{"id":4952,"date":"2022-07-06T20:44:24","date_gmt":"2022-07-06T17:44:24","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4952"},"modified":"2022-07-06T20:44:30","modified_gmt":"2022-07-06T17:44:30","slug":"cioran-in-lumea-buna-literara-primul-interviu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4952","title":{"rendered":"Cioran \u00een lumea bun\u0103, literar\u0103: primul interviu"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Cioran \u00een 1949-1950<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Faptul c\u0103 Cioran a tr\u0103it la Paris retras, \u00eentr-un soi de clandestinitate literar\u0103 (ca \u015fi cum n-ar fi acolo, spune el \u00een Caiete<\/em>), e de notorietate. N-a fost \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna a\u015fa. Succesul primei c\u0103r\u0163i pe care a scris-o \u00een limba francez\u0103, Tratat de descompunere<\/em>, ap\u0103rut\u0103 la Gallimard \u00een septembrie 1949, l-a propulsat \u00een prim-planul vie\u0163ii pariziene, devenind treptat unul dintre obi\u015fnui\u0163ii saloanelor literare \u2013 pe care le frecventa \u201edintr-o curiozitate stupid\u0103\u201d, cum avea s\u0103 se justifice mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n

Din aceast\u0103 perioad\u0103, \u00een care sunt publicate \u00een ziarele vremii mai multe articole despre cartea sa, dateaz\u0103 \u015fi un interviu, ignorat p\u00e2n\u0103 acum, pe care l-am descoperit \u00een num\u0103rul din 15 decembrie 1949 al s\u0103pt\u0103m\u00e2nalului cultural Les Nouvelles litt<\/em>\u00e9r<\/em>aires<\/em>. Este vorba de \u2013 probabil \u2013 primul interviu pe care Cioran l-a acordat presei franceze \u2013 \u015fi printre foarte pu\u0163inele, c\u0103ci nu va mai da interviuri dec\u00e2t rar, r\u0103spunz\u00e2nd \u015fi atunci mai ales solicit\u0103rilor venite din afara Hexagonului.<\/p>\n\n\n\n

Trebuie spus c\u0103 nu e unica sa interven\u0163ie public\u0103 din perioada ulterioar\u0103 public\u0103rii Tratatului<\/em>: cu doar c\u00e2teva zile \u00eenainte \u2013 mai precis pe 10 decembrie, Cioran tocmai anun\u021base, \u00eentr-o foarte scurt\u0103 interven\u0163ie din cadrul unei emisiuni radiofonice la care fusese invitat, c\u0103 lucreaz\u0103 la o nou\u0103 carte, intitulat\u0103 \u201ePetites r\u00e9flexions pour personnes fatigu\u00e9es\u201d (Mici cuget\u0103ri pentru persoane obosite; va fi publicat\u0103 \u00een 1952, cu titlul Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce face ca aceast\u0103 apari\u0163ie a sa \u00een presa scris\u0103 s\u0103 fie cu totul aparte este faptul c\u0103 articolul din Les Nouvelles litt<\/em>\u00e9<\/em>raires<\/em> nu-i este dedicat \u00een exclusivitate, Cioran afl\u00e2ndu-se aici \u00een compania a doi congeneri, care s-au f\u0103cut remarca\u0163i \u00een aceea\u015fi perioad\u0103 \u00een Fran\u0163a: C. Virgil Gheorghiu, autor al romanului de mare succes La Vingt-cinqui<\/em>\u00e8<\/em>me heure<\/em>, \u015fi Mircea Eliade, care publicase Trait<\/em>\u00e9 d\u2019histoire des religions<\/em> \u015fi Le Mythe de l<\/em>\u2019<\/em>\u00e9ternel retour<\/em>. Intitulat \u201eTrois Roumains t\u00e9moignent\u201d (Trei rom\u00e2ni depun m\u0103rturie), articolul e semnat de Jeanine Delpech, o cunoscut\u0103 ziarist\u0103, traduc\u0103toare \u015fi autoare de romane, care \u0163inea \u015fi un salon literar (Neagu Djuvara sus\u0163ine \u00een Amintiri din pribegie<\/em> c\u0103-l adusese pe Cioran \u00een acest salon la rug\u0103mintea amfitrioanei). La solicitarea