{"id":4216,"date":"2022-05-12T13:53:06","date_gmt":"2022-05-12T10:53:06","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4216"},"modified":"2022-05-12T13:53:13","modified_gmt":"2022-05-12T10:53:13","slug":"momente-si-schite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4216","title":{"rendered":"Momente \u0219i schi\u021be"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Robert \u0218erban, Oameni \u00een trening<\/em>, Polirom, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Am avut \u00eentotdeauna impresia c\u0103 Robert \u0218erban e un poet ne\u00eencadrabil. De la Cinema la mine acas\u0103<\/em> \u0219i p\u00e2n\u0103 la Pu\u021bin sub linie, <\/em>volumele autorului timi\u0219orean creionau un portret cu totul inedit pentru un poet supus, f\u0103r\u0103 voia lui, compara\u021biilor cu lirica nou\u0103zecist\u0103 ori dou\u0103miist\u0103. O combina\u021bie fericit\u0103 de ludic, medita\u021bii despre timp, dragoste, familie, laolalt\u0103 cu o incredibil\u0103 vitalitate. Mi-l imaginam pe autor ca pe un copil mare \u0219i fericit, gata oric\u00e2nd s\u0103 te atrag\u0103 \u00een lumea lui plin\u0103 de neprev\u0103zut. Dup\u0103 ce l-am cunoscut personal, mi-am dat seama c\u0103 intui\u021bia mea nu d\u0103duse gre\u0219. Robert \u0218erban e unul dintre foarte pu\u021binii scriitori care sunt perfect suprapu\u0219i eului lor auctorial. Nicio diferen\u021b\u0103 \u00eentre omul vesel, tonic \u0219i prietenos \u0219i poetul solar, optimist \u0219i juc\u0103u\u0219.<\/p>\n\n\n\n

Micronuvelele din Oameni \u00een trening<\/em> au constituit pentru mine, totu\u0219i, o foarte pl\u0103cut\u0103 surpriz\u0103. Am g\u0103sit \u00een volumul acesta o megadesf\u0103\u0219urare de destine ale unor personaje banale \u00een fond, dar cu at\u00e2t mai credibile. Pentru c\u0103 substratul tocmai acesta e: via\u021ba e la fel de tr\u0103ibil\u0103 & narabil\u0103 \u0219i atunci c\u00e2nd e vorba despre oameni excep\u021bionali, \u0219i atunci c\u00e2nd actorii ei sunt personaje pe care le po\u021bi \u00eent\u00e2lni la coad\u0103 la m\u0103cel\u0103rie ori \u00een sta\u021bia de tramvai. E un fel de pledoarie pentru ideea universalist\u0103 a dramei \u0219i a bucuriilor mici. Chiar dac\u0103 exist\u0103 c\u00e2teva twist<\/em>-uri \u00een finalul unora dintre povestiri, r\u0103m\u00e2i cu convingerea c\u0103 planeaz\u0103 asupra noastr\u0103 un plan mai mare, pe care po\u021bi sau nu s\u0103 te mulezi, dar care nu se va schimba doar pentru c\u0103 \u021bi-ai manifestat o temporar\u0103 \u201edisiden\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva teme \u00eemi par totu\u0219i recurente \u00een volum. \u00cenainte de toate, imposibilitatea obiectiv\u0103 de comunicare, chiar de la prima schi\u021b\u0103 (\u00cenapoi \u00een \u021bar\u0103<\/em>). Un b\u0103rbat emigrat \u00een str\u0103in\u0103tate \u00een zorii democra\u021biei rom\u00e2ne\u0219ti se \u00eentoarce acas\u0103 dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani \u0219i, la volanul unei ma\u0219ini, se opre\u0219te ca s\u0103 ia cu el o autostopist\u0103. Nu-i trece prin minte c\u0103 e o prostituat\u0103 \u0219i \u00eencearc\u0103 o conversa\u021bie superficial\u0103 cu pasagera lui. Se \u00eent\u00e2lnesc aici dou\u0103 lumi: cea a occidentalului relaxat, care are \u0219i timpul, \u0219i dispozi\u021bia de a cunoa\u0219te oameni noi, \u0219i, corelativ, cea a promiscuit\u0103\u021bii gr\u0103bite, care nu pierde vremea \u0219i nu \u00een\u021belege polite\u021bea gratuit\u0103. Din acest clash<\/em> al surzilor se na\u0219te ridicolul situa\u021biei: un om bine inten\u021bionat care ajunge insultat pentru c\u0103 n-a priceput contextul.<\/p>\n\n\n\n

