\u0218inele \u00eenalte \u0219i col\u021buroase se \u00eentind la dreapta \u0219i la st\u00e2nga mea p\u00e2n\u0103 h\u0103t, departe, pierz\u00e2ndu-se printre siluete de cl\u0103diri cenu\u0219ii \u00eentr-un cap\u0103t \u0219i printre copaci \u00een cel\u0103lalt. A\u0219 putea s-o iau \u00een oricare direc\u021bie, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi \u021bin echilibrul pe ele, a\u0219a cum f\u0103ceam c\u00e2nd eram copil \u0219i-mi \u00eenchipuiam c\u0103 sunt o gimnast\u0103 pe b\u00e2rn\u0103. Vreau s-o iau spre p\u0103dure, dar pe \u0219ina cealalt\u0103 \u00eei v\u0103d pe mama \u0219i pe tata \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103, cu Ana al\u0103turi. Strig la ei s\u0103 urce pe peron, numai c\u0103 din g\u00e2tlej \u00eemi ies ni\u0219te sunete \u00eenfundate \u0219i nedeslu\u0219ite, acoperite de un \u0219uierat amenin\u021b\u0103tor. Vine trenul. \u021aip\u0103tul \u0103la se aude din ce \u00een ce mai tare \u0219i \u00eemi dau seama c\u0103 impactul e inevitabil. Din reflex, \u00eentind m\u00e2na \u00eentr-un gest de ap\u0103rare, dar nimeresc telefonul. Morm\u0103ind \u0219i cu un ochi abia mijit, glisez de mai multe ori ceasul de pe ecran, p\u00e2n\u0103 reu\u0219esc s\u0103 opresc alarma. Inten\u021bionat am ales un sunet strident, ca s\u0103 fiu sigur\u0103 c\u0103 are efect, dar acum regret. Tare mi-ar pl\u0103ceaaa… s\u0103 adooorm… la looooc… Fir-ar! Cu ochii \u00eenc\u0103 lipi\u021bi de somn, m\u0103 ridic \u00een fund \u0219i \u00eemi las \u00een jos picioarele obosite. R\u0103m\u00e2n c\u00e2teva secunde a\u0219a, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 dumiresc cine sunt, unde sunt, ce am de f\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
Treburile zilei m\u0103 atac\u0103 din toate direc\u021biile ca \u00een filmele \u00een care eroul se bate cu mai mul\u021bi r\u0103uf\u0103c\u0103tori odat\u0103: f\u0103cut mic-dejun, trezit Ana, s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzie iar la liceu, b\u0103gat ma\u0219ina de sp\u0103lat, chemat electricianul s\u0103 repare priza din buc\u0103t\u0103rie, f\u0103cut cump\u0103r\u0103turi, g\u0103tit, scris articolul despre energia verde \u0219i documentat despre bullying la \u0219coal\u0103, dat cu aspiratorul \u00een toat\u0103 casa, sunat pe ai mei, \u00eent\u00e2lnit cu p\u0103rin\u021bii din clasa Anei pentru ac\u021biunea aia cu reciclarea, vorbit cu Radu pentru weekend, c\u00e2nd o ia pe Ana la el… \u0219i mai era ceva, dar precis o s\u0103-mi aduc aminte c\u00e2nd o s\u0103 fie prea t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 sp\u0103l repede pe fa\u021b\u0103 \u0219i pe din\u021bi, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu calc \u00een nisipul ud al pisicii, pe care Zuza \u00eel arunc\u0103 de fiecare dat\u0103 cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare afar\u0103 din litier\u0103. Parc\u0103 \u00eei face pl\u0103cere s\u0103 m\u0103 vad\u0103 str\u00e2ng\u00e2ndu-l \u0219i boscorodind-o, doar ca s\u0103-mi arate c\u00e2t de nep\u0103s\u0103toare e. Pe urm\u0103 vine \u0219i m\u0103 miaun\u0103, cert\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 am \u00eendr\u0103znit s-o las nem\u00e2ncat\u0103 p\u00e2n\u0103 la ora asta. Eu nici n-am vrut-o, c\u0103 nu-mi plac neap\u0103rat pisicile, dar am cedat insisten\u021belor fiic\u0103-mii, care mi-a promis c\u0103 o s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de ea. Bine\u00een\u021beles c\u0103-\u0219i aduce aminte de Zuza numai c\u00e2nd e de joac\u0103, hr\u0103nitul \u0219i cur\u0103\u021benia tot mie-mi revin.<\/p>\n\n\n\n
