Capitolul VI<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
Pactul de la Weimar<\/strong><\/p>\n\n\n\n 1912 e anul care pecetluie\u015fte destinul lui Kafka. Un an \u015farnier\u0103 pe care \u00eel abordeaz\u0103 cu ochii deschi\u015fi. \u00cenc\u0103 din primele zile din ianuarie, Jurnalul las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 o situa\u0163ie care e dominat\u0103 de o eviden\u0163\u0103: totul \u00een el e \u00eendreptat c\u0103tre literatur\u0103, toate for\u0163ele sale tind spre acest unic scop. A scrie e fatumul s\u0103u. \u201eVr\u00e2nd nevr\u00e2nd a abandonat \u201epl\u0103cerile sexului, ale b\u0103utului, ale reflec\u0163iei filozofice \u015fi, mai ales, ale muzicii.\u201d La dou\u0103zeci-\u015fi-nou\u0103 de ani, i s-a \u201e\u00eencheiat dezvoltarea\u201d, nu mai are \u201enimic de sacrificat\u201d. Chiar dac\u0103 a renun\u0163at aproape la tot, r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi slujba, acest cui \u00eenfipt \u00een carnea lui. Trebuie s\u0103 \u015fi-l extrag\u0103, crede el, \u201epentru a \u00eencepe adev\u0103rata via\u0163\u0103, \u00een care chipul meu va putea \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00eemb\u0103tr\u00e2ni \u00een mod firesc odat\u0103 cu progresul operei mele\u201d. \u00cen ce prive\u015fte domeniul iubirii, verdictul e f\u0103r\u0103 apel: \u201eNu pot suporta o femeie pe care s-o \u015fi iubesc\u201d. Dezacord intim pe care \u015fi-l exprim\u0103 cu o crud\u0103 ironie: \u201eM\u0103 pricep la dragoste aproape tot at\u00e2t c\u00e2t \u015fi la muzic\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 \u00ee\u015fi repro\u015feaz\u0103 o absen\u0163\u0103 de sim\u0163 muzical, ceea ce totul dezminte la scriitor, paralela pe care o schi\u0163eaz\u0103 \u00eentre ascultarea vis\u0103toare a muzicii \u015fi abordarea confuz\u0103 a dragostei \u00eei tr\u0103deaz\u0103 starea nefericit\u0103. La concert, incapabil s\u0103 aprecieze muzica \u00eentr-un \u201emod continuu\u201d, nu capteaz\u0103 dec\u00e2t parcele; efectul pe care aceasta \u00eel exercit\u0103 asupra lui e \u201erareori muzical\u201d, e atras mai degrab\u0103 de \u201eumbra fierbinte din ro\u015ful duios al gurii\u201d care c\u00e2nt\u0103 dec\u00e2t de vocea c\u00e2nt\u0103re\u0163ei. Tot a\u015fa, ascult\u00e2ndu-\u015fi prietenul Max Brod, fervent muzician, cum c\u00e2nt\u0103 la pian o arie de Bizet din Frumoasa fat\u0103 din Perth<\/em>, pentru el nu e dec\u00e2t un dans \u00een care \u201e\u015foldurile se leag\u0103n\u0103.\u201d Deriv\u0103 senzual\u0103 a muzicii, asem\u0103n\u0103toare vibra\u0163iilor sexuale care-i perturb\u0103 aspira\u0163iile amoroase. Se fere\u015fte ca s\u0103 se protejeze de acea parte obscur\u0103 \u2013 \u201epartea animal\u0103\u201d noteaz\u0103 cu juste\u0163e Nabokov \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Kafka \u2013 pe care muzica o treze\u015fte \u00een el. \u00censp\u0103im\u00e2ntat, se \u0163ine la o parte pentru a conjura imboldul dionisiac exaltat de c\u0103tre Nietzsche. Pe scurt, a renun\u0163a la muzic\u0103 \u00eenseamn\u0103 a renun\u0163a la amor… Antipatia fa\u0163\u0103 de muzic\u0103 explic\u0103 solitudinea \u00een care se complace ca scriitor: pentru el, publicul nu are pentru literatur\u0103 \u201eacela\u015fi respect\u201d ca \u015fi pentru muzic\u0103. Remarca aceasta anun\u0163\u0103 unul din ultimele sale texte, \u00een care poporul de \u015foareci se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de c\u00e2nt\u0103rea\u0163a Josephine: \u201eSuntem prea b\u0103tr\u00e2ni pentru muzic\u0103; av\u00e2ntul \u015fi entuziasmul ei nu se potrive\u015fte cu triste\u0163ea noastr\u0103.\u201d Bilan\u0163ul noului an 1912 e primul semn al r\u0103sturn\u0103rii care se prepar\u0103, dup\u0103 anii neferici\u0163i pe care i-a traversat, incapabil s\u0103 scrie sau bif\u00e2ndu-\u015fi ebo\u015fele. Bizar de\u015fert r\u0103scolit \u201ede at\u00e2tea lucruri\u201d care \u00eel sileau s\u0103-\u015fi petreac\u0103 nop\u0163ile cu tocul \u00een m\u00e2n\u0103, dac\u0103 toate acestea n-ar fi fost \u201eimpure\u201d. \u00ce\u015fi lua riscul, \u015fi-l pl\u0103tea cu insomnie. Cel mai adesea, somnolen\u0163a se prezenta ca un refugiu. \u00cen timpul anului 1910, noteaz\u0103 el, \u201en-a reu\u015fit s\u0103 se men\u0163in\u0103 treaz mai mult de cinci minute\u201d, l\u0103s\u00e2ndu-se prad\u0103 unei \u201evie\u0163i mizerabile\u201d, precum \u00een dumineca aceea din iulie: \u201eAm adormit, m-am trezit, dormit, trezit.\u201d Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o pal\u0103 de fericire de ne\u00een\u0163eles \u00eel inund\u0103 \u2013 \u201eceva ca o spum\u0103 u\u015foar\u0103\u201d – f\u0103r\u0103 a reu\u015fi s\u0103 str\u0103pung\u0103 disperarea aceea alb\u0103, ivernal\u0103: De parc\u0103 a\u015f fi propria mea piatr\u0103 funerar\u0103.\u201d Oare ce-l va scoate din dezastrul acesta v\u00e2scos \u015fi-l va reda, pentru un timp, scriiturii? \u00cen mod sigur e una din perioadele cele mai misterioase din via\u0163a sa. Nu e u\u015for, trebuie s\u0103 avans\u0103m cu pruden\u0163\u0103, s\u0103 ghicim printre linii, \u015ftiind foarte bine c\u0103 un m\u0103nunchi de indicii nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat o dovad\u0103. Dac\u0103 mi\u015fc\u0103rile subterane, miile de varia\u0163iuni, oscila\u0163iile infime \u015fi pulsa\u0163iile secrete, fluxurile \u015fi refluxurile unei vie\u0163i, dac\u0103 toate acestea \u00eentotdeauna ne vor sc\u0103pa, putem totu\u015fi discerne, \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103 a anului 1912, o irizare a sferei Kafka, ceva care seam\u0103n\u0103 cu o progresiv\u0103 luare \u00een posesie a sinelui, cu o cucerire a unui teritoriu care p\u00e2n\u0103 atunci se deroba. Prin punerea \u00een ac\u0163iune a propriilor for\u0163e \u015fi a solitudinii sale, printr-o \u00eembinare fericit\u0103 a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor, se produce ceea ce p\u0103rea imposibil. \u00cen c\u00e2teva luni, se apropie de scopul pe care \u015fi-l propusese \u015fi, chiar dac\u0103 nu-l atinge \u00eentru totul, e foarte aproape. E vorba de energia disper\u0103rii. Pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in, elementele unui improbabil puzzle \u00ee\u015fi g\u0103sesc locul \u2013 av\u00e2nd, desigur, ca pies\u0103 central\u0103 o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103. Una dintre cele pe care e de ajuns s\u0103 le \u00eenfl\u0103c\u0103rezi, \u201egr\u0103mad\u0103 de paie al c\u0103rei destin e s\u0103 ard\u0103 \u00een timpul verii\u201d. Foc decisiv de ast\u0103 dat\u0103, dar s\u0103 nu anticip\u0103m. Vestala are ajutoare, credincio\u015fi care \u00eei preg\u0103tesc venirea. Iar pe drum, recidivele nu sunt excluse. Accept\u0103 ceea ce \u00eel h\u0103r\u0163uie \u015fi de aceea e silit s\u0103 se \u00eenchid\u0103 fa\u0163\u0103 de lume. P\u00e2nde\u015fte atent ceea ce murmur\u0103 \u00een el, cu o discre\u0163ie z\u00e2mbitoare, sub p\u0103l\u0103ria sa neagr\u0103, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de cafenelele din Praga \u015fi, dup\u0103 spusele unui prieten, joac\u0103 mai pu\u0163in ca niciodat\u0103 jocul celorlal\u0163i. E v\u0103zut cum bate cu pa\u015fi mari str\u0103zile \u015fi gr\u0103dinile publice, impun\u00e2ndu-\u015fi \u00een fiecare sear\u0103, chiar dac\u0103 aceast\u0103 idee \u00eel \u201eangoaseaz\u0103\u201d, o plimbare solitar\u0103 de dou\u0103 ore. Iat\u0103-l aici singur cu literatura. \u015ei unde literatura ce va s\u0103 vin\u0103 \u00ee\u015fi poate g\u0103si elanul dac\u0103 nu \u00een literatur\u0103, \u00een proximitatea acelor scriitori \u00een stare s\u0103 atrag\u0103 ca ni\u015fte magne\u0163i? \u00cen primele luni ale anului 1912, Kafka e captivat de literatura lui Goethe sper\u00e2nd s\u0103 fie stimulat de aceasta, tr\u0103ie\u015fte sub deplina ei influen\u0163\u0103 \u015fi acumuleaz\u0103 astfel for\u0163e care din p\u0103cate se irosesc prea repede. Cite\u015fte cu \u201eo fervoare care \u00eel traverseaz\u0103 din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare\u201d: memorii \u00een care autorul lui Faust<\/em> evoc\u0103 dragostea sa pentru Gretchen c\u00e2nd avea cincisprezece ani, Conversa\u0163ii cu Eckermann<\/em>, m\u0103rturii \u015fi amintiri, toate detaliile vie\u0163ii demiurgului \u00eel intereseaz\u0103. Se hr\u0103ne\u015fte din aceste firimituri de geniu, Jurnalul<\/em> e ticsit de anecdote legate de acela pe care \u00eel venereaz\u0103 \u00eenc\u0103 din liceu. Se scald\u0103 \u00een Goethe \u015fi asta \u00eel \u00eendep\u0103rteaz\u0103 poate de propria sa scriitur\u0103, \u00een schimb se alege cu aceast\u0103 form\u0103 de energie \u015fi incitare pe care o provoac\u0103 admira\u0163ia. Vorbe\u015fte de Goethe, ne spune Max Brod, \u201eprecum un copil despre predecesorii s\u0103i care au tr\u0103it \u00een vremuri mai limpezi \u015fi mai fericite \u015fi par s\u0103 fi fost \u00een contact direct cu ce e dumnezeesc.