{"id":5086,"date":"2022-07-22T08:23:20","date_gmt":"2022-07-22T05:23:20","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5086"},"modified":"2022-07-22T08:23:25","modified_gmt":"2022-07-22T05:23:25","slug":"un-conservator-stimabil-si-o-misie-imposibila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5086","title":{"rendered":"Un conservator stimabil \u0219i-o misie imposibil\u0103"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"390\" height=\"600\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Roger_Scruton.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-5087\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Roger_Scruton.jpg 390w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Roger_Scruton-195x300.jpg 195w\" sizes=\"auto, (max-width: 390px) 100vw, 390px\" \/><figcaption>Roger Scruton, <em>Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be<\/em>, Humanitas, 2022<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>C\u0103r\u021bile lui Roger Scruton au harul de-a te disloca dintr-un confort al prejudec\u0103\u021bilor \u0219i al opiniilor \u00eendelung exersate. Ele propun exerci\u021bii de dezmeticire. Pentru a fi realizabil un astfel de proiect trebuie s\u0103 fii disponibil, adic\u0103 s\u0103 ai o plasticitate a min\u021bii suficient de mare \u00eenc\u00e2t g\u00e2ndul s\u0103 nu zac\u0103 \u00eentr-o leneveal\u0103 conspirativ\u0103. Este vorba despre o anume stare de relaxare a spiritului, nu \u00een sensul unui relativism conjunctural, ci, dimpotriv\u0103, \u00een asumarea f\u0103r\u0103 \u00eencr\u00e2ncenare a ipostazei critice. Cartea lui Czes\u0142aw Mi\u0142osz, <em>G\u00e2ndirea captiv\u0103<\/em>, nu-\u0219i epuizeaz\u0103 analiza \u0219i sugestiile reflexive imediat ce ie\u0219im din sfera unui regim de dictatur\u0103. Din nefericire, <em>g\u00e2ndiri captive<\/em> \u00eenregistr\u0103m chiar \u0219i \u00een cele mai func\u021bionale regimuri democratice la in\u0219i retractili \u00een fa\u021ba provoc\u0103rilor, bine baricada\u021bi \u00een dogme, \u00een scenarii f\u0103r\u0103 ferestre de comunicare spre pia\u021ba liber\u0103 a ideilor, prizonieri ai unui <em>confirmation bias<\/em> protectiv, placentar. A st\u0103rui vegetativ \u00een <em>g\u00e2ndire captiv\u0103<\/em> este, iat\u0103 o <em>figur\u0103<\/em>, un <em>pattern<\/em> al naturii umane. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, <em>Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be<\/em>, cartea politropicului intelectual britanic, este un br\u00e2nci. Oarecum brusca\u021bi, suntem invita\u021bi la un exerci\u021biu speculativ inteligent \u0219i conving\u0103tor. Folosul suprem este tocmai acela de-a fi dispu\u0219i s\u0103 repudiem propria suficien\u021b\u0103, mai precis \u00eenn\u0103molirea provocat\u0103 de prizonieratul \u00eendelungat \u00een lag\u0103rul min\u021bii \u00eenc\u00e2ntate p\u00e2n\u0103 la idolatrie de <em>marfa pe stoc<\/em> acumulat\u0103 \u00een ani buni de achizi\u021bii culturale conforme. O <em>zon\u0103 de risc<\/em> se \u00eentinde imediat \u00een proximitatea unui cititor altminteri prudent, decis s\u0103-\u0219i conserve confortul \u0219i s\u0103-\u0219i menajeze vanit\u0103\u021bile, mefient \u00een a fi surprins ambuscat \u00eentr-un interval al interoga\u021biilor f\u0103r\u0103 arvun\u0103 dat\u0103 cumin\u021beniei. Dimpotriv\u0103, zona cu pricina poate constitui un festin pentru cei dispu\u0219i la un amplasament \u00een orizontul provoc\u0103rii. Fire\u0219te, ne situam f\u0103r\u0103 echivoc \u00een cel de-al doilea pluton, al celor dispu\u0219i s\u0103 renun\u021be la un optimism de complezen\u021b\u0103, \u00een favoarea unui pesimism bine chibzuit.