{"id":4964,"date":"2022-07-08T20:57:54","date_gmt":"2022-07-08T17:57:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4964"},"modified":"2022-07-08T20:58:00","modified_gmt":"2022-07-08T17:58:00","slug":"convorbirile-lui-oprea-nicolae-oprea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4964","title":{"rendered":"Convorbirile lui Oprea. Nicolae Oprea"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

Dou\u0103 feluri de interviuri str\u00eenge Nicolae Oprea \u00een Dialoguri convergente <\/em>(Editura Bibliotheca, T\u00e2rgovi\u0219te, 2021) \u2013 unele \u00een care \u00eentreab\u0103 \u0219i altele \u00een care r\u0103spunde. \u00centreb\u0103rile le pune, prin anii \u201890-2000, unui m\u0103nunchi de mari personalit\u0103\u021bi literare, pe un desf\u0103\u0219ur\u0103tor biografic (dar nu chiar la toat\u0103 lumea) de care se \u021bine cu din\u021bii. Dup\u0103 cum singur zice \u00een cele c\u00eeteva preciz\u0103ri<\/em> care \u021bin loc de postfa\u021b\u0103<\/em>, l-a interesat \u201etraiectoria bio-biliografic\u0103 a interlocutorilor\u201d (p. 223), \u00eemping\u00eend chestionarele pe un scenariu \u201eautobiografic \u0219i de crez literar\u201d (p.224), cu aten\u021bie sporit\u0103 \u2013 unde era cazul \u2013 asupra \u201eunor grup\u0103ri sau fenomene care au marcat evolu\u021bia literaturii\u201d (p. 223). Pe bun\u0103 dreptate poate spune (\u0219i chiar o spune) c\u0103, folosind aceast\u0103 gril\u0103, interviurile \u201edevin adev\u0103rate tezaure de informa\u021bii\u201d (ibidem). Asta dac\u0103 intervieva\u021bii se las\u0103 prin\u0219i \u00een joc. Unii nu se prea las\u0103 \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 fenteze, dar nici Oprea nu-i sl\u0103be\u0219te. Mai vr\u00eend, mai nevr\u00eend, p\u00een\u0103 la urm\u0103 cu to\u021bii dau seam\u0103 de ceea ce au tr\u0103it \u0219i p\u0103\u021bit \u00een copil\u0103rie \u0219i tinere\u021be. Cel mai detaliat vorbe\u0219te despre acele vremuri Nicolae Breban, cel mai zg\u00eercit \u2013 Florin Mugur. Se str\u00eeng \u00eens\u0103 am\u0103nunte semnificative de pe la to\u021bi, de la Cornel Regman, Cezar Baltag, Mircea Horia Simionescu, Dumitru \u021aepeneag, p\u00een\u0103 la Mircea Zaciu, Adrian Marino \u0219i Octavian Paler (Ion Pop vorbe\u0219te doar despre Echinox, <\/em>e un interviu focalizat tematic). Semnele de spontaneitate ale convorbirilor se v\u0103d peste tot, garant\u00eend autenticitatea m\u0103rturiilor.<\/p>\n\n\n\n

Asta cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet Oprea nu ocole\u0219te punctele biografice (sau bibliografice) nevralgice (ori considerate a\u0219a). Ba dimpotriv\u0103, chiar insist\u0103 \u00een clarificarea lor. A\u0219a, bun\u0103oar\u0103, la Cornel Regman \u021bine s\u0103 afle de ce \u0219i-a semnat cu pseudonim articolele din anii \u201850, cam toate proletcultiste. (R\u0103spunsurile primite, onest, trebuie luate \u00een considerare de biografii care vor veni). Pentru c\u0103, zice Regman, \u201eam fost obligat la aceasta. Indica\u021bia de sus a venit \u00een vara lui 1950\u201d (p. 8). Am\u0103nuntele pe care le ob\u021bine anchetatorul vor folosi unei istorii literare care va \u0219ti s\u0103 \u0219i contextualizeze evenimentele \u0219i accidentele literare. Despre obligativitatea acestei contextualiz\u0103ri vorbe\u0219te \u2013 indirect, nevoind s\u0103 vorbeasc\u0103 \u2013 Florin Mugur, care prefer\u0103, \u00een schimb, s\u0103 spun\u0103 \u201ec\u00eeteva cuvinte despre \u00eemprejur\u0103rile social-politice de azi\u201d, nu de ieri, despre contextul \u00een care a debutat zic\u00eend doar: \u201enici nu vreau s\u0103-mi amintesc\u201d. (p. 26). E mai dispus s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 vremurile Cezar Baltag, al c\u0103rui debut \u201enu ar\u0103ta deloc\u201d, \u00een varianta ini\u021bial\u0103, \u201ea\u0219a cum s-a tip\u0103rit\u201d, poetul \u201escriind prin Ci\u0219migiu \u0219i prin alte locuri\u201d (p. 42) piesele de care era nevoie pentru a-\u0219i vedea cartea tip\u0103rit\u0103. Nici Mircea Horia Simionescu nu ezit\u0103 \u00een recapitularea \u201ecarierei\u201d sale birocratice, dar nu vede \u00een treptele ei nici un \u201eprivilegiu\u201d. \u201ePrivilegii? \u2013 zice el \u2013 Dac\u0103 le-a\u0219 fi \u0219tiut cheia, a\u0219 fi urcat treptele ierarhiei, a\u0219 fi trecut poate prin celule confortabile de pu\u0219c\u0103rie \u0219i a\u0219 fi avut ast\u0103zi re\u021bea de buticuri\u201d (p. 63). \u00cenclinat spre regrete \u0219i remu\u0219care c\u00eend vine vorba de perioada tinere\u021bii e Mircea Zaciu, recunosc\u00eend c\u0103 \u201eprima etap\u0103 a biografiei mele scriitorice\u0219ti \u00eensumeaz\u0103 c\u00eeteva experien\u021be nepl\u0103cute\u201d, dar asum\u00eendu-\u0219i \u0219i regret\u00eend \u201eacest trecut\u201d. (p. 82). Am\u0103nunte despre tinere\u021bea sa, \u00een care se ducea \u201enoaptea \u00een Gara de Est unde ajuta(m) la desc\u0103rcat cartofi sau l\u0103zi\u201d (p. 123) pentru a-\u0219i putea procura c\u0103r\u021bi, dar \u0219i despre etapele carierei d\u0103, destul de pe larg, \u0219i Octavian Paler, dar mai ales \u2013 pentru c\u0103 a avut o biografie\/carier\u0103 mai spectaculoas\u0103 \u2013 Nicolae Breban. R\u0103spunsurile la aceste \u00eentreb\u0103ri \u201ebiografice\u201d s\u00eent un documentar care trebuie luat \u00een seam\u0103. Nu-s, poate, chiar un \u201etezaur\u201d, dar pot contribui la unul.<\/p>\n\n\n\n

Nu-s mai pu\u021bin relevante nici r\u0103spunsurile pe partea de \u201ecrez\u201d literar (\u0219i politic, nu de pu\u021bine ori) ob\u021binute de Oprea, precum \u0219i am\u0103nuntele \u2013 mai picante azi \u2013 legate de via\u021ba literar\u0103. Pare, de pild\u0103, c\u0103 n-a fost Camil Petrescu (de va fi fost cum a zis Eugen Ionescu) singurul scriitor grijuliu cu tonul comentariilor dedicate scrierilor lui. \u0218i Marin Preda avea \u201eo teorie\u201d potrivit c\u0103reia \u201edespre c\u0103r\u021bile importante\u201d \u201en-ar avea voie s\u0103 se pronun\u021be defavorabil criticii\u201d (p. 11), cum, din p\u0103cate, f\u0103cuse Regman. Nici Nicolae Breban nu-i departe de o asemenea regul\u0103 de vreme ce e convins c\u0103 \u201enu oricine are dreptul s\u0103 atace pe prin\u021bi<\/em> (s. aut.)