{"id":4581,"date":"2022-06-08T21:37:35","date_gmt":"2022-06-08T18:37:35","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4581"},"modified":"2022-06-08T21:37:42","modified_gmt":"2022-06-08T18:37:42","slug":"un-esec-stanjenitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4581","title":{"rendered":"Un e\u0219ec st\u00e2njenitor"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Mihai Buzea, Vulcan. Lumina vine de la Asfin\u021bit<\/em>, Polirom, Ia\u0219i, 2022<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce postumitatea lui Iosif Vulcan a fost \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu volume de exegez\u0103 privindu-i opera literar\u0103, dar mai ales contribu\u021bia remarcabil\u0103, prin revista Familia<\/em>, la tezaurul istoriei noastre culturale, iat\u0103 c\u0103 s-a plinit<\/em> vremea \u0219i unei biografii roman\u021bate, tocmai \u00een cel de-al 181-lea an al anivers\u0103rii na\u0219terii sale, la Holod (1841). T\u00e2rziu, prea t\u00e2rziu? C\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, a\u0219 crede. Altele au fost p\u00e2n\u0103 acum urgen\u021bele \u00een ce-l prive\u0219te pe fiul preotului greco-catolic Nicolae. Fire\u0219te, asta din perspectiva celor ce s-au aplecat asupra biografiei sale, asupra elementelor ce-au compus un destin exemplar, exced\u00e2nd planul strict al abord\u0103rilor estetice. Tocmai de aici a izvor\u00e2t interesul fa\u021b\u0103 de \u201eoferta\u201d lui Mihai Buzea. S\u0103 vedem c\u00e2t a fost \u00eendrept\u0103\u021bire \u0219i c\u00e2t z\u0103d\u0103rnicie \u00een a\u0219teptarea unei biografii roman\u021bate av\u00e2nd drept erou un personaj cu o charism\u0103 pl\u0103m\u0103dit\u0103 din ingrediente nu tocmai roman\u021bioase.<\/p>\n\n\n\n

Un prim detaliu ar putea \u0219oca. Iosif Vulcan este \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at minimalist, niciodat\u0103 printr-o abordare direct\u0103, fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, chiar dac\u0103 prima copert\u0103 este atrac\u021bioas\u0103, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-l pe venerabil \u00een culori pastelate, dup\u0103 un portret de la senectute, conotat de grimasele anilor consuma\u021bi \u00een destule p\u0103timiri. Cele trei sec\u021biuni ale c\u0103r\u021bii \u00eel rateaz\u0103 tocmai pe erou, practic ignor\u00e2ndu-i complet prezen\u021ba. Cititorul \u00eel poate recupera vag, \u00eentr-un palimpsest abia vizibil, doar prin conjecturile altora. Primul, Ady Endre este prezent gra\u021bie unor scrisori adresate Aureliei Vulcan. Al doilea, Irinyi J\u00e1nos, unchiul lui Iosif Vulcan, propune nota\u021bii cu referire la activitatea lui de fermier \u0219i chimist, atras mereu de experimente \u00eencurajate, inclusiv financiar, de\u2026 Aurelia Vulcan. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, finalul este rezervat tot so\u021biei celui care ar fi trebuit s\u0103 fie personajul central. Dac\u0103 ar fi s\u0103 invoc\u0103m o glum\u0103, ar trebui s\u0103 spunem c\u0103 femeia, nu b\u0103rbatul, poart\u0103 p\u0103l\u0103ria!<\/p>\n\n\n\n