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen eseul de fa\u021b\u0103, Roger Scruton ne propune spre disecare \u0219i luare aminte dou\u0103 atitudini umane de maxim\u0103 extensie, dar nu provocate de caracteristici de temperament c\u0103rora s\u0103 le fim specifici prin matrice subiectiv\u0103. Miza c\u0103r\u021bii nu este una psihologic\u0103. Este vizat\u0103 ra\u021biunea, idea\u021bia \u00een urma c\u0103reia adopt\u0103m pozi\u021bii \u0219i asum\u0103m roluri determinate de o <em>ideologie<\/em>, mai precis de o <em>filosofie de via\u021b\u0103<\/em>. Dup\u0103 un avertisment exprimat frugal \u00een <em>Prefa\u021b\u0103<\/em> \u2013 \u201e<em>atunci c\u00e2nd ira\u021bionalitatea triumf\u0103 o face \u00een numele ra\u021biunii<\/em>\u201d \u2013, scriitorul \u0219i filosoful englez se repliaz\u0103 \u00eentr-un ancadrament stoic, armur\u0103 ideal\u0103 pentru un g\u00e2nditor conservator, gata s\u0103 denun\u021be frivolit\u0103\u021bile unei umanit\u0103\u021bi ce-a tras f\u0103r\u0103 istov la carul greu al comportamentelor dictate de iluzii \u0219i de\u0219ert\u0103ciuni, de suferin\u021be \u0219i exalt\u0103ri, \u00een numele unei speran\u021be insuficient de lucide pentru a concede c\u0103 \u201e<em>singura \u00eembun\u0103t\u0103\u021bire ce ne st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103 este \u00eembun\u0103t\u0103\u021birea de sine<\/em>\u201d (impresia c\u0103 cite\u0219ti un fragment dintr-o scrisoare c\u0103tre Luciliu, trimis\u0103 de Seneca acum aproape dou\u0103 mii de ani, este cople\u0219itoare).<\/p>\n\n\n\n<p>Un paseism de substrat, c\u00e2t s\u0103 dea o patin\u0103 de noble\u021be textului, avertizeaz\u0103 asupra investiga\u021biei \u0219i interpret\u0103rilor ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate, apelul inspirat fiind la Evanghelia lui <em>Matei 6:34<\/em>: \u201e<em>Ajunge zilei r\u0103utatea ei<\/em>\u201d, prin acesta fiind semnalate constr\u00e2ngerile ce ne definesc via\u021ba, dincolo de glorioasa chemare la \u00eentrecere \u00een numele cuceririi redutei zilei de m\u00e2ine. Imediat este introdus\u0103 tema principal\u0103. Este vorba despre un dublet contradictoriu. Pe de o parte, <em>optimistul scrupulos<\/em>. Acesta, ne l\u0103mure\u0219te autorul c\u0103r\u021bii, \u201e<em>ne \u00eembolde\u0219te s\u0103 calcul\u0103m costul e\u0219ecului, s\u0103 ne facem o idee despre cazul cel mai r\u0103u \u0219i s\u0103 ne asum\u0103m riscuri cu con\u0219tiin\u021ba deplin\u0103 a ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple dac\u0103 riscurile nu sunt recompensate<\/em>\u201d (p. 27).&nbsp; De fapt, avem de-a face cu un pesimist deghizat. E cel ce-\u0219i calibreaz\u0103 bine inten\u021biile \u00een func\u021bie de resurse, gata s\u0103 evalueze \u0219ansele c\u00e2\u0219tigului \u00een cadrul unei realit\u0103\u021bi bine cunoscute, f\u0103r\u0103 a se hazarda sau a licita \u00een lipsa unui depozit de bunuri proprii. Pe de alt\u0103 parte, <em>optimistul f\u0103r\u0103 scrupule<\/em>. Acesta ignor\u0103 complet un eventual e\u0219ec, canton\u00e2ndu-se exclusiv \u00een varianta c\u00e2\u0219tig\u0103toare, anume aceea a <em>celui mai bun caz<\/em> imaginat, investind totul sub semnul hazardului, \u00een lipsa complet\u0103 a minimelor marje de siguran\u021b\u0103. Un astfel de optimist este aventurierul, ignor\u00e2nd constr\u00e2ngerile de dragul unui libertinaj al ac\u021biunii, conlocuind spa\u021biul real de manevr\u0103 cu o \u201eirealitate\u201d constituit\u0103 copios din fantasme \u0219i pofte. C\u00e2t timp acest transfer de op\u021biune, c\u00e2t\u0103 