\u201d (p. 154). Preten\u021bii de acest soi se perpetueaz\u0103 \u0219i azi, c\u0103ci nu de pu\u021bine ori auzim de scriitori intangibili, despre care orice rezerv\u0103 nu e altceva dec\u00eet blasfemie. Multe lucruri legate de via\u021ba literar\u0103 spun Florin Mugur (vorbind aici \u00een premier\u0103 despre excluderea sa din UTC, p. 30), Dumitru \u021aepeneag (\u00eendeosebi despre \u201ena\u0219terea\u201d onirismului), Cezar Baltag, Nicolae Breban (cu cea mai dotat\u0103 memorie). De\u0219i lumea nu prea e dispus\u0103 la anecdotic\u0103, \u00eent\u00eempl\u0103rile readuse \u00een memorie s\u00eent relevante pentru condi\u021bia c\u0103r\u021bii \u0219i a scriitorului \u2013 sau editorului \u2013 din anii postbelici. Cum e, de pild\u0103, cea rememorat\u0103 de Florin Mugur \u0219i referitoare la debutul Marianei Marin, care, zice editorul lui, \u201em-a costat un preinfarct \u0219i uitarea total\u0103 din partea Marianei Marin\u201d (p. 38).  Sau, \u00een amintirea lui Cezar Baltag, a\u0219teptarea de \u201e5 ani\u201d la care a fost supus volumul II din Istoria credin\u021belor \u0219i ideilor religioase<\/em> din pricina \u201emedita\u021biei transcendentale\u201d \u0219i a scandalului iscat de ea (p. 52).  S\u00eent \u0219i c\u00eeteva constat\u0103ri \u2013 nu neap\u0103rat cu pre\u021b de originalitate \u2013 care trebuie valorificate ca adev\u0103ruri de istorie literar\u0103, nu doar de climat. Despre genera\u021bia lui \u0219aizecist\u0103, de pild\u0103, Cezar Baltag spune c\u0103 \u201enoi \u00een\u0219ine ne-am format pe noi \u00een absen\u021ba unor mae\u0219tri imedia\u021bi\u201d (p. 47), fapt confirmat \u0219i de Nicolae Breban: \u201eeram mae\u0219tri unii pentru ceilal\u021bi\u201d (p. 142). \u00cen fine, se contureaz\u0103, chiar dac\u0103 nu prea consistent, atmosfera vremurilor din anii \u201850-\u201860-\u201870. Dar nu era acesta obiectivul interviurilor (uneori \u00ee\u021bi vine s\u0103 zici c\u0103 din p\u0103cate).<\/p>\n\n\n\n

Semnele de spontaneitate ale convorbirilor se v\u0103d peste tot, garant\u00eend autenticitatea m\u0103rturiilor.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Spun asta deoarece unul dintre obiectivele convorbirilor \u2013 \u201ecrezul\u201d \u2013 era deja conturat prin operele publicate de fiecare intervievat. Dar ca \u201eexpunere pe scurt\u201d e important pentru cine nu a ajuns s\u0103 le r\u0103sfoiasc\u0103, a\u0219a c\u0103 Oprea scoate de la fiecare c\u00eete un rezumat. Uneori mai for\u021b\u00eendu-le m\u00eena, cum face cu Regman, pe care-l ispite\u0219te cu perspectiva unei \u201eistorii vii a literaturii\u201d, \u00een care s\u0103-\u0219i \u201ereordoneze\u201d comentariile \u201efragmentariste\u201d. Dar la asemenea ispit\u0103 Regman zice doar \u201ec\u00eetu\u0219i de pu\u021bin\u201d, necrez\u00eend \u00een resistematizarea cronicilor ca istorie. E un punct \u00een care discipolul nu va fi de acord cu magistrul, c\u0103ci atunci c\u00eend \u00eei vine r\u00eendul s\u0103 r\u0103spund\u0103 el \u00eentreb\u0103rilor e convins c\u0103 \u201eoric\u00eet de hulit\u0103 ar fi ast\u0103zi cronica literar\u0103, ea reprezint\u0103 materialul uzual de rezisten\u021b\u0103 menit \u00eentemeierii edificiilor istorico-literare\u201d (p. 181). S\u00eent de luat \u00een considerare \u0219i auto-evalu\u0103rile pe care \u0219i le fac scriitorii \u0219i, mai ales, auto-caracteriz\u0103rile propriei opere, chiar dac\u0103 e vorba de lucruri deja spuse \u00een critica literar\u0103. Dar e relevant \u0219i felul \u00een care autorii consimt la cele spuse despre ei. Astfel, Florin Mugur admite c\u0103 \u201esursele\u201d mitologiei lui au fost \u201eShakespeare \u0219i basmul rom\u00e2nesc