{"id":4045,"date":"2022-04-07T21:19:28","date_gmt":"2022-04-07T18:19:28","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4045"},"modified":"2022-04-14T08:35:49","modified_gmt":"2022-04-14T05:35:49","slug":"memoria-si-frica-de-sub-pleoape","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4045","title":{"rendered":"Memoria \u015fi frica de sub pleoape"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Oliver Jens Schmitt, Balcanii \u00een secolul XX. O istorie postimperial\u0103<\/em>, Humanitas, 2021 (382 pag). Traducere din german\u0103 de Irina Manea \u0219i Andrei Pog\u0103cia\u0219<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Profesor la Universitatea din Viena \u0219i specialist \u00een istoria sud-est european\u0103, Oliver Jens Schmitt, elve\u021bian ca origine, ne propune o carte n\u0103scut\u0103 dintr-o idee, dup\u0103 ce, \u00een 2018, la Humanitas<\/em> i-a ap\u0103rut volumul Rom\u00e2nia \u00een 100 de ani. Bilan\u021bul unui veac de istorie<\/em>, \u00een rumoarea cultural\u0103 a celebr\u0103rii centenarului Unirii. Ideea fondatoare este aceea a realit\u0103\u021bii postimperiale, dup\u0103 dezintegrarea celor trei imperii a c\u0103ror intersec\u021bie a fost des vehiculat\u0103, ori de c\u00e2te ori a venit vorba despre istoria rom\u00e2nilor \u2013 Austro-Ungaria, Imperiul \u021aarist \u0219i cel Otoman: \u201e\u00cen 1918, mo\u0219tenirea imperial\u0103 p\u0103rea cople\u0219itoare \u00een statele na\u021bionale. Prin urmare, secolul XX \u00een Balcani poate fi citit ca o epoc\u0103 \u00een care statele na\u021bionale au dorit s\u0103 fac\u0103 uitate imperiile\u201d (p. 343). Abordarea este una dezinhibat\u0103, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 deslu\u0219easc\u0103 evolu\u021biile statelor balcanice \u00een era lor na\u021bional\u0103, dup\u0103 ie\u0219irea de sub o tutel\u0103 at\u00e2t de mult hulit\u0103. Schimbarea de paradigm\u0103 a \u00eensemnat o \u0219ans\u0103, dar nu a confirmat-o neap\u0103rat, \u00een mod formal. Dimpotriv\u0103, a pus presiune pe elitele noilor state, a necesitat responsabilit\u0103\u021bi mult sporite \u0219i a revendicat un spirit cutez\u0103tor. \u00cen ce ne prive\u0219te, cartea ce-o avem sub ochi produce un beneficiu imediat, chiar dac\u0103 nu este unul m\u00e2ng\u00e2ietor. Este vorba despre efectul de perspectiv\u0103<\/em>, de ie\u0219irea din bula<\/em> istoriografiei rom\u00e2ne\u0219ti, ceea ce modific\u0103 substan\u021bial percep\u021bia privind istoria noastr\u0103 contemporan\u0103. Dispare astfel haloul hagiografic, eroizarea neamului \u0219i figura de excep\u021bionalitate a rom\u00e2nului bun de pus pe ran\u0103. \u00cen compensa\u021bie, avem de \u201e\u00eendurat\u201d analizele reci, deta\u0219ate, suspectate poate de o anume r\u0103utate rezidual\u0103 din partea celui ce ne \u201escoate la tabl\u0103\u201d, ba ne \u0219i articuleaz\u0103 cu rigla (o r\u0103utate atribuit\u0103, cred, cu totul gratuit). Dac\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219ti aceast\u0103 senza\u021bie a \u00eenchipuitului afront, ceea ce urmeaz\u0103 e doldora de c\u00e2\u0219tiguri. Gustul amar al unor aprecieri ne poate scoate de sub narcoza amorului de\u0219\u0103n\u021bat de sine. Iat\u0103 \u00een ce chip\u2026<\/p>\n\n\n\n

Citind cartea istoricului austriac, imun la idoli, lucid \u0219i obiectiv, ai calea de ie\u0219ire dintr-un paradox: cum de ne este prezentul at\u00e2t de umil \u0219i frustrant, dac\u0103 am avut o istorie, conform autorilor rom\u00e2ni de gen, at\u00e2t de briliantin\u0103? Or, istoria cu pricina n-a fost, cum ni s-a spus p\u00e2n\u0103 la sa\u021bietate, deloc briliantin\u0103, ci istovit\u0103 \u00een e\u0219ecuri, handicapuri de tot felul, subminat\u0103 de un mental colectiv situat \u00een arierplanul celui european, manevrat\u0103 de elite corupte sau incompetente. De fapt, prezentul ne