E 7 f\u0103r\u0103 un sfert, m\u0103 duc s-o trezesc pe fiic\u0103-mea, preg\u0103tit\u0103 s-o scutur \u0219i s-o strig de mai multe ori, p\u00e2n\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i dezlipeasc\u0103 genele. Cine \u0219tie p\u00e2n\u0103 la c\u00e2t o fi stat azi-noapte de vorb\u0103 cu prietenele pe WhatsApp? Stinge lumina numai de gura mea, apoi ea \u0219tie ce face. La mine striga mama s\u0103 \u00eenchid lumina ca s\u0103 nu mai citesc p\u00e2n\u0103 la ore mici, dar copiii de acum sunt dependen\u021bi de Instagram \u0219i TikTok, nu de c\u0103r\u021bi. Am \u00eencercat o dat\u0103 s\u0103-i iau telefonul seara, \u00eens\u0103 dup\u0103 istericalele de atunci nu cred c\u0103 a\u0219 mai avea vreodat\u0103 curajul s-o iau de la cap\u0103t.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 apuc s\u0103-i fac un sandvi\u0219 cu Almette \u0219i somon afumat pe toast de secar\u0103, cum \u0219tiu c\u0103\u2011i place ei, dar sun\u0103 telefonul. E mama. De c\u00e2te ori m\u0103 sun\u0103 diminea\u021ba, \u00eemi fac griji c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat ceva. \u00cemi trec prin minte tot felul de scenarii apocaliptice, care includ spitale, accidente, explozii \u0219i tot felul de alte nenorociri. Inspir ad\u00e2nc \u0219i m\u0103 cert c\u0103-s pr\u0103p\u0103stioas\u0103, dar apoi \u00eemi aduc aminte c\u0103 tot de la mama am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i asta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S-a \u00eent\u00e2mplat ceva cu tata? \u00eentreb eu direct.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Silviu\u021b\u0103, m-ai sunat tu? se aude vocea mamei, care, ca de obicei, nu r\u0103spunde la ce \u00eei zic eu, ci-\u0219i vede neab\u0103tut\u0103 de ale ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, mama. M-ai \u0219i speriat c\u0103 ai sunat la ora asta…<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am v\u0103zut aici c\u0103 m-a c\u0103utat cineva \u0219i am crezut c\u0103 ai fost tu.<\/p>\n\n\n\n
I-am explicat mamei de o mie de ori cum s\u0103 verifice pe telefonul mobil de la cine are apeluri pierdute, dar de fiecare dat\u0103 m\u0103 \u00eentreab\u0103, cu un amestec de obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u0219i speran\u021b\u0103, dac\u0103 eu am fost persoana misterioas\u0103. Rela\u021bia mamei cu tehnologia a fost mereu complicat\u0103. S-a bazat c\u00e2nd pe tata, c\u00e2nd pe mine s\u0103-i rezolv\u0103m diverse nevoi, refuz\u00e2nd cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare s\u0103 re\u021bin\u0103 succesiunea ap\u0103s\u0103rilor pe butoane. Acum, dac\u0103 tot m-a prins la telefon, s-a apucat s\u0103-mi povesteasc\u0103 iar de Mica, bunica mea, care la nou\u0103zeci \u0219i patru de ani este mai plin\u0103 de via\u021b\u0103 dec\u00e2t ei doi la un loc, \u0219i de nu \u0219tiu ce vecin\u0103 cu care s-a \u00eent\u00e2lnit asear\u0103. O ascult cu o ureche, fiindc\u0103 am mai auzit pove\u0219tile astea, sunt mereu acelea\u0219i, cu c\u00e2teva mici varia\u021biuni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Silviu\u021b\u0103, auzi tu la Mica, zice c\u0103 nu mai vede deloc \u0219i c\u0103 s-o ducem s-o opereze la ochi, dar ea \u00eemi arat\u0103 furnicile de pe gresie. Ei, poftim la ea! Ce \u0219mecher\u0103 e, cum s-o mai crezi?<\/p>\n\n\n\n
