Ca unul care, cu riscul de a m\u0103 repeta, am corespondat cu profesorul Cooper, atunci \u0219i acum, \u0219i am studiat toat\u0103 bibliografia referitoare la aceste schi\u021be, precum \u0219i schi\u021bele \u00eensele, consider c\u0103 pot s\u0103 ies din rezerva obi\u0219nuit\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 pronun\u021b \u00eentr-un mod mai direct, mai ales c\u0103 am \u00eendr\u0103znit chiar, cu incon\u0219tien\u021ba tinere\u021bii, s\u0103 compun cu ani \u00een urm\u0103 o simfonie postmodern\u0103 bazat\u0103 pe toate aceste schi\u021be \u0219i pe altele ale sale. Tocmai sunt \u00een curs de a revizui drastic, de prin var\u0103, aceast\u0103 Simfonie a IV-a a mea, elimin\u00e2nd practic toate schi\u021bele str\u0103ine de proiectul Simfoniei a X-a de Beethoven \u0219i f\u0103c\u00e2nd-o mult mai coerent\u0103, ca urmare a unei oarecari experien\u021be componistice \u0219i stilistice acumulate \u00een aproape 20 de ani, dar f\u0103r\u0103 a o considera o reconstituire propriu-zis\u0103. \u00cen orice caz, toate astea \u00eenseamn\u0103 familiarizare cu subiectul. De ce am insistat, poate lipsit de elegan\u021b\u0103, asupra acestor detalii personale? Fiindc\u0103 opiniile exprimate mai jos asupra recentei \u201ecomplet\u0103ri\u201d de la Bonn vor necesita o oarecare \u00eencredere din partea cititorului, \u00een lipsa spa\u021biului \u0219i adecv\u0103rii aici a unei reale analize muzicologice (doritorii pot audia pe YouTube concertul cu prima audi\u021bie a noii \u201ecomplet\u0103ri\u201d).<\/p>\n\n\n\n Pe scurt, nu poate fi vorba de o completare real\u0103, ca pentru ultima fug\u0103 din \u201eArta fugii\u201d de Bach, Requiem<\/em>-ul de Mozart, finalul Simfoniei a IX-a de Bruckner sau opera \u201eTurandot\u201d de Puccini (deci ca pentru compozi\u021bii \u00eencepute \u00een partitur\u0103 \u0219i neterminate). Beethoven nu a \u00eenceput o partitur\u0103 orchestral\u0103 a Simfoniei a X-a, el se afla \u00eenc\u0103 \u00een faza de tatonare \u0219i de fixare a temelor \u0219i a planului general, mai mult pentru prima parte (cu forma ei destul de neobi\u0219nuit\u0103, dar cu un precedent relativ \u00een Sonata nr. 4 pentru violoncel \u0219i pian op. 102 nr. 1). Din acest punct de vedere, mai avansate erau Cvintetul de coarde \u00een Do major, la care \u00eencepuse lucrul tot cam pe atunci \u0219i pentru care s-a p\u0103strat o schi\u021b\u0103 \u00een partitur\u0103 (deci mai avansat\u0103 dec\u00e2t cele melodice, pe un singur portativ sau pe dou\u0103), \u0219i mai ales Trio-ul cu pian \u00een fa minor din 1816, care ar fi devenit o capodoper\u0103 dac\u0103 ar fi fost continuat la nivelul \u00eenceputului primei p\u0103r\u021bi. Dar acestea nu beneficiaz\u0103, din p\u0103cate, de oarecum mai superficiala (pentru unii) fascina\u021bie a \u201eultimei simfonii\u201d, cea de dup\u0103 simfonia nec plus ultra<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Chiar \u0219i un expert ca Barry Cooper cedase tenta\u021biei de a reconstitui dup\u0103 schi\u021bele \u0219i planul autorului partea I a Simfoniei a X-a (1988), explic\u00e2nd \u00eens\u0103 rivalilor acri\u021bi c\u0103 lucrarea sa are o consistent\u0103 doz\u0103 de specula\u021bie, mai pu\u021bin \u00een introducerea lent\u0103 (care revine variat\u0103 \u0219i la final \u0219i care sun\u0103 \u0219i cel mai \u201ebeethovenian\u201d din toat\u0103 piesa). El sus\u021bine c\u0103 schi\u021bele pentru p\u0103r\u021bile ulterioare ale simfoniei sunt prea pu\u021bine, prea scurte \u0219i \u00eenc\u0103 nedefinitivate pentru a \u00eencerca o reconstituire ipotetic\u0103, ceea ce poate fi adev\u0103rat din perspectiv\u0103 muzicologic\u0103 dac\u0103 vrei s\u0103 produci ceva c\u00e2t mai apropiat de ceea ce ar fi fost autentic. Dar un compozitor de azi, mai liber de aceste constr\u00e2ngeri, de\u0219i neap\u0103rat respectuos fa\u021b\u0103 de principiile estetice \u0219i practice generale ale lui Beethoven, se poate aventura creativ \u00een umplerea ipotetic\u0103 a marilor goluri \u0219i \u201ezone albe\u201d din p\u0103r\u021bile a II-a, a III-a \u0219i a IV-a.