despre F\u0103t-Frumos\u201d (p. 36), Cezar Baltag e de acord cu propriul ermetism barbian, dar regret\u0103 c\u0103 nimeni n-a remarcat \u201efiorul tragic \u0219i existen\u021bial\u201d din Madona din dud <\/em>(p. 49), Mircea Horia Simionescu recunoa\u0219te c\u0103 \u201ejurnalul este materia prim\u0103 a tuturor c\u0103r\u021bilor mele\u201d (p. 64) iar Nicolae Breban le d\u0103 dreptate celor care au considerat \u201eabisalitatea\u201d ca prim\u0103 caracteristic\u0103 a romanelor sale. Practic, nu prea vine nimeni cu nout\u0103\u021bi c\u00eend e vorba de crezul propriu-zis \u0219i nimeni nu st\u0103ruie prea mult asupra recontur\u0103rii lui. Mai predispu\u0219i la recapitularea propriului crez s\u00eent doar Nicolae Breban \u0219i Adrian Marino, cel din urm\u0103 chiar cu mult\u0103 larghe\u021be, profit\u00eend de ocazie pentru a reitera \u201ecomplexele\u201d culturii rom\u00e2ne \u2013 \u201eunul de mare inferioritate\u201d (p. 101), al doilea, \u201eepigonismul, spiritul compilativ, de suiveur (<\/em>s. aut.), de discipol etern\u201d (ibidem), al inegalit\u0103\u021bii\/egalit\u0103\u021bii \u201ede substan\u021b\u0103\u201d (p. 102), \u201eal indiferen\u021bei \u0219i izol\u0103rii<\/em>\u201d (ibidem) \u2013 \u0219i a r\u0103s-spune c\u00eet mai r\u0103spicat c\u0103 \u201e\u0219ansele literaturii rom\u00e2ne sunt \/…\/ \u00een ordine: romanul, teatrul \u0219i eseul\u201d (p. 100), nicidecum poezia.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i scenariul \u00eentreb\u0103rilor e strict, discu\u021biile \u2013 destul de libere \u2013 se mai abat \u0219i asupra altor probleme. Mai recurente, \u00eentre aceste colaterale, s\u00eent cele despre \u201erezisten\u021ba prin cultur\u0103\u201d, pe care o atest\u0103 toat\u0103 lumea \u0219i mai ales Nicolae Breban, care \u0219i justific\u0103 felul \u00een care \u201eestetismul poate fi o lupt\u0103 contra unui dogmatism politic\u201d (p. 142). Breban e, de altminteri, \u0219i cel mai \u201efanatic\u201d, cum \u00eensu\u0219i zice, ap\u0103r\u0103tor al literaturii, comprim\u00eendu-\u0219i \u201econcep\u021bia \/…\/ de via\u021b\u0103\u201d \u00eentr-un \u201esingur substantiv: literatura<\/em>\u201d, c\u0103reia \u00eei \u0219i acord\u0103 o misiune salvific\u0103: literatura este \u201eo \u0219ans\u0103 a omului de-a \u00eent\u00eelni divinitatea care uneori se afl\u0103 \u00een el\u201d (p. 151). Nu poate fi evitat nici subiectul actualit\u0103\u021bii literare \u0219i al soartei de care urmeaz\u0103 s\u0103 aib\u0103 parte literatura \u00een postcomunism. Interviurile din anii \u201990 s\u00eent mai optimiste la iluzii \u0219i Regman, bun\u0103oar\u0103, cu nostalgii interbelice, sper\u0103 c\u0103 \u0219i ziarele rom\u00e2ne vor dedica \u201es\u0103pt\u0103m\u00eenal literaturii \u0219i artei suplimente \u00eentregi sus\u021binute de o cohort\u0103 de cronicari\u201d (p. 14), cum f\u0103ceau publica\u021biile interbelice. Lucrul chiar p\u0103rea s\u0103 se \u00eent\u00eemple \u00een primii ani, ceea ce-l face pe Oprea, c\u00eend \u00eei vine r\u00eendul, s\u0103 aprecieze c\u00eeteva dintre aceste ini\u021biative, stinse, toate, prea repede \u0219i nereluate apoi de nici o publica\u021bie. S\u00eent, de-a lungul interviurilor, multe puncte care r\u0103m\u00een piese \u00eentr-o dezbatere \u00eenc\u0103 