Mica e mama ei, de care are grij\u0103 ea, ca singura fiic\u0103. Doar nu era s\u0103 se lase pe m\u00e2na nurorilor la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, nu? \u00eei aminte\u0219te Mica uneori, c\u00e2nd mama se mai pl\u00e2nge de ea, baz\u00e2ndu-se pe faptul c\u0103 bunica a cam surzit. Dar se pare c\u0103 \u0219i auzul \u00eei e la fel de selectiv ca privirea. Mica se aude coment\u00e2nd ceva pe fundal, dar deja nu mai sunt atent\u0103, fiindc\u0103 Ana a intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie \u00eembr\u0103cat\u0103 cu ni\u0219te blugi de\u0219ira\u021bi de sus p\u00e2n\u0103 jos \u0219i cu un top care seam\u0103n\u0103 cu un sutien mai lung. Trebuie neap\u0103rat s\u0103 port o discu\u021bie serioas\u0103 cu taic\u0103-su despre banii pe care i-i d\u0103 pentru haine, f\u0103r\u0103 s\u0103 verifice \u0219i ce-\u0219i cump\u0103r\u0103 de ei. Sandvi\u0219ul pe care i l-am preg\u0103tit cu at\u00e2ta grij\u0103 a r\u0103mas pe farfurie. \u00cen schimb, fiic\u0103-mea m-a asurzit cu blenderul \u0219i a stropit blatul cu o past\u0103 verzuie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce-i asta? o \u00eentreb mai mult din gesturi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Detox! \u00eemi r\u0103spunde ea sec \u0219i d\u0103 pe g\u00e2t b\u0103utura aia care pare vom\u0103 de avocado.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Silviu\u021b\u0103! Silviu\u021b\u0103, mai e\u0219ti acolo? M\u0103 auzi? <\/p>\n\n\n\n
Sunt obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 aud vocea mamei \u00een cap, de obicei \u00een orice situa\u021bie \u00een care ea ar zice alb, iar eu, negru. Ca atunci c\u00e2nd Radu m\u0103 anun\u021ba c\u0103 iese cu b\u0103ie\u021bii la bere, iar mama din capul meu exploda: Da\u2019 de ce el s\u0103 ias\u0103 \u00een ora\u0219 \u0219i tu s\u0103 stai acas\u0103? De ce nu ie\u0219i\u021bi \u00eempreun\u0103?<\/em> Ca s-o amu\u021besc \u00eenainte s\u0103 se lanseze \u00een teoriile ei despre cum Nu po\u021bi s\u0103 ai \u00eencredere \u00een b\u0103rbat! Nici \u00een prietene! Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 tot felul de lucruri!<\/em> \u0219i \u00een exemplele vecinelor \u0219i colegelor ei, \u00eei explicam, tot \u00een capul meu, c\u0103 E ok, eu m\u0103 v\u0103d cu ni\u0219te prietene, suntem un cuplu modern, putem ie\u0219i lini\u0219ti\u021bi \u0219i separat, nu e nicio panic\u0103<\/em>. Ce-i drept, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 eu \u0219i Radu am ajuns s\u0103 ne separ\u0103m de-a binelea, dar nu-i mai dau mamei ap\u0103 la moar\u0103. \u0218i-a\u0219a e ca \u0219i cum a\u0219 avea dou\u0103 capete \u00een loc de unul \u0219i nici m\u0103car nu se \u00een\u021beleg. De data asta \u00eens\u0103, vocea ei se aude de-adev\u0103ratelea, din telefonul pe care-l \u021bin chinuit\u0103 \u00eentre ureche \u0219i um\u0103r, \u00een timp ce m\u00e2inile \u00eemi sunt ocupate cu resturile de m\u00e2zg\u0103 l\u0103sate de Ana pe blat.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Alo! Alooooo!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Da, mam\u0103, sunt aici.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ai auzit ce am spus? S\u0103 vii s\u0103 vorbe\u0219ti cu taic\u0103-tu, c\u0103 eu nu m\u0103 mai \u00een\u021beleg cu el. Refuz\u0103 \u0219i pastilele, \u0219i m\u00e2ncarea… poate de tine ascult\u0103.