{"id":4683,"date":"2022-06-15T12:32:22","date_gmt":"2022-06-15T09:32:22","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4683"},"modified":"2022-06-23T21:32:18","modified_gmt":"2022-06-23T18:32:18","slug":"oedipe-din-nou-la-paris","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4683","title":{"rendered":"Oedipe<\/i> din nou la Paris"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n
\u201eOedipe\u201d (1931), tragedie liric\u0103 \u00een patru acte de George Enescu (1881-1955), libretul de Edmond Fleg (1874-1963) (premiera: Opera din Paris, 10 martie 1936).\nDistribu\u0163ia: Christopher Maltman (bariton) - Oedip, Clive Bayley (bas) \u2013 Tiresias, Brian Mulligan (bariton) \u2013 Creon, Laurent Naouri (bariton) \u2013 Marele Preot, Vincent Ordonneau (tenor) \u2013 P\u0103storul, Nicolas Cavallier (bas) \u2013 Phorbas\/Paznicul, Adrian Timpau (bariton) \u2013 Tezeu, \u00c9ric Huchet (tenor) \u2013 Laios, Ekaterina Gubanova (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Iocasta, Clementine Margaine (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Sfinxul, Anna-Sophie Neher (sopran\u0103) \u2013 Antigona, Anne Sofie von Otter (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Merope, Daniela Entcheva (mezzo-sopran\u0103) \u2013 O teban\u0103.\nOrchestra \u015fi Corul Operei Na\u0163ionale din Paris, Corul de Copii din Hauts-de-Seine.\nDirijor: Ingo Metzmacher. Dirijoarea corului: Ching-Lien Wu. Regia: Wajdi Mouawad.\nSpectacol \u00een limba francez\u0103 \u00eenregistrat la Op\u00e9ra Bastille din Paris (capacitatea s\u0103lii: 2.700 locuri) \u00een 14 oct. 2021 \u015fi difuzat de Medici TV \u015fi de Mezzo TV la 17 oct. 2021 \u015fi reluat p\u00e2n\u0103 \u00een 11 nov. 2021. Durata: 2 h. 50 min. (cu pauz\u0103, 3 h. 15 min.).\n\n<\/pre>\n\n\n\n
Oedipe<\/em>, singura oper\u0103 enescian\u0103, e considerat\u0103 de unii, implicit \u015fi de c\u0103tre compozitorul \u00eensu\u015fi, drept capodopera acestuia. F\u0103r\u0103 a intra \u00een dezbateri pseudo-axiologice mai mult sau mai pu\u0163in contraproductive, cert e c\u0103 ea l-a preocupat pe Enescu timp de mai bine de 20 de ani. Mai apoi, ea a c\u0103p\u0103tat o aur\u0103 de nestemat\u0103 ascuns\u0103 a muzicii culte a secolului al XX-lea fiindc\u0103 e dificil\u0103 muzical \u015fi scenic, a\u015fa c\u0103 se c\u00e2nt\u0103 foarte rar, de obicei la Festivalul Enescu de la Bucure\u015fti \u015fi, de ceva vreme, doar ocazional la c\u00e2teva mari ansambluri din Viena, Berlin, Bruxelles, Londra, Amsterdam \u015fi Salzburg.<\/p>\n\n\n\n
Mai fusese \u015fi absurda cenzurare a Eumenidelor\/Eriniilor din ultimul tablou al operei \u00een vremea comunismului explicit fiindc\u0103 pentru elenii antici ele erau ni\u015fte divinit\u0103\u0163i, fie ele \u015fi minore (\u00een \u0163ara compozitorului ei, opera s-a c\u00e2ntat, excelent tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte de criticul Emanoil Ciomac, abia \u00een 1958, dar nu numai din cauza cenzurii \u015fi a considerentelor economice, ci \u015fi din cauza ne\u00een\u0163elegerii ei).<\/p>\n\n\n\n
Acum, cea mai nou\u0103 montare s-a \u00eentors \u00een ora\u015ful premierei dup\u0103 85 de ani (!), \u00eent\u00e2i \u00een 23 sept. 2021, dar asta nu ne va prilejui r\u0103sp\u00e2nditele lament\u0103ri patriotarde \u00een subsidiar despre cum nu ne apreciaz\u0103 str\u0103inii (\u00eentr-un interviu recent, un foarte promovat dirijor rom\u00e2n vorbea despre \u201eSimfonia de \u015fcoal\u0103 a lui Enescu\u201d ca \u015fi cum ar fi singura de acest gen, pe c\u00e2nd acestea sunt patru, a\u015fa c\u0103 lipsa noastr\u0103 de cunoa\u015ftere \u015fi implicit de demnitate nu are cum s\u0103 atrag\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi respect din partea altor semeni). Ce-i drept, la limitarea circula\u0163iei \u015fi asimil\u0103rii crea\u0163iilor lui Enescu \u00een timp au contribuit \u015fi costurile exorbitante impuse de editura Salabert, de\u0163in\u0103toarea drepturilor de autor asupra partiturilor acestuia.<\/p>\n\n\n\n
