biale\/ dar\/ cred c\u0103 am g\u0103si mai u\u0219or iubirea\/ dac\u0103 suntem \u00eempin\u0219i constant\/ unii c\u0103tre ceilal\u021bi\u201d, <em>2043<\/em> vs. \u201enu \u0219tim ce s\u0103 facem cu alte civiliza\u021bii\/ esen\u021bial diferite de cea\/ a noastr\u0103\/\/ \u00een limba yaghan a b\u0103\u0219tina\u0219ilor \u021a\u0103rii de Foc\/ <em>mamihlapinatapai\/<\/em> se traduce printr-o situa\u021bie\/ \u00een care dou\u0103 entit\u0103\u021bi aflate fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103\/ \u00ee\u0219i doresc acela\u0219i lucru\/ dar niciuna\/ nu e capabil\u0103 s\u0103 \u00eel exprime prima\u201d, <em>2062<\/em>. Cam aici a\u0219 zice c\u0103 se pozi\u021bioneaz\u0103 cel mai bine Andrei Mocu\u021ba, \u00een astfel de momente de intimitate consumate f\u0103r\u0103 nimic patetic, care prizeaz\u0103 o vulnerabilitate pur\u0103, nedisimulat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><em>All in all<\/em>, un volum dinamic, cu toat\u0103 poza lui aparent deta\u0219at-monoton\u0103, care vorbe\u0219te \u0219i altfel despre biografie, alienare personal\u0103 &amp; <em>all that jazz<\/em> \u0219i \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te, astfel, condi\u021bia de discurs pur confesiv, \u00een sensul clasic al cuv\u00e2ntului. G\u0103selni\u021ba spa\u021bial\u0103 func\u021bioneaz\u0103 bine de la un cap\u0103t la altul \u00een <em>Contact<\/em>, de\u0219i cu rol mai degrab\u0103 decorativ; r\u0103m\u00e2n ni\u0219te poeme articulate \u0219i-o pledoarie conving\u0103toare, chiar dac\u0103 discret\u0103, pentru rela\u021bionare &amp; apropiere.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La doi ani distan\u021b\u0103 dup\u0103 \u0219i m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu Portret al artistului dup\u0103 moarte (ap\u0103rut la Editura Universit\u0103\u021bii de Vest, Timi\u0219oara, centrat \u00een mare parte pe figura recent disp\u0103rut\u0103 a tat\u0103lui, ca o suit\u0103 de reflec\u021bii sincere &amp; emo\u021bionante despre absen\u021b\u0103), Contact e un volum care, \u00een ciuda afinit\u0103\u021bii cu cel amintit mai sus, pe care \u00eel continu\u0103 \u0219i \u00eel dezvolt\u0103 la nivel tematic, \u00ee\u0219i propune s\u0103 ias\u0103 pu\u021bin din \u201ecanoanele\u201d artistice proprii ale lui Andrei Mocu\u021ba. Altfel spus, pretextul SF \u2013 toat\u0103 placheta e scris\u0103 sub forma unor \u201emisive\u201d spa\u021biale, venite dintr-un viitor relativ apropiat, filtrate din perspectiva<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":5116,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,192,140,1093,9],"coauthors":[],"class_list":["post-5115","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-andrei-mocuta","tag-critica-literara","tag-nr-5-2022","tag-poezie"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Andrei_Mocuta.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5115","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5115"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5115\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5117,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5115\/revisions\/5117"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5116"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5115"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5115"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5115"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5115"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}