Apoi, unele povestiri au ca protagoni\u0219ti ni\u0219te common people <\/em>al c\u0103ror destin e circumscris unei obsesii. Amintesc aici tulbur\u0103toarea Pre\u021bul lui Fery, <\/em>\u00een care personajul are o unic\u0103 preocupare: femeile. \u201e\u0218i nu oricare, ci doar acelea care aveau pe talpa pantofilor pre\u021bul. Pre\u021bul pantofilor. Sau al cizmelor, balerinilor, sandalelor, adida\u0219ilor, teni\u0219ilor, bocancilor.\u201d Finalul, demn de un thriller noir<\/em>, ne arat\u0103 cum \u201eCazul lui Fery se studiaz\u0103 ast\u0103zi la Academia de Poli\u021bie dup\u0103 ce, \u00eentr-o zi, a fost g\u0103sit mort \u00een propriu-i apartament, \u00een pat. Era \u00eembr\u0103cat cu salopeta, \u00eenc\u0103l\u021bat, cu m\u00e2inile \u00een buzunarul de la piept, acolo unde \u021binea o mic\u0103 lantern\u0103. Nu prezenta nicio urm\u0103 de violen\u021b\u0103, n-avea niciun semn ciudat, doar pleoapele ochilor \u00eei erau lipite una de alta cu c\u00e2te un petec mic \u0219i alb, din acelea pe care sunt scrise pre\u021burile pantofilor.\u201d Decupajele vizuale din vie\u021bile acestor oamenilor \u00een trening (suprem\u0103 etichet\u0103 a comunului) au parte c\u00e2teodat\u0103 de iriza\u021bii suprarealiste; anostul se coloreaz\u0103 flamboiant & artificial, dup\u0103 care lini\u0219tea revine pentru a pune lucrurile pe f\u0103ga\u0219ul lor plictisitor \u0219i redundant. Daniel v\u00e2sle\u0219te pe mare \u00een compania unei \u00eenot\u0103toare care nu vorbe\u0219te deloc, spre disperarea b\u0103rbatului. Prozaismul pove\u0219tii e complet dinamitat, pentru scurt\u0103 durat\u0103, atunci c\u00e2nd \u2013 exasperat de lipsa consim\u021b\u0103m\u00e2ntului femeii \u2013 Daniel e martorul unei fantastice r\u0103sturn\u0103ri de situa\u021bie: \u201eNu \u0219tia ce s\u0103 fac\u0103, fiindc\u0103 nici prin cap nu-i trecea s\u0103 o ia cu <Ori te fu\u021bi, ori te dai jos>. Malul nu se mai z\u0103rea, iar ramele continuau s\u0103 loveasc\u0103 apa de parc\u0103 \u0219i-ar fi c\u0103utat cuvintele prin ea. Deodat\u0103, femeia s-a ridicat \u0219i a s\u0103rit \u00een mare. Daniel a z\u00e2mbit, s-a oprit din v\u00e2slit \u0219i s-a ridicat \u00een picioare, a\u0219tept\u00e2nd. Doar c\u0103 la suprafa\u021b\u0103 n-a mai ap\u0103rut dec\u00e2t, pentru o clip\u0103, \u00een dep\u0103rtare, v\u00e2rful unei cozi mari, ca de pe\u0219te.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Oameni \u00een trening<\/em>, Robert \u0218erban schimb\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 registrele. De la suprarealism plonjeaz\u0103 urgent \u00een umorul de situa\u021bie, \u00een ironie sau \u00een dram\u0103. \u0218i le st\u0103p\u00e2ne\u0219te pe toate cu o m\u00e2n\u0103 de maestru. De exemplu, nervii b\u0103tr\u00e2nicii din Paciente noi, <\/em>care nu mai suport\u0103 apetitul sexual al vecinei de deasupra (\u201eO s\u0103 m\u0103 omoare, domn\u2019 doctor, curva asta, o s\u0103 m\u0103 bage \u00een p\u0103m\u00e2nt! Toat\u0103 ziua \u021baca-\u021bac, \u021baca-\u021bac, nu se mai satur\u0103, s\u0103tura-o-ar iadu\u2019!