{"id":4280,"date":"2022-05-25T16:01:39","date_gmt":"2022-05-25T13:01:39","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4280"},"modified":"2022-05-25T16:06:03","modified_gmt":"2022-05-25T13:06:03","slug":"nick-cave-la-bergen-sau-ce-stie-poezia-stocastica-despre-realismul-corporatist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4280","title":{"rendered":"Nick Cave la Bergen sau ce \u0219tie poezia stocastic\u0103 despre realismul corporatist"},"content":{"rendered":"\n

Nu to\u021bi poe\u021bii originali \u0219i consecven\u021bi de la noi au parte de aprecieri autohtone unanime. Unii deranjeaz\u0103 ideologic, al\u021bii prin neologisme, iar\u0103\u0219i al\u021bii prin iu\u021beala combustiei interioare. \u00cen aceast\u0103 ultim\u0103 categorie \u2013 cel pu\u021bin, dac\u0103 nu \u0219i \u00een celelalte dou\u0103 \u2013 se reg\u0103se\u0219te \u0219i Andrei Zb\u00eernea, a c\u0103rui poetic\u0103 sacadat aluvionar\u0103, promovat\u0103 de la Rock \u00een Praga<\/em> \u0219i, \u00een crescendo, p\u00e2n\u0103 la recentisimul nick cave@bergen<\/em>, are sor\u021bi de izb\u00e2nd\u0103 \u00eentr-o Moldov\u0103 istoricist\u0103 \u0219i o Muntenie estetist\u0103 (cf. Cornel Ungureanu), dar e funciarmente neeligibil\u0103 pentru viza transilv\u0103nean\u0103. Un studiu transdisciplinar aplicat de geografie literar\u0103 \u0219i psihologie social\u0103 ar putea releva cu u\u0219urin\u021b\u0103 motivele pentru care poezia metropolitan\u0103 cu caracter tranzitiv nu prinde \u00een mediile tihnite, predispuse mai degrab\u0103 depresiei dec\u00e2t anxiet\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Paradoxal, tocmai dimensiunea aceasta inter-regional\u0103 o sondeaz\u0103, mai mult sau mai pu\u021bin con\u0219tient, Zb\u00eernea \u00een noul s\u0103u volum, lumin\u00e2nd \u00een tonalit\u0103\u021bi scandinave (Bergen) o estetic\u0103 proprie molipsit\u0103 de la un balcanism ex-comunist (Berceni \u0219i Urziceni), adaptat\u0103 tendin\u021belor realist-corporatiste. Spa\u021bii poetice care genereaz\u0103 coresponden\u021be deloc facile.<\/p>\n\n\n\n

Dar miza celor trei cicluri poetice din nick cave@bergen<\/em> bate dincolo de ambi\u021bia unor tipologiz\u0103ri & caricaturiz\u0103ri. Prezentarea preocup\u0103rilor t\u00e2n\u0103rului middle-class<\/em> deprins cu deontologia tehno-corporatist\u0103 pare s\u0103 fie aici misiunea ultim\u0103, una care devine posibil\u0103 numai prin adoptarea unui stil nonliterar monoton, valorificat de registrele jurnalistic \u0219i administrativ. Iat\u0103 de ce Ardealul moralist-idilic s-ar putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe veci decuplat de la aceast\u0103 poezie.<\/p>\n\n\n\n

Probabil cea mai pronun\u021bat\u0103 caracteristic\u0103 a universului propus de Andrei este toposul metropolitan<\/em>. Acesta, invadat de porumbei (ba voiajori, ba cu rol de ringtone<\/em>; reprezenta\u021bi artistic de cele trei ilustra\u021bii din carte ale Andrei Beril\u0103) \u0219i de o industrie alimentar\u0103 ultra-diversificat\u0103 (care se lupt\u0103, desigur, cu propriile fluctua\u021bii \u0219i iner\u021bii), pare s\u0103 fie conceptul umbrel\u0103 sub care subiectul \u0219i-a drenat, destul de la vedere, subsecventul mesaj confesiv. Poemele fragmentar-jurnalistice sunt transmise ad-hoc, sub form\u0103 de buletin de \u0219tiri \u00een versuri, ba de la \u201eautogar\u0103\u201d, \u201egara filaret\u201d sau \u201em\u0103n\u0103stire\u201d, ba din \u201eparcul carol\u201d sau de pe \u201ebulevardul constantin br\u00e2ncoveanu\u201d. Dar oare ce reprezint\u0103 \u00een aceast\u0103 ecua\u021bie porumbeii care survoleaz\u0103 blocurile, i\u021bindu-se apoi pe pervazuri? Surplusul? Izb\u0103virea? Pericolul? Elementul surpriz\u0103? Instrumentaliza\u021bi mai degrab\u0103 ca EKG atmosferic (\u201ebun\u0103 diminea\u021ba\/ porumbei ora\u0219ul se desface ca un evantai \u00eentr-un bazar turcesc\u201d, (nick cave)<\/em>), ace\u0219tia sunt principalul liant dintre Nord \u0219i Sud, Bergen \u0219i Berceni: \u201e\u00eenc\u0103 de pe atunci am descifrat antractul \u0219i to\u021bi porumbeii din bergen au emigrat c\u0103tre sud\u201d (beware the silence)<\/em>. Demitizarea peisajului se produce \u0219i ea tot prin aceste f\u0103pturi mesagere iscoditoare care, complet\u00e2nd ecosistemul urban, cap\u0103t\u0103 uneori valen\u021be suprarealiste: \u201estatui care se a\u0219az\u0103 pe um\u0103rul unui porumbel din parcul bergen statui care sunt capabile s\u0103 deschid\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eenchid\u0103 evenimentele unei istorii contrafactuale\u201d (lavender: ia\u0219i)<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u00a0nick cave@bergen<\/em>\u00a0ori de c\u00e2te ori ajungi la satura\u021bie din cauza supraaglomer\u0103rii detaliilor banale, un\u00a0poetic twist<\/em>\u00a0neanun\u021bat, dar conex, \u00ee\u021bi reactiveaz\u0103 curiozitatea.