vreme luciditatea este amanetat\u0103 \u00een favoarea unei fic\u021biuni atrac\u021bioase consemnate la nivelul unui ins sau altul vorbim cel mult despre defecte structurale \u00een croirea destinelor personale. Ruina acestora angajeaz\u0103 exclusiv pe cei ce le \u00eentrupeaz\u0103. Infinit mai grav este atunci c\u00e2nd <em>optimismul f\u0103r\u0103 scrupule<\/em> paraziteaz\u0103 mentalul unor lideri, unor conduc\u0103tori de na\u021biuni. <em>Irealitatea<\/em> \u00een care ace\u0219tia se complac produce suferin\u021be imense, catastrofe \u0219i m\u0103celuri, d\u00e2nd imagine istoric\u0103 unor episoade traumatice, de nivelul celor care au n\u0103scut Holocaustul \u0219i Gulagul. Lista scurt\u0103 a acestora, oferit\u0103 chiar de Roger Scruton, \u00eei include pe Robespierre, Lenin, Hitler, Mao, Bin Laden, nota comun\u0103 a acestora fiind aceea c\u0103 to\u021bi ar fi fost st\u0103p\u00e2ni\u021bi de o \u201e<em>intensitate p\u0103tima\u0219\u0103<\/em>\u201d. Nu cred s\u0103 gre\u0219im cu nimic dac\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m trei nume, cel pu\u021bin la fel de reprezentative precum cele deja citate: Stalin, Ceau\u0219escu \u0219i Putin. Marile catastrofe ale modernit\u0103\u021bii (\u00eencepute cu Revolu\u021bia Francez\u0103, reper \u00een privin\u021ba \u201eirealit\u0103\u021bii\u201d \u0219i a <em>optimismului f\u0103r\u0103 scrupule<\/em>, iar mai apoi aureolate \u00een secolul trecut cu monstruozit\u0103\u021bi patronate de regimuri totalitare) au fost posibile tocmai din cauza lipsei funciare a responsabilit\u0103\u021bii \u2013 respingerea <em>de plano<\/em> a ra\u021biunii practice, \u00een favoarea a ceea ce reprezint\u0103, \u00een viziunea eseistului, \u201eiluziile docile\u201d. Ce le-ar fi produs pe cele din urm\u0103? Nimic altceva dec\u00e2t \u00eencrederea oarb\u0103 \u00een pl\u0103smuiri n\u0103scute de min\u021bi \u00eenh\u0103mate la idealuri absolute, drumul spre acestea fiind pavate cu hecatombe. Orice <em>optimist f\u0103r\u0103 scrupule<\/em> are de purtat cu sine poverile unei psihopatii infatigabile, bine camuflat\u0103 \u00een delirul de sine al vizionarului.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Marile catastrofe ale modernit\u0103\u021bii (\u00eencepute cu Revolu\u021bia Francez\u0103, reper \u00een privin\u021ba \u201eirealit\u0103\u021bii\u201d \u0219i a <em>optimismului f\u0103r\u0103 scrupule<\/em>, iar mai apoi aureolate \u00een secolul trecut cu monstruozit\u0103\u021bi patronate de regimuri totalitare) au fost posibile tocmai din cauza lipsei funciare a responsabilit\u0103\u021bii \u2013 respingerea <em>de plano<\/em> a ra\u021biunii practice, \u00een favoarea a ceea ce reprezint\u0103, \u00een viziunea eseistului, \u201eiluziile docile\u201d.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Pentru a limpezi cu totul specula\u021biile ce l-au \u00eendemnat la o punere \u00een criz\u0103 a optimismului f\u0103r\u0103 d\u00e2rlogi, precum \u0219i la un apel \u00eenspre pesimism, autorul identific\u0103 \u0219i expune nu mai pu\u021bin de \u0219apte r\u0103t\u0103ciri logice, inadverten\u021be crase ale judec\u0103\u021bii umane, cu consecin\u021be istorice evidente, definite ca <em>sofisme<\/em>. De fiecare dat\u0103, optimistul este prins \u00een flagrant datorit\u0103 unor nesocotin\u021be ce \u021bin de perspective, de scopuri, de metode sau de doctrine. Invariabil, de sub faldurile <em>falselor speran\u021be<\/em> se ivesc tragediile. Viciul de construc\u021bie uman ce nu permite evitarea lor, ci \u0219i mai marea extensie a acestora este incapacitatea <em>optimistului f\u0103r\u0103 