Prodigios, un socratic toren\u021bial, politropic, av\u00e2nd brodat\u0103 arta amici\u021biei \u00een \u021bes\u0103tura de ardelean bonom \u0219i h\u00e2tru, personaj debordant, infatigabil, deopotriv\u0103 universitar de voca\u021bie, scriitor cu aplomb \u0219i istoric prin forma\u021bie, mah\u0103r peste trei redac\u021bii de foi culturalice\u0219ti, iat\u0103 un portret din doar c\u00e2teva tu\u0219e al celui care \u00eentrupeaz\u0103 \u00een Cetatea Clujului un spirit neo-renascentist. I se spune Ovidiu Pecican.<\/p>\n\n\n\n
Noua lui carte, dac\u0103 n-o fi ap\u0103rut una \u0219i mai nou\u0103 din momentul redact\u0103rii acestei cronici \u0219i cel al public\u0103rii ei (!), are drept past\u0103 reflexiv\u0103 chestiuni de identitate cultural\u0103, dar \u0219i de acultura\u021bie \u0219i miez mentalitar, \u00eentr-o perspectiv\u0103 geopolitic\u0103 european\u0103, pivotul fiind cel al rom\u00e2nit\u0103\u021bii. A fi rom\u00e2n, mai cu seam\u0103 \u00een sfera temporal\u0103 a modernit\u0103\u021bii, a te fi manifestat ca atare, \u00een coinciden\u021b\u0103, dar mai ales printr-o diferen\u021biere de vecin\u0103tate, iat\u0103 \u021binta de atins. O treab\u0103 deloc facil\u0103. Mai degrab\u0103 mig\u0103loas\u0103, reclam\u00e2nd mult\u0103 precau\u021bie (din cauza, mai ales, a numeroaselor pericole z\u0103mislite din farmecul insidioaselor isme<\/em>), cercetarea de fa\u021b\u0103 porne\u0219te sub tutela unui spirit ce d\u0103 obol unui dat prealabil, demn s\u0103 sus\u021bin\u0103 mai apoi discursul prob \u2013 obliga\u021bia de a-\u021bi defini conceptele. Genul proxim este precis conturat: \u201eoamenii sunt produsele geneticii, educa\u021biei \u0219i circumstan\u021belor. Ei se definesc la intersec\u021bia dintre impulsurile naturale, principiile \u0219i codurile comportamentale deprinse conform standardelor \u0219i reac\u021bion\u00e2nd specific la contextul istoric imediat<\/em>\u201d (p. 56). Mai apoi este lansat\u0103 \u00eentreprinderea \u00een urma c\u0103reia s\u0103 poat\u0103 fi identificat profilul de personalitate, precum \u0219i proiec\u021bia istoric\u0103 a individului ce-a locuit \u00een Europa median\u0103<\/em>, a\u0219a numitul homo medioeuropaeus<\/em> (HM). Psihologia acestuia, o anume isterie colectiv\u0103, starea de provizorat \u00een ordinea existen\u021bei, complicatele raporturi umane dintre oameni apar\u021bin\u00e2nd unor popoare diferite, fiecare cu un anume accent \u00een privin\u021ba revendic\u0103rilor teritoriale sau \u00een ceea ce constituie matricea cultural\u0103 (tradi\u021bii, dar \u0219i un randament al creativit\u0103\u021bii sublimat \u00een opere \u0219i valori), sunt elementele unei civiliza\u021bii cu o amprent\u0103 distinct\u0103, analizat\u0103 prin invocarea unor nume prestigioase, calificate \u00een discu\u021bia lansat\u0103: Constantin Stere, Virgil Nemoianu, Istv\u00e1n Bib\u00f3, Eric Hobsbawm, Walter Kolarz, I. D. S\u00eerbu sau Robert Musil. HM se cristalizeaz\u0103 oarecum \u0219ov\u0103itor, angaj\u00e2nd adesea atitudini \u0219i comportamente \u00eentr-un ecart etic baroc, sub presiunea constant\u0103 a Timpului \u0219i mai ales a