\u00a0<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Ca jurnalist, Zb\u00eernea e la zi cu majoritatea subiectelor de maxim\u0103 \u00eencordare ale prezentului (probleme de suprapopulare, inechitate, poluare, bullying<\/em>, mode tiktok<\/em>, impactul unor sitcomuri, smart<\/em>-ificarea ora\u0219elor etc.). Surprinde, a\u0219adar, ca o a doua tr\u0103s\u0103tur\u0103 principal\u0103, maniera postmodern\u0103<\/em> prin care alege el s\u0103-\u0219i t\u00e2rasc\u0103 din ironii \u00een metaironii \u0219i viceversa mediul grosolan mercantilizat. Sunt rememorate sub form\u0103 de monolog fr\u00e2nturi de disput\u0103, poezia l\u0103s\u00e2ndu-se infestat\u0103 \u00eencetul cu \u00eencetul de un limbaj specific pragmatismului corporatist. Avem time management<\/em> (\u201ear fi bine s\u0103 gestionezi eficient timpul\u201d, (undertow)<\/em>) \u0219i group interview<\/em> (\u201eaici am putea deschide o parantez\u0103 \u00een care s\u0103 descriem nevoile sau\/ necesit\u0103\u021bile pentru care a fost conceput focus-grupul\u201d, (a silent striker)<\/em>), dar \u0219i breaking news<\/em> cvasi-irelevante (\u201esunderland retrogradeaz\u0103\/ din championship \u00een league one\u201d, (k o z m i c b l u e s)<\/em>) respectiv tentative de (cyber)life-coaching<\/em> (\u201enu da niciodat\u0103 seen pe whatsapp dac\u0103\/ nu e\u0219ti preg\u0103tit s\u0103 oferi replica\u201d, (prezentul arat\u0103 cam a\u0219a)<\/em>), \u00eentr-o or\u00e2nduire societal\u0103 ce, atunci c\u00e2nd \u00eent\u00e2lne\u0219te reminiscen\u021bele fundamentalismului religios, ajunge s\u0103 frizeze grotescul: \u201eam v\u0103zut femei purt\u00e2nd jilb\u0101b pe trotinete electrice \u00een orele de v\u00e2rf\/ ele asigur\u0103 hrana pentru un \u00eentreg cartier\u201d, (o vom numi kodama)<\/em>. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Zb\u00eernea nu-\u0219i reprim\u0103 nici tenta\u021biile de influencer <\/em>culinar. Neglij\u00e2nd (sau, dimpotriv\u0103, valorific\u00e2nd) principiul bad publicity is still publicity<\/em>, \u00een poemul silence<\/em> acesta ne \u201eavertizeaz\u0103\u201d astfel: \u201e\u00cen niciun caz nu \u00eencerca\/ iaurtul grecesc de la Salad Box\u201d. Senza\u021bia e c\u0103 ne afl\u0103m \u00een plin\u0103 distopie consumerist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Astfel ajungem \u0219i la cea de-a treia caracteristic\u0103 esen\u021bial\u0103 a volumului: bizarul<\/em>. Sigur, Andrei ne ofer\u0103 variante net upgradate ale acestei categorii estetice. Pentru c\u0103 fiece expozi\u021biune e succedat\u0103 de analiz\u0103, \u00een detrimentul apropierii afective, avem de-a face, pe de-o parte, cu un bizar al probabilit\u0103\u021bilor & statisticii<\/em>, ca modalitate de percepere \u0219i interpretare ale realit\u0103\u021bii: \u201edup\u0103 ce vezi bird box \u0219i black mirror timpul petrecut \u00een magazine de familia ta scade (\u00een medie) de la dou\u0103zeci \u0219i trei de minute la \u0219ase minute \u0219i trei secunde\u201d, (undertow)<\/em>; \u201esuntem ora\u0219ul european cu cele mai multe\/ malluri pe cap de locuitor\u201d, (sombrero)<\/em>; \u201eora\u0219 cu un raport specific\/ dou\u0103 trotinete la fiecare o sut\u0103 de locuitori\u201d (portchei)<\/em>. Aceast\u0103 abordare este \u201eumanizat\u0103\u201d, pe de alt\u0103 parte, de un bizar oniric-fantasmagoric<\/em>: \u201ete voi\/ striga \u00c6nima \u0219i rodiile \u00ee\u021bi vor acoperi corpul cald\u201d, (\u00c6nima)<\/em>; \u201eoare exist\u0103 \u00een calendar o zi dedicat\u0103 AK-47 o zi ca oricare alta \u00een care avtomat kalashnikova devine cel mai pre\u021bios cadou pre\u021b de 24 de ore\u201d (AK 2027 \u2013 melisma)<\/em>. Din rela\u021bia poetului-jurnalist cu \u201egazda monolit\u0103\u201d rezult\u0103 imaginea ora\u0219ului ca stigmat identitar.