este conform istoriei din totdeauna \u2013 pauper, marginal \u00een raport cu timpul m\u0103surat<\/em> de ceasul oficial al lumii. \u00centreaga beteal\u0103 pus\u0103 pe destinul nostru na\u021bional este scuturat\u0103, \u00een conformitate cu realit\u0103\u021bile unui veac trecut \u00een care am s\u00e2ngerat abundent, am pl\u00e2ns \u00een pumni \u0219i-am \u00eendurat cu resemnare \u0219i neputin\u021b\u0103. Cam asta ne \u00eendeamn\u0103 Oliver J. Schmitt s\u0103 pricepem, \u00een sf\u00e2r\u0219it, dac\u0103 cutez\u0103m a ne privi \u00eentr-o oglind\u0103 f\u0103r\u0103 ape menite s\u0103 ne m\u00e2ng\u00e2ie vanit\u0103\u021bile cronicizate. Ce-am fost, \u2026aia am ajuns!<\/em><\/p>\n\n\n\n

Considerate state postimperiale compozite sub raport etnic, Rom\u00e2nia \u0219i Iugoslavia au avut un parcurs \u00eentre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale sub pecetea e\u0219ecului, cu o slab\u0103 performan\u021b\u0103 administrativ\u0103. Consecin\u021bele au venit, pe c\u00e2t de dureroase, pe at\u00e2t de ineluctabile: \u201e\u00centre 26 iunie \u0219i 7 septembrie 1940, Rom\u00e2nia Mare a cedat o treime din teritoriul s\u0103u f\u0103r\u0103 rezisten\u021b\u0103. Majoritatea elitei politice \u00eel urmase pe rege \u00een dictatur\u0103 (e vorba de Dictatura Regal\u0103 \u2013 n. n.), intrase \u00een partidul unic \u0219i \u00ee\u0219i asumase func\u021bii \u00eenalte. Statul postimperial p\u0103\u0219ise pe picioare de lut: izolat pe plan extern, a pl\u0103tit pe plan politic intern un pre\u021b ridicat pentru discriminarea minorit\u0103\u021bilor \u0219i subminarea statului constitu\u021bional de c\u0103tre rege \u0219i camaril\u0103\u201d (p. 165). C\u00e2\u021bi istorici rom\u00e2ni nu vor str\u00e2mba din nas \u0219i nu se vor ar\u0103ta scandaliza\u021bi de aceste considera\u021bii fruste? Sentimentul m\u00e2ndriei na\u021bionale se va ar\u0103ta ultragiat \u0219i un morm\u0103it de nemul\u021bumire va \u00eenso\u021bi spr\u00e2ncene \u00eencruntate, ba chiar ideea unei ofense se va insinua \u00een mod otr\u0103vit, al\u0103turi de explica\u021bia simpl\u0103 c\u0103 iar\u0103\u0219i str\u0103inii, dup\u0103 ce ne-au pricinuit at\u00e2tea necazuri, ne vorbesc de r\u0103u, terfelindu-ne icoana fiin\u021bei str\u0103bune.<\/p>\n\n\n\n

Astfel de analize \u00een care ne sunt repertoriate gesturi \u0219i fapte mai pu\u021bin demne de laud\u0103 \u00eenso\u021besc, de regul\u0103, paginile dedicare nou\u0103, \u00eentr-un ansamblu balcanic relativ omogen \u00een privin\u021ba distribuirii R\u0103ului \u0219i Binelui. \u00cen mod evident, nu am reu\u0219it s\u0103 s\u0103rim peste propria noastr\u0103 umbr\u0103, s\u0103 ne decontextualiz\u0103m regional, pentru a \u00eencerca un racord la marea istorie continental\u0103. Sigur, avem argumentul vitregiilor izvor\u00e2te dintr-un secol criminal, ale c\u0103rui jocuri s-au consumat mult peste c\u0103p\u0103\u021b\u00e2nile statelor mici, dar m\u0103car s-ar fi cuvenit s\u0103 \u00eencerc\u0103m, pentru a ne salva imaginea, caracterul \u0219i eventual o pre\u021buire autentic\u0103 \u00een propriii ochi.<\/p>\n\n\n\n

Da, istoria noastr\u0103, \u00een secolul al XX-lea, a fost mai pu\u021bin violent\u0103 (barbar\u0103), mai s\u0103rac\u0103 \u00een atrocit\u0103\u021bi \u0219i masacre precum cea a slavilor de sud, bulgarilor sau grecilor, dar, trebuie spus imediat, cu nimic mai m\u0103rea\u021b\u0103. Ca stat postimperial, am ie\u0219it din primul r\u0103zboi mondial cu sacii \u00een c\u0103ru\u021b\u0103 (\u00eentregirea teritorial\u0103), dup\u0103 ce aproape de finalul conflagra\u021biei nici m\u0103car nu aveam saci sau c\u0103ru\u021b\u0103 (Pacea de la Bucure\u0219ti\/ Buftea, din mai 1918). Mai apoi, \u00eens\u0103, ne-am \u00eempotmolit \u00eentr-un proiect lipsit de busol\u0103, dar mai ales de-o coeren\u021b\u0103 ce ar fi fost posibil\u0103 