\u201d Figura lui Goethe, care \u00eel strivea \u015fi \u00eel proteja totodat\u0103, uneori \u00eel paraliza: e pre\u0163ul entuziasmului pentru scriitorul perfect de la care a\u015fteapt\u0103 s\u0103-i insufle c\u00e2te ceva din bucuria sa de-a crea.<\/p>\n\n\n\n Cum e citit Goethe cu ochii lui Kafka? Nu-l venereaz\u0103 oare, a\u015fa cum sugereaz\u0103 Gilles Deleuze, \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 e autorul pactului diabolic cu Faust? \u015ei totodat\u0103 pentru c\u0103 e atras ca \u015fi el de tinerele fete, dar \u015fi de amorul cu slujnicele? \u201eM\u00e2na care \u0163ine m\u0103tura \u00een ziua de s\u00e2mb\u0103t\u0103, e cea care dumineca te m\u00e2ng\u00e2ie cel mai bine…\u201d Despre ce e vorba c\u00e2nd scrie Faust<\/em>, dac\u0103 nu despre \u201ereanimarea puterii de-a iubi\u201d? Iar pentru a reu\u015fi, se d\u0103 pe m\u00e2na diavolului, semn\u00e2nd cu s\u00e2ngele s\u0103u. Episodul care ne impresioneaz\u0103 cel mai tare \u2013 \u015fi e re\u0163inut de Nerval \u015fi apoi de Kafka \u2013 e acela \u00een care Faust, cu ajutorul lui Mefistofel, o seduce pe Margareta, \u201emicul \u00eenger\u201d de cincisprezece ani z\u0103rit pe strad\u0103. Se \u015ftie c\u0103 manevra \u00eentreprins\u0103 de diavol o duce pe Margareta la pierzanie. Strig\u0103tul lui Faust: \u201eInfernule, aveai nevoie de aceast\u0103 victim\u0103.\u201d Sacrificarea Margaretei se afl\u0103 \u00een centrul operei lui Goethe: Faust o vrea pe t\u00e2n\u0103ra fat\u0103, diavolul i-o d\u0103 iar apoi o distruge. Trebuie oare s\u0103 ad\u0103ug\u0103m c\u0103 intriga amoroas\u0103 la Kafka e toat\u0103 din aceea\u015fi urzeal\u0103?<\/p>\n\n\n\n \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 citim Faust<\/em> cu ochii lui Kafka, cum s\u0103 nu ne oprim \u00een fa\u0163a sfaturilor lui Mefistofel: \u201e\u00cenceteaz\u0103 s\u0103 te mai joci cu aceast\u0103 triste\u0163e care, ca un vultur, \u00ee\u0163i devoreaz\u0103 via\u0163a…\u201d? Cum s\u0103 nu te opre\u015fti la aceste r\u00e2nduri care anun\u0163\u0103 Metamorfoza<\/em>: \u201e\u00cemi simt mizeria \u00een care m\u0103 aflu: e a insectei cu care m\u0103 asemui. Se zbate \u00een colbul zilei, cu asta se \u015fi hr\u0103ne\u015fte, iar drume\u0163ul \u00een trecere o strive\u015fte \u015fi o distruge…\u201d? Ne d\u0103m seama c\u0103 Goethe, at\u00e2t de aproape de sufleul s\u0103u, e un suprem excitant. S-ar putea spune c\u0103, citindu-l, \u00eenseamn\u0103 s\u0103 pariezi pe durat\u0103, pe continuitate, pe cel care a purtat cu el toat\u0103 via\u0163a opere majore. S\u0103 deschidem Wilhelm Meister<\/em>, \u00een care Kafka \u00ee\u015fi reg\u0103se\u015fte gustul pentru teatru \u015fi comedieni. \u00cen centrul c\u0103r\u0163ii, roman \u00een roman, e istoria lui Mignon: sub ve\u015fminte de b\u0103iat se ascunde o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 pasionat\u0103 \u015fi nefericit\u0103, radiind \u00een t\u0103cere, pe care Wilhelm o ia \u00een slujba sa. \u00cen adora\u0163ia copil\u0103reasc\u0103 pe care fata i-o poart\u0103 \u015fi care ascunde farmecul unui sex marginalizat, ne este \u00eeng\u0103duit s\u0103 recunoa\u015ftem unul din visele cele mai nebune\u015fti ale lui Kafka: tov\u0103r\u0103\u015fia cuiva plin\u0103 de iubire \u015fi zel \u015fi a c\u0103rui influen\u0163\u0103 sexual\u0103 s\u0103 fie ca \u015fi ignorat\u0103, travestit\u0103 \u00eentr-o bl\u00e2nde\u0163e f\u0103r\u0103 nume. Unde s-o g\u0103se\u015fti pe t\u00e2n\u0103ra \u015fi fermec\u0103toarea fat\u0103 a lui Goethe? Pentru c\u0103 \u00eel las\u0103 s-o \u00eentrevad\u0103, Goethe nu numai c\u0103-l consoleaz\u0103 dar \u00eei devine complice. Faunul din Weimar deghizat \u00een consilier princiar e cu siguran\u0163\u0103 un diavol pe care se poate conta.<\/p>\n\n\n\n Efectul Goethe e evident. A\u015ftept\u00e2nd \u00een singur\u0103tate, scriitorul nu are mai buni alia\u0163i dec\u00e2t scriitorii pe care \u00eei pre\u0163uie\u015fte. Descoper\u0103 la ei propriul s\u0103u secret. Doar ei pot deschide o bre\u015f\u0103 \u00een zidul dezol\u0103rii \u015fi al triste\u0163ii ; m\u0103car s\u0103-l fisurezi, dac\u0103 nu po\u0163i cr\u0103pa peretele acesta din pietre uscate de care te izbe\u015fti. Iat\u0103 c\u0103 se ive\u015fte totu\u015fi o posibilitate, o nou\u0103 hot\u0103r\u00e2re lumineaz\u0103 orizontul: \u201eS\u0103 nu te dai b\u0103tut\u201d, noteaz\u0103 Kafka, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 v\u00e2sleasc\u0103 \u00eempotriva curentului. Plas\u00e2ndu-se \u00eentr-o stare sufleteasc\u0103 favorabil\u0103 muncii, el vrea s\u0103 fie, \u201e\u00een ori\u015fice clip\u0103 gata\u201d s\u0103 se elibereze, chiar dac\u0103 nu-i va fi u\u015for. \u00cen februarie 1912, el are aceast\u0103 speran\u0163\u0103 fragil\u0103, at\u00e2t de emo\u0163ionant\u0103 \u015fi de rar\u0103 sub pana sa: \u201e\u00cemi bate inima tot mai aproape de dorin\u0163ele mele.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 purcede el la scrierea romanului America<\/em>. Semn c\u0103 e gata de plecare, el arunc\u0103 \u00een foc \u201emulte h\u00e2rtii vechi \u015fi detestabile\u201d. \u00cenainte de-a o porni la drum, ca pentru a cur\u0103\u0163a terenul \u015fi pentru a fi mai u\u015for, scriitorul \u00eencepe prin a face tabula rasa<\/em>. Tentat de autobiografie \u2013 s-ar repezi s-o \u00eenceap\u0103 \u00eendat\u0103 ce slujba i-ar permite \u2013 , cu America<\/em> el \u00eentreprinde o oper\u0103 care nu e at\u00e2t de departe de romanul de ucenicie c\u0103ruia Wilhelm Meister<\/em>, sau David Copperfield<\/em> recitit \u00een vara trecut\u0103, i-au deschis calea. La jum\u0103tatea lunii martie, \u00ee\u015fi face aceast\u0103 promisiune: \u201eM\u00e2ine, ast\u0103zi, voi \u00eencepe\u201d, chit a renun\u0163a la somn. Goethe nu e singurul ce sufl\u0103 \u00een foc. Robustul Flaubert, care se recite\u015fte cu voce tare, se str\u0103duie \u015fi el. \u015ei bucuros subliniaz\u0103 Kafka \u00een Coresponden\u0163a<\/em> acestuia cuvintele care devin un ecou al propriei sale determin\u0103ri: \u201eRomanul meu e st\u00e2nca de care sunt legat.\u201d<\/p>\n\n\n\n Exist\u0103 un soi de exorcism \u00een felul s\u0103u de a-\u015fi consemna preparativele. Navigator solitar care nu poate striga niciodat\u0103 \u201ep\u0103m\u00e2nt!