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, remarc\u0103m impersonalitatea<\/em> comunic\u0103rii. Dar, \u00eentre cli\u0219eele memate \u0219i dilemele personale sau colective delegate unei generice persoane a doua (cam cum se deleag\u0103, \u00een consonan\u021b\u0103 cu versurile din katatonia trei (the longest year)<\/em>, diferite slujbe inteligen\u021bei artificiale), se \u00eentrez\u0103re\u0219te o nevoie acut\u0103 de confesivitate. Crearea mitologiei proprii se face, de fapt, prin (re)branduire<\/em>. Abia \u00een\u021beleg\u00e2nd acest fenomen discursul nonliterar al lui Andrei Zb\u00eernea cap\u0103t\u0103 autenticitate poetic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest context alienant, rememorarea copil\u0103riei anilor \u201990 se dovede\u0219te a fi singura supap\u0103 de ie\u0219ire din cercul vicios al noilor industrii, \u00een care poetul pare prins cvasi-definitiv: \u201ememoria cache e zona \u00een care te odihne\u0219ti cel mai bine\u201d, (sunt zile \u00een care te temi s\u0103 deschizi ochii)<\/em>. Dup\u0103 un fel de \u00eentoarcere la inocen\u021b\u0103 pentru care pledeaz\u0103 ultimul ciclu al c\u0103r\u021bii (un recul biografic \u00eenapoi \u00een Urzicenii june\u021bii), poetul pune punct examin\u0103rilor am\u0103nun\u021bite printr-o frumoas\u0103 metafor\u0103 a mistific\u0103rii amintirilor: \u201eabia\/ \u00een 1998 am \u00een\u021beles c\u0103 banda ag\u0103\u021bat\u0103 de\/ motora\u0219ul casetofonului reteaz\u0103 o milisecund\u0103\/ pe care niciun scotch din lume nu o\/ poate aduce \u00eenapoi\u201d (santa claus is coming to town)<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen nick cave@bergen<\/em> ori de c\u00e2te ori ajungi la satura\u021bie din cauza supraaglomer\u0103rii detaliilor banale, un poetic twist<\/em> neanun\u021bat, dar conex, \u00ee\u021bi reactiveaz\u0103 curiozitatea. Ajut\u00e2ndu-se de un umor de social media<\/em> \u0219i de seriale animate (\u201eexist\u0103 o \u021bar\u0103 pentru \u0219osetele care se pierd \u00een ma\u0219ina de sp\u0103lat\u201d, (un v\u00e2rcolac de treab\u0103)<\/em>), Andrei arunc\u0103 la fileul poeticit\u0103\u021bii cocoloa\u0219e de statistici \u0219i probabilit\u0103\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie dinainte de care parte a terenului vor c\u0103dea. Aici trebuie c\u0103utat schepsisul acestor versuri, \u0219i nicidecum \u00een metafizic\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201ejocul acesta e o loterie asistat\u0103 de un\/ calculator indecis\u201d (crezi c\u0103 am putea \u00eenlocui)<\/em>. Bine a\u021bi venit \u00een poezia stocastic\u0103!<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prezentarea preocup\u0103rilor t\u00e2n\u0103rului middle-class deprins cu deontologia tehno-corporatist\u0103 pare s\u0103 fie aici misiunea ultim\u0103, una care devine posibil\u0103 numai prin adoptarea unui stil nonliterar monoton, valorificat de registrele jurnalistic \u0219i administrativ.<\/p>\n","protected":false},"author":14,"featured_media":4281,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[997,106,177,974],"coauthors":[],"class_list":["post-4280","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andrei-zbirnea","tag-cronica-literara","tag-mihok-tamas-2","tag-nr-1-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/05\/Andrei_Zbirnea_coperta1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4280","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/14"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4280"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4280\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4299,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4280\/revisions\/4299"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4281"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4280"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4280"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4280"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4280"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}