{"id":4050,"date":"2022-04-07T21:24:19","date_gmt":"2022-04-07T18:24:19","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4050"},"modified":"2022-09-19T06:20:31","modified_gmt":"2022-09-19T03:20:31","slug":"despre-oameni-si-patrii%ef%bf%bc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4050","title":{"rendered":"Despre oameni \u015fi patrii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Sorin Antohi, Jean-Jacques Askenasy, Oameni \u015fi patrii. Istoriile \u015fi geografiile identit\u0103\u0163ii<\/em>, Polirom, Ia\u015fi, 2021<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Jean-Jacques Askenasy este unul dintre evreii pe care regimul comunist i-a \u201ev\u00e2ndut\u201d statului Israel. Se na\u0219te \u00een Bulgaria, copil\u0103rind o vreme \u00een Fran\u021ba, petrec\u00e2ndu-\u0219i apoi adolescen\u021ba, precum \u0219i o bun\u0103 parte a vie\u021bii sale mature \u00een Rom\u00e2nia. Aici, trec\u00e2nd prin mai multe regimuri, de la dictatura antonescian\u0103 la cea comunist\u0103, cunoa\u0219te ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii respins de comunitate, cu toate neajunsurile aferente: marginalizarea, stigmatizarea, lipsirea de drepturi, injusti\u021bia. La toate acestea se adaug\u0103 problema identit\u0103\u021bii, a sentimentului dureros al apartenen\u021bei la un spa\u021biu geografic \u0219i istoric care \u00eei este refuzat \u2013 problem\u0103 care nu poate fi solu\u021bionat\u0103 prin paliative ca recunoa\u0219terea profesional\u0103 sau recompensele materiale. Devenit un neurolog apreciat, solicitat \u00een cele mai \u00eenalte cercuri de conducere a statului comunist (Gh. Gheorghiu-Dej, Manea M\u0103nescu, Chivu Stoica), Askenasy \u00ee\u0219i depune solicitarea de plecare definitiv\u0103 \u00een Israel \u0219i, dup\u0103 tracas\u0103rile de rigoare, \u00een 1972 emigreaz\u0103. Realizarea sa deplin\u0103 \u00een plan profesional \u015fi recunoa\u0219terea interna\u021bional\u0103 vin de-abia acum, \u00een libertate. Reversul medaliei e c\u0103, dac\u0103 \u00een Rom\u00e2nia era considerat \u201emedic bun, dar evreu\u201d, \u00een Israel, \u00een oglind\u0103, i se va spune c\u0103 e \u201emedic bun, dar rom\u00e2n\u201d. Va avea, \u00een schimb, cu adev\u0103rat, o patrie.<\/p>\n\n\n\n

Aceasta e, \u00een mare, povestea care se deap\u0103n\u0103 \u00een Oameni \u015fi patrii. Istoriile \u015fi geografiile identit\u0103\u0163ii<\/em>, carte de convorbiri cu Jean-Jacques Askenasy (o somitate a neurologiei mondiale), realizat\u0103 de Sorin Antohi \u015fi ap\u0103rut\u0103 anul acesta la Polirom. O poveste pasionant\u0103, ca orice destin care iese din tiparele obi\u015fnuite, povestea unui om aflat \u00een c\u0103utarea identit\u0103\u0163ii sale. Diversele episoade traumatice tr\u0103ite de Askenasy de timpuriu, fie sub regimul antonescian, c\u00e2nd a fost exmatriculat din pricina legii referitoare la numerus clausus<\/em>, fie \u00een primii ani ai regimului comunist, c\u00e2nd din nou s-a pomenit exmatriculat, de aceast\u0103 dat\u0103 fiind considerat contrarevolu\u0163ionar pe motiv de pretins\u0103 propagand\u0103 sionist\u0103, s-au \u00eentip\u0103rit ad\u00e2nc \u00een sufletul s\u0103u. Experien\u0163ele acestea au fost cu at\u00e2t mai dramatice cu c\u00e2t t\u00e2n\u0103rul evreu, devenit treptat con\u015ftient de alteritatea sa, depusese eforturi s\u0103 se integreze, s\u0103 se \u201erom\u00e2nizeze\u201d. Criza identitar\u0103 s-a transformat treptat, \u00een urma repetatelor respingeri suferite, \u00eentr-o asumare curajoas\u0103 a condi\u0163iei sale. Dar a dat na\u015ftere \u015fi dorin\u0163ei de nest\u0103vilit de a-\u015fi lua destinul \u00een m\u00e2ini: \u201eExperien\u0163a mea personal\u0103 \u00een c\u00e2teva regimuri politice diferite m-a decis s\u0103 fac totul pentru a deveni st\u0103p\u00e2nul destinului meu. Adic\u0103 s\u0103 am un stat, un p\u0103m\u00e2nt, un steag \u015fi o limb\u0103 a mea, nu pe ale altora\u201d, se confeseaz\u0103 Askenazy. \u00cen luarea deciziei l-a ajutat, ce-i drept, \u015fi turpitudinea \u201eorganelor\u201d, abera\u0163iile cu care trebuia s\u0103 se confrunte cel care dorea s\u0103-\u015fi fac\u0103 onest meseria, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care toat\u0103 lumea era suspect\u0103 \u015fi to\u0163i erau urm\u0103ri\u0163i. \u00cen acest sens, unele episoade relatate \u00een carte ar putea p\u0103rea hazlii, dac\u0103 n-ar \u0163ine de fapt de registrul absurdului, cum e, spre exemplu, cel al \u00eenregistr\u0103rilor electroencefalografice trimise de Securitate unui laborator al Ministerului de Interne, cu solicitarea de a se descifra codul cu ajutorul c\u0103ruia Askenazy trimitea du\u0219manilor din exterior secretele Rom\u00e2niei.<\/p>\n\n\n\n