Unde este, totu\u0219i, Iosif Vulcan? Greu de spus, tocmai pentru c\u0103 nu este undeva anume; abia de-l detect\u0103m \u00eentr-un fundal improbabil. S-ar putea spune c\u0103 silueta lui pare (doar pare!) a fi reflectat\u0103 de oglinzile unor evoc\u0103ri, dar este una cu totul \u0219tears\u0103, spectral\u0103, difuz\u0103 \u0219i confuz\u0103. Nimic din anvergura unui destin cu accente istorice nu str\u0103bate prin textura diegetic\u0103 propus\u0103 de Mihai Buzea, mai ales c\u0103 avem \u00een fa\u021b\u0103 o pseudo-nara\u021biune. Cele trei personaje titulare propun doar biete glose, formuleaz\u0103 puncte de vedere, \u00ee\u0219i dau cu p\u0103rerea, dar niciodat\u0103 nu sunt prinse \u00eentr-o nara\u021biune viguroas\u0103. Iosif Vulcan este, cel mult, o not\u0103 de subsol a acestei pseudo-biografii roman\u021bate. Cititorul este, pe m\u0103sura dep\u0103n\u0103rii paginilor, descump\u0103nit. Planul prozastic e croit dup\u0103 un scenariu evazionist sau dup\u0103 o stratagem\u0103 de \u00eenv\u0103luire, eroului \u00eentinz\u00e2ndu-i-se o ambuscad\u0103 \u00een care, \u00eens\u0103, refuz\u0103 s\u0103 cad\u0103! Este, cred, prima biografie roman\u021bat\u0103 din care lipse\u0219te\u2026 biografia promis\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Unde este, totu\u0219i, Iosif Vulcan? Greu de spus, tocmai pentru c\u0103 nu este undeva anume; abia de-l detect\u0103m \u00eentr-un fundal improbabil.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Are, totu\u0219i, vreun folos lectura c\u0103r\u021bii lui Mihai Buzea? Oarecum, dar numai prin contrast. Eventuala hazn\u0103 vizeaz\u0103 tocmai ceea ce pu\u021bini dintre cititori vor fi dispu\u0219i s\u0103 recunoasc\u0103. Este vorba despre o incitant\u0103 schimbare a unghiului de abordare istoric. Mai cu seam\u0103 unchiul lui Iosif Vulcan este figura ce devoaleaz\u0103 cel\u0103lalt versant al mentalit\u0103\u021bilor ce ne privesc pe noi, pe unguri, dar mai ales pe Iosif Vulcan. Punctul de vedere al nostru este limpede, fiind exprimat deja \u00een mai toate c\u0103r\u021bile ce-l vizeaz\u0103 pe \u00eentemeietorul Revistei Familia<\/em>. Astfel, Iosif Vulcan are profilul unui patriot aproape nefiresc \u00een contextul epocii sale, ba chiar al familiei de ob\u00e2r\u0219ie din partea mamei. A preferat s\u0103 opteze pentru o atitudine prorom\u00e2neasc\u0103 bine articulat\u0103, f\u0103r\u0103 striden\u021be na\u021bionaliste, pun\u00e2ndu-\u0219i la b\u0103taie toate energiile pentru a diminua procesul galopant de asimilare etnic\u0103 a rom\u00e2nilor din partea de r\u0103s\u0103rit a Imperiului Austro-Ungar \u0219i vituper\u00e2nd \u00eempotriva \u201erenega\u021bilor\u201d. Astfel, timp de 42 de ani, c\u00e2t a ap\u0103rut, Familia<\/em> a fost portdrapelul edific\u0103rii unei con\u0219tiin\u021be na\u021bionale, elementele puse la b\u0103taie fiind strict culturale: \u0218coala, Biserica, Teatrul. Ce crede J\u00e1nos despre nepotul lui? Incredibil! C\u0103 a fost un renegat, o ru\u0219ine pentru cei ce l-au crescut \u0219i educat, un nerecunosc\u0103tor, prefer\u00e2nd s\u0103 publice o gazet\u0103 f\u0103r\u0103 valoare, doar ca s\u0103 fie primit \u00een cercurile intelighen\u021biei maghiare \u0219i rom\u00e2ne\u0219ti. Ce crede inventatorul chibriturilor cu fosfor despre rom\u00e2ni? Iat\u0103. \u00cei depl\u00e2nge pe pro\u0219tii \u0219i orbii<\/em> de unguri de la Budapesta, cei care l-au primit pe Iosif Vulcan \u00een Societatea Kisfaludy, \u00eentreb\u00e2ndu-se retoric \u0219i sarcastic: \u201eOare ce cred ei, ce poate fi \u00een mintea lor <\/em>(a pro\u0219tilor \u0219i orbilor \u2013 n.n.)