{"id":4092,"date":"2022-04-18T18:53:03","date_gmt":"2022-04-18T15:53:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4092"},"modified":"2022-04-18T18:53:46","modified_gmt":"2022-04-18T15:53:46","slug":"houellebecq-ultimul-rebel%ef%bf%bc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4092","title":{"rendered":"Houellebecq, ultimul rebel"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Michel Houellebecq, Interven\u021bii 2. Urme<\/em>, traducere \u0219i note de Alexandru Matei, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Cabotin resentimentar, atlet de cafenea, nostalgic al polemicii apocaliptice, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de c\u00e2mpie ca de infern, Houellebecq \u00ee\u0219i tope\u0219te depresia \u00eentr-un sentiment oceanic. Care nu se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de cultura psihanalizei, prea cur\u00e2nd expediat\u0103 din imaginarul contemporan de neuro\u0219tiin\u021be. De pe malul irlandez al lumii, el strig\u0103 f\u0103r\u0103 tragere de inim\u0103 c\u0103 literatura nu serve\u0219te la nimic. \u00cen Interven\u021bii 2<\/em>, Houellebecq seam\u0103n\u0103 cu un orfan bogat, nesigur dac\u0103 s\u0103 lanseze bombardamente peste o \u021bar\u0103 \u00een deriv\u0103 sau s\u0103-i fac\u0103 declara\u021bii de dragoste sub acoperire. C\u00e2nd ai impresia c\u0103 scuip\u0103 semin\u021be pe Fran\u021ba de pe \u021b\u0103rmul irlandez, scriitorul face piruete tocmai ca s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia patriei bolnave. Carevas\u0103zic\u0103, vrea s\u0103 scape de pacientul-\u021bar\u0103, dar nu-\u0219i poate imagina via\u021ba f\u0103r\u0103 el. Nici literatura. N\u0103b\u0103d\u0103ioas\u0103, rela\u021bia nu poate dep\u0103\u0219i terapia intensiv\u0103. Altminteri, el nu-i \u00een stare s\u0103-\u0219i scrie romanele.<\/p>\n\n\n\n

Sigur c\u0103 fic\u021biunile \u00eei vor asigura un joc de coate \u00een canon, chiar dac\u0103, din spatele scenei, francezul are ambi\u021bia ignor\u0103rii tradi\u021biei. \u00ce\u0219i noteaz\u0103 astfel nedumeriri r\u0103puse de numero\u0219i al\u021bi scriitori. De pild\u0103, revela\u021bia lui c\u0103 romanul nu poate cuprinde totul f\u0103r\u0103 interoga\u021bii existen\u021biale, care s\u0103 tapeze cumva realismul cinic al prozei din ultimele secole. Ideal ar fi s\u0103 scriem to\u021bi o carte unic\u0103 \u00een pragul mor\u021bii, mai pu\u021bin integrarea poeziei \u2013 o atrac\u021bie convulsiv\u0103 pentru Houellebecq. Articolele au coeren\u021ba celui care, nefiind critic literar, are libertatea s\u0103 scandalizeze prin verdicte: de pild\u0103, noteaz\u0103 c\u0103 Jacques Pr\u00e9vert scrie o poezie mediocr\u0103, iar ce are de spus \u201ee de-o stupiditate f\u0103r\u0103 margini, \u021bi se face \u0219i grea\u021b\u0103 uneori\u201d, iar feministele sunt ni\u0219te \u201eproaste simpatice\u201d (pornite din \u201etr\u0103nc\u0103neala\u201d lui Simone de Beauvoir)…<\/p>\n\n\n\n

Scriind pentru cititori \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 dea doi bani pe critici, Houellebecq se exprim\u0103 cum \u00eel calc\u0103 ironia.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

De bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 supraliciteaz\u0103 scandalizarea. Exhibi\u021bionismul critic jucat de Houellebecq este o metod\u0103 de lucru. Dac\u0103 n-ar scrie astfel, \u00ee\u0219i pierde entuziasmul. Mai grav e c\u00e2nd solicit\u0103 nervii profesioni\u0219tilor literari, pe care, nu m\u0103 \u00eendoiesc, \u00eei \u021binte\u0219te ca un lunetist stilistic. St\u0103 la p\u00e2nd\u0103, provoac\u0103, a\u0219teapt\u0103 s\u0103-i ias\u0103 calculul. Rebel-senior, Houellebecq vrea s\u0103 asigure cititorul c\u0103 n-are limite: Pr\u00e9vert nu doar c\u0103 scrie cum aminteam, dar viziunea ar fi superficial\u0103 \u0219i plat\u0103, nulitatea apare \u00een toat\u0103 splendoarea, omul, ce mai!, e un \u201eimbecil\u201d pentru Houellebecq. Dac\u0103 ar mai fi tr\u0103it, cum solu\u021bia duelului nu mai e la-ndem\u00e2n\u0103, probabil bietul Pr\u00e9vert a\u0219tepta solu\u021bia lui Hemingway; din care, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, ar fi ie\u0219it cu onoarea rec\u00e2\u0219tigat\u0103. Monomania lui Houellebecq are de-a face cu cei disp\u0103ru\u021bi. Mai precis, vrea s\u0103-i \u00eengroape din nou pe cei ajun\u0219i \u00een colec\u021bia Pl\u00e9iade. Limpede este c\u0103 prozatorul \u0219tie c\u0103 textele sunt \u0219i nu prea serioase. C\u0103 niciun critic sau istoric literar nu-l ia \u00een serios. De aceea exagereaz\u0103 pe t\u0103i\u0219ul onestit\u0103\u021bii critice.<\/p>\n\n\n\n