complica\u021biilor ce \u021bineau de ambi\u021bii \u0219i strategii existen\u021biale cu totul autonome \u00een raport cu dorin\u021bele \u0219i a\u0219tept\u0103rile ce-l \u00eemboldeau spre ac\u021biune. Un personaj ce nu s-a nutrit prea des din noroc, ce nu a avut r\u0103gazuri desf\u0103t\u0103toare, ci mai totdeauna a dormit cu urechile ciulite \u0219i-a privit spre cel\u0103lalt cu ochii miji\u021bi. \u0218i asta nu dintr-o ostilitate imanent\u0103, ci exclusiv din speran\u021ba de-a apuca \u0219i ziua de m\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n Este evident faptul c\u0103 istoricul Ovidiu Pecican are a-i oferi risipitorului-scriitor Ovidiu Pecican vi\u021belul cel gras. \u0218i asta pentru c\u0103 gustul literar al celui din urm\u0103 deschide mult, ba chiar \u00eentr-o viziune expresionist\u0103, unghiul de abordare schi\u021bat de cel dint\u00e2i. Cititorul trebuie s\u0103-\u0219i recalibreze a\u0219tept\u0103rile \u0219i s\u0103 admit\u0103 un orizont al recept\u0103rii mult relaxat, dar nu diluat sau inconsistent. Analiza nu cade \u00een frivolitate, nu se \u00eeneac\u0103 sub avalan\u0219a (aproape incontinent\u0103) a cit\u0103rilor, dar nici nu are preten\u021biile unei a\u0219ez\u0103ri \u00eentre copertele unui tratat scor\u021bos, demn s\u0103 fie acoperit de colbul deopotriv\u0103 al adula\u021biei \u0219i uit\u0103rii, pe rafturile bibliotecilor cu fond referen\u021bial, inoportunat, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, de v\u00e2n\u0103tori de doctorate \u0219i diserta\u021bii imberbi \u0219i exoftalmici. Homo medioeuropaeus<\/em> este identificat, totu\u0219i, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a i se trage la xerox chipul, ci mai degrab\u0103 alc\u0103tuindu-i-se portretul-robot, at\u00e2t de trebuincios \u00een activit\u0103\u021bile palpitante ale celor dedica\u021bi cazuisticii judiciare. Pentru a izbuti, Ovidiu Pecican apeleaz\u0103 la cei ce par s\u0103-l fi \u201ev\u0103zut\u201d \u00eenainte, tr\u0103itori \u0219i ei \u00een Europa median\u0103<\/em>, expu\u0219i \u0219i ei frustr\u0103rilor, incidentelor de parcurs \u0219i chiar notelor de plat\u0103 ale istoriei. Cel mai des invocat, dintre cei deja men\u021biona\u021bi, este Istv\u00e1n Bib\u00f3, poate \u0219i pentru c\u0103 traumele nu las\u0103 incon\u0219tientul colectiv al popoarelor s\u0103 intre \u00een staz\u0103.<\/p>\n\n\n\n O men\u021biune merit\u0103 f\u0103cut\u0103, iar\u0103\u0219i, pentru a nu-i cere autorului ceea ce nici n-a avut \u00een inten\u021bie s\u0103 dea. Din punct de vedere conceptual, exist\u0103 diferen\u021be semnificative \u00eentre ceea ce a fost Mitteleuropa (cea care, potrivit lui Konr\u00e1d Gy\u00f6rgy, se define\u0219te drept \u201eo lume \u00een care visele \u0219i cultura se \u00eempletesc \u00eentr-o urzeal\u0103 alegoric\u0103 profetic\u0103<\/em>\u201d (p. 59); o cultur\u0103 a \u201eironiei apocaliptice<\/em>\u201d, cu reprezentan\u021bi str\u0103luci\u021bi, de la Kafka la Musil sau de la Arthur Koestler la Elias Canetti), gravit\u00e2nd \u00een jurul unei Viene ce a dat substan\u021b\u0103 modernit\u0103\u021bii \u0219i nimb fenomenului de emancipare