deschis\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i interviurile pe care le acord\u0103 Oprea merg pe linia celor luate de el, f\u0103c\u00eend \u0219i ele un parcurs biografic \u0219i un punctaj de crez. Din p\u0103cate, la acelea\u0219i \u00eentreb\u0103ri Oprea nu putea da dec\u00eet acelea\u0219i r\u0103spunsuri, a\u0219a c\u0103 multe lucruri se repet\u0103. Despre propria lucrare critic\u0103 Oprea zice c\u0103 a atins \u201eun echilibru \u00eentre direc\u021bia critic\u0103 a\u0219a-numit\u0103 universitar\u0103 \u0219i critica de \u00eent\u00eempinare\u201d (p. 172), f\u0103c\u00eendu-le parte egal\u0103 fiec\u0103reia (a\u0219a \u0219i e). Pare, totu\u0219i, c\u0103 e mai dispus la omagierea \u0219i ap\u0103rarea foiletonisticii dec\u00eet a studiilor academice \u0219i-i face vinova\u021bi pe \u201ezelo\u0219ii str\u00eeng\u0103tori de fi\u0219e \u0219i rezumate terne\u201d de \u201ecriza\u201d \u2013 acuzat\u0103 tot mereu \u2013 a criticii de \u00eent\u00eempinare. Foiletonistica pe seama actualit\u0103\u021bii e un \u201edomeniu mai pu\u021bin propice diletantismului\u201d, c\u0103ci ea pretinde \u201ea evalua judicios, a discerne instantaneu valoarea, a discredita nonvaloarea\u201d, \u00een virtutea unui \u201esim\u021b estetic\u201d f\u0103r\u0103 de care comentatorul \u201e\u00een zadar va apela la un instrumentar preten\u021bios \u0219i la metodologii sofisticate\u201d (p. 182). Cei care fac asta profeseaz\u0103 \u201ecritica disfunc\u021bional\u0103<\/em> (s. aut.), v\u0103dind incapacitatea criticului de adecvare la text\u201d (p. 211). Spus scurt, \u201ecritic este artistul dublat de specialist\u201d (p. 210). Eu a\u0219 zice c\u0103 invers, dar merge \u0219i a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dou\u0103 feluri de interviuri str\u00eenge Nicolae Oprea \u00een Dialoguri convergente (Editura Bibliotheca, T\u00e2rgovi\u0219te, 2021) \u2013 unele \u00een care \u00eentreab\u0103 \u0219i altele \u00een care r\u0103spunde. \u00centreb\u0103rile le pune, prin anii \u201890-2000, unui m\u0103nunchi de mari personalit\u0103\u021bi literare, pe un desf\u0103\u0219ur\u0103tor biografic (dar nu chiar la toat\u0103 lumea) de care se \u021bine cu din\u021bii. Dup\u0103 cum singur zice \u00een cele c\u00eeteva preciz\u0103ri care \u021bin loc de postfa\u021b\u0103, l-a interesat \u201etraiectoria bio-biliografic\u0103 a interlocutorilor\u201d (p. 223), \u00eemping\u00eend chestionarele pe un scenariu \u201eautobiografic \u0219i de crez literar\u201d (p.224), cu aten\u021bie sporit\u0103 \u2013 unde era cazul \u2013 asupra \u201eunor grup\u0103ri sau fenomene care au marcat<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":4965,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376],"tags":[82,375,1075,1064],"coauthors":[],"class_list":["post-4964","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-nicolae-oprea","tag-nr-4-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/oprea.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4964"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4966,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4964\/revisions\/4966"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4965"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4964"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}