{"id":4860,"date":"2022-06-27T20:00:18","date_gmt":"2022-06-27T17:00:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4860"},"modified":"2022-06-28T09:22:30","modified_gmt":"2022-06-28T06:22:30","slug":"beethoven-si-napoleon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4860","title":{"rendered":"Beethoven \u015fi Napoleon"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-4862\" width=\"375\" height=\"375\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven.jpg 750w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven-300x300.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven-150x150.jpg 150w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven-480x480.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 375px) 100vw, 375px\" \/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<pre class=\"wp-block-preformatted\">\u201eNapoleon! Mai demult \u00eel displ\u0103ceam. Acum g\u00e2ndesc cu totul altfel.\u201d (Ludwig van Beethoven, 1824)<\/pre>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right\"><\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Cum ar reac\u0163iona Beethoven la societatea de azi \u015fi la provoc\u0103rile ei dac\u0103 ar tr\u0103i acum? Sau, mai general vorbind, e obligat artistul s\u0103 ia o pozi\u0163ie politic\u0103 fa\u0163\u0103 de societatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte sau e dator s\u0103-\u015fi dedice timpul c\u00e2t mai mult crea\u0163iei? Astfel de \u00eentreb\u0103ri sunt \u015fi contraproductive, pentru c\u0103 mul\u0163i oameni care cred c\u0103 au r\u0103spunsuri la orice, inclusiv unii muzicieni \u015fi oameni care vorbesc \u015fi scriu despre muzic\u0103, repet\u0103 \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi despre evenimente de acum peste 200 de ani acelea\u015fi cli\u015fee demontate recent de cercetarea muzicologic\u0103 serioas\u0103 \u015fi u\u015for verificabile \u00een surse credibile.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu demult s-au aniversat \u00een lume 250 de ani de la na\u015fterea celui mai mare compozitor din ultimele dou\u0103 secole, a\u015fa c\u0103 e surprinz\u0103tor s\u0103 mai vedem recirculate uneori acelea\u015fi false legende despre Beethoven revolu\u0163ionarul, republicanul \u015fi antinapoleonianul necondi\u0163ionat, mai ales \u00een conexiune cu una dintre capodoperele lui cruciale, inefabila <em>Simfonie Eroic\u0103<\/em> (<em>a III-a, \u00een Mi bemol major<\/em>, compus\u0103 \u00een 1803-1804). Nuan\u0163area opiniilor e apanajul oric\u0103rui om care evolueaz\u0103 \u015fi reevalueaz\u0103 faptele, cum a fost cazul \u00een realitate \u015fi cu Beethoven, dar ideile fixe perpetuate de mul\u0163i dintre apologe\u0163ii lui provin mai ales din elucubra\u0163iile lui Anton Schindler, un violonist \u015fi func\u0163ionar care s-a erijat \u00een prieten al compozitorului \u00een ultimii ani ai acestuia \u015fi \u00een gardian exclusivist al mo\u015ftenirii lui artistice. Unele relat\u0103ri ale lui Schindler sunt plauzibile, altele de-a dreptul inventate, a\u015fa c\u0103 publica\u0163iile lui trebuie privite cu discern\u0103m\u00e2nt, dar \u015fi f\u0103r\u0103 a le respinge \u00een bloc, cum au exagerat unii muzicologi indigna\u0163i \u00een anii recen\u0163i dup\u0103 demonstrarea unor falsuri produse de Schindler, inclusiv \u00een documente beethoveniene de genul carnetelor de conversa\u0163ie pe care le folosea compozitorul dup\u0103 ce auzul din ce \u00een ce mai slab i-a \u00eempiedicat interac\u0163iunile sociale c\u00e2t de c\u00e2t normale.<\/p>\n\n\n\n<p>Mai dezam\u0103gitoare e atitudinea cam simplist\u0103 a lui Ferdinand Ries, un prieten real al lui Beethoven, unul dintre pu\u0163inii lui elevi \u015fi muzician important \u00een epoc\u0103. El e sursa relat\u0103rii cu Beethoven care, dup\u0103 ce \u00eel admirase pe Primul Consul, c\u00e2nd a aflat \u00een 1804 de \u00eencoronarea acestuia ca \u00eemp\u0103rat al francezilor a t\u0103iat furios \u00een manuscris titlul \u201e<em>Bonaparte<\/em>\u201d al <em>Simfoniei a III-a<\/em> (dar nota\u0163ia lui \u201e<em>scris\u0103 pentru Bonapart<\/em>\u201d \u2013 sic \u2013 a r\u0103mas ne\u015ftears\u0103!). Adic\u0103 Beethoven democratul ar fi fost dezam\u0103git de eroul Bonaparte devenit tiran, a\u015fa c\u0103 mai toat\u0103 lumea artistic\u0103 a crezut de atunci c\u0103 asta a fost atitudinea definitiv\u0103 a compozitorului fa\u0163\u0103 de marele lui contemporan politic. Rescrierea ideologizat\u0103 a istoriei e una dintre pl\u0103cerile perverse ale unora.