\u201d) se dovedesc nefonda\u021bi, pentru c\u0103 sunetele nu sunt rezultatul unor \u00eencle\u0219t\u0103ri fizice, ci al exerci\u021biilor pe care Sorina le face zilnic, la \u00eendemnul medicului: \u201e\u0218i doamna Sorina s-a suit pe stepper-ul din mijlocul sufrageriei \u0219i a \u00eenceput s\u0103 dea iute din picioare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een calorifer s-au auzit b\u0103t\u0103i disperate.\u201d Pe de alt\u0103 parte, cea mai emo\u021bionant\u0103 bucat\u0103 din volum, dup\u0103 p\u0103rerea mea, este Re\u021beaua deas\u0103 de fire<\/em>, \u00een care se aduce un elogiu discret ideii de continuitate a vie\u021bii \u0219i peste grani\u021bele ei temporale. Boala terminal\u0103 nu e aici resemnare, ci dorin\u021b\u0103 de proiec\u021bie dincolo de limitele fizice. Totul se tr\u0103ie\u0219te cu intensitate, cu referin\u021be la un viitor incert, dar real at\u00e2ta vreme c\u00e2t se creioneaz\u0103 conving\u0103tor \u0219i se crede orbe\u0219te \u00een el. O minunat\u0103 poveste despre dragoste ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103, despre discre\u021bie \u0219i despre speran\u021b\u0103. Cum ar zice englezii: a tear-inducing story<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

De o uluitoare eterogenitate, volumul lui Robert \u0218erban a fost ca o gur\u0103 de aer proasp\u0103t \u00een peisajul literar al sf\u00e2r\u0219itului lui 2021. O colec\u021bie de colaje vii, din care nu lipsesc dezam\u0103girile, hazul, ironia \u0219i, peste toate, senza\u021bia de furnicar pestri\u021b, \u00een care zbaterile sunt fie rizibile, fie revigorante. Mi-a adus aminte \u0219i de Numele mierlei<\/em> al lui Radu Pavel Gheo, dar \u0219i de splendidul (\u0219i repede uitatul) Oameni <\/em>al lui Mihai Mateiu. Literatur\u0103 care invit\u0103 la un elogiu al derizoriului, la o celebrare matur\u0103 \u0219i neipocrit\u0103 a nimicurilor din care ni se construie\u0219te via\u021ba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Chiar dac\u0103 exist\u0103 c\u00e2teva twist<\/i>-uri \u00een finalul unora dintre povestiri, r\u0103m\u00e2i cu convingerea c\u0103 planeaz\u0103 asupra noastr\u0103 un plan mai mare, pe care po\u021bi sau nu s\u0103 te mulezi, dar care nu se va schimba doar pentru c\u0103 \u021bi-ai manifestat o temporar\u0103 \u201edisiden\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":4217,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,99,974,692,128,691],"coauthors":[],"class_list":["post-4216","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-nr-1-2022","tag-oameni-in-trening","tag-polirom","tag-robert-serban"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/05\/Robert_Serban.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4216"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4216\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4218,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4216\/revisions\/4218"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4217"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4216"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}