? C\u0103 dac\u0103 iei un rom\u00e2n cu binele po\u021bi s\u0103-l aduci pe calea cea dreapt\u0103? C\u0103 e ceva de f\u0103cut cu poporul \u0103sta de s\u0103lbatici?<\/em>\u201d (p. 78). Mai apoi, referindu-se la Aurelia Vulcan, care-i devine oarecum simpatic\u0103, se mai \u00eentreab\u0103 o dat\u0103: \u201ece vin\u0103 are ea c\u0103 s-a n\u0103scut \u00een na\u021biunea asta nenorocit\u0103? Oricum, dac\u0103 o compar cu s\u0103lb\u0103ticiunile alea din fundul Ardealului, care fac c\u00e2te 16 copii, pot spune c\u0103 fata asta se apropie de civiliza\u021bie<\/em>\u201d (p. 120). \u0218tampila pe care i-o pune nepotului, adic\u0103 celui ce \u0219i-ar fi abandonat neamul autentic pentru a pescui \u00een ape tulburi \u0219i-a face agita\u021bie, este lapidar\u0103 \u0219i de ne\u0219ters \u2013 un intelectual iredentist<\/em>! Prin ceea ce spune Irinyi J\u00e1nos, personajul este perfect recognoscibil \u00een tabloul epocii, al secolului ce-a descoperit na\u021bionalismul \u0219i l-a rafinat ca ideologie, este consecvent \u0219i chiar \u00eenzestrat cu un crez recurent. Percep\u021bia \u00een privin\u021ba rom\u00e2nilor, pe fundalul unor tr\u0103iri patetice, ca ungur, este alimentat\u0103 de cele tr\u0103ite \u00een timpul revolu\u021biei de la 1848-1849. \u00centreaga tragedie a revolu\u021bionarilor maghiari, taxarea ardelenilor mo\u021bi drept uciga\u0219i sadici, in\u0219i sangvinari \u0219i contrarevolu\u021bionari demni de dispre\u021b, sunt convingeri transformate \u00een dogm\u0103. Tocmai prin asta personajul Irinyi J\u00e1nos este cel mai bine elaborat, tehnic vorbind. Doar c\u0103 M. Buzea risc\u0103 enorm, ignor\u00e2nd complet reac\u021biile iritate ale cititorilor, \u00een bun\u0103 parte \u00eendrept\u0103\u021bite, dar mai cu seam\u0103 adev\u0103rul istoric. Mi-am adus aminte, citind aceast\u0103 secven\u021b\u0103, a doua din economia c\u0103r\u021bii, de un personaj construit de William Faulkner. Este vorba despre reverendul Gail Hightower (Lumin\u0103 \u00een august<\/em>), cel ce evoca, invariabil, de la amvonul bisericii sale evanghelice din Jefferson, comitatul Yoknapatawpha<\/em>, eroismul mai degrab\u0103 ipotetic al confedera\u021bilor, suger\u00e2nd un romantism pe c\u00e2t de patetic pe at\u00e2t de contraproductiv \u00een planul istoriei. \u0218i unchiul lui Iosif Vulcan evoc\u0103 revolu\u021bia, tragedia ungurilor \u00eenvin\u0219i, amplitudinea unui eroism aproape hagiografic. Prin pana celui ce l-a z\u0103mislit, Irinyi J\u00e1nos este un na\u021bionalist cu viziune dominat\u0103 de un fanatism recrutat din n\u0103pastele istoriei. Neputin\u021bele \u0219i e\u0219ecurile maghiarilor sunt, prin el, basculate \u00een ura fa\u021b\u0103 de rom\u00e2ni.<\/p>\n\n\n\n