ziarului, Jeanine Delpech i-a intervievat pe cei trei exila\u0163i la Paris, scriind despre ei c\u0103 \u00eei leag\u0103 faptul c\u0103 \u201esunt voci rom\u00e2ne\u015fti care exprim\u0103 azi, cu cea mai deplin\u0103 luciditate, angoasa omului \u00een fa\u0163a absurdit\u0103\u0163ii \u015fi ororii epocii noastre\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Dintre cei trei rom\u00e2ni, doar Cioran beneficiaz\u0103 de un mic portret, semn c\u0103 produsese o vie impresie asupra interlocutoarei. Descrierea \u00eel prezint\u0103 ca av\u00e2nd o frunte \u00eenalt\u0103, sub p\u0103rul de un blond ruginiu, cu o figur\u0103 cu tr\u0103s\u0103turi grave, dar mobile, sur\u00e2z\u00e2nd adesea \u015fi vorbind \u201eadmirabil franceza\u201d. Conversa\u0163ia este redat\u0103 fragmentar, fiind evident c\u0103 au fost alese p\u0103r\u0163ile cele mai semnificative ale discu\u0163iei \u2013 altminteri cu siguran\u0163\u0103 nu foarte lung\u0103. Lucru remarcabil, Cioran face c\u00e2teva referiri la c\u0103r\u0163ile sale scrise \u00een limba rom\u00e2n\u0103, dar aminte\u015fte \u015fi de eforturile considerabile depuse pentru a scrie Tratatul de descompunere<\/em>, enumer\u00e2ndu-\u015fi instrumentele de lucru \u2013 gramatici \u015fi dic\u0163ionare ca Larousse, Littr\u00e9 \u015fi Bescherelle (\u00een text, acesta din urm\u0103, mai pu\u0163in cunoscut, fiind scris gre\u015fit). Interviul confirm\u0103 \u015fi faptul c\u0103 a decis s\u0103 treac\u0103 la limba francez\u0103 \u00een 1946 \u2013 \u015fi nu un an mai t\u00e2rziu, cum avea s\u0103 sus\u0163in\u0103, \u00een repetate r\u00e2nduri, \u00een interviurile pe care le va da \u00eencep\u00e2nd cu anii \u201970.<\/p>\n\n\n\n

Red\u0103m mai jos acest micro-interviu dezgropat din negura arhivelor, care ne evoc\u0103 un Cioran dac\u0103 nu esen\u0163ialmente diferit de cel pe care-l \u015ftiam, cu obsesiile \u015fi paradoxurile lui, m\u0103car ne d\u0103 o idee despre verva sa, motiv pentru care Virgil Ierunca, plin de entuziasm, consemna \u00een jurnalul s\u0103u din acea vreme c\u0103 \u201econversa\u021bia cu Cioran e o ne\u00eentrerupt\u0103 \u00eenc\u00e2ntare\u201d.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eFiu de preot ortodox, la dou\u0103zeci de ani am c\u00e2\u0219tigat un premiu pentru tineri scriitori cu o carte \u00eenc\u00e2lcit\u0103 \u0219i liric\u0103 (Pe culmile disper\u0103rii<\/em> \u2013 n.n.). Apoi am fost nevoit, din cauza constern\u0103rii familiei mele, s\u0103 retrag din circula\u021bie un comentariu la vie\u021bile sfin\u021bilor (Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/em> \u2013 n.n.), scris \u00een mijlocul unei crize religioase. Am predat filozofie \u00een 1936-1937, apoi am venit la Paris s\u0103 lucrez la Sorbona, unde sunt \u00eenc\u0103 \u00eenscris. P\u00e2n\u0103 \u00een 1946 am scris \u00een rom\u00e2n\u0103, apoi mi-am dat seama c\u0103 trebuie s\u0103 renun\u021b la limba matern\u0103. Cartea mea Tratat de descompunere<\/em> a fost c\u00e2t pe ce s\u0103 c\u00e2\u0219tige premiul Rivarol, \u00een manuscris. I-am dat acestei c\u0103r\u021bi o form\u0103 liric\u0103 ca s\u0103 evit construirea unui sistem \u2013 am oroare de filozofie \u0219i detest istoria, aceast\u0103 \u201eimpostur\u0103 uria\u0219\u0103\u201d, cum spune Val\u00e9ry, omul pe care \u00eel iubesc, pe care \u00eel admir cel mai mult. Scrisorile lui Val\u00e9ry, c\u0103r\u021bile sale po\u0219tale, ce minun\u0103\u0163ii! Se pare c\u0103 din dou\u0103zeci \u0219i cinci de mii de pagini inedite ale lui Val\u00e9ry vor fi publicate doar trei mii, \u00een timp ce debutan\u0163ii refuz\u0103 s\u0103 scoat\u0103 cea mai mic\u0103 g\u0103leat\u0103 cu ap\u0103 murdar\u0103 din romanele lor fluviu! Asta e complet lipsit de sens!