a evreilor, pe de o parte, \u0219i Europa median\u0103<\/em>, pe de alta. Ovidiu Pecican opereaz\u0103 o discret\u0103, dar evident\u0103, transla\u021bie spre Est. Nu o face dezinteresat, fire\u0219te, dar nici abuziv. Are nevoie de opera\u021biunea de relocare pentru a putea \u201eprinde\u201d \u00eentre firele reticulare tocmai rom\u00e2nismul. C\u0103ci asta e problema \u0219i tot aici se aude oful. \u00cen plus, pentru o mai comod\u0103 abordare, propune un al treilea topos, prin apelul la Robert Kaplan, geopolitolog american, preocupat \u00een a decupa din Europa teritoriul dintre Marea Baltic\u0103 \u0219i Marea Neagr\u0103. Spa\u021biul este denumit Marele Intermarium<\/em>, cuprinz\u00e2nd popoarele baltice, Polonia, sudul Rom\u00e2niei, Bulgaria \u0219i chiar estul Caucazului. Precum se vede, transla\u021bia este c\u00e2t se poate de temerar\u0103, chiar dac\u0103 Dun\u0103rea ar fi un reper acreditat de toate cele trei arii de identitate, de afirmare cultural\u0103 specific\u0103 \u0219i de asumare colectiv\u0103 a evenimentelor unei istorii cel mai adesea cu impact nediscriminatoriu. Iar ca element al diferen\u021bierii \u00eentre variet\u0103\u021bi de HM ne este propus un criteriu cu totul nea\u0219teptat \u2013 umorul. Nu disciplina, nu fiabilitatea faptelor, nu onoarea sau apetitul fa\u021b\u0103 de norma moral\u0103, nu toleran\u021ba sau derapajele antisemite. Se face astfel racordul \u00eentre nume de prim\u0103 rezonan\u021b\u0103, se caut\u0103 \u0219i se g\u0103sesc locurile comune \u00eentre marginile acestei Europe mediane \u2013 pe de o parte I. L. Caragiale sau Ion Creang\u0103, iar pe de alta Jaroslav Has\u011bk (extraordinarul soldat \u0160vejk \u0219i peripe\u021biile lui \u00een primul r\u0103zboi mondial), dar \u0219i Bohumil Hrabal, precum \u0219i \u00eentre P\u0103cal\u0103 al nostru, Matias G\u00e2scanul al ungurilor, Till Eulenspiegel al nem\u021bilor \u0219i Bertoldo\/ Bertoldino al italienilor.<\/p>\n\n\n\n \u00cen a doua parte a c\u0103r\u021bii, sunt abordate afinit\u0103\u021bile, dar mai ales diferen\u021bele tipologice dintre moldoveni, munteni \u0219i ardeleni. Fiecare se legitimeaz\u0103 prin nume de prim\u0103 rezonan\u021b\u0103 din literatur\u0103, nu din istorie, politic\u0103 sau arte, coagul\u00e2nd \u00eempreun\u0103 un portret reprezentativ compus din lirismul lui Eminescu, umorul lui Caragiale, ethosul seriozit\u0103\u021bii detectat \u00een proza lui Slavici (\u00eent\u0103rit mai apoi de Rebreanu), pentru ca al patrulea pilon al rom\u00e2nismului genuin s\u0103 fie identificat \u00een personalitatea lui Creang\u0103, prin adaosul necesar de teluric, vital \u0219i arhetipal. Pentru a-\u0219i edifica teoria, Ovidiu Pecican convoac\u0103 nume de scriitori sau esei\u0219ti (clasici sau actuali), iar\u0103\u0219i, l\u0103s\u00e2nd la o parte aproape total lamura istoricilor autohtoni: Octavian Goga, Vasile B\u0103ncil\u0103, Mircea Zaciu, Mihai Sin, Alexandru Mu\u0219ina sau Angelo Mitchievici. Dintre to\u021bi, pentru a diferen\u021bia \u00eentre caracteristicile deja invocate poate c\u0103 Vasile B\u0103ncil\u0103 este cel mai sintetic \u0219i profund: \u201eSufletul