\u201d, e condamnat s\u0103 vad\u0103 cum se retrage din fa\u0163a lui insula dorit\u0103. Av\u00e2ntul, \u00eencrederea \u00een sine nu sunt ve\u015fnice, iar goluri redutabile par uneori s\u0103 anuleze avantajele. Diminea\u0163a la slujb\u0103, seara \u00een familie particip\u00e2nd la mereu acelea\u015fi jocuri de c\u0103r\u0163i, dumineci posomor\u00e2te \u00een care de oboseal\u0103 e \u0163intuit pe canapea, iar plictiseala \u00eel face s\u0103 se refugieze ore \u00eentregi \u00een sala de baie. Aceste salturi \u00een vid ar putea fi ale unui scriitor gata s\u0103 se pun\u0103 pe lucru, dac\u0103 n-ar fi amenin\u0163at de lucruri \u015fi mai grave. Tat\u0103l \u00eei repro\u015feaz\u0103 c\u0103 nu supravegheaz\u0103 bunul mers al uzinei familiale \u00een timpul acestor dup\u0103-amieze de libertate. Contrapunct sinistru, \u00een momentul \u00een care totul \u00een el se preg\u0103te\u015fte pentru scriitur\u0103. Violen\u0163\u0103 de nesuportat. \u00cen clipele de abandon, pritoce\u015fte iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi ideea de-a sf\u00e2r\u015fi odat\u0103 pentru totdeauna; r\u0103m\u00e2ne \u201eo or\u0103 pe canapea g\u00e2ndind s\u0103 se arunce pe fereastr\u0103\u201d. A muri sau a scrie. A scrie \u00eenseamn\u0103 a se ag\u0103\u0163a de via\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o duminec\u0103 din luna martie, re\u00eentors la fantomele sale, schi\u0163eaz\u0103 o scurt\u0103 povestire. Un b\u0103rbat, stabilit pentru un timp la munte ca s\u0103-\u015fi vindece pl\u0103m\u00e2nii, se plimb\u0103 \u00eentr-o sear\u0103 cu fata celui la care locuie\u015fte. Pe nea\u015fteptate, o tr\u00e2nte\u015fte \u00een iarb\u0103 pe malul unui r\u00e2u \u015fi o violeaz\u0103. Pentru a reanima victima care de fric\u0103 \u015fi-a pierdut cuno\u015ftin\u0163a, \u00eei \u201estrope\u015fte chipul\u201d cu pu\u0163in\u0103 ap\u0103 adus\u0103 \u00een podul palmelor: \u201eMica mea Julie…\u201d, \u015fopte\u015fte el, aplecat peste ea. F\u0103r\u0103 s\u0103 deschid\u0103 ochii, ea r\u0103sufl\u0103 din nou iar el se lini\u015fte\u015fte cu privire la consecin\u0163ele faptei sale: de ce s\u0103-i fie team\u0103 de aceast\u0103 fat\u0103 \u201ef\u0103r\u0103 nici o \u00eensemn\u0103tate\u201d pe care o poate \u201eazv\u00e2rli c\u00e2t colo de la picioarele sale\u201d? \u00cen jurul lor, \u201esub cerul pur al serii\u201d e o lini\u015fte des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Acest text, unic \u00een scrierile lui Kafka, despre ultrajul acesta aplicat unei tinere fete, demn de un Dostoievski care ar fi evacuat ori\u015fice fel de culpabilitate, autorul m\u0103rturise\u015fte c\u0103 i-a r\u0103mas exterior c\u00e2nd l-a scris, cu excep\u0163ia clipei c\u00e2nd \u201ei-a stropit\u201d chipul fetei. Deja, \u00eentr-un alt fragment redactat cu c\u00e2teva zile mai devreme, apare, la un mod cu mai pu\u0163in\u0103 gravitate, o dorin\u0163\u0103 asem\u0103n\u0103toare de contact fizic: \u00een cursul uneia din plimb\u0103rile sale, un singuratec atinge u\u015for um\u0103rul unei tinere fete \u00een trecere pe strad\u0103, \u201epur \u015fi simplu ca o m\u00e2ng\u00e2iere\u201d. Con\u0163inutul explicit sexual al acestor texte poate fi interpretat ca fiind simptomul unui deficit pe care i-l cunoa\u015ftem; sau, \u00een scena de viol, ca o \u00eentoarcere la violen\u0163a la care e supus \u00een perioada aceea. Numai c\u0103 \u00een momentul \u00een care el aspir\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la scris, c\u00e2nd totul palpit\u0103 \u00een el de dorin\u0163a de-a scrie, violul acesta constituie un fel de rit virtual: s\u0103 atingi o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103, s-o violentezi, e o tentativ\u0103 de-a accede la literatur\u0103. Dincolo de schema obi\u015fnuit\u0103 \u2013 t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 \u00eentr-o var\u0103 la \u0163ar\u0103 \u2013 pasul a fost f\u0103cut. \u00cendr\u0103zne\u015fte s\u0103 cedeze, f\u0103r\u0103 remu\u015fc\u0103ri, tenta\u0163iei diavolului; dep\u0103\u015findu-\u015fi inhibi\u0163ia e ca \u015fi cum s-ar elibera de teama de-a scrie.<\/p>\n\n\n\n Poate c\u0103 nu e prezum\u0163ios s\u0103 reg\u0103sim aici o amintire din adolescen\u0163\u0103. \u00cen 1899, c\u00e2nd el avea \u015faisprezece ani, o crim\u0103 a zguduit Boemia. \u00cen ajunul Pa\u015ftelui, trupul unei tinere fete violate a fost g\u0103sit la marginea unui drum, \u00een apropierea satului Polna. Un cizmar evreu, pe nume Hilsner, a fost acuzat de crim\u0103 ritual\u0103 pentru c\u0103 a f\u0103cut s\u0103 curg\u0103 s\u00e2ngele unei femei cre\u015ftine. Fapta aceasta, care a declan\u015fat un acces de antisemitism, a avut un r\u0103sunet comparabil cu afacerea Dreyfus \u00een Fran\u0163a, \u015fi a fost nevoie de toat\u0103 tenacitatea lui Masaryk pentru a ob\u0163ine revizuirea procesului \u00een care cizmarul fusese condamnat la moarte. Crima aceasta a marcat imagina\u0163ia lui Franz: \u00een 1920, \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre Milena \u2013 \u00eentotdeauna ei \u00eei \u00eencredin\u0163eaz\u0103 ce e mai important \u2013 , el evoc\u0103 afacerea Hilsner \u015fi no\u0163iunea de sacrificiu cu aceste cuvinte transparente: \u201eCei care \u00ee\u015fi caut\u0103 m\u00e2ntuirea se n\u0103pustesc totdeauna asupra femeilor.\u201d \u00cen perspectiva acestei \u201em\u00e2ntuiri\u201d, violul simbolic din martie 1912 e mai mult dec\u00e2t o fantasm\u0103. C\u00e2te tinere fete n-a \u201esacrificat\u201d Kafka pe altarul literaturii, sper\u00e2nd ca ele s\u0103-i ofere formula magic\u0103 a literaturii? Prietenia, cea real\u0103, pentru tinerele fete aici \u00ee\u015fi are sursa. \u015etie ce a\u015fteapt\u0103 de la ele \u015fi ce rol \u00een toat\u0103 inocen\u0163a trebuie ca ele s\u0103 joace. \u201eC\u00e2nd se vorbe\u015fte de inocen\u0163a tinerelor fete, \u00eei scrie el Milenei, nu se face referire la inocen\u0163a trupeasc\u0103, \u00een sensul obi\u015fnuit al cuv\u00e2ntului, ci la inocen\u0163a sacrificiului lor, care nu e mai pu\u0163in trupesc.\u201d Pentru ele, a-l \u00eent\u00e2lni \u015fi a-l iubi pe Kafka, scriitorul, \u00eenseamn\u0103 a se d\u0103rui diavolului. Ele apar\u0163in ritualului scriiturii: pentru a-\u015fi arma pana, el o \u00eenmoaie \u00een s\u00e2ngele \u015fi lacrimile lor. \u00cen rela\u0163ia pe care o \u0163ese cu ele, Faust e fratele s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n La sf\u00e2r\u015fitul prim\u0103verii, drumul spre America<\/em>, oper\u0103 de mare \u00eentindere menit\u0103 s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 zgura din Jurnal<\/em>, e \u00een continuare incert. Precaut, \u00ee\u015fi recomand\u0103 \u201es\u0103 nu supraevalueze\u201d ce-a f\u0103cut \u00een trecut, tem\u00e2ndu-se s\u0103 \u201enu-\u015fi \u00eenchid\u0103 astfel accesul\u201d la ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 scrie. \u00cen mai, totul se blocheaz\u0103: \u201ee\u015fec complet, iar primele zile din iunie au un acela\u015fi refren: \u201enimic scris\u201d, \u201eaproape nimic scris\u201d, \u201e\u00eengrozitor, azi n-am scris nimic\u201d. Recrudescen\u0163a st\u00e2rnit\u0103 de Goethe s-a oprit. Unde e t\u00e2n\u0103ra fat\u0103, nu Gretchen aceea de h\u00e2rtie, ci fata plin\u0103 de via\u0163\u0103 pe care s-o prind\u0103 \u00een n\u0103vod? S-a f\u0103cut var\u0103, e timpul de plecare. \u00cenc\u0103 o clip\u0103, ochii i se opresc pe cosi\u0163ele unei feti\u0163e, descul\u0163\u0103 \u00eentr-o rochie cu buline albe, care traverseaz\u0103 \u201e\u015fov\u0103ind\u201d \u015foseaua, cu un co\u015f \u00een m\u00e2n\u0103. Scufi\u0163\u0103 ro\u015fie, fere\u015fte-te de lup!<\/p>\n\n\n\n Kafka e preg\u0103tit pentru \u00eent\u00e2lnirea din Weimar. Vineri 28 iunie, ia trenul cu Max Brod, lungindu-se comod pe banchet\u0103. Trenul se opre\u015fte la Leipzig, ora\u015f prea g\u0103l\u0103gios, dar atr\u0103g\u0103tor datorit\u0103 cafenelelor sale \u015fi a vechiului cartier al editorilor. Pe portarul hotelului, Max \u201e\u00eel \u00eentreab\u0103 de fete\u201d, dar pl\u0103cerea e \u00een alt\u0103 parte. A doua zi, vizit\u00e2nd muzeul C\u0103r\u0163ii, \u00een fa\u0163a at\u00e2tor opere adunate acolo, Franz strig\u0103 din tot sufletul: \u201eE prea mult pentru mine!