{"id":4315,"date":"2022-05-26T19:49:08","date_gmt":"2022-05-26T16:49:08","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4315"},"modified":"2022-05-26T19:49:14","modified_gmt":"2022-05-26T16:49:14","slug":"editorial-1-2022","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4315","title":{"rendered":"Editorial 1\/2022"},"content":{"rendered":"\n<p>Culturile mici s\u00eent mici din multe pricini, \u00eens\u0103 pe-un loc frunta\u0219 a\u0219 spune c\u0103 este dorin\u021ba de-a demonstra c\u0103 s\u00eent, de fapt, mari. \u00ce\u0219i creeaz\u0103, de aceea, prilejuri felurite cu care s\u0103 scoat\u0103 la \u00eenaintare, cu surle \u0219i tr\u00eembi\u021be, \u00een chip c\u00eet mai oficial, exemple ale genialit\u0103\u021bii locale \u0219i regionale. \u00cemp\u0103unarea aceasta adesea ridicol\u0103 \u00eengroa\u0219\u0103 an de an, \u00eendeosebi la mijlocul lunii ianuarie, imaginea provincialismului fudul, reu\u0219ind s\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tie o aur\u0103 muzeal\u0103 asupra a ceva ce-ar trebui s\u0103 fie viu, poate cel mai viu lucru din identitatea unui popor.<\/p>\n\n\n\n<p>E ceva de laud\u0103 de sine <em>by proxy<\/em> \u00een toate aceste eforturi, ca o parad\u0103 acrobatic\u0103 a unor talente excep\u021bionale, unice, presupus generalizante \u0219i \u00een special legitimante pentru ofician\u021bi. Victime cad, ca de obicei, exact aceia care-n timpul vie\u021bii lor, \u00een puterea crea\u021biei, vis\u0103tori \u0219i lucizi deopotriv\u0103, s-ar fi dezis de asemenea practici. Fiindc\u0103 cei t\u0103m\u00eeia\u021bi post-mortem au fost \u00eentr-adev\u0103r excep\u021biile lumii \u00een care tr\u0103iau, paria, r\u0103zvr\u0103ti\u021bii \u0219i \u201ene\u00een\u021bele\u0219ii\u201d, adic\u0103 tocmai cei mai pu\u021bin reprezentativi pentru \u201eidentitatea cultural\u0103 a neamului\u201d. Nevoia de a-i pune-n efigie \u0219i a-i pream\u0103ri cu program spune multe despre g\u0103uno\u0219enia care cuprinde cu av\u00eent tot restul timpului din an.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru a \u00een\u021belege micimea caraghioas\u0103 a acestor festivisme culturale trebuie doar s\u0103 ni le imagin\u0103m transplantate \u00een corpul culturilor cu adev\u0103rat mari. Cum ar suna un recital din Shakespeare al unor elevi du\u0219i de <em>teachers<\/em> la statuia \u201emarelui dramaturg na\u021bional\u201d? Sau ode l\u0103cr\u0103moase \u00eenchinate lui Goethe pe scena unui presupus c\u0103min cultural din, s\u0103 zicem, Bruchlins? Sau lungi lecturi sfor\u0103itoare din Balzac ori Stendhal? Sau prelegeri encomiastice \u0219i debile despre Dante, ritualic, identic, \u00een aceea\u0219i zi din an, la aceea\u0219i or\u0103?<\/p>\n\n\n\n<p>Din p\u0103cate, proced\u00eend \u00een felul acesta, cultura noastr\u0103 mic\u0103 devine tot mai mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Iar cea mai recent\u0103 \u201estr\u0103danie\u201d, noua Zi Na\u021bional\u0103 a Lecturii, din 16 februarie, mai pune o piatr\u0103 \u00een zidul \u00een care ne-ngrop\u0103m viitorul. Pentru c\u0103, nu-i a\u0219a, important e ca zidul s\u0103 nu se d\u0103r\u00eeme.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Culturile mici s\u00eent mici din multe pricini, \u00eens\u0103 pe-un loc frunta\u0219 a\u0219 spune c\u0103 este dorin\u021ba de-a demonstra c\u0103 s\u00eent, de fapt, mari. \u00ce\u0219i creeaz\u0103, de aceea, prilejuri felurite cu care s\u0103 scoat\u0103 la \u00eenaintare, cu surle \u0219i tr\u00eembi\u021be, \u00een chip c\u00eet mai oficial, exemple ale genialit\u0103\u021bii locale \u0219i regionale. \u00cemp\u0103unarea aceasta adesea ridicol\u0103 \u00eengroa\u0219\u0103 an de an, \u00eendeosebi la mijlocul lunii ianuarie, imaginea provincialismului fudul, reu\u0219ind s\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tie o aur\u0103 muzeal\u0103 asupra a ceva ce-ar trebui s\u0103 fie viu, poate cel mai viu lucru din identitatea unui popor. E ceva de laud\u0103 de sine by proxy \u00een toate aceste<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":3924,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[57],"tags":[66,974],"coauthors":[],"class_list":["post-4315","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-nr-1-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/COPERTA-NR-1-2022-c1-scaled-e1653549785942.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4315","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4315"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4315\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4316,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4315\/revisions\/4316"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4315"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4315"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4315"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4315"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}