scrupule<\/em> de-a asuma consecin\u021bele propriilor politici \u0219i iluzii. Fantasma \u00een care este \u00eencarcerat \u00eei anuleaz\u0103 orice unghi de fug\u0103 salvator, <em>eschivele \u00een fa\u021ba adev\u0103rului<\/em> (tratate \u00eentr-un capitol distinct) p\u0103str\u00e2ndu-l \u00eentr-o narcoz\u0103 ce secret\u0103 mesajele propagandistice \u0219i strategiile de manipulare \u00een mas\u0103. Invoc\u00e2ndu-l pe T. S. Eliot, cel ce spunea \u00eentr-un vers (reprodus aidoma \u00een dou\u0103 poeme) c\u0103 \u201e<em>Neamul omenesc nu poate suporta prea mult\u0103 realitate<\/em>\u201d, conservatorul pur-s\u00e2nge Scruton trage concluzia cu privire la o \u00eemprejurare nefast\u0103: \u201e<em>prefer\u0103m fanteziile \u00een\u0103l\u021b\u0103toare faptelor sobre<\/em>\u201d (p. 184). Tocmai de aceea, o posibil\u0103 destructurare a optimismului malefic poate \u00eencepe numai dup\u0103 ce mugurii unei posibile \u00een\u021belepciuni sunt vizibili. Un astfel de \u00eenceput, ni se spune f\u0103r\u0103 \u00eenconjur, este marcat de o \u201e<em>deschidere a comunit\u0103\u021bii c\u0103tre \u00eendoial\u0103 \u0219i ezitare<\/em>\u201d. Iat\u0103 cum un prodigios plan al modernit\u0103\u021bii, cel \u00een care progresul ne-a fost stindard de lupt\u0103 \u0219i de izb\u00e2nzi, este amendat sever. Suntem invita\u021bi, oarecum straniu, s\u0103 adopt\u0103m cele dou\u0103 \u201edaruri\u201d c\u0103zute \u00een desuetudine tocmai din cauza mar\u0219ului for\u021bat al lumii de azi spre un ideal f\u0103r\u0103 sens. Acestea sunt <em>iertarea<\/em> \u0219i <em>ironia<\/em>! Prima este posibil\u0103 doar la pachet cu <em>isp\u0103\u0219irea <\/em>\u0219i <em>c\u0103in\u021ba<\/em> din partea celui iertat, iar a doua este izb\u0103vitoare din perspectiva trufiei, pentru c\u0103 deschide spre un sine amendabil \u00een raport cu un Cel\u0103lalt f\u0103r\u0103 de care, pur \u0219i simplu, nimic nu este posibil. Suntem, oare, acum capabili s\u0103 ne lu\u0103m \u00een posesie <em>darurile<\/em>? Iat\u0103 o \u00eentrebare f\u0103r\u0103 un r\u0103spuns m\u0103car predictibil. Sufoca\u021bi de cele \u0219apte sofisme, optimi\u0219tii nu par a credita nimic \u00een afara unui orgoliu f\u0103r\u0103 liman, refuz\u00e2nd astfel orice deschidere \u00eenspre \u00een\u021belepciune. Tocmai de aceea, variantele unui viitor apoteotic, capabil s\u0103 \u00eenving\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i moartea, par mai degrab\u0103 co\u0219maruri, fie c\u0103 e vorba despre <em>transumanitatea<\/em> sub forma unor \u201ef\u0103pturi\u201d mutante de genul <em>cyborg<\/em>-ilor, fie de pl\u0103smuirile <em>distopice<\/em>, aranjamente ale unei imaginare societ\u0103\u021bi de poim\u00e2ine ce ne livreaz\u0103 pa\u0219apoarte pentru <em>Minunata lume nou\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>Unul dintre sofismele discutate \u00een carte este cel al <em>planific\u0103rii<\/em>. Cunosc\u00e2ndu-l at\u00e2t de bine din anii socialismului, nu m\u0103 pot st\u0103p\u00e2ni s\u0103 nu evoc dezastrul economic la care ne-a adus defunctul Institut de Stat al Planific\u0103rii, un Serviciu sau un Birou subordonat acestuia exist\u00e2nd \u00een toate \u00eentreprinderile comunismului multilateral dezvoltat. Dar \u00een tot r\u0103ul ar putea fi \u0219i un bine! G\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 ce comoar\u0103 zace \u00een miliardele de <em>Planuri de munc\u0103<\/em> \u00eentocmite pe s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, luni, trimestre \u0219i ani, cu termene \u0219i cu persoane responsabile. Acestea compun literatura SF a epocii \u00een care fic\u021biunea a debordat, iar minciuna a n\u0103scut nara\u021biuni cu ambi\u021bii estetice. Este, \u00eentr-adev\u0103r, \u201e<em>straniu din ce mla\u0219tini izvodesc \u00eengerii spiritul frumuse\u021bii\u201d<\/em>!