Se poate pune, pe drept cuv\u00e2nt, \u00eentrebarea: de ce ne-ar interesa pe noi, rom\u00e2nii \u2013 aici \u00eei includ \u015fi pe cei de na\u0163ionalitate maghiar\u0103, german\u0103 etc. (\u00een Vest nici nu se pune problema ca un francez sau un german s\u0103 fie altceva dec\u00e2t francez sau german, indiferent care i-ar fi ob\u00e2r\u015fia!), de ce ne-ar putea interesa, ziceam, destinul unui rom\u00e2n evreu, plecat din Rom\u00e2nia definitiv, pe timpul lui Ceau\u015fescu \u2013 \u201ev\u00e2ndut\u201d, adic\u0103, de regim, \u00een Israel? De ce un dialog cu un astfel de personaj (\u00een cazul de fa\u0163\u0103, o adev\u0103rat\u0103 personalitate), \u00eentins pe paginile unei c\u0103r\u0163i \u00een toat\u0103 regula, ne-ar re\u0163ine aten\u0163ia \u2013 ba mai mult, am citi-o cu sufletul la gur\u0103? Poate pentru c\u0103, fiecare \u00een felul s\u0103u, retr\u0103ie\u015fte \u00een anumite detalii ale situa\u0163iilor \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor relatate de Jean-Jacques Askenasy fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u015fi contradic\u0163iile propriei istorii. Oare nu se reg\u0103se\u015fte fiecare dintre noi, la un moment dat, \u00een pielea celui exclus, marginalizat sau ostracizat de societate, fiind, \u00een unicitatea experien\u0163ei sale, \u00eentr-un fel sau altul, minoritar?<\/p>\n\n\n\n

\u201ePentru mine, dialogul a fost \u00eentotdeauna o cale esen\u021bial\u0103 de a m\u0103 raporta la Cel\u0103lalt, la lume, la mine \u00eensumi\u201d, ne m\u0103rturise\u015fte Sorin Antoni, care \u015fi-a urm\u0103rit cu consecven\u0163\u0103 proiectul acesta, derulat pe o perioad\u0103 \u00eentins\u0103, purt\u00e2nd o serie \u00eentreag\u0103 de dialoguri cu Mihai \u015eora, Virgil Nemoianu, Adrian Marino, Alexandru Zub \u015fi Moshe Idel, serie din care nu poate s\u0103 lipseasc\u0103 convorbirea realizat\u0103 al\u0103turi de Luca Pi\u0163u cu Emil Cioran, \u00een 1991, la Paris. De-altfel, Oameni \u015fi patrii<\/em> con\u0163ine, al\u0103turi de convorbirile propriu-zise, \u015fi o ampl\u0103 prefa\u0163\u0103, \u00een care Sorin Antohi relateaz\u0103 nu doar \u00eemprejur\u0103rile \u00een care s-a n\u0103scut aceast\u0103 carte, ci \u015fi motivele care l-au m\u00e2nat \u00een realizarea acestor dialoguri.<\/p>\n\n\n\n