\u201d C\u0103r\u0163ile sunt tovar\u0103\u015fii lui de viat\u0103 cei mai apropia\u0163i, singurii s\u0103i prieteni adev\u0103ra\u0163i. Mai mult dec\u00e2t hrana, i se confund\u0103 cu via\u0163a pe care o irig\u0103 cu totul. Dup\u0103 Max Brod, niciodat\u0103 \u00een timpul studen\u0163iei Kafka n-a \u00eemprumutat vreo carte de la bibliotec\u0103. Prefer\u0103 s\u0103 viseze \u00een marginea cataloagelor de editur\u0103 \u015fi s\u0103 frecventeze vechile libr\u0103rii unde poate s-o palpeze, s\u0103-i simt\u0103 mirosul c\u0103r\u0163ii pe care o va strecura \u00een buzunar. El care e at\u00e2t de atent la cheltuieli, se arat\u0103 risipitor c\u00e2nd e vorba de c\u0103r\u0163i. Le cump\u0103r\u0103 \u015fi-i place s\u0103 le \u015fi ofere, tinerelor fete \u00een special. Un alt mod de a-i face p\u0103rta\u015fi pe cei din jurul s\u0103u e de-a citi cu glas tare pentru surori \u015fi prieteni. F\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi justifice alegerea \u015fi nici s\u0103 \u00eencerce s\u0103 conving\u0103 c\u0103 are dreptate, cite\u015fte \u015fi recite\u015fte, spune Brod, pagini din autorii s\u0103i favori\u0163i, repede \u015fi deloc emfatic, sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 toate nuan\u0163ele textului ; dac\u0103 i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103-i displac\u0103 unele pasaje, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 str\u00e2mbe din nas. Trebuia mai ales s\u0103-l auzi c\u00e2nd cite\u015fte din Flaubert \u201ecu lacrimi \u00een ochi\u201d: \u201eai fi zis, \u00ee\u015fi aminte\u015fte Brod, c\u0103 e Flaubert \u00eenviat din mor\u0163i.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u00centocmind \u00eentr-o zi lista cu \u201elucrurile sigure\u201d din el, \u201eaviditatea pentru c\u0103r\u0163i\u201d se impune \u015fi precizeaz\u0103 astfel natura acestei foamete de nepotolit: \u201eNu at\u00e2t m\u0103 intereseaz\u0103 s\u0103 le posed sau s\u0103 le citesc, c\u00e2t s\u0103 le v\u0103d, s\u0103 m\u0103 conving de existen\u0163a lor \u00een vitrinele libr\u0103riilor. Dac\u0103 undeva se afl\u0103 mai multe exemplare ale aceleea\u015fi c\u0103r\u0163i, fiecare din ele m\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103; e ca \u015fi cum aceast\u0103 aviditate porneste din stomac, ca \u015fi cum ar fi o poft\u0103 pervers\u0103. C\u0103r\u0163ile pe care le posed \u00eemi aduc mai pu\u0163in\u0103 bucurie dec\u00e2t celelalte, \u00een schimb cele ale surorilor mele \u00eemi plac.\u201d \u015ei adaug\u0103: \u201eDorin\u0163a de-a le poseda e o dorin\u0163\u0103 incomparabil mai slab\u0103, aproape c\u0103-mi lipse\u015fte.\u201d E obsesia unui \u00eendr\u0103gostit \u00een urm\u0103rirea unui obiect c\u0103ruia \u00eei caut\u0103 peste tot urmele. Posesiunea nu face parte din aceast\u0103 pl\u0103cere: e ca \u015fi cum l-am auzi m\u0103rturisindu-\u015fi atrac\u0163ia pentru tinerele fete. Cartea e un indiciu care \u00eel trimite spre unicul s\u0103u scop. Totodat\u0103 un miracol \u015fi un biet obiect. \u00cen trecere prin Friedland, cu un an mai \u00eenainte, e cuprins de acest dublu sentiment \u00een fa\u0163a unei libr\u0103rii: c\u0103r\u0163ile i se par \u201eabandonate\u201d \u00een vitrin\u0103 \u015fi totodat\u0103 prezen\u0163a lor e tot ce leag\u0103 Friedland de restul lumii. Intr\u00e2nd pe u\u015fa libr\u0103riei reg\u0103se\u015fte de \u00eendat\u0103 c\u0103ldura unui loc \u201efericit\u201d. Cum ar fi singur\u0103tatea lui Kafka f\u0103r\u0103 c\u0103r\u0163i? Dac\u0103 acestea nu au puterea s-o suprime, ele \u00eei dau o orientare, ba mai mult fac din ea un cuib: el nu e mai pu\u0163in singur, dar e singur cu ele.<\/p>\n\n\n\n Cum s\u0103 nu visezi la biblioteca asta, din care ne-a r\u0103mas un catalog din p\u0103cate incomplet; nu-i reflect\u0103 doar afinit\u0103\u0163ile, ea e chipul s\u0103u: pe Kafka \u00eel cite\u015fti aici cu inima deschis\u0103. C\u0103r\u0163i nu foarte numeroase, dar to\u0163i ascenden\u0163ii \u015fi alia\u0163ii scriitorului figureaz\u0103, piti\u0163i \u00een umbra od\u0103ii, t\u0103cu\u0163i, astept\u00e2nd ca Frumoasa din p\u0103dure adormit\u0103<\/em> s\u0103 fie trezi\u0163i: Kleist, preferatul \u015fi cel mai apropiat; Goethe \u015fi Flaubert, s\u0103 nu-i uit\u0103m; Stifter, Fontane, perfec\u0163i stili\u015fti germani; Gogol, fratele geam\u0103n din Rusia, \u015fi demonii lui Dostoievski; Hamsun, vagabondul cu oper\u0103 genezic\u0103; poe\u0163ii chinezi \u015fi pove\u015ftile lui Grimm; fra\u0163ii s\u0103i \u00eentru mizeria amorului, Kierkegaard, Amiel sau \u201e\u00eenfrico\u015f\u0103torul\u201d Strindberg, la pieptul c\u0103ruia se ghemuie\u015fte Franz c\u00e2nd \u00eel cite\u015fte. S\u00e2nge a c\u0103rei transfuzie s-a f\u0103cut prin lectur\u0103 \u015fi care curge \u00een el ca \u015fi cum ar fi al s\u0103u. Aceste c\u0103r\u0163i primesc semne discrete de la propriile sale c\u0103r\u0163i, semne de mul\u0163umire \u00eentre prieteni. Plimbarea aceasta livresc\u0103, dac\u0103 o continu\u0103m, nu ne-ar \u00eendep\u0103rta prea mult de tinerele fete: c\u0103r\u0163ile Kafka le crede pe cuv\u00e2nt, a\u015fa cum crede \u00een alian\u0163a primordial\u0103 a tinerelor fete \u2013 \u015fi \u00een unele, \u015fi \u00een altele bate inima literaturii, pe care o cerceteaz\u0103 cu scalpelul. Memorii, ziare, scrisori, texte biografice pe care le str\u00e2nge la un loc sunt tot at\u00e2tea m\u0103rturii \u015fi lumini \u00een noapte. Pe masa de disec\u0163ie unde \u00ee\u015fi arunc\u0103 via\u0163a, aventura cutez\u0103torilor r\u0103sun\u0103 \u00een el \u00een timpul explor\u0103rii. A\u015fa c\u0103 nu ne apare drept sacrilegiu s\u0103 citim ast\u0103zi, peste um\u0103rul lui, urm\u00e2ndu-i exemplul, scrierile intime pe care Kafka \u015fi-ar fi dorit s\u0103 le \u015ftie disp\u0103rute dup\u0103 moartea sa \u2013 f\u0103r\u0103 ca el \u00eensu\u015fi s\u0103 le fi distrus.<\/p>\n\n\n\n Perioada Leipzig marcheaz\u0103 un moment hot\u0103r\u00eetor \u00een destinul operei sale. Gra\u0163ie interven\u0163iei insistente a lui Max Brod, \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte pe editorul Rowohlt. Cu o fraz\u0103 lapidar\u0103, Kafka noteaz\u0103 oferta care se afl\u0103 la originea primei sale c\u0103r\u0163i tip\u0103rite: \u201eRowohlt vrea \u00eentr-adev\u0103r o carte scris\u0103 de mine.\u201d Propunerea aceasta \u00eei pune la \u00eencercare exigen\u0163a \u015fi \u00eel va tortura timp de c\u00e2teva luni. Jena de-a publica va r\u0103m\u00e2ne constant\u0103: cum s\u0103 accepte ca un lucru nereu\u015fit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u015fa pentru totdeauna? \u201eNu avem dreptul \u0103sta dec\u00e2t pe patul de moarte\u201d, \u00eei scrie el lui Brod. Dup\u0103 multe ezit\u0103ri \u00een ce prive\u015fte ordinea prozelor din culegere, Contempla\u0163ie<\/em> va ap\u0103rea \u00een toamna lui 1912. Preocupat de fabricarea c\u0103r\u0163ii, dorindu-\u015fi \u201ecaracterele cele mai mari cu putin\u0163\u0103\u201d, el se va \u00eengriji \u015fi de aspectul volumului, pe care \u00eel vrea cartonat, de culoare sumbr\u0103, \u201e\u00een genul volumului Anecdote<\/em> al lui Kleist\u201d. Deocamdat\u0103, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 promit\u0103 un text, salut\u00e2ndu-\u015fi viitorul editor cu aceste cuvinte pu\u0163in obi\u015fnuite: \u201eDac\u0103 \u00een loc s\u0103-mi publica\u0163i manuscrisele, mi le trimite\u0163i \u00eenapoi, v-a\u015f fi cu mult mai recunosc\u0103tor.\u201d \u00cen sf\u00e2r\u015fit, adev\u0103rata c\u0103l\u0103torie poate \u00eencepe. Franz \u015fi Max p\u0103r\u0103sesc Leipzig-ul \u015fi, \u00een seara lui 29 iunie, ajung la Weimar \u2013 altfel spus la Goethe, \u00een paradis, dac\u0103 exist\u0103 un paradis al literaturii.