Pentru ca acest text s\u0103 nu fie o seac\u0103 dare de seam\u0103, el va fi colorat cu inevitabil-subiectivele impresii personale ale autorului, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a ajunge la narcisismul obi\u015fnuit din astfel de scrieri. Trec\u00e2nd peste succesul de stim\u0103 indus obligatoriu rom\u00e2nilor de c\u0103tre propagand\u0103, chiar \u015fi celor care nu cunosc lucrarea, am ascultat demult vechea \u00eenregistrare rom\u00e2neasc\u0103 din 1964 de pe discuri de vinil, cea av\u00e2ndu-l ca protagonist pe regretatul David Ohanesian (1927-2007) (care m-a onorat c\u00e2ndva, mult dup\u0103 ce se retr\u0103sese, cu o lung\u0103 \u015fi amical\u0103 discu\u0163ie pornit\u0103 cu pretextul unui interviu pentru cotidianul Jurnal bihorean<\/em> \u2013 ce vremuri!). Muzica e foarte complex\u0103 armonic, polifonic \u015fi ritmic, lucrarea dureaz\u0103 cam trei ore, mai totul se deruleaz\u0103 lent \u015fi e sumbru sau tragic (cel mult de o \u201etriste\u0163e senin\u0103\u201d, cum ar zice Gogol), iar subsemnatul nu era atunci destul de matur muzical ca s\u0103 asimileze \u00eentru totul a\u015fa ceva.<\/p>\n\n\n\n
Destule pasaje mi se p\u0103ruser\u0103 formidabile, ce-i drept, iar multe aspecte mi s-au mai clarificat ulterior, inclusiv dup\u0103 lectura analizei din excelenta monografie \u201eCapodopere enesciene\u201d a regretatului compozitor Pascal Bentoiu. Dar receptarea \u00eentregului necesit\u0103 mult efort, iar r\u0103splata estetic\u0103 nu mi s-a p\u0103rut totu\u015fi pe m\u0103sur\u0103: e o muzic\u0103 hipersofisticat\u0103, prea original\u0103 \u015fi nu avangardist\u0103 cu orice pre\u0163, care tocmai de aceea nu a prins nici la marele public, nici la \u201eintelighentsia<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Subiectul operei, bazat pe mitul antic elen prelucrat de Sofocle, e tragic \u015fi cumplit, dar pentru moderni simbolizeaz\u0103 c\u0103utarea \u015fi transcenderea identit\u0103\u0163ii individului \u015fi l-a electrizat pe Enescu, el \u00eensu\u015fi fiind o personalitate mult chinuit\u0103 l\u0103untric. <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
Pe de alt\u0103 parte, leit-motivele generatoare ale \u00eentregii opere, precum \u015fi structurile modale ale muzicii ei (de sorginte arhaic rom\u00e2neasc\u0103 sau av\u00e2nd alte similitudini cu aspecte din Faur\u00e9, Stravinsky \u015fi Debussy) au influen\u0163at \u00eentr-o vreme chiar limbajul componistic al subsemnatului. Enescu n-a fost un simplu p\u0103\u015funist ca unii dintre predecesorii, confra\u0163ii \u015fi epigonii lui, iar o parte din genialitatea lui e c\u0103 a asimilat mai toate curentele din muzica european\u0103 de atunci (romantismul t\u00e2rziu, impresionismul, expresionismul, neoclasicismul \u015fi modernismul), gener\u00e2nd o sintez\u0103 original\u0103 altoit\u0103 pe substratul discret al tradi\u0163iei muzicale rom\u00e2ne\u015fti: el a devenit cu adev\u0103rat european r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totodat\u0103 rom\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n