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar realitatea e mai nuan\u0163at\u0103, ca de obicei. Lucrarea a fost apoi dedicat\u0103 oficial de Beethoven prin\u0163ului Lobkowitz (deci unui reprezentant al regimului feudal austriac), fiindc\u0103 acesta a dat \u015fi bani pentru dedica\u0163ie compozitorului! \u00cen plus, de\u015fi fusese entuziasmat de meritocra\u0163ia impus\u0103 de Napoleon, Beethoven nu se putea manifesta astfel \u00een public \u00een contextul cenzurii de la Viena, unde Revolu\u0163ia nu ajunsese, iar Austria era \u00een r\u0103zboi cu Fran\u0163a revolu\u0163ionar\u0103 \u015fi napoleonian\u0103, fiind al doilea mare du\u015fman al acesteia dup\u0103 sistemul bancar-politic londonez. N-o fi fost aceast\u0103 stare de fapt m\u0103car o parte din motiva\u0163ia pragmatic\u0103 \u015fi financiar\u0103 pentru modificarea titlului din partitur\u0103 \u00een \u201e<em>Simfonie eroic\u0103 pentru a s\u0103rb\u0103tori amintirea unui mare om<\/em>\u201d, astfel ca lucrarea s\u0103 poat\u0103 fi c\u00e2ntat\u0103 \u015fi remunerat\u0103 la Viena?<\/p>\n\n\n\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Beethoven-Eroica.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-4863\" width=\"450\" height=\"338\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Beethoven-Eroica.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Beethoven-Eroica-300x225.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Beethoven-Eroica-480x360.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 450px) 100vw, 450px\" \/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p>Multe elemente stilistice ale acestei simfonii, mai ales din Mar\u015ful funebru, trimit clar la muzica francez\u0103 din perioada Revolu\u0163iei, Directoratului \u015fi Consulatului (\u015fi poate chiar mai evidente pentru cunosc\u0103tori sunt cele din Finalul <em>Simfoniei a V-a \u00een do minor <\/em>din 1807-1808, cum am discutat \u00een alt num\u0103r din \u201eFamilia\u201d). Dar e pu\u0163in probabil c\u0103 Napoleon ar fi apreciat aceast\u0103 <em>Simfonie a III-a<\/em>, colosal\u0103 fa\u0163\u0103 de standardele clasicismului \u015fi foarte complex\u0103 \u015fi compact\u0103, din moment ce gusturile lui muzicale erau destul de simple (opera \u00een stil italian \u015fi mar\u015furile militare).<\/p>\n\n\n\n<p>Deci, o carier\u0103 ipotetic\u0103 a lui Beethoven la Paris nu putea fi amorsat\u0103 de aceast\u0103 lucrare monumental\u0103, solicitant\u0103 \u015fi deschiz\u0103toare de noi drumuri \u00een muzic\u0103, dup\u0103 cum impulsul de a o compune nu putea proveni de la ambasadorul francez Bernadotte (cum pretindea Schindler), fiindc\u0103 misiunea diplomatic\u0103 la Viena, plin\u0103 de gesturi provocatoare, a acestui viitor mare\u015fal \u015fi rege durase doar dou\u0103 luni \u015fi se \u00eencheiase cu scandal cu vreo cinci ani \u00eenainte de primele schi\u0163e ale simfoniei. Austria era stat poli\u0163ienesc, iar Beethoven era un provincial din Renania venit la Viena de vreo zece ani \u015fi care \u00eenc\u0103 nu avea cet\u0103\u0163enia austriac\u0103, a\u015fa c\u0103 el a trebuit s\u0103-\u015fi cam ascund\u0103 simpatiile republicane fiindc\u0103, pentru a-\u015fi construi cariera muzical\u0103, avea nevoie de patronajul nobilimii \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care artele necesitau subven\u0163iile celor sus-pu\u015fi (nu ca azi, c\u00e2nd toat\u0103 societatea e a\u015fa de cult\u0103 \u015fi sus\u0163ine at\u00e2t de mult arta contemporan\u0103&#8230;).