Ardealului are un caracter cel pu\u021bin \u00een parte epic, spre deosebire de lirismul \u0219i intelectualismul dominant de dincoace de Carpa\u021bi \/\u2026\/ Ardealul, mai pu\u021bin liric \u0219i mai pu\u021bin intelectualist, a izbutit s\u0103 dea c\u00e2teva crea\u021bii epice care semnific\u0103 foarte mult<\/em>\u201d (p. 112). Eseistul br\u0103ilean pune epicul ardelenesc \u00een rela\u021bie direct\u0103 cu un anume organicism echilibrat, iar Constantin Noica, abundent citat, arunc\u0103 discu\u021bia \u00een hagiografie, Ardealul fiind v\u0103zut drept resortul ce \u00eempinge rom\u00e2nismul c\u0103tre Istorie.<\/p>\n\n\n\n Mai apoi, este analizat binomul centralitate-periferie, Bucure\u0219tiul constituind magnetul ce-a adunat \u00een vasta c\u00e2mpie de l\u00e2ng\u0103 Codrii Vl\u0103siei puhoi de lume, indivizi de tot soiul, aventurieri \u00een primul r\u00e2nd. Astfel ia na\u0219tere mahalaua, poate toposul definitoriu, constructul urban ce ne afiliaz\u0103 unei Europe mediane ce s-a coagulat \u00eentre veacurile al XVI-lea \u0219i al XIX-lea. O lume pestri\u021b\u0103, debord\u00e2nd de pitoresc \u0219i sordid, mahalaua, periferia cu straturile ei de reprezentare moral\u0103 \u0219i comportamental\u0103 (mahalagismul, mitoc\u0103nimea, mi\u0219toc\u0103reala) constituie partea cea mai tare a c\u0103r\u021bii, Ovidiu Pecican reu\u0219ind s\u0103-\u0219i seduc\u0103 adesea cititorii prin erudi\u021bie, printr-un lexic aproape turmentat prin cuvinte somate s\u0103 ias\u0103 din culcu\u0219ul lor conform. Autori mai pu\u021bin frecventa\u021bi, redescoperi\u021bi de autor, cel mai bun exemplu fiind George Em. Marica, vin \u0219i pun culori stridente pe tenul lumpenului, propun\u00e2nd un accent autentic rom\u00e2nesc \u00een marea \u201eoper\u0103\u201d de masificare \u201ec\u00e2ntat\u0103\u201d de mai toat\u0103 lumea bun\u0103 trezit\u0103 la spiritul modernit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n La final, este adus la ramp\u0103 Mitic\u0103. Ovidiu Pecican \u00eel descrie (inspirat, cu aplomb de scriitor, nu cu ochiul obosit \u0219i tem\u0103tor al istoricului) \u00een mai multe r\u00e2nduri, elabor\u00e2ndu-i portretul compozit. Iat\u0103 o prob\u0103: \u201eeste un oral prin excelen\u021b\u0103, manifest\u0103 o bun\u0103 dispozi\u021bie sau o distan\u021bare sarcastic\u0103 \u0219i ironic\u0103 fa\u021b\u0103 de \u00eemprejur\u0103rile momentane, pe care le exploateaz\u0103 maximal \u00een vederea ob\u021binerii unor efecte vorbite, este omul momentului, un instantaneist \/\u2026\/. El produce bulbuci de s\u0103pun, efecte de aer, fand\u0103ri f\u0103r\u0103 floret\u0103, \u021bintind la fix f\u0103r\u0103 s\u0103ge\u021bi propriu-zice. Vorb\u0103ria lui prompt\u0103, mereu prezent\u0103, ubicu\u0103 \u0219i neobosit\u0103 \u00eel desemneaz\u0103 ca pe un umorist de serviciu, o con\u0219tiin\u021b\u0103 critic\u0103 a mediului \u00een care tr\u0103ie\u0219te \u0219i al umanit\u0103\u021bii mahalalei prin care se zbenguie, \u00eenc\u00e2ntat \u0219i neobosit, un moralist f\u0103r\u0103 ambi\u021bii c\u0103rtur\u0103re\u0219ti ori scriitorice\u0219ti, mai degrab\u0103 st\u00e2lp de cafenea<\/em>\u201d (p. 319-320). De aici \u0219i p\u00e2n\u0103 la a\u0219ezarea moftului <\/em>\u00eentr-o categorie filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 nu mai e nici m\u0103car un pas, iar discu\u021bia despre \u201ecomplexul Fiesco\u201d recoltat din eseistica lui Ion Vartic, deschide spre tema inadecv\u0103rii geniului la corsetul minoratului cultural (inclusiv spre motivul etic al tr\u0103d\u0103rii eventuale).