Un personaj c\u0103ruia autorul nu izbute\u0219te s\u0103-i dea relief epic este Ady Endre. Prin scrisorile trimise Aureliei Vulcan, fictive, cred, nu se reu\u0219e\u0219te un decupaj capabil s\u0103-l re-construiasc\u0103, s\u0103-l \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze c\u00e2t de c\u00e2t \u00eentr-un cadru de prospe\u021bime a ideilor sau caracterului. E fad, chiar. Nu emite dec\u00e2t judec\u0103\u021bi de valoare banale, dintre care \u0219i truismul c\u0103 Iosif Vulcan este un poet f\u0103r\u0103 expresivitate, destinat uit\u0103rii posterit\u0103\u021bii. \u00cel respect\u0103, \u00eens\u0103, \u0219i chiar aranjeaz\u0103 lucrurile astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 i se joace acestuia, pe scena noului teatru or\u0103dean, \u00een 1903, o pies\u0103 ce-i fusese jucat\u0103 \u0219i la Na\u021bionalul <\/em>din Bucure\u0219ti \u2013 \u0218tefan Vod\u0103 cel T\u00e2n\u0103r<\/em>. Mihai Buzea \u00eei pune \u00een c\u00e2rc\u0103 lui Ady o judecat\u0103 cu totul hazardat\u0103, formulat\u0103 \u00een ultima scrisoare, cu pu\u021bin \u00eenainte de-a muri, dar c\u00e2nd sor\u021bii primului r\u0103zboi mondial erau deja arunca\u021bi, iar cei ai Imperiului Bicefal previzibili. Iat\u0103 ce-i scrie prietenei sale Relli (Aurelia Vulcan): \u201e\u00cemi pare bine c\u0103 Iosif al t\u0103u a avut norocul s\u0103 moar\u0103 la timp \u0219i s\u0103 nu vad\u0103 toat\u0103 porc\u0103ria asta. Dar, s\u0103 fi tr\u0103it\u2026 cum era s\u0103 n-o vad\u0103?! Ar mai fi reu\u0219it el s\u0103 se strecoare, a\u0219a cum a f\u0103cut toat\u0103 via\u021ba? Nici nu m\u0103 g\u00e2ndesc, ce-ar fi fost mai r\u0103u pentru el: s\u0103-l fi sp\u00e2nzurat noi? Sau s\u0103-l fi sp\u00e2nzurat rom\u00e2nii lui preaiubi\u021bi? C\u0103 de sc\u0103pat, nu sc\u0103pa; n-au sc\u0103pat al\u021bii cu mult mai pu\u021bin vizibili dec\u00e2t Iosif!<\/em>\u201d (p. 65). Dubios ra\u021bionament. \u00cen primul r\u00e2nd, sugestia c\u0103 I. Vulcan ar fi fost un ins \u00eenzestrat cu dexteritatea de-a te strecura. Dimpotriv\u0103, \u00eentreaga lui via\u021b\u0103 a avut opinii limpezi, iar faptul c\u0103 a fost agreat de intelighen\u021bia maghiar\u0103, precum \u0219i de cea rom\u00e2neasc\u0103, a \u021binut de strategia lui admirabil\u0103. Nu a fost nici m\u0103car un compromis \u00een asta, ci o iscusin\u021b\u0103 bine \u021bintit\u0103, cu rezultate excelente. Apoi, nu avea cum s\u0103 ri\u0219te sp\u00e2nzur\u0103toarea, pentru c\u0103 a fost un om calibrat altfel dec\u00e2t exalta\u021bii. N-a f\u0103cut nicio zi de \u00eenchisoare la Va\u021b sau la Seghedin, fiind de un pragmatism imbatabil. Niciun \u0219treang nu l-ar fi amenin\u021bat, iar ipoteza unei sentin\u021be capitale ordonate de rom\u00e2ni \u00eempotriva sa este o aiureal\u0103 de doi bani.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen contextul punctelor de vedere exprimate \u00een r\u0103sp\u0103r cu ceea ce ne alimenteaz\u0103 nou\u0103, rom\u00e2nilor, stima de sine, s\u0103 not\u0103m ce \u201ecuget\u0103\u201d Aurelia Vulcan, \u00een regia lui M. Buzea, fire\u0219te, cu privire la realitatea post-unire (primul deceniu interbelic), \u00een octombrie 1927: \u201ecu elite reg\u0103\u021bene decimate <\/em>(\u00een Primul R\u0103zboi Mondial \u2013 n. n.) \u0219i cu elite ardelene \u00eenc\u0103 \u00een fa\u0219\u0103, Rom\u00e2nia Mare arat\u0103 ca o \u0219andrama gata s\u0103 cad\u0103 la orice adiere; aici \u00een Oradea, nu este niciun ungur, evreu sau german care s\u0103 cread\u0103 \u00een Rom\u00e2nia<\/em>\u201d (p. 165). \u0218i nu e totul. V\u0103duva septuagenar\u0103 mai spune ceva cu privire la cei ce au trecut mun\u021bii, dinspre Vechiul Regat, pentru a ne \u00eentinde o m\u00e2n\u0103 de \u201eajutor\u201d: \u201eAu venit aici la c\u0103p\u0103tuial\u0103, la jaf. A fost o catastrof\u0103. Iar dinspre satele rom\u00e2ne\u0219ti de aici de la noi spre ora\u0219e a n\u0103p\u0103dit numai s\u0103r\u0103cimea<\/em>\u201d. Decel\u00e2nd \u00eentre rom\u00e2nii pro\u0219ti, culca\u021bi pe-o ureche \u0219i ungurii fuduli \u0219i furio\u0219i, doamna Vulcan nu crede deloc \u00een tr\u0103inicia P\u0103cii de la Versailles. Vorba cuiva \u2013 c\u00e2t\u0103 luciditate, at\u00e2ta dram\u0103<\/em>\u2026<\/p>\n\n\n\n

Cu Iosif Vulcan r\u0103t\u0103cit prin culise chiar \u00eenainte de-a fi posibil ca personaj, Mihai Buzea \u00ee\u0219i armeaz\u0103 cartea compensativ, prin ceea ce spune contra mainstream<\/em>-ului, risc\u00e2nd oprobii stra\u0219nice. N-a ie\u0219it un roman\u021b, e limpede. Doar un puseu de urticarie la cititori, or, \u00een cazul ardelenilor mai molcomi, o stare persistent\u0103 de st\u00e2njeneal\u0103. Mesajul c\u0103r\u021bii sfideaz\u0103, poate, retorici vetuste, cu aplomb patriotard, dar este complet implauzibil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dup\u0103 ce postumitatea lui Iosif Vulcan a fost \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu volume de exegez\u0103 privindu-i opera literar\u0103, dar mai ales contribu\u021bia remarcabil\u0103, prin revista Familia, la tezaurul istoriei noastre culturale, iat\u0103 c\u0103 s-a plinit vremea \u0219i unei biografii roman\u021bate, tocmai \u00een cel de-al 181-lea an al anivers\u0103rii na\u0219terii sale, la Holod (1841). T\u00e2rziu, prea t\u00e2rziu? C\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, a\u0219 crede. Altele au fost p\u00e2n\u0103 acum urgen\u021bele \u00een ce-l prive\u0219te pe fiul preotului greco-catolic Nicolae. Fire\u0219te, asta din perspectiva celor ce s-au aplecat asupra biografiei sale, asupra elementelor ce-au compus un destin exemplar, exced\u00e2nd planul strict al abord\u0103rilor estetice. Tocmai de aici<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":4582,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75],"tags":[77,76,242,347,1024],"coauthors":[],"class_list":["post-4581","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-iosif-vulcan","tag-mihai-buzea","tag-nr-2-3-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/Buzea.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4581"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4581\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4584,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4581\/revisions\/4584"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4582"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4581"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4581"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}