<\/p>\n\n\n\n<p>Ce e cu adev\u0103rat straniu e un fapt (re)cunoscut de pu\u0163in\u0103 lume: dup\u0103 ce s-a mutat la Viena \u00een 1792, Beethoven a dat de \u00een\u0163eles c\u0103 e \u015fi el nobil pentru a fi acceptat \u015fi sus\u0163inut de nobilime, specul\u00e2nd asem\u0103narea fonetic\u0103 a particulei flamande <em>van<\/em> (referitoare doar la locul de provenien\u0163\u0103 a familiei) cu cea german\u0103 <em>von<\/em> (indicatoare a apartenen\u0163ei la nobilime). Uneori chiar a l\u0103sat s\u0103 i se tip\u0103reasc\u0103 numele cu particula nobiliar\u0103 german\u0103 <em>von<\/em>, cum \u00eel mai scriu unii incul\u0163i \u015fi azi. Cunosc\u00e2ndu-i psihologia, de\u015fi f\u0103r\u0103 a o idealiza, e clar c\u0103 preocuparea lui principal\u0103 era compozi\u0163ia, a\u015fa c\u0103 astfel de subterfugii care ni se par imorale erau pentru el doar accesorii mai pu\u0163in importante, sau doar amorale. Dup\u0103 propriile exprim\u0103ri, el se considera egalul prin\u0163ilor austrieci fiindc\u0103 f\u0103cea parte dintr-o aristocra\u0163ie a spiritului, nu a na\u015fterii ca aceia.<\/p>\n\n\n\n<p>De\u015fi tr\u0103ia destul de \u00eensingurat, precar \u015fi dup\u0103 propriile reguli, demascarea lui a survenit \u00een mod umilitor abia \u00een 1818, \u00een cursul unui proces pentru tutela nepotului Karl, c\u00e2nd nu \u015fi-a putut demonstra cu documente noble\u0163ea ereditar\u0103 \u00een fa\u0163a tribunalului aristocra\u0163ilor, a\u015fa c\u0103 procesul a fost mutat la instan\u0163a pentru oamenii de r\u00e2nd, ceea ce i-a jignit profund amorul propriu. \u015ei mai bizar e c\u0103 \u00een anii urm\u0103tori n-a dezmin\u0163it zvonul aberant cum c\u0103 era fiu nelegitim al lui Frederic cel Mare, de\u015fi prietenii lui au reac\u0163ionat cu bun sim\u0163, scriindu-i \u00een carnetul de conversa\u0163ii respectiv c\u0103 el nici n-avea nevoie de a\u015fa ceva pentru a avea m\u0103re\u0163ie proprie. Vulgariz\u00e2nd un pic, am putea spune deci c\u0103 Beethoven voia \u201edemocra\u0163ie, dar nu pentru c\u0103\u0163ei.\u201d Sau, mai serios, c\u0103 pentru el democra\u0163ia nu \u00eensemna egalitarism, ci posibilitatea fiec\u0103rui om de a evolua prin propriile merite, mai ales spirituale, \u015fi pe m\u0103sura acestora, a\u015fa cum a \u015fi scris aforistic de c\u00e2teva ori cu referiri la art\u0103, \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi \u00eendumnezeire.<\/p>\n\n\n\n<p>Napoleon era doar cu un an mai mare dec\u00e2t el \u015fi, provenind tot din provincie \u015fi dintr-un strat mai de jos al societ\u0103\u0163ii, era produsul propriilor merite militare \u015fi politice, manifestate tot \u00een capital\u0103. S\u0103 se fi identificat sau s\u0103 fi vrut s\u0103 rivalizeze Beethoven cu contemporanul lui? \u201e<em>P\u0103cat c\u0103 nu m\u0103 pricep la cariera armelor ca la muzic\u0103, fiindc\u0103 l-a\u015f \u00eenvinge!<\/em>\u201d (Beethoven \u00een 1806, \u00een perioada c\u00e2nd Napoleon \u00eenfr\u00e2ngea Austria \u015fi cucerea Viena). Dar Beethoven era un om impulsiv \u015fi uneori contradictoriu, care acum idealiza \u015fi apoi se deziluziona dispre\u0163uitor, sau acum se sup\u0103ra \u015fi apoi suferea \u015fi \u00ee\u015fi cerea scuze plin de efuziuni sentimentale. A\u015fa c\u0103 fundamental e s\u0103 \u015ftim c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi multe dintre exprim\u0103rile scrise de el \u00eensu\u015fi erau doar produsul momentului, nu neap\u0103rat ceva definitiv.<\/p>\n\n\n\n<p>De exemplu, baronul de Tr\u00e9mont scria c\u0103 \u00een 1809, c\u00e2nd l-a vizitat la Viena, Beethoven i-a spus: \u201e<em>Am avut mereu o dorin\u0163\u0103 arz\u0103toare de a vedea Fran\u0163a, dar asta a fost \u00eenainte ca ea s\u0103-\u015fi dob\u00e2ndeasc\u0103 un \u00eemp\u0103rat. Acum mi-a trecut<\/em>.\u201d Tr\u00e9mont insista s\u0103-l conving\u0103 s\u0103 mearg\u0103 cu el \u00eentr-un fel de turneu parizian, la care Beethoven ezita \u00eentreb\u00e2nd dac\u0103 va fi obligat s\u0103-l viziteze pe \u00eemp\u0103rat. Baronul l-a asigurat c\u0103 doar dac\u0103 va fi chemat, iar Beethoven a replicat: \u201e<em>\u015ei crede\u0163i c\u0103 m\u0103 va chema?