Distan\u021ba de la b\u0103\u0219c\u0103lie la admira\u021bie se mut\u0103 pe nea\u0219teptate. Scriind pentru cititori \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 dea doi bani pe critici, Houellebecq se exprim\u0103 cum \u00eel calc\u0103 ironia. Chiar vorbind despre arhitectura contemporan\u0103, accept\u0103 c\u0103 ea poate fi func\u021bional\u0103, nu estetic\u0103, de\u0219i formul\u0103ri de tipul \u201efrumosul este ceea ce e util\u201d aveam de pe vremea anticilor. Pe francez nu-l intereseaz\u0103 tradi\u021bia, ci calificarea<\/em> artei \u00een ceea ce s-ar potrivi inventivit\u0103\u021bii lui burle\u0219ti. Nu-i de mirare c\u0103 semneaz\u0103 adeziunea pentru o arhitectur\u0103 \u201etransparent\u0103\u201d, care s\u0103 \u00eenlesneasc\u0103 func\u021bionalitatea \u0219i circula\u021bia (prin raporturi \u0219i fluidit\u0103\u021bi ref\u0103cute). Care dau cu plus la clarificarea unei etici a responsabilit\u0103\u021bii. <\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103-l lu\u0103m \u00een serios, Houellebecq ar tr\u0103i ori la azil, ori \u00een afara societ\u0103\u021bii. La cea mai ne\u00eensemnat\u0103 abatere, prozatorul atac\u0103 nuclear eroarea. F\u0103r\u0103 s\u0103 stea prea mult pe g\u00e2nduri. Fire\u0219te c\u0103 poate gre\u0219i. Dar nu recunoa\u0219te. Prefer\u0103 s\u0103 ridice din umeri; apoi, senin, chiar amuzat, trece la urm\u0103toarea victim\u0103. Clovnul critic \u00een care se traveste\u0219te Houellebecq spune \u0219i adev\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd admir\u0103, e de dou\u0103 ori savuros. G\u0103se\u0219te \u00een perfec\u021biunea formal\u0103 a filmului semnat de Jean-Claude Guiguet (Le Mirage<\/em>) frumuse\u021bea \u201epur\u0103\u201d, \u201eimpecabila geometrie a cadrajelor\u201d, \u201eperfec\u021biunea profund\u0103\u201d, \u201etactul infinit\u201d… \u0218i nu se opre\u0219te aici: filmul ar fi \u201e\u0219lefuit ca fa\u021betele unui diamant\u201d (?!). Exaltat se simte \u0219i c\u00e2nd vine vorba despre Neil Young, \u00eenso\u021bitor al prozatorului \u00een suferin\u021b\u0103 \u0219i \u00eentru \u00eendoial\u0103.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m \u00een\u0219ela\u021bi de tonalit\u0103\u021bile tenden\u021bioase ale prozatorului. El nu se fere\u0219te s\u0103 afirme r\u0103spicat c\u0103 numai<\/em> literatura r\u0103m\u00e2ne, p\u00e2n\u0103 azi, singura art\u0103 profund conceptual\u0103. Pentru c\u0103 nimic nu poate fi relativizat f\u0103r\u0103 cuv\u00e2nt sau concept. De aici vigoarea, zice el, activit\u0103\u021bii literare. Alimentat\u0103 de umor \u0219i deriziune, literatura poate absorbi cantit\u0103\u021bi nelimitate din cele dou\u0103. Teoria lui legat\u0103 de opozi\u021bia la logica hipermarketului nu se deosebe\u0219te radical de dezbaterile din zorii modernit\u0103\u021bii culturii, c\u00e2nd \u00eentoarcerea, trecutul, repaosul lecturii intrau \u00een contradic\u021bie cu acceler\u0103rile modernit\u0103\u021bii civiliza\u021biei. Houellebecq crede c\u0103 cititorii nu pot fi simpli consumatori, adic\u0103 \u201efantome\u201d, ci trebuie s\u0103 devin\u0103 \u201esubiec\u021bi\u201d. De aceea ironizeaz\u0103 lipsa de noim\u0103 a politicii corecte \u0219i realitatea, tot mai ap\u0103s\u0103toare, c\u0103 occidentalii nu mai reu\u0219esc s\u0103 fie cititori. Pentru c\u0103 nu sunt capabili s\u0103 fie (doar prin ei \u00een\u0219i\u0219i) fiin\u021be-umane-cu-cartea-\u00een-m\u00e2n\u0103. Cre\u0219te de-aici alt\u0103 nostalgie: a cere celuilalt s\u0103 fie ceea ce tu nu mai e\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Lu\u00e2nd ap\u0103rarea poeziei, prozatorul ap\u0103r\u0103 poetul din\u0103untru, despre care nu se sfie\u0219te s\u0103 noteze c\u0103 eviden\u021biaz\u0103 un gol monstruos, poezia fiind singura cale ce exprim\u0103 golul \u201e\u00een stare pur\u0103\u201d.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Nici \u00een publicistic\u0103 \u0219i memorialistic\u0103, nici \u00een jurnal \u0219i interviuri, Houellebecq nu renun\u021b\u0103 la credin\u021ba \u00een dezagregare. \u00cen faptul c\u0103 universul se bazeaz\u0103 pe suferin\u021b\u0103 \u0219i r\u0103u. Dar ele trebuie prinse \u00een roman \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t cititorul s\u0103 simt\u0103 libertatea liric\u0103, chiar dac\u0103 prezentul impune seduc\u021bia erotic\u0103 \u0219i banii drept instrumente ale fericirii. Deloc str\u0103in de orice respir\u0103 filosofie \u0219i \u0219tiin\u021be, extrem de informat, \u00een ciuda homofobiei lui structurale, inclusiv geografice, Houellebecq este un cititor subtil \u0219i, a\u0219 zice, un maniac al conceptelor, pe care le desface \u0219i analizeaz\u0103 adeseori convulsiv. Adversar al atomi\u0219tilor aduna\u021bi \u00een jurul formali\u0219tilor \u201eMinuit\u201d, scriitorul se las\u0103 terorizat de ideea mor\u021bii. T\u00e2nje\u0219te dup\u0103 har, sigur fiind c\u0103, dac\u0103 nu exist\u0103 dezacord, propunem o lume despre care s\u0103 putem vorbi \u0219i o numim \u2013 \u201erealitatea\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u201eCobor\u00e2m ne\u00eencetat \u0219i la cap\u0103t e albul\u201d, spune un vers de-al poetului Houellebecq. Semnul unei contradictorii dep\u0103\u0219iri a transparen\u021bei \u0219i \u00eentunericului, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a percep elanul lui poetic, de bun\u0103 seam\u0103 expresionist. Nici nu se putea altfel. Pentru c\u0103 certitudinea lui \u2013 c\u0103 suntem deja mor\u021bi \u2013 \u00eentre\u021bine, de fapt, un ideal nedeslu\u0219it.<\/p>\n\n\n\n

Sub carnea lui hipertextual\u0103, Houellebecq e un neoromantic ascuns \u00een propriile descompuneri.<\/p>\n\n\n\n