<\/p>\n\n\n\n \u00cencheierea<\/em> propus\u0103 de Ovidiu Pecican, de numai dou\u0103 pagini, abund\u0103 \u00een semne de \u00eentrebare. Asta ar putea surprinde, o dat\u0103 \u00een plus, dup\u0103 ce opul masiv ofer\u0103 \u0219anse copioase pentru alte reprize surprinz\u0103toare. \u00cen fapt, autorul prefer\u0103 s\u0103 fie \u00een acord cu abordarea tipologic\u0103 ini\u021biat\u0103 \u0219i mai apoi condus\u0103 pe c\u0103r\u0103ri \u0219i strecurat\u0103 prin por\u021bi v\u0103muite de feeling<\/em>-ul literar dublat de o verv\u0103 sfruntat\u0103 a specula\u021biei. Istoricul, aproape timorat, abia de apuc\u0103 s\u0103 se fac\u0103 auzit \u2013 sporadic, parcimonios, p\u00e2ndit de g\u00e2ndul umilitor al inutilit\u0103\u021bii. Ca homo medioeuropaeus<\/em>, Ovidiu Pecican exerseaz\u0103 gestica unui amfitrion cu \u0219taif nobiliar. Poate c\u0103 e singura injonc\u021biune de care nu i-a fost dat s\u0103 se poat\u0103 feri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Prodigios, un socratic toren\u021bial, politropic, av\u00e2nd brodat\u0103 arta amici\u021biei \u00een \u021bes\u0103tura de ardelean bonom \u0219i h\u00e2tru, personaj debordant, infatigabil, deopotriv\u0103 universitar de voca\u021bie, scriitor cu aplomb \u0219i istoric prin forma\u021bie, mah\u0103r peste trei redac\u021bii de foi culturalice\u0219ti, iat\u0103 un portret din doar c\u00e2teva tu\u0219e al celui care \u00eentrupeaz\u0103 \u00een Cetatea Clujului un spirit neo-renascentist. I se spune Ovidiu Pecican. Noua lui carte, dac\u0103 n-o fi ap\u0103rut una \u0219i mai nou\u0103 din momentul redact\u0103rii acestei cronici \u0219i cel al public\u0103rii ei (!), are drept past\u0103 reflexiv\u0103 chestiuni de identitate cultural\u0103, dar \u0219i de acultura\u021bie \u0219i miez mentalitar, \u00eentr-o perspectiv\u0103 geopolitic\u0103 european\u0103,<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":4336,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,974,849,128,1000],"coauthors":[],"class_list":["post-4305","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-1-2022","tag-ovidiu-pecican","tag-polirom","tag-romanii-si-europa-mediana"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/05\/Ovidiu_Pecican-2.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4305","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4305"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4305\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4307,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4305\/revisions\/4307"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4336"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4305"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}