<\/p>\n\n\n\n Ca s\u0103 ajungi p\u00e2n\u0103 acolo nu e u\u015for, drumul e lung de la gar\u0103 p\u00e2n\u0103 la hotel, unde cei doi c\u0103l\u0103tori \u00ee\u015fi las\u0103 valizele \u00eenainte de-a se repezi \u00een piscina vecin\u0103. Acolo Franz \u00ee\u015fi reg\u0103se\u015fte toat\u0103 ardoarea: de\u015fi se las\u0103 seara, nu poate s\u0103 mai a\u015ftepte, d\u0103 fuga s\u0103 vad\u0103 casa lui Goethe pe care o recunoa\u015fte \u201eimediat\u201d, num\u0103r\u00e2nd cele patrusprezece ferestre care se deta\u015feaz\u0103 pe fa\u0163ada g\u0103lbuie a burghezei locuin\u0163e. Iat\u0103-l acum \u00een fa\u0163a sanctuarului: \u00een semn de recunoa\u015ftere, \u201eatinge pere\u0163ii\u201d ca \u015fi cum ar atinge literatura \u00eens\u0103\u015fi. Aici, Goethe a tr\u0103it, a scris \u015fi a murit \u00een 1832. U\u015fa e barat\u0103 cu un lan\u0163, dar fantoma lui se preumbl\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul perdelelor.<\/p>\n\n\n\n A doua zi, vizita locului, \u201eo privire rapid\u0103\u201d prin saloane, biroul unde lucra, camera unde dormea: \u201espectacol trist, amintind de bunicii care au murit\u201d, noteaz\u0103 Kafka lipsit de cultul pentru relicve. Mobile, obiecte de marmor\u0103, altele p\u0103strate cu pio\u015fenie, urme derizorii ale gloriei. El caut\u0103 umbra lui Goethe, nu cadavrul \u00eemb\u0103ls\u0103mat al literaturii. S\u0103 reg\u0103seasc\u0103 visurile poetului, s\u0103 calce pe urmele lui, s\u0103 se impregneze de atmosfera locurilor. Ceea ce nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 se duc\u0103 zilnic \u00eempreun\u0103 cu Max s\u0103 se scalde \u00een piscin\u0103 ori s\u0103 savureze c\u0103p\u015funile restaurantului din pia\u0163a cea mare. Vizitatori statornici, ei se \u00eentorc mereu la casa lui Goethe, unde \u00een cur\u00e2nd, bine cunoscu\u0163i de paznic, se simt ca la ei acas\u0103. Nici nu le mai pas\u0103 de orele de vizit\u0103. Din ora\u015f nu vor vedea aproape nimic altceva. Pentru Kafka, Weimar \u00eenseamn\u0103 Goethe, \u015fi asta e de-ajuns s\u0103-i \u00eenfl\u0103c\u0103reze imagina\u0163ia.<\/p>\n\n\n\n Ce-ar putea face vizibil\u0103 prezen\u0163a lui Goethe, dac\u0103 nu o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103? \u00cent\u00e2lnit\u0103 furtiv la intrare, furi\u015f\u00e2ndu-se ca o pisic\u0103, fiica paznicului devine din prima clip\u0103 farmecul casei \u015fi regina Weimar-ului. Tr\u0103ind aici dup\u0103 Goethe, \u00een aceast\u0103 var\u0103 frumoas\u0103, \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een lumina Margaretei, pe care o vom numi Grete. Kafka \u00ee\u015fi va consacra cea mai mare parte a acestor zile \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se apropie de ea, s\u0103 \u015fi-o apropie, ca \u015fi cum \u00eensu\u015fi Goethe, b\u0103tr\u00e2nul diavol i-o oferea. Evoc\u00e2nd \u201eintimitatea u\u015foar\u0103, delicat\u0103\u201d a prietenului s\u0103u cu adolescenta, Max Brod nu vede \u00een asta dec\u00e2t \u201eo pl\u0103cere timid\u0103, o h\u0103r\u0163uial\u0103 glumea\u0163\u0103, pu\u0163in dureroas\u0103 poate\u201d, \u00een mijlocul trandafirilor din gr\u0103din\u0103. Iar biografii gr\u0103bi\u0163i neglijeaz\u0103 acest episod considerat frivol. Numai c\u0103 frivol ar fi s\u0103-l ignori. C\u0103l\u0103toria la Weimar are chipul lui Grete. \u00centreg Kafka e \u00een aceast\u0103 h\u0103ituial\u0103 a unei fericiri \u00eentrez\u0103rite \u2013 minuscul \u015fi patetic roman schi\u0163at \u00een \u015fapte zile.<\/p>\n\n\n\n Duminec\u0103 30 iunie. Apari\u0163ia. \u00cen\u0103untru, afar\u0103, ea e peste tot, alerg\u00e2nd nebune\u015fte cu sora mai mic\u0103, \u0163op\u0103ind \u00een camera lui Junon, cobor\u00e2nd \u00een fug\u0103 scara pentru a ajunge \u00een gr\u0103din\u0103. \u00cenc\u0103 de la prima vizitare a casei lui Goethe, el e prizonierul galopadelor ei. N-are ochi \u015fi urechi dec\u00e2t pentru ea, \u00eei p\u00e2nde\u015fte zgomotul pa\u015filor pe podea. Un mic tur \u015fi apoi dispare. O crede \u00een gr\u0103din\u0103, ea e deja la balcon. Se duce spre ea \u015fi-i \u00eentinde garoafe prin balustrad\u0103. \u201eLa \u00eendemnul lui Max\u201d se duce l\u00e2ng\u0103 ea \u00een gr\u0103din\u0103 \u015fi afl\u0103 astfel c\u0103 \u00eentreaga familie se preg\u0103te\u015fte pentru o excursie \u00een satul din vecin\u0103tate. Dac\u0103 \u00eendr\u0103zne\u015fti, reu\u015fe\u015fti: e acceptat \u015fi el \u00een excursie. \u00cen timp ce Max prefer\u0103 s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 doarm\u0103, el pleac\u0103 spre castel. Pu\u0163in enervat, el suport\u0103 pe drum balivernele tat\u0103lui fetei. Ce conteaz\u0103, e \u015fi ea acolo, iar tat\u0103l \u00eei e ca \u015fi un aliat, face fotografii \u00een parc: prins\u0103 \u00een curs\u0103, feti\u0163a, iat-o acum \u00een cutie! N-are dec\u00e2t s\u0103 plou\u0103 la \u00eentoarcere. Ce duminec\u0103! Seara, plimb\u00e2ndu-se pe strad\u0103, o \u00eent\u00e2lne\u015fte de trei ori, \u201enu se \u015ftie cum\u201d. Escortat\u0103 de o prieten\u0103, p\u0103l\u0103vr\u0103ge\u015fte cu un t\u00e2n\u0103r. Altfel spus, un rival: iat\u0103-l gata de duel. Fac c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u00eempreun\u0103, iar el ob\u0163ine primul gaj: i se permite s\u0103 frecventeze gr\u0103dina \u015fi dup\u0103 ora de \u00eenchidere. Oare nu ghicise deja? Cheia de la casa lui Goethe e Grete. Luni 1 iulie. Grete e absent\u0103 din peisaj. Trebuie s\u0103 \u015ftii s\u0103 te faci dorit. A\u015fezat \u00een iarb\u0103, deseneaz\u0103 pavilionul lui Goethe. \u015ei adoarme. \u00cen gr\u0103din\u0103, un papagal \u00eei strig\u0103 numele: \u201eGrete!\u201d \u015ei-a luat zborul. Dup\u0103 ce zadarnic ce a c\u0103utat-o pe strada unde lua lec\u0163ii de croitorie, nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 se arunce \u00een piscin\u0103.<\/p>\n\n\n\n Mar\u0163i 2. La casa lui Goethe, \u00eenc\u0103 de diminea\u0163\u0103: e poftit s\u0103 vad\u0103 fotografiile f\u0103cute duminec\u0103. \u201eP\u00e2nde\u015fte o ocazie ca s\u0103-i vorbeasc\u0103, dar croitoria are nevoie de ea. O s\u0103 revin\u0103, \u00een dup\u0103-amiaza aceleia\u015fi zile, s\u0103 mai priveasc\u0103 fotografiile. De ast\u0103 dat\u0103, din spatele tat\u0103lui, ea \u00eei adreseaz\u0103 \u201eun sur\u00e2s care nu-i spune nimic \u015fi n-are nici un rost\u201d. Franz e trist. Brusc \u00eei vine ideea s\u0103 dea fotografiile la m\u0103rit, folosind negativele paznicului: bun pretext ca s\u0103 se impun\u0103 \u015fi s\u0103 fie din nou l\u00e2ng\u0103 ea. M\u0103n\u00e2nc\u0103 fragi \u00een gr\u0103din\u0103 unde are loc un concert, dar fructul cel mai atr\u0103g\u0103tor, \u00eel devor\u0103 din ochi: \u201eSuple\u0163ea trupului s\u0103u \u00een rochia aceea obscur\u0103.\u201d E oare muzica? G\u00e2ndul c\u0103 va p\u0103r\u0103si \u00een cur\u00e2nd Weimar \u201e\u00eel sufoc\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Miercuri 3. Fotografiere \u00een gr\u0103din\u0103. Frumoasa se las\u0103 rugat\u0103 \u015fi se ascunde. Plecat \u00een c\u0103utarea ei, o readuce \u201etremur\u00e2nd toat\u0103 de emo\u0163ie\u201d \u00een fa\u0163a obiectivului. E consacrarea idilei de la Weimar: el \u015fi ea a\u015feza\u0163i pe o banc\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit capturat\u0103, n-o s\u0103-i mai scape din m\u00e2ini. Fericirea lui e dubl\u0103 gra\u0163ie unei promisiuni: un rendez-vous pentru a doua zi. Cople\u015fit, \u00ee\u015fi petrece dup\u0103-amiaza la bibliotec\u0103, iar dup\u0103 aceea se duce s\u0103 hoin\u0103reasc\u0103 \u00eentr-un parc unde e repede \u00eenconjurat de un c\u00e2rd de copii. Ca prin\u0163ul M\u00ee\u015fkin, copii, b\u0103ie\u0163i \u015fi fete mereu \u00een urma lui. Conversa\u0163ia, c\u00e2nd e serioas\u0103, se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul naufragiilor pe mare. Kafka e expert \u00een naufragii \u2013 \u015fi precis c\u0103 are \u00een minte o anume nav\u0103 care plute\u015fte c\u0103tre America. Numai c\u0103 ast\u0103zi America lui se nume\u015fte Grete. Ceva mai \u00eencolo, o orchestr\u0103 sub arbori c\u00e2nt\u0103 Carmen<\/em>: \u201eCu totul sub farmecul muzicii\u201d, noteaz\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n Joi 4. De cum se scoal\u0103, alearg\u0103 la casa lui Goethe ca s\u0103 aud\u0103 confirmarea rendez-vous-ului f\u0103g\u0103duit. A\u015ftept\u00e2nd ora binecuv\u00e2ntat\u0103, viziteaz\u0103 cripta prin\u0163ilor \u015fi se opre\u015fte \u00een fa\u0163a cavoului lui Goethe, dominat de o coroan\u0103 de lauri \u00een aur oferit\u0103 de femeile de origine german\u0103 din Praga. Literatura, femeile \u015fi moartea: n-ai cum s\u0103 scapi. Ca s\u0103 se calmeze, se scald\u0103 \u00een piscin\u0103. \u015ei a\u015fteptarea continu\u0103 sub un cer nesigur care amenin\u0163\u0103 s\u0103 compromit\u0103 totul: prefer\u00e2nd s\u0103 supravegheze norii, renun\u0163\u0103 la siesta de dup\u0103 amiaz\u0103. Limbile ceasului se \u00eenv\u00e2rt: \u201eEa n-a venit.