Ast\u0103zi, scriitorul nu crede c\u0103 Occidentul \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu adev\u0103rat. Pentru c\u0103 indivizii au capacit\u0103\u021bi reduse de angajament emo\u021bional \u0219i nu-\u0219i pot reface vie\u021bile. Sinceritatea brut\u0103 apare \u00een Scrisoare c\u0103tre<\/em> Lakis Proguidis<\/em> \u2013 \u00een fond, r\u0103spunsuri ce valideaz\u0103 credin\u021be exemplare; cum sunt acelea \u00een personaj (care nu poate exista f\u0103r\u0103 o profunzime psihologic\u0103) \u0219i \u00een \u00eencrederea (schopenhauerian\u0103) c\u0103 \u201estil\u201d \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai ceva de spus. La care se adaug\u0103 alegerea dintre cele dou\u0103 curente ale romanului: pe de-o parte, influen\u021ba literar\u0103, gratuitatea, elegan\u021ba \u0219i jocurile formale, pe de alt\u0103 parte, \u0219tiin\u021ba cu seriozitatea, cunoa\u0219terea \u0219i realitatea. \u00centre op\u021biuni, Houellebecq ia ap\u0103rarea poeziei. \u0218i are dreptate c\u00e2nd spune c\u0103, de \u00eendat\u0103 ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 despre lume, poezia e repede acuzat\u0103 de metafizic\u0103 \u0219i misticism. Pentru c\u0103, \u201e\u00eentre reduc\u021bionismul mecanicist \u0219i neroziile New Age nu mai exist\u0103 nimic. Nimic. Un neant intelectual \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, un pustiu des\u0103v\u00e2r\u0219it\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Lu\u00e2nd ap\u0103rarea poeziei, prozatorul ap\u0103r\u0103 poetul din\u0103untru, despre care nu se sfie\u0219te s\u0103 noteze c\u0103 eviden\u021biaz\u0103 un gol monstruos, poezia fiind singura cale ce exprim\u0103 golul \u201e\u00een stare pur\u0103\u201d. La fel cum filosofia Occidental\u0103 nu ar fi, dup\u0103 el, dec\u00e2t un dispozitiv \u201ede dresaj\u201d care ne convinge cu idei false.<\/p>\n\n\n\n

Loial ideilor lui, f\u0103r\u0103 r\u0103suciri de pe o zi pe alta, nici de pe un deceniu pe altul, Houellebecq este irezistibil c\u00e2nd polemizeaz\u0103 elegant.<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cencerc s\u0103 m\u0103 apropii de realitate. Nu e cel mai u\u0219or lucru din lume\u201d, m\u0103rturise\u0219te \u00eentr-un interviu. A\u0219a e Houellebecq cel de ast\u0103zi: dezinteresat de propria persoan\u0103 c\u00e2t s\u0103 se suporte, mitoman de ocazie, gata s\u0103-\u0219i accepte clonele dintr-un viitor aproximativ, tem\u0103tor de moarte \u0219i \u00eendr\u0103gostit de trup \u0219i de vederea la mare, \u00eenrobit de cea\u021ba ridicat\u0103 deasupra ideologiilor care-l exaspereaz\u0103. Altminteri, zice el, \u201emarxi\u0219ti, existen\u021biali\u0219ti, anarhi\u0219ti \u0219i st\u00e2ngi\u0219ti de toate spe\u021bele au prosperat \u0219i au infectat lumea cunoscut\u0103 exact ca \u0219i cum Dostoievski n-ar fi scris un r\u00e2nd. Au adus ei vreo idee, vreo g\u00e2ndire nou\u0103 fa\u021b\u0103 de predecesorii lor din roman? Nici cea mai mic\u0103. Secol zero barat, care n-a inventat nimic\u201d. Se pot cita numeroase pasaje, excelent traduse de Alexandru Matei.<\/p>\n\n\n\n

Houellebecq arunc\u0103 microfonul publicistic. Stand up-ul lui critic trebuie analizat cu seriozitate, oric\u00e2t vrea s\u0103 par\u0103 de neserios. C\u0103ci onestitatea clovnului este similar\u0103 adeseori cu cea a filosofului. Poate exagerez, poate nu, \u00eens\u0103 cred c\u0103, \u00eentre cei doi, Houellebecq nici n-are rost s\u0103 poarte m\u0103\u0219ti. Cu oricare pe chip, el este acela\u0219i.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m \u00een\u0219ela\u021bi de tonalit\u0103\u021bile tenden\u021bioase ale prozatorului. El nu se fere\u0219te s\u0103 afirme r\u0103spicat c\u0103 numai<\/i> literatura r\u0103m\u00e2ne, p\u00e2n\u0103 azi, singura art\u0103 profund conceptual\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":4093,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[929,106,928,122,927,888,128,199],"coauthors":[],"class_list":["post-4092","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-alexandru-matei","tag-cronica-literara","tag-interventii-2","tag-marius-mihet","tag-michel-houellebecq","tag-nr-11-12-2021","tag-polirom","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/copertaFata-Houellebecq-.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4092"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4092\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4097,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4092\/revisions\/4097"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4093"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4092"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}