Subiectul operei, bazat pe mitul antic elen prelucrat de Sofocle, e tragic \u015fi cumplit, dar pentru moderni simbolizeaz\u0103 c\u0103utarea \u015fi transcenderea identit\u0103\u0163ii individului \u015fi l-a electrizat pe Enescu, el \u00eensu\u015fi fiind o personalitate mult chinuit\u0103 l\u0103untric. Dar, \u00eentre noi fie vorba, s\u0103 recunoa\u015ftem: textele multor opere, inclusiv al acesteia, sunt mult prea lungi! Wagner, at\u00e2t de plin de el, pare s\u0103 fie cel care pornise aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 hiperintelectualist\u0103, de discursuri pe muzic\u0103. Aceasta nu e o afirma\u0163ie iconoclast\u0103, ci unul dintre roadele propriei experien\u0163e cu o oper\u0103: Hamlet<\/em> (2017), pe un libret \u00een limba englez\u0103 de Gene Tyburn.<\/p>\n\n\n\n
Nu degeaba erau scurte textele ariilor din operele \u015fi oratoriile baroce \u015fi clasice. Cu dezinvoltura \u015fi perspicacitatea geniului s\u0103u teatral ce cuno\u015ftea bine for\u0163a \u201eefectului\u201d, Mozart \u00eel criticase discret chiar \u015fi pe Shakespeare: \u201eDac\u0103 discursul Duhului din Hamlet<\/em> era mai scurt, ar fi fost de \u015fi mai mare efect.\u201d Mai mult, Bardul repetase \u00een tragedia lui acea apari\u0163ie supranatural\u0103, sl\u0103bindu-i efectul scenic. Dar probabil c\u0103 elisabetanii priveau altfel un spectacol dec\u00e2t noi, savur\u00e2nd \u015fi momentele de poezie care \u00eemp\u0103neaz\u0103 piesa.<\/p>\n\n\n\n
Muzica, fie ea \u015fi \u00eentr-un spectacol hibrid cum e opera, necesit\u0103 durate ca s\u0103 se desf\u0103\u015foare \u015fi ca s\u0103 exploreze sugestiile textului, ceea ce e imposibil cu un text lung fiindc\u0103 ar genera un spectacol insuportabil ca durat\u0103. Alternativa e parcurgerea mai rapid\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 repet\u0103ri a unui libret lung, ceea ce transform\u0103 muzica \u00eentr-un fel de declama\u0163ie, proz\u0103 semi-c\u00e2ntat\u0103 sau recitativ continuu. \u00cen sala de oper\u0103, aten\u0163ia spectatorului poate fi distras\u0103 sau captivat\u0103 de elementele teatrale sau vizuale, dar s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 muzica e de obicei pe plan secundar \u00een astfel de cazuri hipertrofiate, de obicei moderne, contrare esteticii clasicismului.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen cazul lui Oedipe<\/em>, libretul lui Fleg e nu doar prea lung, ci \u015fi voit \u201eprea poetic\u201d, aproape gongoric sau parnasianist uneori, iar multe pasaje ale sale ar putea p\u0103rea la locul lor \u015fi \u00eentr-o oper\u0103 baroc\u0103 de Lully, Charpentier sau Rameau. Redundan\u0163ele \u015fi abunden\u0163a de perifraze obositoare, departe de a mai sugera timpul \u015fi stilul mitic al Eladei antice, sunt de natur\u0103 s\u0103 \u00eendep\u0103rteze spectatorul modern, nu fiindc\u0103 el e mai t\u00e2mpit \u015fi nu mai are putere de concentrare, ci fiindc\u0103 \u00eei vorbesc \u00eentr-un limbaj voit distant. De aici vine probabil necesitatea resim\u0163it\u0103 de regizori de a apropia spectacolul de public pe alte c\u0103i, cum sunt costumele moderne cu elemente vegetale \u015fi acvatice din noua montare de la Paris, realizate de Emmanuelle Thomas.<\/p>\n\n\n\n