Dincolo de povestea vie\u0163ii lui Jean-Jacques Askenasy, ceea ce face cartea \u0219i mai pasionant\u0103 sunt interven\u021biile lui Sorin Antohi, care, cu anvergura cultural\u0103 a istoricului ideilor, puncteaz\u0103 momentele cheie ale dialogului cu interesante \u0219i avizate considera\u021bii asupra mecanismelor politice \u0219i sociale din timpul dictaturii comuniste. Interven\u021biile sale nu sunt doar de ordin teoretic, unele fiind inspirate de realitatea concret\u0103 \u0219i dureroas\u0103 a socialismului \u201ebiruitor\u201d, eviden\u021biindu-i anomaliile \u0219i contradic\u021biile. Spre exemplu, constat\u00e2nd amar ironia sor\u021bii care i-a adus laolalt\u0103, din nou, dup\u0103 Auschwitz, pe evrei \u0219i germani, de ast\u0103 dat\u0103 la Direc\u021bia de Pa\u0219apoarte, dup\u0103 ce statul rom\u00e2n descoperise c\u0103 poate s\u0103-i v\u00e2nd\u0103 \u201ela export\u201d pe ace\u0219ti cet\u0103\u021beni minoritari, Antohi se lanseaz\u0103 \u00eentr-o crunt\u0103 diatrib\u0103 la adresa celor care au recurs la astfel de practici, imagin\u00e2ndu-\u0219i cum ar fi ar\u0103tat RSR dac\u0103 s-ar fi g\u0103sit cump\u0103r\u0103tori \u0219i pentru rom\u00e2ni \u0219i maghiari: \u201eR\u0103m\u00e2neau doar \u0219tabii partidului-stat, garda pretorian\u0103 \u0219i slujitorii (…), de la buc\u0103tari \u0219i \u0219oferi la ansambluri folclorice, l\u0103utari \u0219i poe\u021bi de curte, \u00eentr-o vast\u0103 sta\u021biune balneoclimateric\u0103, o Arcadie distopic\u0103, viabil\u0103 p\u00e2n\u0103 la cheltuirea devizelor sau construc\u021bia (ori g\u0103zduirea) unei uria\u0219e ferme de organe \u0219i eventual clone pentru export.\u201d Astfel de remarci, friz\u00e2nd absurdul (c\u0103ci \u015fi situa\u0163iile care le prilejuiesc \u0163in de realit\u0103\u0163ile absurde, unele de-a dreptul kafkiene, pe care le crease comunismul) \u00ee\u015fi au sorgintea \u00een sentimentul neputin\u0163ei, al fatalit\u0103\u0163ii acelui mecanism totalitar care a dispus discre\u0163ionar, timp de aproape cinci decenii, de destinele \u015fi con\u015ftiin\u0163ele tuturor. \u015ei care, din p\u0103cate, \u00een anumite aspecte ale sale, s-a perpetuat chiar \u015fi dincolo de momentul 1989.<\/p>\n\n\n\n

O constatare pe care o face, de-altfel, cu am\u0103r\u0103ciune \u015fi Jean-Jacques Askenasy, atunci c\u00e2nd relateaz\u0103 pierderea, \u00een anul 2018, a procesului intentat pentru recuperarea casei sale, care-i fusese practic furat\u0103 de oamenii Securit\u0103\u0163ii \u00een momentul plec\u0103rii definitive din \u0163ar\u0103, pierdere care  ilustreaz\u0103 pentru el \u201eadev\u0103rul de azi (\u015fi dintotdeauna) despre Rom\u00e2nia: comiterea, perpetuarea \u015fi formalizarea juridic\u0103 a nedrept\u0103\u0163ii\u201d. Aceast\u0103 paradoxal\u0103 prelungire a injusti\u0163iei sociale din comunism (c\u00e2nd era ascuns\u0103 sub masca a\u015fa-zisei democra\u0163ii socialiste) \u00een capitalism (c\u00e2nd e machiat\u0103 cu hot\u0103r\u00e2ri ale unor instan\u0163e de judecat\u0103 care servesc interesele noii nomenclaturi) e deconcertant\u0103 \u015fi, \u00eentr-un fel, o justificare pentru to\u0163i cei care au ales, dup\u0103 1989, s\u0103 plece din Rom\u00e2nia.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, Oameni \u015fi patrii<\/em> este, dincolo de discu\u0163ia despre identit\u0103\u0163i \u015fi apartenen\u0163e, o carte despre un singur lucru: cum s\u0103 r\u0103m\u00e2i om, ajut\u00e2ndu-i pe ceilal\u0163i, indiferent de condi\u0163iile istorice vitrege sau de cele determinate de geografia politic\u0103. O lec\u0163ie de umanitate pe care Jean-Jacques Askenasy, la cei 90 de ani ai s\u0103i, \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne-o transmit\u0103 \u015fi nou\u0103, atunci c\u00e2nd m\u0103rturise\u015fte, f\u0103r\u0103 cea mai mic\u0103 urm\u0103 de didacticism: \u201eAvem minoritari \u00een Israel \u2013 arabi, cre\u015ftini, arabi musulmani \u015fi mul\u0163i al\u0163ii \u2013 \u015fi fac tot ce pot ca ei s\u0103 nu simt\u0103 ce-am sim\u0163it eu.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oare nu se reg\u0103se\u015fte fiecare dintre noi, la un moment dat, \u00een pielea celui exclus, marginalizat sau ostracizat de societate, fiind, \u00een unicitatea experien\u0163ei sale, \u00eentr-un fel sau altul, minoritar?<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":4051,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[137,919,888,920,128,369,918],"coauthors":[1126],"class_list":["post-4050","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-jean-jacques-askenasy","tag-nr-11-12-2021","tag-oameni-si-patrii","tag-polirom","tag-restituiri","tag-sorin-antohi"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/oameni-si-patrii-e1653634823215.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4050","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4050"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4050\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5698,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4050\/revisions\/5698"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4051"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4050"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4050"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4050"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4050"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}