Dac\u0103 gustul comun e vreun indiciu, atunci cea mai faimoas\u0103 pies\u0103 pentru org\u0103 e cea cunoscut\u0103 drept Toccata \u015fi Fuga \u00een re minor BWV 565<\/em> de J. S. Bach (1685-1750). Ea e p\u0103strat\u0103 doar \u00eentr-o copie a altcuiva (manuscrisul original nu e cunoscut), iar \u00eenceputul ei furtunos a dus chiar \u015fi la folosirea drept fond sonor pentru filme noir<\/em>, p\u00e2n\u0103 la cli\u015feu \u015fi caricatur\u0103 (ceea ce e aproape o blasfemie fa\u0163\u0103 de instrumentul religios prin excelen\u0163\u0103). Dar pentru cei c\u00e2t de c\u00e2t familiariza\u0163i cu stilul lui Bach, structura \u015fi maniera ei componistic\u0103 apar cu totul neobi\u015fnuite, ceea ce a dus la solu\u0163ia comod\u0103 propus\u0103 de unii, chiar \u015fi de expertul Christoph Wolff (n. 1940), cum c\u0103 e o lucrare din adolescen\u0163a lui Bach (evident, pentru cei comozi, orice lucrare faimoas\u0103 din vremea Barocului e automat de Bach). Muzicologii serio\u015fi, \u00eencep\u00e2nd cu alt expert bachian, Peter Williams (1937-2016), au \u00eenceput \u00eens\u0103 dup\u0103 1981 s\u0103 pun\u0103 la \u00eendoial\u0103, cu argumente, atribuirea ei tradi\u0163ional\u0103. Scriitura ei cam bizar\u0103, cu bariolaje (chiar \u015fi \u00een tema Fugii<\/em>) caracteristice instrumentelor cu corzi, a dus la ipoteza c\u0103 e transcrip\u0163ia (nu foarte iscusit\u0103) a unei piese pentru vioar\u0103 solo \u00een la minor (de Bach?), reconstituit\u0103 speculativ \u015fi c\u00e2ntat\u0103 de Andrew Manze (n. 1965). Precedentul invocat \u00een acest sens l-au constituit unele transcrip\u0163ii autentice realizate de Bach pentru instrumente cu clape dup\u0103 compozi\u0163ii violonistice proprii \u015fi ale altora. Astfel, s-a mai presupus \u015fi c\u0103 originalul era pentru violoncel cu cinci corzi, pentru l\u0103ut\u0103 sau pentru clavecin, sau de un compozitor neidentificat etc.<\/p>\n\n\n\n Structura ei liber\u0103 \u015fi intensitatea emo\u0163ional\u0103 sau dramatic\u0103 ar sugera unora tinere\u0163ea lui Bach, dar stilul ei improvizatoric \u015fi transparen\u0163a armoniei nu seam\u0103n\u0103 cu Buxtehude, care era principala influen\u0163\u0103 din \u015fcoala organistic\u0103 nord-german\u0103 asupra t\u00e2n\u0103rului Bach, \u015fi nici cu lucr\u0103rile de tinere\u0163e ale lui Bach \u00eensu\u015fi, ci cu stilul italian sau sud-german, sugerat \u015fi de simplismul scriiturii contrapunctice (care nu e de crezut \u00een cazul lui Bach). \u00cen plus, piesa, de\u015fi atipic\u0103, nu arat\u0103 deloc ca lucrarea unui \u00eencep\u0103tor sau ca lucrarea imatur\u0103 a unui mare compozitor, ci ca lucrarea matur\u0103 a unui bun compozitor.<\/p>\n\n\n\n \u00cen privin\u0163a ipoteticului original \u00een la minor pentru vioar\u0103 solo nu exist\u0103 dovezi \u015fi nici indica\u0163ii asupra unui presupus compozitor al s\u0103u. Dar poate c\u0103 e invers: scriitura Toccatei \u015fi Fugii BWV 565<\/em> doar imit\u0103 sau evoc\u0103 maniera violonistic\u0103! \u015ei, dincolo de unele detalii tehnice, ce ar putea fi cu acel pasaj pentru pedalierul solo al orgii dac\u0103 originalul ar fi pentru vioar\u0103, la care ar suna ridicol (transpus, evident)? \u00cen schimb, la pedalier el e un pasaj de virtuozitate de mare efect. \u00cen mod similar se pot demonta ipotezele originalului pentru violoncel cu cinci corzi sau pentru l\u0103ut\u0103. Nici clavecinul nu se justific\u0103 drept instrument al unei ipotetice versiuni originale, fiindc\u0103 \u00eei lipse\u015fte puterea de a sus\u0163ine acordurile lungi \u015fi tempoul foarte lent de la final (arpegierea lor implicit\u0103 la clavecin ar suna destul de dubios, mai ales dup\u0103 ce ne-am obi\u015fnuit cu at\u00e2tea interpret\u0103ri ale ei la org\u0103).