<\/p>\n\n\n\n Tata a fost dintotdeauna pofticios. C\u00e2nd eram copil, mama \u00eel certa mereu c\u0103-mi fura din farfurie, de\u0219i eu \u0219tiam c\u0103 era mai mult joac\u0103 dec\u00e2t furt. Iar c\u00e2nd venea vorba de dulciuri, devenea \u0219i el copil. S\u0103-l vedem acum refuz\u00e2nd m\u00e2ncarea e cel mai clar semn c\u0103 boala l-a schimbat. \u00cei r\u0103spund c\u0103 o s\u0103 trec pe la ei dup\u0103-amiaz\u0103 \u0219i, \u00een g\u00e2nd, \u00eemi rearanjez timpul, t\u0103ind de pe list\u0103 orice poate suferi am\u00e2nare.<\/p>\n\n\n\n O pun pe Ana s\u0103 se schimbe \u00een ceva decent \u00eenainte s\u0103 plece la \u0219coal\u0103, ceea ce declan\u0219eaz\u0103 o nou\u0103 criz\u0103 de nervi \u0219i ni\u0219te u\u0219i tr\u00e2ntite. \u00cencerc s\u0103-mi aduc aminte dac\u0103 la fel f\u0103ceam \u0219i eu la cincisprezece ani \u0219i \u00eemi vine s-o sun \u00eenapoi pe mama ca s\u0103-i cer iertare. Apoi \u00eemi dau seama c\u0103, \u0219i acum, capul ei se i\u021be\u0219te de dup\u0103 al meu \u0219i strig\u0103 cu vocea mea acelea\u0219i replici de demult. Ce naiv\u0103 eram \u00een tinere\u021be, c\u00e2nd credeam c\u0103 o s\u0103 fiu cea mai bun\u0103 prieten\u0103 a fiicei mele \u0219i c\u0103 n-o s\u0103 \u021bip niciodat\u0103 la ea!<\/p>\n\n\n\n Trec prin restul zilei ca Vagabondul lui Chaplin care str\u00e2nge \u0219uruburi pe band\u0103. Rutina asta casnic\u0103, pe care pot s-o fac pe pilot automat \u00een timp ce m\u0103 g\u00e2ndesc la ale mele, m\u0103 ajut\u0103 s\u0103-mi ordonez ideile \u0219i s\u0103-mi las sentimentele s\u0103 se decanteze. Grijile pentru Ana, ciuda c\u0103 anii trec prea repede \u0219i c\u0103 deja nu mai vine s\u0103 m\u0103 ia \u00een bra\u021be, ca atunci c\u00e2nd era mic\u0103, ci doar \u00eemi r\u0103spunde enervat\u0103 sau \u00eemi cere bani pentru diverse pe care de multe ori nici nu le \u00een\u021beleg; iure\u0219ul \u0103sta de treburi zilnice \u00een care m\u0103 arunc bezmetic, pl\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 nu-mi mai las\u0103 timp \u0219i pentru altceva, dar de care poate m\u0103 folosesc ca pretext tocmai ca s\u0103 nu recunosc \u2013 nici m\u0103car fa\u021b\u0103 de mine \u2013 c\u0103 nu sunt preg\u0103tit\u0103 pentru altceva; iar acum groaza de momentul inevitabil \u00een care voi fi nevoit\u0103 s\u0103 m\u0103 despart de un p\u0103rinte.<\/p>\n\n\n\n De un an, de c\u00e2nd am aflat de boala lui tata, am trecut prin tot felul de st\u0103ri. C\u00e2nd doctorul a rostit cuv\u00e2ntul \u201ebiopsie\u201d, m-am blocat de parc\u0103 nu \u00eei cuno\u0219team sensul. Asta era ceva ce se \u00eent\u00e2mpla mereu altora, nu nou\u0103. Era ceva ce vedeam \u00een filme sau citeam \u00een c\u0103r\u021bi. Nici nu m\u0103 puteam g\u00e2ndi m\u0103car la ce ar fi putut s\u0103 \u00eensemne. Iar c\u00e2nd a venit diagnosticul, nici nu am fost \u00een stare s\u0103 rostesc cuv\u00e2ntul \u0103la cu \u201ec\u201d. Era prea crunt \u0219i, rostindu-l, l-a\u0219 fi f\u0103cut real. A\u0219 fi fost obligat\u0103 s\u0103-l accept. Dar bolii nu-i pas\u0103 de sentimentele tale. Ea sap\u0103 neimpresionat\u0103 \u00een oase \u0219i \u00een organe \u0219i degeaba cau\u021bi semne din trecut \u0219i \u00ee\u021bi faci procese de con\u0219tiin\u021b\u0103, degeaba te rogi \u0219i speri. Te for\u021beaz\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 e prea t\u00e2rziu c\u00e2nd, \u00een loc de tat\u0103, vezi un b\u0103tr\u00e2n slab, speriat \u0219i obosit. Un str\u0103in.