{"id":4041,"date":"2022-04-07T21:15:03","date_gmt":"2022-04-07T18:15:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4041"},"modified":"2022-04-14T12:05:46","modified_gmt":"2022-04-14T09:05:46","slug":"omul-bipolar-din-oglinzile-nevrozei%ef%bf%bc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=4041","title":{"rendered":"Omul bipolar din oglinzile nevrozei"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Alexandru Seres, Cioran, omul incomplet<\/em>, Editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u00cenainte de toate, s\u0103 consemn\u0103m un fapt deloc marginal, anume c\u0103 Alexandru Seres ne propune o carte despre Emil Cioran, textul ini\u021bial fiind o tez\u0103 de doctorat. \u00cemprejurarea este cu t\u00e2lc, at\u00e2ta vreme c\u00e2t celebrul apatrid \u0219i-a tr\u0103it via\u021ba \u00een scenariul ini\u021biat de o promisiune ve\u0219nic am\u00e2nat\u0103, de fapt, un subterfugiu pentru a putea fi parizian \u2013 o tez\u0103 de doctorat av\u00e2nd dimensiunile unei minciuni gogonate. Dac\u0103 a existat ceva care s\u0103-l fi oripilat pe locatarul de pe rue de l\u2019 Odeon 21<\/em> p\u00e2n\u0103 la perplexitate, atunci tocmai asta a fost \u2013 eventuala implicare \u00eentr-un astfel de proiect academic, aduc\u0103tor de prestigiu \u0219i fal\u0103 calpe. Dar ceea ce a refuzat s\u0103 fac\u0103, risc\u00e2nd orice \u0219i asum\u00e2nd statutul unui nimenea s\u0103rac \u0219i egolatru, i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lui postum. Este asta o dovad\u0103 a faptului c\u0103 sarcasmul ce i-a \u00eensiropat spiritul este \u00eentrecut doar de mig\u0103losul interes al urma\u0219ilor. Ideea de doctorat despre Cioran m\u0103 ducea cu g\u00e2ndul, \u00eenainte de-a citi cartea de fa\u021b\u0103, la \u00eemprejurarea \u00een care e\u0219ti pus s\u0103 domestice\u0219ti un v\u00e2rcolac sau s\u0103-l dresezi pe un s\u0103lbatec \u00eendeajuns \u00eenc\u00e2t s\u0103 danseze, \u00een extaz, cadril. Dup\u0103, \u00eens\u0103, mi-am dat seama c\u0103 \u00eentreprinderea autorului este onorabil\u0103, instig\u0103 la reflec\u021bie, ba chiar induce impresia c\u0103 \u00eensu\u0219i Cioran, dac\u0103 ar fi fost posibil s\u0103-\u0219i exprime o p\u0103rere, ar fi spus c\u0103 s-a detestat pe sine dintr-o imens\u0103 eroare de perspectiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ne aducem bine aminte cum, \u00een anii \u201890, Cioran a provocat \u00een mediul intelectual autohton, inclusiv \u00een cel al elitelor, o febr\u0103, pe alocuri un delir de receptare cvasi-adolescentin. Pentru c\u0103 lipsa na\u0219te excesul, respectiva febr\u0103 a fost un fenomen previzibil \u0219i profitabil, autorul de c\u0103r\u021bi \u00een limba rom\u00e2n\u0103 fiind \u00eentregit de cel de limb\u0103 francez\u0103. Adula\u021bia a prins, pe alocuri, forme vecine cu delirul, destui neofi\u021bi angaj\u00e2nd st\u0103ri de prostra\u021bie din care n-au mai ie\u0219it (sau au ie\u0219it cu totul marca\u021bi<\/em>). Mai apoi, lucrurile au intrat \u00een normal, lua\u021bi fiind cu treburile noastre. Biografia lui Cioran, dar \u0219i scrierile sale (ceva m\u0103 pov\u0103\u021buie\u0219te s\u0103 nu invoc opera sa), au st\u00e2rnit pasiuni tot mai punctuale, convertite cel mai adesea \u00een c\u0103r\u021bi de mai mic\u0103 sau mai mare miz\u0103 (\u00eencep\u00e2nd cu Gabriel Liiceanu, p\u00e2n\u0103 la Andrei Cr\u0103ciun).<\/p>\n\n\n\n