<\/em>\u201d De aici, baronul a dedus c\u0103 totu\u015fi Beethoven ar fi fost flatat dac\u0103 Napoleon i-ar fi acordat aten\u0163ie. S\u0103 trecem peste acceptarea temporar\u0103 \u00een 1808 a postului de capelmaestru la curtea de la Cassel a lui J\u00e9rome Bonaparte, fratele \u00eemp\u0103ratului \u015fi rege al Westfaliei, \u015fi s\u0103 remarc\u0103m faptul uluitor \u015fi pu\u0163in cunoscut c\u0103 \u00een 1810 Beethoven \u015fi-a notat ca memento varianta c\u0103 <em>Missa \u00een Do major<\/em> (1807) \u201e<em>ar putea fi dedicat\u0103 lui Napoleon<\/em>\u201d!<\/p>\n\n\n\n<p>Carnetele lui de conversa\u0163ie ne arat\u0103 reflexe ale vie\u0163ii cotidiene din anii t\u00e2rzii ai marelui compozitor, \u00een momentele c\u00e2nd se afla \u00een cercul lui de amici care \u00eei scriau \u00een ele ca s\u0103 poat\u0103 dialoga. De exemplu: \u201e<em>Ca german, am fost cel mai mare du\u015fman al lui (Napoleon), dar cu timpul m-am \u00eemp\u0103cat cu el<\/em>\u201d, \u00eei scria unul \u00een 1820, f\u0103r\u0103 a fi contrazis. \u201e<em>Dac\u0103 N. s-ar \u00eentoarce azi, ar fi mai bine primit \u00een Europa. El a \u00een\u0163eles spiritul vremii \u015fi a \u015ftiut cum s\u0103 \u0163in\u0103 fr\u00e2iele puterii&#8230; Aprecia arta \u015fi \u015ftiin\u0163a \u015fi ura obscurantismul&#8230; A luptat cu sistemul feudal \u015fi a fost un protector al legilor \u015fi al drepturilor.<\/em>\u201d Afl\u00e2nd de moartea lui Napoleon \u00een 1821, la 52 de ani \u015fi \u00een al doilea exil al lui, Beethoven a comentat lapidar: \u201e<em>Am compus deja muzica pentru aceast\u0103 catastrof\u0103<\/em>\u201d (se referea el la Mar\u015ful funebru din <em>Simfonia Eroic\u0103<\/em>?). \u00cen 1824, anul primei audi\u0163ii absolute a <em>Simfoniei a IX-a<\/em> \u015fi dup\u0103 20 de ani de la <em>Simfonia Eroic\u0103<\/em>, venind vorba de \u201eVia\u0163a lui Napoleon\u201d de Walter Scott, Beethoven a exclamat c\u0103tre violonistul Karl Holz, un prieten credibil: \u201e<em>Napoleon! Mai demult \u00eel displ\u0103ceam. Acum g\u00e2ndesc cu totul altfel<\/em>.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Toate acestea sunt \u00een documente autentice de epoc\u0103, e nevoie doar de g\u00e2ndire proprie care s\u0103 le filtreze \u015fi s\u0103 le descifreze. N-au trecut dec\u00e2t vreo 200 de ani, iar acum e cu totul altfel, bine\u00een\u0163eles&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eNapoleon! Mai demult \u00eel displ\u0103ceam. Acum g\u00e2ndesc cu totul altfel.\u201d (Ludwig van Beethoven, 1824) Cum ar reac\u0163iona Beethoven la societatea de azi \u015fi la provoc\u0103rile ei dac\u0103 ar tr\u0103i acum? Sau, mai general vorbind, e obligat artistul s\u0103 ia o pozi\u0163ie politic\u0103 fa\u0163\u0103 de societatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte sau e dator s\u0103-\u015fi dedice timpul c\u00e2t mai mult crea\u0163iei? Astfel de \u00eentreb\u0103ri sunt \u015fi contraproductive, pentru c\u0103 mul\u0163i oameni care cred c\u0103 au r\u0103spunsuri la orice, inclusiv unii muzicieni \u015fi oameni care vorbesc \u015fi scriu despre muzic\u0103, repet\u0103 \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi despre evenimente de acum peste 200 de ani acelea\u015fi cli\u015fee<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":4862,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,153,152,1063,1064],"coauthors":[],"class_list":["post-4860","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-beethoven","tag-muzica","tag-napoleon","tag-nr-4-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/beethoven.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4860","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4860"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4860\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4868,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4860\/revisions\/4868"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4862"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4860"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4860"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4860"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4860"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}