<\/p>\n\n\n\n De un an, la exterior z\u00e2mbesc \u0219i \u00eei \u00eencurajez, dar \u00een sinea mea scotocesc frenetic printre amintiri. M\u0103 ag\u0103\u021b de jocurile noastre din copil\u0103rie \u0219i de privirea lui complice c\u00e2nd f\u0103ceam c\u00e2te o isprav\u0103 pentru care \u0219tiam c\u0103 o s\u0103 fim certa\u021bi; de aerul ghidu\u0219 pe care \u00eel lua cu mama, ba chiar \u0219i cu Mica uneori, care uita pentru o clip\u0103 c\u0103 nu prea-\u0219i place ginerele \u0219i r\u00e2dea cu gura \u0219tirb\u0103, doar ca s\u0103 \u0219i-o acopere imediat la loc \u0219i s\u0103 plece bodog\u0103nindu-l; de drumurile noastre cu bicicleta pe drumuri de \u021bar\u0103 \u0219i de pl\u0103cerea de a ne uita la filme \u00eempreun\u0103. Invoc certurile din adolescen\u021b\u0103 \u0219i sfaturile p\u0103rinte\u0219ti de c\u00e2nd eram deja adult. Scormonesc \u00een memorie dup\u0103 imagini, sunete, mirosuri, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, ceva, orice, numai s\u0103 mi-l fixez acolo pentru totdeauna.<\/p>\n\n\n\n \u00cencerc s\u0103 fiu sprijin pentru mama, \u00eens\u0103 \u00eemi dau seama c\u0103 tot ea, dup\u0103 cincizeci de ani de c\u0103snicie, e mai tare dec\u00e2t mine \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 m\u0103 protejeze. P\u0103rin\u021benia te \u00eenva\u021b\u0103 multe lucruri. Te c\u0103le\u0219te. \u00ce\u021bi arat\u0103 c\u0103 po\u021bi mult mai mult dec\u00e2t te credeai \u00een stare. \u0218i ai face orice ca s\u0103-\u021bi aju\u021bi copilul. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103, dac\u0103 mama e tare pentru mine, poate c\u0103 \u0219i eu o s\u0103 fiu tare pentru Ana. C\u00e2nd termin\u0103 orele, o sun s\u0103-i spun c\u0103 o iau de la \u0219coal\u0103 ca s\u0103 mergem la ei. Pufne\u0219te c\u0103 avea deja alte planuri, dar i-o tai cu argumentul suprem: \u201eNu se \u0219tie c\u00e2t timp o s\u0103-l mai ai pe Tu\u021bi. Profit\u0103 de zilele astea cu el.\u201d \u0218tiu c\u0103 nu mai are ce s\u0103 zic\u0103, tata i-a fost \u0219i ei ca un tat\u0103, c\u00e2nd Radu st\u0103tea mai mult plecat ori era prea ocupat, obosit sau nervos ca s\u0103 se joace ori uita s\u0103 vin\u0103 s-o ia. Tata, \u00een schimb, era pe r\u00e2nd c\u0103lu\u021b \u0219i tiribomb\u0103, p\u0103pu\u0219\u0103 \u0219i povestitor \u0219i tot ce mai voia ea. O purta pe umeri \u0219i o f\u0103cea s\u0103 r\u00e2d\u0103, \u00eei citea pove\u0219ti \u0219i dansa cu ea p\u00e2n\u0103 c\u0103deau la\u021bi am\u00e2ndoi. Radu e tot absent \u0219i acum. Bine c\u0103 are timp pentru copilul alteia. Pe Ana o vede destul de rar, prefer\u0103 s\u0103-i dea bani \u0219i s\u0103 scape de obliga\u021bie, iar ea s-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 profite de asta. A\u0219a c\u0103 Tu\u021bi a r\u0103mas feble\u021bea ei.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ma\u0219in\u0103, Ana st\u0103 cu c\u0103\u0219tile \u00een urechi \u0219i se uit\u0103 pe geam. \u00cen mod normal, eu a\u0219 \u00eencerca s\u0103 purt\u0103m o conversa\u021bie, \u00eens\u0103 de data asta, \u00eemi prinde bine \u0219i mie r\u0103gazul. C\u00e2nd ajungem, mama \u0219i Mica stau \u00een buc\u0103t\u0103rie. Mama se ridic\u0103 s\u0103 ne \u00eent\u00e2mpine \u0219i ne z\u00e2mbe\u0219te bucuroas\u0103, dar are ochii tri\u0219ti. Mica e prea mic\u0103 \u0219i sl\u0103bit\u0103, ne ducem noi la ea \u0219i o s\u0103rut\u0103m pe obrajii sup\u021bi. E o ap\u0103sare \u00een aer, ca atunci c\u00e2nd parc\u0103 s-au spus cuvinte grele sau c\u00e2nd nu s-au spus cu voce tare, dar ele planeaz\u0103 acolo, deasupra tuturor, ca o amenin\u021bare. \u00centreb\u0103m unde e tata. Mama d\u0103 din cap spre dormitorul din cap\u0103tul apartamentului. O iau pe Ana de m\u00e2n\u0103 \u0219i m\u0103 mir c\u0103 m\u0103 las\u0103. M\u0103 uit la ea \u0219i mi se pare iar feti\u021ba din prima zi de gr\u0103dini\u021b\u0103. O str\u00e2ng u\u0219or \u0219i-i z\u00e2mbesc.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Hai!<\/p>\n\n\n\n \u00cen camer\u0103 e semi-\u00eentuneric \u0219i un miros familiar de mobil\u0103 veche \u0219i lavand\u0103, dar \u0219i un iz mai nou, umed \u0219i acru. Televizorul e pornit, f\u0103r\u0103 sonor. \u00centins\u0103 pe pat, silueta mic\u0219orat\u0103 a lui tata. O m\u00e2n\u0103 i se sprijin\u0103 pe pieptul care se ridic\u0103 \u0219i coboar\u0103 u\u0219or, iar cealalt\u0103 e ascuns\u0103 sub p\u0103tur\u0103. Mi se pare c\u0103 mo\u021b\u0103ie \u0219i dau s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u0219i s\u0103 ies tiptil, \u00eens\u0103 el ridic\u0103 m\u00e2na \u00eencet \u0219i \u00eemi zice pe nume:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Silviu\u021b\u0103!<\/p>\n\n\n\n Mi se pune un nod \u00een g\u00e2t. \u00cen afar\u0103 de p\u0103rin\u021bi, nu m\u0103 mai strig\u0103 nimeni a\u0219a. Pentru to\u021bi ceilal\u021bi, sunt Silvia sau mama sau, c\u00e2teodat\u0103, \u00een trafic, \u201eproasta dracului\u201d, dar pentru ei am r\u0103mas copilul lor. Nu vreau s\u0103 nu mai aib\u0103 cine s\u0103 m\u0103 alinte a\u0219a. \u00cei z\u00e2mbesc \u0219i \u00eencerc s\u0103 vorbesc f\u0103r\u0103 s\u0103-mi tremure vocea:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce faci, tata? Cum te sim\u021bi? Stai confortabil? Ai tot ce-\u021bi trebuie?<\/p>\n\n\n\n D\u0103 din cap c\u0103 da \u0219i se uit\u0103 la Ana. Fa\u021ba i se l\u0103\u021be\u0219te \u00eentr-un z\u00e2mbet. Ca la un semnal, fata \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te pe l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i se duce s\u0103-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Tu\u021biiii! Tu\u021bi\u0219orul meu! Mi-a fost dor de tine!<\/p>\n\n\n\n Se a\u0219az\u0103 l\u00e2ng\u0103 el pe pat \u0219i \u00eei ia m\u00e2na osoas\u0103 \u00een ale ei. \u00cencepe s\u0103-i povesteasc\u0103 o istorioar\u0103 de pe la \u0219coal\u0103, el o ascult\u0103 \u00eenveselit. \u00cei las \u0219i m\u0103 duc \u00eenapoi \u00een buc\u0103t\u0103rie, de unde r\u0103zbat \u00eenfundat vocile celor dou\u0103 femei:<\/p>\n\n\n\n \u2014 … prosoape, coliv\u0103, colaci, banii pentru p\u0103rinte, \u00een\u0219ir\u0103 Mica, a\u0219ezat\u0103 pe acela\u0219i scaun de la mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n Mama st\u0103 cu spatele la ea \u0219i-\u0219i face de lucru la chiuvet\u0103. \u00cei v\u0103d umerii rigizi \u0219i \u0219tiu c\u0103 nu vrea s\u0103 vorbeasc\u0103 despre asta. Nici eu nu vreau.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Las\u0103-m\u0103 pe mine s\u0103 le sp\u0103l, zic eu, dar ea clatin\u0103 din cap.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Gata, c\u0103 aproape am terminat. Stai jos! Ce s\u0103-\u021bi dau? \u021ai-e foame? A\u021bi m\u00e2ncat?