Regizorul libanez expatriat \u00een Canada Wajdi Mouawad a realizat o montare \u00eentr-un decor minimalist \u015fi geometric (de Emmanuel Clolus), \u00een care personajele cu costume moderne, dar cu m\u0103r\u0103cini sau tufe pe cap, atrag sau distrag aten\u0163ia privitorului \u00eentr-un mod mai degrab\u0103 bizar, facil \u015fi greu de corelat cu ceva concret din simbolistica subiectului. Astfel de extravagan\u0163e, vizuale sau chiar regizorale, doar de amorul artei sau al \u015focului, merg\u00e2nd uneori p\u00e2n\u0103 la ideologizare \u015fi distorsionarea mesajului lucr\u0103rii, sunt o mod\u0103 \u00een regia de oper\u0103 a deceniilor recente, de la borcanele imense printre care se plimb\u0103 personajele din marele oratoriu Teodora<\/em> de Handel \u00een faimoasa montare a lui Peter Sellars de la Glyndebourne din 1996 (fiindc\u0103 de o vreme se transpun scenic p\u00e2n\u0103 \u015fi oratoriile) p\u00e2n\u0103 la licen\u0163ele erotice f\u0103r\u0103 rost cu care se coloreaz\u0103 de obicei momentele mai statice din operele baroce \u015fi clasice.<\/p>\n\n\n\n
Dar Fleg a avut \u015fi idei bune \u00een libretul lui, de exemplu transform\u00e2nd finalul sumbru \u015fi resemnat din tragedia lui Sofocle Oedip la Colonos<\/em> \u00eentr-un final transfigurat, con\u015ftient \u015fi cathartic, reflectat de muzica luminoas\u0103 a lui Enescu din scena respectiv\u0103 (\u201eEu n-am f\u0103cut nimic. Am avut oare vreun rol \u00een crimele pe care le-a ordonat Destinul c\u00e2nd m-am n\u0103scut? Sunt nevinovat! Am \u00eenvins Destinul!\u201d). Aceast\u0103 transcendere prin con\u015ftientizare \u015fi prin devenire a predestin\u0103rii \u015fi a fatalismului tipic grecilor antici e o no\u0163iune modern\u0103, individualist\u0103 \u015fi moral\u0103. Toate astea sun\u0103 ciudat de actual pentru cei aten\u0163i \u015fi care observ\u0103 c\u0103 unii dintre numero\u015fii cori\u015fti \u015fi figuran\u0163i de pe scen\u0103 (nu to\u0163i!) purtau m\u0103\u015fti sanitare, ca \u015fi publicul (dar soli\u015ftii au putut c\u00e2nta clar, f\u0103r\u0103 m\u0103\u015fti, c\u0103 doar virusul \u00eei cunoa\u015fte): \u201eE frumoas\u0103 reluarea acestui mesaj \u00eentr-o Europ\u0103 ce pare mai mult un regim poli\u0163ienesc dec\u00e2t o uniune apropiat\u0103. Suntem oare st\u0103p\u00e2nii propriei soarte \u00eentr-o lume tot mai pre-structurat\u0103?\u201d, se \u00eentreab\u0103 Paul du Quenoy, pre\u015fedintele Palm Beach Freedom Institute, \u00eentr-o recenzie a acestei mont\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n
\u015ei regia lui W. Mouawad a avut unele idei remarcabile, de\u015fi nivelul de realizare a lor a fost criticat de unii. Cea mai important\u0103 e c\u0103 spectacolul se deschide cu o pantomim\u0103 de cinci minute f\u0103r\u0103 muzic\u0103 prin care se expliciteaz\u0103 cauza sordid\u0103 a blestemului altfel enigmatic ce planeaz\u0103 apoi \u00een oper\u0103 asupra casei regale din Teba: acest p\u0103cat originar, preluat din unele versiuni ale mitului, e pedofilia (tat\u0103l lui Oedip \u00ee\u015fi violase nepotul, care apoi s-a sinucis). \u201eOedip accept\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 adev\u0103rul \u00een fa\u0163\u0103, ceea ce necesit\u0103 curaj\u201d, spre deosebire de \u201eoamenii politici, care fac contrariul\u201d, mai spune Mouawad.<\/p>\n\n\n\n
Din punct de vedere muzical, spectacolul e aproape revelatoriu. Dirijorul german Ingo Metzmacher a condus cu fluen\u0163\u0103 \u015fi naturale\u0163e imensul ansamblu, f\u0103r\u0103 grandilocven\u0163a plictisitoare a altor versiuni, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 par\u0103 u\u015foar\u0103 o muzic\u0103 foarte complex\u0103 \u015fi s\u0103 treac\u0103 trei ore aproape pe neobservate. Muzica lui Enescu e suficient de complex\u0103 ca s\u0103 mai trebuiasc\u0103 s\u0103 i se sublinieze toate detaliile prin interpretare, ca \u00eentr-un ecor\u015feu. Constatarea c\u0103 \u00een muzic\u0103 nu toate detaliile se aud \u015fi nici nu trebuie s\u0103 se aud\u0103 toate distinct (de\u015fi ele se pot sim\u0163i \u00een textura ei!) e poate un truism dat de experien\u0163\u0103 \u015fi deta\u015fare, dar interzis \u00eenc\u0103 egocentrismului \u015fi tehnicismului unora.<\/p>\n\n\n\n
