![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Luc-Badesco-La-Generation-poetique-de-1860-1024x667.jpg\")
\u00cen cotidianul parizian Ce Soir<\/em> din 23 iulie 1939, ap\u0103rea o banal\u0103 \u015ftire de fapt divers, \u00een josul uneia dintre pagini, despre un jaf m\u0103runt la un hotel parizian din Cartierul Latin. Ea suna \u00een felul urm\u0103tor: <\/p>\n\n\n\n Profesorul de litere din Rom\u00e2nia c\u0103ruia ho\u0163ii i-au luat tot ce au g\u0103sit de valoare \u00een camera sa de hotel era fostul profesor de literatur\u0103 francez\u0103 de la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea al lui Virgil Ierunca. Articolul din cotidianul de mare tiraj Ce Soir<\/em> este primul semn pe care l-am putut g\u0103si al prezen\u0163ei lui Lucian B\u0103descu la Paris. Luc Badesco, cum avea s\u0103 fie cunoscut mai t\u00e2rziu, va parcurge cu tenacitate un drum nu lipsit de greut\u0103\u0163i, reu\u015find \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 devin\u0103 primul rom\u00e2n profesor de literatur\u0103 francez\u0103 la Sorbona[1]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Enciclopedia exilului literar rom\u00e2nesc<\/em>, Florin Manolescu afirm\u0103 c\u0103 Lucian B\u0103descu ar fi plecat \u00een Fran\u0163a \u00een noiembrie 1939. Afirma\u0163ia este \u00eens\u0103 inexact\u0103; o \u015ftim de-acum cu certitudine, gra\u0163ie \u015ftirii din Ce Soir<\/em>. care confirm\u0103 prezen\u0163a sa la Paris \u00een luna iulie. Dar nu e singura dovad\u0103 pe care am g\u0103sit-o \u00een acest sens: conform registrelor de la \u00c9cole Pratique des Hautes \u00c9tudes, B\u0103descu se afla deja la Paris \u00eenc\u0103 din 1938, fiind \u00eenscris la celebra \u015fcoal\u0103. \u015ei, asemenea altor rom\u00e2ni afla\u0163i la studii \u00een capitala Fran\u0163ei \u00een acea vreme, ca Emil Cioran, Bucur \u0162incu sau Constantin Noica, st\u0103tea prin hoteluri pariziene ieftine, accesibile studen\u0163ilor rom\u00e2ni mai pu\u0163in avu\u0163i \u015fi unde ho\u0163ii aveau \u015fi ei, dup\u0103 cum am v\u0103zut, un acces facil\u2026<\/p>\n\n\n\n Beneficiind de o burs\u0103 important\u0103, Lucian B\u0103descu a putut s\u0103 studieze \u015fi dup\u0103 r\u0103zboi \u00een capitala Fran\u0163ei, petrec\u00e2ndu-\u015fi majoritatea timpului \u00een arhive. Erudi\u021bia sa, pe care Virgil Ierunca o considera \u201e\u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare\u201d, era o tr\u0103s\u0103tur\u0103 definitorie pentru el. \u015ei-a format-o petrec\u00e2nd nenum\u0103rate ore \u00een biblioteci \u015fi arhive, consult\u00e2nd publica\u021bii dintre cele mai obscure. Rezultatele nu vor \u00eent\u00e2rzia s\u0103 apar\u0103. C\u00e2nd se credea c\u0103 nu se mai poate g\u0103si nimic nou \u00een materie de Baudelaire, totul fiind cercetat \u00een am\u0103nunt \u015fi inventariat, i se datoreaz\u0103 descoperirea unei variante necunoscute a poemului Le Vin des chiffonniers<\/em>. Este vorba de prima versiune a poemului din Florile r\u0103ului<\/em>, pe care B\u0103descu o g\u0103sise \u00eentr-un num\u0103r din 1854 al unui almanah dedicat viniculturii, Jean Raisin<\/em> (o publica\u0163ie f\u0103r\u0103 \u00eensemn\u0103tate, dar ilustrat\u0103 de Gustave Dor\u00e9 !). A scris despre aceast\u0103 descoperire a sa \u00een articolul \u201eBaudelaire et la revue Jean Raisin<\/em>: la premi\u00e8re publication du Vin des chiffonniers<\/em>\u201d, care a ap\u0103rut \u00een 1957, \u00een num\u0103rul pe lunile ianuarie-martie al Revue des sciences humaines, <\/em>dedicat centenarului Florilor r\u0103ului<\/em>. Fa\u0163\u0103 de poemul publicat \u00een volumul din 1857, care are 8 strofe, cel din Jean Raisin<\/em> e ceva mai scurt, av\u00e2nd doar \u015fase, multe versuri fiind diferite de cele din varianta final\u0103. Descoperirea a produs o v\u00e2lv\u0103 at\u00e2t de mare \u00een r\u00e2ndul speciali\u015ftilor \u00eenc\u00e2t numele s\u0103u va ap\u0103rea \u015fi \u00een amplul catalog al expozi\u0163iei Charles Baudelaire din luna decembrie a aceluia\u015fi an, expozi\u0163ie organizat\u0103 la Biblioteca Na\u0163ional\u0103 a Fran\u0163ei. Mai multe articole ap\u0103rute cu acest prilej \u00eel men\u0163ioneaz\u0103, numele s\u0103u fiind citat ulterior \u00een c\u0103r\u021bi \u0219i teze de doctorat despre Baudelaire.