<\/p>\n\n\n\n<p>Publicat\u0103 ini\u021bial \u00een 2010, \u00een plin\u0103 psihoz\u0103 a atacurilor teroriste sub steag islamic, <em>Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be <\/em>ajunge \u0219i la noi taman la timp pentru a ne brusca dintr-o somnolen\u021b\u0103 intelectual\u0103 grevat\u0103 de evenimente tot mai cumplite, \u00eentr-un peisaj al lumii ce tocmai pune sub amenin\u021bare existen\u021ba speciei umane pe P\u0103m\u00e2nt. Iat\u0103 \u00een ce fund\u0103tur\u0103 ne-a adus <em>optimismul f\u0103r\u0103 scrupule<\/em>. O baie de pesimism mai poate oare salva ceva? Cel mult cioburile unui vas de cristal <em>fake<\/em>. Totu\u0219i, fiecare cititor este liber s\u0103 asume cantitatea de pesimism de care este capabil. Scruton termin\u0103 eseul pe un ton conciliant, g\u0103sind un loc de manifestare comun tradi\u021biilor \u0219i spiritului n\u0103scocitor, primele constituind fundamentele unei civiliza\u021bii responsabile, iar cel din urm\u0103 propun\u00e2nd un viitor dezirabil. Entuziastul \u0219i scepticul pot, iat\u0103, convie\u021bui: \u201e<em>orice libertate, bucurie sau afec\u021biune pe care o putem c\u00e2\u0219tiga pentru noi \u00een\u0219ine depinde de cooperarea cu oameni la fel de slabi \u0219i de egocentrici ca noi. Pe scurt, se cuvine s\u0103 \u00eenlocuim falsele speran\u021be cu speran\u021be adev\u0103rate, unitatea cu ironia \u0219i r\u0103zbunarea cu iertarea<\/em>\u201d (p. 227). \u0218i uite-a\u0219a, tocmai la final, un conservator stimabil ne pune \u00een seam\u0103 o misie imposibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u0103r\u021bile lui Roger Scruton au harul de-a te disloca dintr-un confort al prejudec\u0103\u021bilor \u0219i al opiniilor \u00eendelung exersate. Ele propun exerci\u021bii de dezmeticire. Pentru a fi realizabil un astfel de proiect trebuie s\u0103 fii disponibil, adic\u0103 s\u0103 ai o plasticitate a min\u021bii suficient de mare \u00eenc\u00e2t g\u00e2ndul s\u0103 nu zac\u0103 \u00eentr-o leneveal\u0103 conspirativ\u0103. Este vorba despre o anume stare de relaxare a spiritului, nu \u00een sensul unui relativism conjunctural, ci, dimpotriv\u0103, \u00een asumarea f\u0103r\u0103 \u00eencr\u00e2ncenare a ipostazei critice. Cartea lui Czes\u0142aw Mi\u0142osz, G\u00e2ndirea captiv\u0103, nu-\u0219i epuizeaz\u0103 analiza \u0219i sugestiile reflexive imediat ce ie\u0219im din sfera unui regim de dictatur\u0103. Din<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":5087,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1093,1097],"coauthors":[],"class_list":["post-5086","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-5-2022","tag-roger-scruton"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Roger_Scruton.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5086","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5086"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5086\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5089,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5086\/revisions\/5089"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5087"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5086"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5086"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5086"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5086"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}