<\/p>\n\n\n\n Muzicologul american Jonathan B. Hall avansa \u00een prestigiosul periodic pe teme muzicale \u201eThe Diapason<\/em>\u201d o ipotez\u0103 destul de credibil\u0103, dar \u015fi uimitoare \u00een felul ei, \u00een privin\u0163a autorului celei mai faimoase piese pentru org\u0103. El argumenteaz\u0103 c\u0103 lucrarea a fost conceput\u0103 totu\u015fi pentru org\u0103, fie \u015fi imit\u00e2nd ici-colo maniera instrumentelor cu corzi, dar problema real\u0103 nu e scriitura instrumental\u0103, ci stilul autorului. \u015ei al\u0163i muzicologi au cercetat piesa ca lucrare pentru org\u0103, dar i-au c\u0103utat alt autor dec\u00e2t Bach (inclusiv ajut\u00e2ndu-se de computer), dar nu l-au identificat. Evident, abunden\u0163a octavelor, caden\u0163a final\u0103, simplismul scriiturii fugate \u015fi conducerea vocilor sunt atipice rigorii \u015fi coeren\u0163ei lui Bach din compozi\u0163iile autentificate.<\/p>\n\n\n\n Surprinz\u0103tor pentru unii, poate, exist\u0103 un num\u0103r considerabil de apocrife bachiene deja dovedite. Uimitor e c\u0103, studiind Preludiul \u015fi Fuga \u00een la minor BWV 897<\/em>, compozi\u0163ie pentru clavecin atribuit\u0103 \u00een trecut lui Bach \u015fi mai nou elevului s\u0103u, organistul Cornelius Heinrich Dretzel (1697 \u2013 1775) din N\u00fcrnberg, Jonathan Hall a remarcat asem\u0103n\u0103rile frapante ale acestei lucr\u0103ri cu Toccata<\/em> din BWV 565. Dretzel a studiat cu Bach, probabil \u00een 1716-1717, la Weimar, \u015fi a fost apreciat \u00een vremea lui ca organist virtuoz \u015fi pentru compozi\u0163iile lui religioase, iar N\u00fcrnberg, ora\u015ful lui natal \u015fi unde a activat la biserici luterane \u015fi catolice, era un centru cultural \u015fi comercial cosmopolit, influen\u0163at de muzica italian\u0103. Probabil pentru c\u0103 a publicat foarte pu\u0163ine dintre compozi\u0163iile lui, Dretzel a fost repede uitat, ajung\u00e2nd apoi doar un obscur nume \u00een dic\u0163ionare muzicale.<\/p>\n\n\n\n Dar, \u00een 1969, clavecinista Isolde Ahlgrimm a descoperit \u00een Biblioteca Na\u0163ional\u0103 Sz\u00e9ch\u00e9nyi din Budapesta manuscrisul unei lucr\u0103ri a lui Dretzel considerat\u0103 pierdut\u0103: Divertimento Armonico<\/em>, sau Harmonische Erg\u00f6zung<\/em> (sic, corect Erg\u00f6tzung<\/em>), adic\u0103 \u201eDeliciu armonic\u201d, dat\u00e2nd din perioada lui Dretzel de la biserica Sf. Egidius din N\u00fcrnberg (1719-1743). Partitura fusese \u015fi \u00een posesia lui Haydn \u015fi e subintitulat\u0103 Concerto\/Concert<\/em>, \u00een mod probabil inspirat de \u201eConcertul italian<\/em>\u201d de Bach publicat \u00een 1735. A doua dintre cele trei p\u0103r\u0163i ale lucr\u0103rii lui Dretzel, cu tempoul adagiosissimo<\/em> (sic, corect adagissimo<\/em>), <\/em>\u00eencadrat\u0103 de un Allegro<\/em> \u015fi o Fug\u0103<\/em>, e de fapt Preludiul<\/em> din BWV 897, c\u00e2ndva atribuit lui Bach! Mai mult, asem\u0103n\u0103rile dintre aceast\u0103 pies\u0103 (\u015fi celelalte ale Divertismentului<\/em>) \u015fi atipica Toccata \u015fi Fuga BWV 565<\/em> \u201ede Bach\u201d sunt \u00eentr-adev\u0103r frapante, ca \u00een cazul niciunui alt compozitor. A\u015fa c\u0103, dac\u0103 BWV 897 nu e de Bach, ci de Dretzel, atunci la fel e \u015fi BWV 565!<\/p>\n\n\n\n Similitudinile de scriitur\u0103 \u00eentre Divertismentul<\/em> de Dretzel (mai ales p\u0103r\u0163ile a doua \u015fi a treia) \u015fi Toccata \u015fi Fuga BWV<\/em> 565<\/em> \u201ede Bach\u201d sunt numeroase: partea m\u00e2inii drepte notat\u0103 arhaizant \u00een cheia de sopran; repetarea identic\u0103 a primei fraze; armoniz\u0103ri simple \u00een ter\u0163e \u015fi sexte; pasaje solo (dintre care unul identic cu un episod al Fugii<\/em> din BWV 565); indica\u0163ia bizar\u0103 de tempo \u201eadagiossissimo<\/em>\u201d; acorduri cu multe note suprapuse (nederivate