doar \u00eentr-un ansamblu na\u021bional bine articulat politic. Or, ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat, sugereaz\u0103 Oliver J. Schmitt, s-a dovedit a fi lipsit de glorie, ba chiar p\u0103gubos: un stat poli\u021bienesc tot mai activ, servicii secrete abuzive \u00een exercitarea prerogativelor, un mediu politic violent, instabil, grefat pe o camaril\u0103 regal\u0103 f\u0103r\u0103 viziune, un antisemitism exacerbat de percep\u021bia tot mai clar\u0103 a incapacit\u0103\u021bii de-a administra eficient un teritoriu fabulos de mare \u00een raport cu putirin\u021bele: \u201eServiciile au subminat multe p\u0103r\u021bi ale partidelor \u0219i au controlat numeroase grupuri etnice \u0219i confesionale. \/\u2026\/ zvonurile au jucat un rol important \u00een Rom\u00e2nia, o \u021bar\u0103 cu cenzur\u0103 puternic\u0103 \u0219i autocenzur\u0103 din partea presei, pe care serviciile de informa\u021bii le-au folosit pentru a controla via\u021ba politic\u0103. Rom\u00e2nia Mare a fost un stat poli\u021bienesc \u0219i al serviciilor secrete\u201d (p. 113). Decorul politic interbelic nu a fost unul demn de-a fi idealizat, dec\u00e2t, cel mult, invocat \u00een raport cu deceniile de comunism. Episoadele electorale erau \u00eenso\u021bite de ac\u021biuni violente \u0219i intimidarea adversarilor politici, iar nivelul con\u0219tiin\u021bei civice cu totul precar. Culisele erau dominate de corup\u021bie, aranjamente \u0219i complicit\u0103\u021bi ce nu aveau nimic \u00een comun cu interesul na\u021bional, tocmai c\u00e2nd acesta din urm\u0103 reclama angajamente \u0219i solu\u021bii fondate pe competen\u021be \u0219i sacrificii. Ne putem m\u00e2ndri, totu\u0219i, cu intelectualii interbelici, cu a\u0219a numita genera\u021bie de aur<\/em>, dar realitatea social\u0103 ne someaz\u0103 s\u0103 fim reali\u0219ti, c\u00e2t\u0103 vreme Rom\u00e2nia, \u00een 1938, \u00eenregistra \u201ecea mai mare rat\u0103 a mortalit\u0103\u021bii infantile din Europa\u201d. E drept, am avut unul dintre cele mai consistente corpuri de avoca\u021bi, dar \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul tehnic sau cel elementar, constat\u0103 autorul c\u0103r\u021bii, au r\u0103mas carente. De asemenea, ne este adus \u00een aten\u021bie un aspect menit s\u0103 ne irite \u2013 \u201e\u00een noile provincii din Rom\u00e2nia, nici un ora\u0219 mare nu avea o majoritate etnic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201d (p. 131). Fire\u0219te, asta n-ar fi trebuit s\u0103 ne provoace angoase, doar c\u0103 a contat enorm \u00een contextul revizionismului de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930. Privi\u021bi \u00een context balcanic, am fost victime lipsite de orice spa\u021biu de manevr\u0103, iar \u00een cel na\u021bional, contravenien\u021bii unor \u0219anse pe care le-am risipit cu nesocotin\u021b\u0103 blamabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Oliver Jens Schmitt scrie cu o elegan\u021b\u0103 ce dep\u0103\u0219e\u0219te stilistica adoptat\u0103 \u00eendeob\u0219te de istorici. F\u0103r\u0103 a epata, \u0219tie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 dozajul perfect \u00eentre informa\u021bie, fapte\/ personaje, pe de o parte, analiz\u0103, comentariu\/ interpretare, pe de alta. Nu este hazardat \u00een punctele de vedere exprimate, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a c\u0103l\u0103ri cai obosi\u021bi sau a bate c\u0103r\u0103ri \u0219i trasee gata marcate. De\u0219i aria sa de competen\u021b\u0103 este istoria contemporan\u0103, exist\u00e2nd riscul unor abord\u0103ri menite s\u0103 atrag\u0103 antipatii sau chiar revolte \u00een mediile istoricilor ori chiar ale cititorilor de r\u00e2nd, curajul \u00een a spune lucrurilor pe nume, f\u0103r\u0103 complezen\u021be \u0219i z\u00e2mbete de protocol, are darul de a men\u021bine interesul lecturii la un nivel \u00eenalt. Practic, autorul reu\u0219e\u0219te un galop printr-un secol extrem de complicat, f\u0103r\u0103 a fi anost sau conformist. Din toate aceste motive, Balcanii pe care ni-i propune, cel pu\u021bin pe felia de timp vizat\u0103, sunt plauzibili, coeren\u021bi \u00een evolu\u021bie istoric\u0103, cu evenimente de tot soiul, cele mai multe dramatice \u0219i produc\u0103toare de mari suferin\u021be colective. Ca tablou de grup, popoarele b\u0103\u0219tina\u0219e par a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i, \u00eentr-o dev\u0103lm\u0103\u0219ie c\u00e2nd tandr\u0103, c\u00e2nd astu\u021bioas\u0103, necazuri, entuziasme, uri, cataclisme, martiraje, eroisme, speran\u021be, griji cotidiene, \u00eempliniri, m\u00e2ndrii, umilin\u021be, solidarit\u0103\u021bi, du\u0219m\u0103nii feroce, co\u0219maruri tr\u0103ite aievea, vinov\u0103\u021bii crunte, am\u0103giri perpetue, dar \u0219i o indescifrabil\u0103 \u0219i necondi\u021bionat\u0103 iubire fa\u021b\u0103 de un loc fascinant \u0219i b\u00e2ntuit. C\u0103ci dincolo de nara\u021biuni savante, Balcanii propun o memorie ce-\u0219i are temeiul \u00een povara de-a tr\u0103i \u00een parteneriat cu frica de sub pleoape.<\/p>\n\n\n\n

Plasamentul nostru balcanic, propus de majoritatea istoricilor, este considerat adesea jignitor, abuziv, mul\u021bi fiind de p\u0103rere c\u0103 locul cuvenit ar fi mai degrab\u0103 \u00een Europa Central\u0103, fapt care ne-ar scuti de o anume imagine prealabil\u0103 compromis\u0103. O fi a\u0219a sau nu o fi, iat\u0103 o tem\u0103 de medita\u021bie pentru viitorime. Indiferent unde este considerat a ne fi locul, \u00een Balcani, \u00een Europa Central\u0103 sau aiurea, nu puteam sc\u0103pa, prin \u201epierderea urmei\u201d, de o anume perspectiv\u0103 mai degrab\u0103 inconvenabil\u0103 privind istoria modern\u0103 \u0219i contemporan\u0103 a na\u021biei. A ne da du\u0219i din Balcani, pentru a nu mai fi atribui\u021bi unei regiuni damnate \u0219i demonizate (pe nedrept!, argumenteaz\u0103 conving\u0103tor Mark Mazower, Balcanii<\/em>, Humanitas, 2019) nu este o solu\u021bie. Este doar un vicle\u0219ug ieftin! La fel cum nu po\u021bi sc\u0103pa de umbra ta, un amplasament de refugiu nu constituie un plus de onorabilitate, ab initio<\/em>, ca burs\u0103 de merit. Oliver Jens Schmitt ne situeaz\u0103 \u0219i ne distinge, dup\u0103 caz \u0219i \u00eemprejur\u0103ri, \u00eentr-un melting pot<\/em> \u00een care ne sim\u021bim acas\u0103, av\u00e2nd dexterit\u0103\u021bi \u0219i acuz\u00e2nd handicapuri comune. \u0218i asta nu e nici bun, nici r\u0103u, ci natural.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Citind cartea istoricului austriac, imun la idoli, lucid \u0219i obiectiv, ai calea de ie\u0219ire dintr-un paradox: cum de ne este prezentul at\u00e2t de umil \u0219i frustrant, dac\u0103 am avut o istorie, conform autorilor rom\u00e2ni de gen, at\u00e2t de briliantin\u0103?<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":4046,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[916,915,77,76,81,917,888,914],"coauthors":[],"class_list":["post-4045","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-andrei-pogacias","tag-balcanii-in-secolul-xx","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-humanitas","tag-irina-manea","tag-nr-11-12-2021","tag-oliver-jens-schmitt"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/Balcanii-in-secolul-XX.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4045","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4045"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4045\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4047,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4045\/revisions\/4047"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4046"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4045"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}