To\u0163i soli\u015ftii (unii celebri, al\u0163ii experimenta\u0163i, al\u0163ii mai tineri), cu roluri importante \u00een economia operei indiferent de lungimea lor, au fost excelen\u0163i, \u00een frunte cu baritonul englez Christopher Maltman, care are cea mai solicitant\u0103 sarcin\u0103, interpret\u00e2nd personajul cvasi-omniprezent. Dar cine l-a auzit pe Ohanesian \u00een acest rol capital poate \u00een\u0163elege acum de ce el a fost mare: for\u0163a \u015fi timbrul \u00eentunecat ale vocii sale, precum \u015fi incredibila lui expresivitate, mai ales din scena automutil\u0103rii, explorat\u0103 pe \u00eendelete (\u015fi notat\u0103 de Enescu prin microtonii, ca un arhaic Sprechgesang<\/em> = vorbire c\u00e2ntat\u0103), erau totu\u015fi deasupra eforturilor de acum ale lui Maltman, care sunt onorabile, dar poate cam gr\u0103bite uneori (ce-i drept, el a trebuit s\u0103-\u015fi dozeze eforturile vocale pentru durata enorm\u0103 a spectacolului).<\/p>\n\n\n\n
Vechea \u00eenregistrare rom\u00e2neasc\u0103 e marcat\u0103 de patina epocii \u015fi de vibrato exagerat, pe c\u00e2nd avantajul noii mont\u0103ri de la Paris e \u00een cursivitatea ei \u015fi \u00een deosebita ei claritate vocal\u0103 \u015fi orchestral\u0103. Succesul binemeritat al acestei mont\u0103ri pariziene e d\u0103t\u0103tor de speran\u0163\u0103 c\u0103 lumea muzical\u0103 \u015fi oamenii \u00een general se vor apleca mai cu aten\u0163ie \u015fi asupra altor astfel de valori de umanitate \u015fi muzicalitate, \u00een afara celor cu care au fost obi\u015fnui\u0163i prin repetare \u015fi promovare, \u015fi \u00ee\u015fi vor \u00eenvinge \u015fi ei Destinul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eOedipe\u201d (1931), tragedie liric\u0103 \u00een patru acte de George Enescu (1881-1955), libretul de Edmond Fleg (1874-1963) (premiera: Opera din Paris, 10 martie 1936). Distribu\u0163ia: Christopher Maltman (bariton) – Oedip, Clive Bayley (bas) \u2013 Tiresias, Brian Mulligan (bariton) \u2013 Creon, Laurent Naouri (bariton) \u2013 Marele Preot, Vincent Ordonneau (tenor) \u2013 P\u0103storul, Nicolas Cavallier (bas) \u2013 Phorbas\/Paznicul, Adrian Timpau (bariton) \u2013 Tezeu, \u00c9ric Huchet (tenor) \u2013 Laios, Ekaterina Gubanova (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Iocasta, Clementine Margaine (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Sfinxul, Anna-Sophie Neher (sopran\u0103) \u2013 Antigona, Anne Sofie von Otter (mezzo-sopran\u0103) \u2013 Merope, Daniela Entcheva (mezzo-sopran\u0103) \u2013 O teban\u0103. Orchestra \u015fi Corul Operei Na\u0163ionale din Paris,<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":4688,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,1039,152,1024,1040],"coauthors":[],"class_list":["post-4683","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-george-enescu","tag-muzica","tag-nr-2-3-2022","tag-oedipe"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Oedipe-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4683"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4683\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4828,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4683\/revisions\/4828"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4688"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4683"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}