\u201d \u00cel reg\u0103se\u015fte pe Max \u00een camer\u0103, la hotel: \u201eNeferici\u0163i am\u00e2ndoi.\u201d Seara, cineaz\u0103 cu un scriitor, dar mintea \u00eei e \u00een alt\u0103 parte. Brusc, pleac\u0103 de la mas\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 i-a z\u0103rit silueta. Simpl\u0103 iluzie. R\u0103t\u0103ce\u015fte pe str\u0103zi, iar pa\u015fii \u00eel duc spre casa unde o poate saluta pe fata cea ingrat\u0103 cu un melancolic \u201ebun\u0103 seara\u201d.<\/p>\n\n\n\n Vineri 5. Se consoleaz\u0103 la Arhivele Goethe-Schiller unde se g\u0103se\u015fte manuscrisul \u201ef\u0103r\u0103 \u015fters\u0103turi\u201d al c\u00e2ntecului lui Mignon, una din bijuteriile din Wilhelm Meister<\/em>: \u201eCuno\u015fti tu oare \u0163ara l\u0103m\u00e2ilor \u00een floare? \/… \/ Acolo \/ Numai cu tine, iubita mea, a\u015f vrea s\u0103 tr\u0103iesc…\u201d Mignon \u2013 Grete, trebuie s-o vad\u0103, imediat. Fuge la fotograf dup\u0103 fotografiile f\u0103cute miercuri pe banc\u0103. Imagini din paradis pe care i le duce de \u00eendat\u0103 paznicului. Nu i le arat\u0103 dec\u00e2t pe cele nereu\u015fite, cu speran\u0163a c\u0103 acesta \u00eei va propune s\u0103 fac\u0103 altele noi. S-o \u201eprind\u0103\u201d \u00een fotografie pentru ca el s-o poat\u0103 visa mai bine. T\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 de h\u00e2rtie, magie neagr\u0103 \u015fi alb\u0103. La pr\u00e2nz, iat-o c\u0103 vine, dar nu singur\u0103, \u00eenso\u0163it\u0103 de dou\u0103 prietene. Scuze confuze, \u00e0 propos de rendez-vous-ul ratat, pretextul ei sunt lec\u0163iile de dans. \u201eNu m\u0103 iube\u015fte, dar \u00eei inspir oarecare respect.\u201d S\u0103 r\u00e2zi sau s\u0103 pl\u00e2ngi: \u00eei ofer\u0103 cutia cu \u015focol\u0103\u0163i pe care o cump\u0103rase pentru ea \u00een ajun, cu o cruce mic\u0103 deasupra. Ea \u00eei promite un alt rendez-vous. M\u00e2ine, \u00een fa\u0163a casei, la orele unsprezece; e ora c\u00e2nd ajut\u0103 la buc\u0103t\u0103rie. El nu vede \u00een asta dec\u00e2t tot o viclenie ca s\u0103 scape de el, dar consimte.<\/p>\n\n\n\n S\u00e2mb\u0103t\u0103 6. Scena de r\u0103mas bun. Merg o or\u0103 prin parc. \u201eSufle\u0163el\u201d e \u00eentr-o rochie roz. E enervat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un dansator, \u00een seara asta e bal. \u00ce\u015fi spun tot felul de fleacuri, ea nu pare s\u0103-l asculte: \u201enu e nici un fel de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre noi\u201d. \u015ei totu\u015fi seara va reveni. O ultim\u0103 vizit\u0103 la u\u015fa buc\u0103t\u0103riei. Rochia de bal \u201enu e at\u00e2t de frumoas\u0103 ca rochia ei obi\u015fnuit\u0103.\u201d Cenu\u015f\u0103reasa deghizat\u0103. cu ochii \u00eenro\u015fi\u0163i de pl\u00e2ns din cauza dansatorului. Nu pricepe c\u0103 e \u00een fa\u0163a ei. Franz s-ar duce bucuros s\u0103 danseze. M\u0103car \u00eel vede? \u201e\u00cei spun adio pentru totdeauna. Ea nu o \u015ftie \u015fi, chiar dac\u0103 ar \u015fti, nu i-ar acorda nici o importan\u0163\u0103.\u201d Nu \u015ftie, nimic n-a \u015ftiut \u015fi nici n-a v\u0103zut. Ori poate a sim\u0163it \u015fi a ghicit totul. S-a apropiat, a fugit. Oare ce-a reu\u015fit vizitatorul s\u0103 clinteasc\u0103 \u00een capul ei de t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103? El a trecut pe-acolo, ea continu\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een gr\u0103dina lui Goethe. Cu Kafka, f\u0103r\u0103 Kafka. Sf\u00e2r\u015fit de roman, sau aproape.<\/p>\n\n\n\n De la Weimar, el se \u00eentoarce cu fotografii. Grete e un semn, o urm\u0103 vie a literaturii care le apar\u0163ine deopotriv\u0103 lui Goethe \u015fi lui Kafka. Ea singur\u0103, \u00eentruchipeaz\u0103 toate tinerele fete pe care Goethe le-a iubit, de la cea dint\u00e2i Gretchen de cincisprezece ani \u015fi p\u00e2n\u0103 la Ulrike dup\u0103 care se topea la \u015faptezeci de ani \u015fi a urmat-o de la Marienbad la Karlsbad. Figura ei \u201eadorabil\u0103 \u015fi lejer\u0103\u201d \u00eei red\u0103 tinere\u0163ea \u015fi bucuria de-a dansa. O cere \u00een c\u0103s\u0103torie \u015fi, \u00een fa\u0163a refuzului ei, \u201ecel preferat de zei\u201d se simte pierdut, n\u0103ruit. \u00cen momentul desp\u0103r\u0163irii, milostiv\u0103, Ulrike \u00eei \u00eentinde buzele: \u201eacest ultim s\u0103rut, ce crud\u0103 desf\u0103tare.\u201d Un vis ne\u00eemplinit: t\u00e2n\u0103rul trup de \u015faptesprezece ani nu-l va \u00eenc\u0103lzi pe regele David. Kafka noteaz\u0103: \u201eGoethe, consolare a durerii.\u201d Triste\u0163e devenit\u0103 poezie \u2013 va fi Elegia din Marienbad<\/em>, b\u0103tr\u00e2nul \u00ee\u015fi ia r\u0103mas bun de la dragoste. Ba mai mult, fenixul rena\u015fte din propria sa cenu\u015f\u0103 \u015fi-\u015fi reg\u0103se\u015fte ardoarea \u00een lucru. Unui Goethe \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u015fi sl\u0103bit, Ulrike \u00eei d\u0103 for\u0163a s\u0103 reia Wilhelm Meister<\/em> \u015fi Faust<\/em>. T\u00e2n\u0103ra fat\u0103 e un ferment activ: pactul a func\u0163ionat. La Weimar, cum s\u0103 nu viseze Kafka la acest pariu, la aceast\u0103 diabolic\u0103 ma\u015fina\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n Pe 7 iulie, se desparte de Max \u015fi pleac\u0103 s\u0103-\u015fi prelungeasc\u0103 vacan\u0163a la Jungborn, \u00een mun\u0163ii din Harz. Pe cheiul g\u0103rii din Weimar, Max \u00eel str\u00e2nge \u00een bra\u0163e pe Franz \u015fi-l s\u0103rut\u0103 \u201epentru prima \u015fi ultima oar\u0103 \u00een via\u0163\u0103\u201d, spune el. Chiar dac\u0103, dup\u0103 ce se \u00eentorc la Praga, vor continua s\u0103 se vad\u0103 \u015fi s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 \u00eenoate \u00eempreun\u0103 \u00een apele r\u00e2ului Moldau, gestul de la Weimar e ca un r\u0103mas bun adresat tinere\u0163ii lor, un adio pentru t\u00e2n\u0103rul Kafka. De acum \u00eenainte, el e singur cu scrisul. \u00cen vara acestui an 1912, o \u00eentreag\u0103 constela\u0163ie de semne \u00eel invit\u0103 s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 invizibila frontier\u0103. A-\u015fi preg\u0103ti trupul \u00een vederea activit\u0103\u0163ii care se anun\u0163\u0103 e probabil unul din scopurile \u015federii lui \u00een acest loc singuratec din Jungborn \u2013 sau \u201ef\u00e2nt\u00e2na tinere\u0163ii\u201d \u2013 stabiliment \u00een aer liber unde se practic\u0103 nudismul. Nu uit\u0103 s\u0103 ia cu el cartea sa de c\u0103p\u0103t\u00e2i, Educa\u0163ia sentimental\u0103. <\/em>Acolo, se arat\u0103 \u201emul\u0163umit\u201d s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 totodat\u0103 \u00een apropierea naturii \u015fi printre oameni: \u201eCe via\u0163\u0103 duc la Praga! \u00eei scrie el lui Max Brod ; dorin\u0163a mea de-a fi printre oameni se transform\u0103 \u00een angoas\u0103 de \u00eendat\u0103 ce mi se \u00eempline\u015fte, doar \u00een vacan\u0163\u0103 m\u0103 simt bine.