\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cei spun lui Cioran: \u201eScrie\u0163i \u00een franceza lui Bossuet lucruri care l-ar fi f\u0103cut pe Bossuet s\u0103 sar\u0103 \u00een sus.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u201ePentru prima mea carte \u00een francez\u0103, am f\u0103cut s\u0103p\u0103turi \u00een Larousse, Littr\u00e9, B\u00e9cherel, \u00een c\u0103r\u0163i de gramatic\u0103 pentru liceu. C\u00e2t despre substan\u021b\u0103, am vrut s\u0103 depistez originea r\u0103ului \u00een istorie; pentru mine, el vine din ata\u0219amentul fa\u021b\u0103 de o credin\u021b\u0103, din nevoia de convertire. Obsesia absolutului duce la anomaliile de care suferim. Ceea ce are valoare pentru mine este frivolitatea inteligent\u0103. \u00cemi plac vremurile de decaden\u021b\u0103, precum cele \u00een care tr\u0103im, unde noi suntem stoicii \u0219i epicurienii Romei moderne. Pentru mine, nu exist\u0103 cale de mijloc \u00eentre rug\u0103ciune \u0219i paradox, nu exist\u0103 solu\u021bie pentru om, aceast\u0103 maimu\u021b\u0103 care nu va rezista. Aventura lui este imens\u0103, dar are doar valoare de spectacol.\u201d<\/p>\n\n\n\n

C\u0103 acest spectacol \u00eel fascineaz\u0103 pe Cioran, e ne\u00eendoielnic, \u00een fa\u021ba aten\u021biei sale pentru fiin\u021be, a r\u00e2sului s\u0103u copil\u0103resc, a delicate\u0163ei cu care recunoa\u0219te: \u201eDar nu-i lua\u0163i totu\u015fi pe to\u021bi rom\u00e2nii drept sceptici. Pozi\u021bia lui Eliade este la polul opus fa\u0163\u0103 de a mea; cu toate acestea, suntem cei mai buni prieteni din lume. C\u00e2nd dete\u015fti filosofia, nu-i permi\u0163i s\u0103-\u0163i tulbure simpatiile!\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Faptul c\u0103 Cioran a tr\u0103it la Paris retras, \u00eentr-un soi de clandestinitate literar\u0103 (ca \u015fi cum n-ar fi acolo, spune el \u00een Caiete), e de notorietate. N-a fost \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna a\u015fa. Succesul primei c\u0103r\u0163i pe care a scris-o \u00een limba francez\u0103, Tratat de descompunere, ap\u0103rut\u0103 la Gallimard \u00een septembrie 1949, l-a propulsat \u00een prim-planul vie\u0163ii pariziene, devenind treptat unul dintre obi\u015fnui\u0163ii saloanelor literare \u2013 pe care le frecventa \u201edintr-o curiozitate stupid\u0103\u201d, cum avea s\u0103 se justifice mai t\u00e2rziu. Din aceast\u0103 perioad\u0103, \u00een care sunt publicate \u00een ziarele vremii mai multe articole despre cartea sa, dateaz\u0103 \u015fi un interviu, ignorat p\u00e2n\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":4954,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[137,229,1064,1008],"coauthors":[],"class_list":["post-4952","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-4-2022","tag-reconstituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Cioran-1949-1950-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4952"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4952\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4955,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4952\/revisions\/4955"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4954"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4952"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}