<\/p>\n\n\n\n Iat\u0103 ce afl\u0103m de la Virgil Ierunca cu privire la aceast\u0103 descoperire a lui Luc B\u0103descu: \u201eJean Pommier, de la Coll\u00e8ge de France, vrea s\u0103-l cunoasc\u0103 pe loc, Antoine Adam \u00eel citeaz\u0103 \u00een cursurile lui de la Sorbona, Claude Pichois, \u00een ultima edi\u0163ie Baudelaire din Pl\u00e9iade, dup\u0103 cum un alt viitor profesor al Sorbonei, Pierre Citron, \u00eel pomene\u015fte \u00een faimoasa lui tez\u0103 despre imaginea Parisului \u00een literatura francez\u0103.\u201d[2]<\/a> Datorit\u0103 acestui articol, B\u0103descu a devenit cunoscut \u00een mediile universitare pariziene, urmarea fiind c\u0103 i s-a oferit un post de cercet\u0103tor la Centre National de la Recherche Scientifique. Va avea \u00een acest fel posibilitatea de a-\u0219i \u00eencepe lucrul la o tez\u0103 de doctorat \u0219i apoi s\u0103 devin\u0103 profesor de literatur\u0103 francez\u0103 la Sorbona. Monica Lovinescu relateaz\u0103 \u00een memoriile sale cum a avut loc sus\u021binerea tezei, scena fiind una memorabil\u0103: \u201eC\u00e2nd \u0219i-a sus\u021binut teza de doctorat la Sorbona, La G\u00e9n\u00e9ration po\u00e9tique de 1860<\/em>, contrazic\u00e2nd tezele general admise, \u00ee\u0219i admonesta profesorii din juriu \u2013 atitudine f\u0103r\u0103 precedent \u00eentr-o astfel de ceremonie, c\u00e2nd trebuie s\u0103 ascul\u021bi resemnat, \u0219i dac\u0103 se poate, cu sur\u00e2sul respectuos pe buze, criticile ce fac parte \u0219i ele din ritual, s\u0103 r\u0103spunzi politicos, f\u0103r\u0103 a-\u021bi sus\u021bine cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare punctul de vedere. Luc avea prieteni \u00een juriu \u0219i \u00eei tutuia ca la cafenea, replic\u00e2nd cu violen\u021b\u0103 la orice observa\u021bie. \u00cen pauz\u0103 a trebuit s\u0103-i atragem insistent aten\u021bia: nu-mi amintesc s\u0103 se fi cumin\u021bit nici \u00een partea a doua. A fost o sus\u021binere memorabil\u0103 prin atitudinea scandaloas\u0103 a doctorandului. Dar \u0219i prin originalitatea ideilor sale ce sf\u00e2r\u0219eau prin a se impune.\u201d[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n R\u00e2ndurile Monic\u0103i Lovinescu dau seam\u0103 nu doar despre natura impulsiv\u0103 a lui Luc B\u0103descu, ci \u015fi de erudi\u0163ia enorm\u0103, care \u00eei permitea s\u0103-i contrazic\u0103 pe cei mai competen\u0163i speciali\u015fti. Teza sa, publicat\u0103 \u00een 1971, este o lucrare de referin\u021b\u0103, \u00een dou\u0103 volume totaliz\u00e2nd peste 1.400 de pagini, citat\u0103 adesea de c\u0103tre cercet\u0103torii poeziei franceze din secolul al XIX-lea. Despre ea, Virgil Ierunca scria, elogios, c\u0103 \u201e[\u2026] \u00eendat\u0103 dup\u0103 apari\u0163ie, aceast\u0103 tez\u0103 a fost comentat\u0103 \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul Carrefour<\/em> de Pascal Pia, \u00een Lettres Fran\u00e7aises<\/em>, de Hubert Juin, \u00een Les Nouvelles Litt\u00e9raires<\/em> de Fran\u00e7oise Reiss etc. Astfel, lucrarea lui Lucian B\u0103descu n-a r\u0103mas doar o curiozitate universitar\u0103, repede \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 \u00een arhivele reci unde se odihnesc at\u00e2tea teze de doctorat. Ea a devenit un studiu de referin\u0163e vii pentru oricine vrea s\u0103 cunoasc\u0103 zv\u00e2rcolirile \u015fi ideologice \u015fi literare ale secolului al XIX-lea [\u2026].\u201d[4]<\/a><\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Pentru am\u0103nunte \u015fi preciz\u0103ri privind biografia lui Lucian B\u0103descu, vezi Alexandru Seres, O figur\u0103 uitat\u0103 a exilului rom\u00e2nesc: Luc B\u0103descu<\/em>, \u00een revista Apostrof<\/em> nr. 6\/2018.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Virgil Ierunca, Subiect \u015fi predicat<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 1993, p. 49.<\/p>\n\n\n\n\u201e\u00cen cursul nop\u0163ii, ho\u0163ii au p\u0103truns \u00een camera de hotel a d-lui Badescu Lucien, profesor de litere din Rom\u00e2nia, \u00een trecere prin Paris, la nr. 10 de pe strada Dupuytren. Au disp\u0103rut lu\u00e2nd cu ei un portofel cu 5000 de franci, bani rom\u00e2ne\u015fti, acte de identitate \u015fi un ghiul de aur, toate \u00een valoare de aproximativ 10.000 de franci.\u201d\n\n<\/pre>\n\n\n\n
![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Jean_Raisin_1854-1-1024x771.jpg\")
\n\n\n\n