\u201d Ba e chiar r\u0103sf\u0103\u0163at, dac\u0103 \u00eendr\u0103znim s-o spunem, \u00eentr-at\u00e2t de pestri\u0163\u0103 e fauna care frecventeaz\u0103 locul, precum acest \u201earpentor\u201d – meserie pe care o vom reg\u0103si \u00een Castelul<\/em> – , adept bronzat \u015fi b\u0103rbos al unei secte religioase care \u00eel cople\u015fe\u015fte cu discursuri \u015fi bro\u015furi. Singuratecul Kafka se arat\u0103 curios \u015fi chiar atras de aceste personaje bizare.<\/p>\n\n\n\n Mica vil\u0103 auster\u0103 \u00een care locuie\u015fte singur \u00eel \u00eenc\u00e2nt\u0103. \u00cel cite\u015fte pe Schiller \u00een \u201ecabana\u201d sa la lumina candelei. Dac\u0103 se scoal\u0103 \u00een mijlocul nop\u0163ii, d\u0103 peste iepuri care stau de paz\u0103 \u00een fa\u0163a u\u015fii sau peste trupuri goale adormite \u00een iarb\u0103. Li se recomand\u0103 \u00eentr-adev\u0103r pensionarilor b\u0103i de aer nocturn, cu condi\u0163ia s\u0103 nu abuzeze de razele nefaste ale lunii. \u00centunericul fream\u0103t\u0103 de tot felul de rumori: p\u0103s\u0103ri, pocnetul cr\u0103cilor, pa\u015fi de umbre furtive \u015fifon\u00e2nd iarba \u00cenainte de-a adormi, i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 \u201ecread\u0103 c\u0103 aude voci de femei\u201d. Iar \u00een vis, \u00eel aude pe Goethe declam\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n La Jungborn, unde du\u015ful, \u00eenvelirea \u00een argil\u0103 \u015fi hrana vegetarian\u0103 sunt de rigoare, se practic\u0103 gimnastica \u00een grup. Spre deosebire de ceilal\u0163i, el refuz\u0103 s\u0103 se dezbrace: e poreclit \u201eomul cu chilo\u0163i de baie\u201d. Seara, poveste\u015fte el, printre arborii din livad\u0103 \u201eb\u0103rba\u0163i \u015fi femei se plimb\u0103, se \u00eentind, se freac\u0103, se scarpin\u0103, se zbat. To\u0163i \u00een pielea goal\u0103. F\u0103r\u0103 ru\u015fine.\u201d Sc\u00e2nduri \u201e\u00eenalte \u015fi groase\u201d despart careul b\u0103rba\u0163ilor de acela al femeilor. \u00cen fa\u0163a acestui spectacol, uneori simte c\u0103 i se face \u201egrea\u0163\u0103\u201d. Nu-i plac \u201edomnii b\u0103tr\u00e2ni care sar peste gr\u0103mezile de f\u00e2n\u201d, \u00een schimb pare s\u0103 aprecieze doi fl\u0103c\u0103i suedezi, picioarele lor lungi \u015fi mu\u015fchiuloase, \u201ef\u0103cute \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu po\u0163i trece pe deasupra lor dec\u00e2t cu limba.\u201d Cincisprezece zile \u00eentre dezgust \u015fi degustare, \u00eenconjurat de at\u00e2tea trupuri av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 nu-l dezv\u0103luie pe al s\u0103u: ce caut\u0103 el printre toate aceste nuduri? E aici una din enigmele lui Kafka. \u00cen proximitatea trupului celuilalt, vrea el oare s\u0103 vad\u0103 care e limita solitudinii sale? Ca \u015fi pictorul \u2013 la Jungborn, pozeaz\u0103 pentru un pictor amator, citindu-i din Flaubert \u00een timpul \u015fedin\u0163ei \u2013 , scriitorul recolteaz\u0103 trupuri. Corpul fecundeaz\u0103 literatura, o iradiaz\u0103. Aici, ceea ce se ascunde \u00een ora\u015f devine un prim adev\u0103r al fiin\u0163elor. O viziune a paradisului pierdut? G\u00e2ndindu-se la romanul s\u0103u, c\u0103ruia \u00eei al\u0103tur\u0103 mitul american al m\u0103re\u0163ei naturi, Kafka \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 \u201eo presim\u0163ire a Americii exist\u0103 \u00een aceste biete trupuri.\u201d<\/p>\n\n\n\n La Jungborn, \u00eei m\u0103rturise\u015fte el lui Max Brod, inten\u0163ia lui era \u201es\u0103 ocoleasc\u0103 triste\u0163ea\u201d. O am\u0103gire, desigur, c\u0103reia \u00eei prefer\u0103 \u201ede o mie de ori\u201d triste\u0163ea a\u015fa cum e, \u00eentreag\u0103. Pour \u00eatre \u201een plein dedans\u201d, se claustreaz\u0103 \u00een sala de studii \u015fi nici m\u0103car nu scrie. Trece seara, o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 de serviciu vine s\u0103 \u00eenchid\u0103 ferestrele, iar el o ajut\u0103; pentru el, e ca \u015fi cum n-ar fi a\u015fteptat dec\u00e2t \u201eaceast\u0103 apari\u0163ie feminin\u0103\u201d. Gradul zero al singur\u0103t\u0103\u0163ii. Dac\u0103 renun\u0163\u0103 la aceast\u0103 solitudine, se poate duce s\u0103 asculte conferin\u0163ele unui medic explic\u00e2nd cum \u201erespira\u0163ia abdominal\u0103 contribuie la dezvoltarea \u015fi excitarea organelor sexuale\u201d. Cel mai adesea, dup\u0103 dejun c\u00e2nd se sile\u015fte s\u0103 m\u0103n\u00e2nce c\u00e2t mai mult, se cufund\u0103 \u00een citirea Bibliei. Dup\u0103-amiezele sunt mai vesele. Pentru c\u0103 nu e \u00een stare s\u0103 coseasc\u0103, adun\u0103 cu grebla f\u00e2nul \u015fi cu toat\u0103 ardoarea \u00eencarc\u0103 furajul, risc\u00e2nd s\u0103-\u015fi scr\u00e2nteasc\u0103 piciorul. Se urc\u0103 pe scar\u0103 s\u0103 culeag\u0103 cire\u015fi, tr\u0103g\u00e2nd cu coada ochiului la chilo\u0163ii roz ai micu\u0163ei Suzane. \u00cen parc, sunt numeroase feti\u0163ele cu ochi albastri \u015fi domni\u015foarele blonde care n-au pe ele dec\u00e2t \u201eo fust\u0103 \u015fi o bluz\u0103\u201d, iar el le prive\u015fte zbenguindu-se \u00een iarb\u0103. \u00cen satul vecin, are loc o s\u0103rb\u0103toare ce dureaz\u0103 patru zile, s\u0103rb\u0103toarea Tr\u0103g\u0103torilor, pe care Kafka o traverseaz\u0103 ca \u00eentr-un vis de Nerval. \u00cenainte ca orchestra s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 c\u00e2nte, feti\u0163e se amuz\u0103 s\u0103 se strecoare pe pista de dans. Franz le ofer\u0103 o limonad\u0103, iar ele \u00eel duc c\u0103tre manejul cu cai de lemn: iat\u0103-l c\u0103lare cu o feti\u0163\u0103 pe genunchi. Manejul se \u00eenv\u00e2rte, ele sunt \u015fase, \u00eentre \u015fase \u015fi treisprezece ani, gata s\u0103 scoat\u0103 banul din buzunar. Cum s\u0103 reziste? \u00cenc\u0103rcate de bomboane, \u00eel escorteaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la bal. Acolo, el abordeaz\u0103 o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103 pe care o z\u0103rise devor\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu dou\u0103 prietene, c\u00e2rna\u0163i cu mu\u015ftar. Mi\u015fcare inevitabil\u0103: \u201eea \u00ee\u015fi pleac\u0103 fa\u0163a\u201d, \u015fi \u201ecu acest gest gra\u0163ios\u201d, noteaz\u0103 el, \u201enasul ei mic \u015fi c\u00e2rn \u00eei spore\u015fte triste\u0163ea\u201d. E o muncitoare agricol\u0103, orfan\u0103, care dore\u015fte s\u0103 intre la m\u00e2n\u0103stire \u00een urma unor \u201eexperien\u0163e nefericite\u201d. \u00cen seara asta, \u00een bluza ei alb\u0103 cu platc\u0103 brodat\u0103 cu flori, Augusta, e numele ei, danseaz\u0103 cu Franz f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi ascund\u0103 \u201epl\u0103cerea, \u00een ciuda melancoliei sale\u201d. Ies s\u0103 se destind\u0103 sub clarul de lun\u0103, urma\u0163i de cohorta de feti\u0163e geloase care o iau peste picior pe \u201elogodnica\u201d ocrotitorului lor. C\u00e2nd se \u00eentorc \u00een sala de dans, acesta \u201eo \u00eemprumut\u0103\u201d pe t\u00e2n\u0103r\u0103 unui alt cavaler \u015fi o prive\u015fte dans\u00e2nd. Muzica e ca un ecou la balul lui Grete, pe care n-a apucat s-o \u0163in\u0103 \u00een bra\u0163e.<\/p>\n\n\n\n Bucurie \u015fi triste\u0163e la Jungborn, \u201edorin\u0163a de-a scrie\u201d nu apuc\u0103 s\u0103 se manifeste: \u201edac\u0103 dorin\u0163a se apropie, ea \u00eenc\u0103 n-a ajuns \u00een Harz, poate c\u0103 e la Weimar\u201d, \u00eei scrie el lui Max. \u015ei adaug\u0103 c\u0103 \u201etocmai\u201d i-a trimis trei c\u0103r\u0163i po\u015ftale lui Grete ca \u015fi cum ar \u00eencerca s\u0103 reanime o rela\u0163ie pe sf\u00e2r\u015fite \u015fi a\u015fteapt\u0103 un r\u0103spuns care s\u0103 fac\u0103 posibil imposibilul. F\u0103r\u0103 grab\u0103, pun\u00e2nd cap la cap \u201escurte buc\u0103\u0163i\u201d, re\u00eencepe s\u0103 lucreze la America<\/em>, dar e \u201ejenat \u00eenc\u0103 de la prima fraz\u0103.