din conducerea strict\u0103 a vocilor); r\u0103sturnarea a treia a acordului \u201edramatic\u201d; frecvente acorduri mic\u015forate; r\u0103sturnarea a treia a acordului de dominant\u0103; suprapunerea acordului dominantei pe tonica din pedalier; unele figura\u0163ii identice; imitarea \u00een ambele teme de Fugi a bariolajului tipic instrumentelor cu corzi; influen\u0163a italian\u0103 \u015fi inten\u0163ia de accesibilitate; caden\u0163a surprinz\u0103toare ce declan\u015feaz\u0103 coda de virtuozitate; caden\u0163ele atipice care \u00eencheie sec\u0163iunile; unisonuri, cvarte, cvinte \u015fi octave goale \u00een primul episod al Fugii<\/em> din BWV 565 \u015fi \u00een prima parte a Divertismentului<\/em>; intervale melodice dubioase pentru stilul baroc sever la vocile interioare; simplicitatea Fugilor<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\n De\u015fi gesturile retorice, armonizarea simpl\u0103, forma cvasi-improvizatoric\u0103, repetitivitatea \u015fi pseudo-contrapunctul din Toccata \u015fi Fuga BWV 565<\/em> au contribuit la accesibilitatea piesei, orice ascult\u0103tor versat observ\u0103 diferen\u0163ele colosale, de ex., fa\u0163\u0103 de marea Fantezie \u015fi Fug\u0103 \u00een sol minor BWV 542<\/em> de Bach sau alte capodopere organistice autentice ale acestuia. Portretul robot al compozitorului real al lui BWV 565 (german, cu influen\u0163\u0103 italian\u0103 \u015fi nu din nordul Germaniei, organist virtuoz, accesibil, cu contrapunct facil \u015fi gesturi retorice dramatice, intersectat cu Bach dar mai t\u00e2n\u0103r \u015fi evident nu la fel de mare compozitor) se potrive\u015fte lui Cornelius Heinrich Dretzel. Trist e c\u0103 toat\u0103 lumea a auzit (de) Toccata \u015fi Fuga \u00een re minor BWV 565 <\/em>\u201ede Bach\u201d, dar aproape nimeni n-a auzit de cel mai probabil compozitor real al ei.<\/p>\n\n\n\n Aceste deduc\u0163ii pot s\u0103 aib\u0103 repercusiuni \u015fi asupra interpret\u0103rii acestei lucr\u0103ri. Influen\u0163a \u015fcolii sud-germane sau italiene sugereaz\u0103 mai pu\u0163in\u0103 pomp\u0103 \u015fi angoas\u0103, ci mai degrab\u0103 fluen\u0163\u0103, str\u0103lucire, gra\u0163ie \u015fi claritate, cam ca \u00een interpretarea lui Ton Koopman (n. 1944), marele muzician olandez specializat \u00een muzica Barocului. Poate c\u0103 Dretzel a fost un one hit wonder<\/em>, cum ar zice muzicienii pop de azi, sau poate c\u0103 \u015fi alte compozi\u0163ii remarcabile ale lui vor fi (re)descoperite (sau nu, din p\u0103cate). Dar cert e c\u0103 relativizarea exclusivismului bachian hagiografic ce domina concep\u0163ia modern\u0103 asupra muzicii de org\u0103 a Barocului e un real c\u00e2\u015ftig, nu numai din punct de vedere al adev\u0103rului istoric. Fiindc\u0103 nici m\u0103car un geniu ca Bach n-a ap\u0103rut din senin, ci \u00eentr-un mediu muzical foarte fertil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Trist e c\u0103 toat\u0103 lumea a auzit (de) Toccata \u015fi Fuga \u00een re minor BWV 565 \u201ede Bach\u201d, dar aproape nimeni n-a auzit de cel mai probabil compozitor real al ei.<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":4435,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,996,152,974],"coauthors":[],"class_list":["post-4288","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-bach","tag-muzica","tag-nr-1-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/05\/Ringk.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4288"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4288\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4436,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4288\/revisions\/4436"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4435"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4288"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}