<\/p>\n\n\n\n Dau din cap c\u0103 nu vreau nimic. O prind de m\u00e2na cu care \u0219tergea blatul \u0219i o trag \u00eencet s\u0103 se a\u0219eze l\u00e2ng\u0103 noi.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mama, hai s\u0103 vorbim! Ce a zis doctorul?<\/p>\n\n\n\n \u2014 S-a extins la ficat. Face tot ce poate cu perfuziile alea…<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cu chimioterapia, completez eu.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Da. Dar nu \u0219tie c\u00e2t timp. Depinde de cum r\u0103spunde el la tratament.<\/p>\n\n\n\n Ofteaz\u0103. Se \u0219terge la ochi. Dinspre Mica se aude o t\u00e2nguire:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Eh, ce s\u0103-i faci? A\u0219a-i via\u021ba omului. Parc\u0103 pe mine nu m\u0103 dor toate alea? \u0218i uite c\u0103 nu m\u0103 mai ia Dumnezeu odat\u0103!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Hai, nu m\u0103 mai am\u0103r\u00ee \u0219i matale! se ridic\u0103 mama \u00een acela\u0219i timp \u00een care u\u0219a buc\u0103t\u0103riei se deschide \u0219i intr\u0103 Ana.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Tu\u021bi a adormit, zice ea \u0219i se a\u0219az\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine.<\/p>\n\n\n\n Peste noi se las\u0103 t\u0103cerea. Patru femei, patru genera\u021bii. Mica \u00ee\u0219i pip\u0103ie pielea \u00eencre\u021bit\u0103 \u0219i aspr\u0103 a m\u00e2inilor. Ana e deja cu ochii \u00een telefon. Mama \u00ee\u0219i face de lucru cu ni\u0219te farfurii \u0219i pahare. Iar eu pendulez \u00eentre ele \u0219i m\u0103 simt din nou ca pe \u0219ine, c\u00e2nd de undeva, de aproape, se aude trenul \u0219i \u0219tiu c\u0103 impactul e inevitabil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u0218inele \u00eenalte \u0219i col\u021buroase se \u00eentind la dreapta \u0219i la st\u00e2nga mea p\u00e2n\u0103 h\u0103t, departe, pierz\u00e2ndu-se printre siluete de cl\u0103diri cenu\u0219ii \u00eentr-un cap\u0103t \u0219i printre copaci \u00een cel\u0103lalt. A\u0219 putea s-o iau \u00een oricare direc\u021bie, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi \u021bin echilibrul pe ele, a\u0219a cum f\u0103ceam c\u00e2nd eram copil \u0219i-mi \u00eenchipuiam c\u0103 sunt o gimnast\u0103 pe b\u00e2rn\u0103. Vreau s-o iau spre p\u0103dure, dar pe \u0219ina cealalt\u0103 \u00eei v\u0103d pe mama \u0219i pe tata \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103, cu Ana al\u0103turi. Strig la ei s\u0103 urce pe peron, numai c\u0103 din g\u00e2tlej \u00eemi ies ni\u0219te sunete \u00eenfundate \u0219i nedeslu\u0219ite, acoperite de un \u0219uierat amenin\u021b\u0103tor.<\/p>\n","protected":false},"author":78,"featured_media":4731,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[555,1024,47],"coauthors":[],"class_list":["post-4730","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-mihaela-buruiana","tag-nr-2-3-2022","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Mihaela-Buruiana.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/78"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4730"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4730\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4732,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4730\/revisions\/4732"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4731"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4730"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}