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 profesorul Cooper ar fi fost cooptat \u00een echipa de \u201ecompletare\u201d a Simfoniei \u201eneterminate\u201d (mai exact, \u00eenc\u0103 ne\u00eencepute propriu-zis) a lui Beethoven, faptul ar fi f\u0103cut leg\u0103tura cu \u201epartea I\u201d a lui din 1988 \u0219i ar fi adus un spor de seriozitate muzicologic\u0103 demersului. Dar n-a fost a\u0219a, el chiar exprim\u00e2nd public rezerve justificate asupra a ceea ce urma s\u0103 fie prezentat publicului \u00een 9 octombrie. O alt\u0103 unic\u0103 \u0219ans\u0103 de autenticitate muzicologic\u0103 ar fi fost participarea anun\u021bat\u0103 ini\u021bial a marelui pianist \u0219i muzicolog american Robert Levin, expert \u00een practica interpretativ\u0103 din clasicism, dar, \u00een mod straniu, el n-a mai fost nici m\u0103car men\u021bionat \u00een prezentarea concertului de la Bonn \u0219i \u00een recenziile ulterioare (s-o fi retras la timp?).<\/p>\n\n\n\n Cei familiariza\u021bi cu maniera de a lucra a lui Beethoven \u0219tiu c\u0103 el nota la \u00eenceput multe fr\u00e2nturi melodice, repet\u00e2ndu-le \u0219i variindu-le pe multe dintre ele, uneori pe parcursul mai multor ani \u0219i intercalate printre alte proiecte, p\u00e2n\u0103 \u00eencepea s\u0103 se contureze un plan de parte a unei lucr\u0103ri sau chiar lucrarea cu totul, dar multe astfel de semin\u021be melodice sau uneori armonice erau abandonate, iar cele folosite erau de multe ori transfigurate radical. Hiper-inteligen\u021ba lui emo\u021bional\u0103 \u0219i muzical\u0103 \u00eel f\u0103cea s\u0103 nu le \u00eencurce \u00eentre ele. Dar nu orice indica\u021bie din schi\u021bele lui trebuie luat\u0103 drept b\u0103tut\u0103 \u00een cuie definitiv, gre\u0219eal\u0103 pe care o fac mul\u021bi entuzia\u0219ti care afl\u0103 de acest proiect \u0219i de altele (Simfonia a X-a a mai fost \u201ereconstituit\u0103\u201d ipotetic \u0219i neautentic de cel pu\u021bin al\u021bi doi compozitori din zilele noastre, Gerd Prengel \u0219i Hideaki Shichida). Paradoxal sau nu, el era mult mai liber \u00een tratarea schi\u021belor sale dec\u00e2t ne sim\u021bim obliga\u021bi s\u0103 fim noi azi.<\/p>\n\n\n\n Pe de alt\u0103 parte, nu se poate sublinia destul importan\u021ba capital\u0103 a coeren\u021bei \u0219i a coresponden\u021belor \u00eentre cele mai mici detalii ale unei piese sau chiar ale unei compozi\u021bii ample, cu mai multe p\u0103r\u021bi. A\u0219a f\u0103ceau to\u021bi cei cu adev\u0103rat mari. Contrar imaginii vulgarizate despre el \u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rii aparente a schi\u021belor lui m\u00e2zg\u0103lite, pe care nu le putea descifra nimeni altcineva (\u0219i care prezint\u0103 \u0219i azi dificult\u0103\u021bi de transcriere precis\u0103, chiar \u0219i pentru exper\u021bi), Beethoven era foarte organizat \u0219i perfec\u021bionist \u00een modul lui de lucru. De multe ori modifica detalii \u00een partituri dup\u0103 concerte sau chiar dup\u0103 publicare! Un prieten ce spera poate s\u0103 afle secretele muncii unui geniu l-a \u00eentrebat odat\u0103 de ce a modificat un detaliu \u00een partitura unei simfonii. \u201eE mai bine a\u0219a\u201d, i-a r\u0103spuns Beethoven. Unele astfel de modific\u0103ri finale nici n-au mai intrat \u00een edi\u021biile curente, unele \u00een uz \u0219i \u00een zilele noastre, ceea ce spune ceva despre superficialitatea unor vedete ale podiumurilor de concerte.<\/p>\n\n\n\n Deci, e nevoie de o mare doz\u0103 de incon\u0219tien\u021b\u0103 ca s\u0103 vrei s\u0103 continui schi\u021bele unui astfel de compozitor, de aceea credeam c\u0103 Barry Cooper sau Robert Levin ar fi contribuit cu ceva substan\u021b\u0103 aproape autentic\u0103. \u00cen schimb, misiunea imposibil\u0103 a fost \u00eencredin\u021bat\u0103 de Deutsche Telekom, pe l\u00e2ng\u0103 inteligen\u021ba artificial\u0103, unui grup de programatori \u0219i compozitorului Walter Werzowa (n. 1960). Dezam\u0103girea e incomensurabil\u0103, fiindc\u0103 tangen\u021ba \u0219i experien\u021ba acestuia cu crea\u021bia beethovenian\u0103 se constituie \u00eentr-un mare zero. Mai mult, omul e compozitor de muzic\u0103 de film \u0219i pentru reclame, deci nici m\u0103car un compozitor de muzic\u0103 simfonic\u0103, fie ea \u0219i \u00een stiluri contemporane, m\u0103car cum a f\u0103cut Luciano Berio (1925-2003) \u00een lucrarea sa \u201eRendering<\/em>\u201d din 1990, un colaj cu schi\u021bele lui Schubert pentru Simfonia \u201ea X-a\u201d \u00een Re major D. 936a din 1828.<\/p>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/Beethoven-X-The-AI-Project.jpeg\")