\u201d Ce a redactat p\u00e2n\u0103 acum i se pare \u201escris \u00eentr-o baie c\u0103ldu\u0163\u0103\u201d: consider\u0103 c\u0103 \u00eenc\u0103 n-a cunoscut, sau doar foarte rar, \u201einfernul nesf\u00e2r\u015fit al adev\u0103ra\u0163ilor scriitori.\u201d Infernul lui Flaubert. Ne\u00eendur\u0103tor \u00een ce prive\u015fte \u201einferioritatea\u201d scriiturii sale, el totu\u015fi nu renun\u0163\u0103: \u201eS\u0103 \u00eencetez s\u0103 scriu, asta nu pot.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u00cen sf\u00e2r\u015fit, pe 13 iulie, \u00eel anun\u0163\u0103 pe Max c\u0103 a primit dou\u0103 c\u0103r\u0163i po\u015ftale din Weimar. Pentru c\u0103 prietenul s\u0103u o socote\u015fte pe t\u00e2n\u0103ra fat\u0103 drept o proast\u0103, copiaz\u0103 pentru el mesajul care a fost \u00een mod evident temperat de c\u0103tre p\u0103rin\u0163i. Grete \u00eei mul\u0163ume\u015fte \u201edragului Doctor Kafka\u201d pentru cele trimise \u015fi-i povesteste c\u00e2t de bine s-a distrat la bal, de unde s-a \u00eentors abia la orele patru \u015fi jum\u0103tate diminea\u0163a. C\u00e2t prive\u015fte p\u0103cerea de-a primi scrisori, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 r\u0103spund\u0103: \u201eeu \u015fi p\u0103rin\u0163ii mei vom fi totdeauna bucuro\u015fi s\u0103 avem ve\u015fti de la dv.\u201d Nu se poate spune mai pu\u0163in. Dar se r\u0103scump\u0103r\u0103 cu o fraz\u0103 \u00een care se las\u0103 prad\u0103 vis\u0103rii: \u201e\u00cemi place tare mult s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een gr\u0103dina pavilionului \u015fi s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la dv.\u201d Farmecul acestei fraze \u00eel face s\u0103-i ierte totul lui Grete, care une\u015fte \u00een simplitatea ei elementele a\u015fteptate: Goethe \u2013 Ea \u2013 Kafka. Comentariul acestuia din urm\u0103, adresat tot lui Max: \u201eG\u00e2nde\u015fte-te \u00eenainte de toate c\u0103 r\u00e2ndurile acestea nu sunt de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit dec\u00e2t literatur\u0103. C\u0103ci, chiar dac\u0103 nu m\u0103 g\u0103se\u015fte dezagreabil, e evident c\u0103-i sunt indiferent. Dar atunci, de ce \u00eemi scrie a\u015fa cum \u00eemi doresc? S\u0103 fie oare adev\u0103rat c\u0103 putem subjuga tinerele fete gra\u0163ie literaturii? <\/em>S\u0103 subliniem cuvintele acestea: pactul cu diavolul e aici negru pe alb, suntem c\u00e2t se poate de aproape de Kafka.<\/p>\n\n\n\n \u00cenainte de-a p\u0103r\u0103si Jungborn, prime\u015fte de la Grete un alt bilet \u015fi, miracol, trei fotografii \u00een care ea se afl\u0103 \u201e\u00een pozi\u0163ii diferite\u201d. Fotografii incomparabil mai nete dec\u00e2t cele f\u0103cute cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte: \u201eC\u00e2t e de frumoas\u0103!\u201d, se entuziasmeaz\u0103 el. Iat\u0103 ce-i r\u0103m\u00e2ne \u00een n\u0103vodul de var\u0103, un chip de fat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, icoan\u0103 pentru privire, mediu c\u0103ruia \u00eei va verifica eficacitatea. Pe 22 iulie, c\u00e2nd pleac\u0103 spre Praga, \u00ee\u015fi \u00eenvinge tenta\u0163ia de-a trece din nou prin Weimar. \u015ei nu pretinsa \u201esl\u0103biciune\u201d e cea care \u00eel \u00eempiedic\u0103: buna func\u0163ionare a mecanismului pus \u00een mi\u015fcare \u00eei cere s\u0103 n-o revad\u0103 pe Grete. O manevr\u0103 bine chibzuit\u0103 care va fi aplicat\u0103 \u015fi la alte tinere fete. Renun\u0163\u00e2nd la Weimar, face escal\u0103 la Dresda unde viziteaz\u0103 gr\u0103dina zoologic\u0103 \u2013 \u201eaici mi-e locul!\u201d, spune el. Umorul lui Kafka se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu cel al lui Nabokov c\u00e2nd acesta afirm\u0103 c\u0103 a avut viziunea Lolitei privind \u00een ziar fotografia unui cimpanzeu \u00een cu\u015fc\u0103.<\/p>\n\n\n\n O ultim\u0103 aluzie la Grete: \u00een seara de 13 august 1912, la prietenul Max, pe Schalengasse, la Praga, \u00eent\u00e2lnind-o pentru prima oar\u0103 pe Felice, viitoarea logodnic\u0103, \u00eencepe prin a-i ar\u0103ta fotografiile din c\u0103l\u0103toria la Weimar. Banal\u0103 amintire din vacan\u0163\u0103 pentru a mobila conversa\u0163ia cu o necunoscut\u0103? Nicidecum. Kafka a pus ochii pe Felice \u015fi-\u015fi scoate c\u0103r\u0163ile pe mas\u0103. Weimar, el \u015ftie foarte bine, e o cotitur\u0103, o trambulin\u0103, iar Goethe demiurgul s\u0103u. Felice va fi instrumentul pactului pe care tocmai l-a semnat. Pun\u00e2ndu-i sub ochi fotografiile, \u00eencearc\u0103, a\u015fa cum Gilles Deleuze a \u00een\u0163eles foarte bine, \u201es-o porneasc\u0103 pe un nou circuit \u00een care lucrurile vor deveni mai serioase\u201d.<\/p>\n\n\n\n Peste um\u0103rul lui Felice, care habar nu are de capcana ce i se preg\u0103te\u015fte, s\u0103 privim una din aceste fotografii pu\u0163in cam neclare. \u00cen gr\u0103dina casei lui Goethe, la cap\u0103tul unei alei de arbu\u015fti, \u00een spate cu o perdea de frunze perforat\u0103 de lumin\u0103, o banc\u0103. Cu picioarele \u00eencruci\u015fate sub rochia ce plute\u015fte peste botine, cu m\u00e2inile pe genunchi, o t\u00e2n\u0103r\u0103 fat\u0103, c\u0103reia nu i se disting bine tr\u0103s\u0103turile, e a\u015fezat\u0103, la fel de cuminte ca \u015fi coafura ei. Ag\u0103\u0163at\u0103 de corsaj str\u0103luce\u015fte o bro\u015f\u0103. Fata st\u0103 cu capul \u00eentors c\u0103tre Kafka, aflat ceva mai \u00eencolo, pe bra\u0163ul b\u0103ncii. Cu costum, cravat\u0103 \u015fi batist\u0103 \u00een buzunarul vestei, \u00eencruci\u015f\u00e2nd \u015fi el picioarele sale lungi, cu capul descoperit, face fa\u0163\u0103 obiectivului, adic\u0103 ochiului diavolesc. \u00centre ei, pe banc\u0103, ceva ce seam\u0103n\u0103 cu o carte deschis\u0103, pus\u0103 cu coper\u0163ile \u00een sus, pe care o citeau cu pu\u0163in timp \u00eenainte. Intermezzo crucial.<\/p>\n\n\n\n traducere de Dumitru \u021aepeneag<\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Capitolul VI Pactul de la Weimar 1912 e anul care pecetluie\u015fte destinul lui Kafka. Un an \u015farnier\u0103 pe care \u00eel abordeaz\u0103 cu ochii deschi\u015fi. \u00cenc\u0103 din primele zile din ianuarie, Jurnalul las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 o situa\u0163ie care e dominat\u0103 de o eviden\u0163\u0103: totul \u00een el e \u00eendreptat c\u0103tre literatur\u0103, toate for\u0163ele sale tind spre acest unic scop. A scrie e fatumul s\u0103u. \u201eVr\u00e2nd nevr\u00e2nd a abandonat \u201epl\u0103cerile sexului, ale b\u0103utului, ale reflec\u0163iei filozofice \u015fi, mai ales, ale muzicii.\u201d La dou\u0103zeci-\u015fi-nou\u0103 de ani, i s-a \u201e\u00eencheiat dezvoltarea\u201d, nu mai are \u201enimic de sacrificat\u201d. Chiar dac\u0103 a renun\u0163at aproape la tot,<\/p>\n","protected":false},"author":166,"featured_media":4842,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[1061,1062,1024,47],"coauthors":[],"class_list":["post-4841","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-daniel-desmarquest","tag-dumitru-tepeneag","tag-nr-2-3-2022","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Daniel_Desmarquest.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4841","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/166"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4841"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4841\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4852,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4841\/revisions\/4852"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4842"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4841"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4841"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4841"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4841"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Kafka-3.jpg\")
<\/figure><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n