Mi-am dat seama c\u0103 \u00eentreprinderea autorului este onorabil\u0103, instig\u0103 la reflec\u021bie, ba chiar induce impresia c\u0103 \u00eensu\u0219i Cioran, dac\u0103 ar fi fost posibil s\u0103-\u0219i exprime o p\u0103rere, ar fi spus c\u0103 s-a detestat pe sine dintr-o imens\u0103 eroare de perspectiv\u0103.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Biografiile au constituit dintotdeauna un punct de atrac\u021bie, curiozitatea fiind, deopotriv\u0103, o virtute \u0219i o meteahn\u0103 uman\u0103. Tenta\u021bia devine \u0219i mai mare atunci c\u00e2nd \u00eentre via\u021ba unui autor \u0219i produc\u021bia sa de bunuri simbolice se \u00eencearc\u0103 un racord de cauzalitate, crea\u021bia fiind perceput\u0103 \u00een rela\u021bie intim\u0103 cu destinul consumat sub pecetea vremurilor ireversibile. Perspectiva biografismului a n\u0103scut polemici \u0219i a produs destule sc\u00e2ntei. Autonomia total\u0103 a operei \u00een raport cu autorul a dat piept cu teoria continuumului. \u00cen ce \u00eel prive\u0219te, Al. Seres enun\u021b\u0103 un punct de vedere tran\u0219ant, Emil Cioran fiind subsumabil, ba chiar reprezent\u00e2nd un caz cu rigoare didactic\u0103 din cea de-a doua perspectiva: \u201e\u00een cazul s\u0103u o cercetare onest\u0103 a operei ar trebui s\u0103 mearg\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu studierea am\u0103nun\u021bit\u0103 \u0219i temeinic\u0103 a biografiei\u201d (p. 7). Imediat apoi este enun\u021bat\u0103 \u00een Prolog<\/em> miza, \u00een chiar titlul acestuia \u2013 Biografia unei g\u00e2ndiri<\/em>. Orice echivoc este risipit. Spiritul \u0219i fapta, ideea \u0219i circumstan\u021ba, g\u00e2ndul \u0219i \u00eent\u00e2mplarea sunt reunite \u00eentr-un acela\u0219i eveniment<\/em> \u2013 Cioran a fost ceea ce a g\u00e2ndit. Drept argument este adus un citat din Sf\u00e2rtecare<\/em>, \u00een baza prezum\u021biei c\u0103 propria m\u0103rturie \u021bine loc de-un toptan de dovezi: \u201eNimic din tot ceea ce am abordat, nimic din ceea ce am spus de-a lungul unei vie\u021bi nu poate fi separat de ceea ce am tr\u0103it. N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senza\u021biilor mele\u201d. De asemenea, \u00een mai multe r\u00e2nduri este invocat un enun\u021b despre sine, un fel de motto ce ar putea fi asumat de to\u021bi cei pentru care biografia \u0219i opera sunt un monolit \u2013 \u201eN-am inventat nimic, am fost doar secretarul senza\u021biilor mele\u201d. Doar c\u0103, avem de-a face, insist\u0103 autorul c\u0103r\u021bii, cu un Cioran bipolar, c\u00e2t\u0103 vreme \u0219i-a investit \u00een g\u00e2nd doar tr\u0103irile blestemate, \u00eenv\u0103luite \u00een neguri \u0219i \u00eembibate cu venin.<\/p>\n\n\n\n

Ne putem imagina cartea lui Al. Seres asemenea unei ascensiuni de alpinist. Fiecare capitol despre biografia lui Cioran este \u201easigurat\u201d prin \u201epitoanele\u201d b\u0103tute \u00een \u201eperetele\u201d scrierilor acestuia. Un itinerariu, a\u0219adar, parcurs \u00eentr-un duplex oarecum straniu, conceput ca o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are \u00eentre st\u0103ri de r\u0103u b\u00e2ntuitoare \u0219i nota\u021biile unei min\u021bi ce-\u0219i s\u0103rb\u0103torea \u00een chip exclusivist, cu pana\u0219 stilistic, co\u0219marurile. Asemenea unor plante a c\u0103ror via\u021b\u0103 este posibil\u0103 numai prin parazitarea altora, c\u0103r\u021bile celebrului personaj au fost posibile doar \u00een m\u0103sura \u00een care g\u00e2ndurile s-au ivit din melancolia sau depresiile ce au \u00eenso\u021bit cu obstina\u021bie o biografie de om scindat \u2013 personaj de lume briliant\/ fiin\u021b\u0103 cu o intimitate hr\u0103nit\u0103 de abisurile dezn\u0103dejdii.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103r\u021bile semnate de E. M. Cioran sunt, a\u0219adar, expresia versantului s\u0103u \u00eentunecos, sumbru, a acelui accent demoniac, expus senza\u021biilor terifiante, a c\u0103ror pregnan\u021b\u0103 apropie sinele de limita imploziei. De aici acurate\u021bea aforismelor \u00een eclerajul lor cu halo sulfuros, lipsit de orice bluraj al bunei-cuviin\u021be de ambian\u021b\u0103. Totu\u0219i, biografia pe care ne-o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 Al. Seres \u00een cartea de fa\u021b\u0103, mai precis versantul cel\u0103lalt \u2013 cel luminos, vesel, savuros \u00een conversa\u021bii de salon \u0219i gesturile curtenitoare (mai ales flirturile cu vector erotic explicit) \u2013, este imposibil s\u0103 nu-\u0219i fi dovedit prezen\u021ba \u00een momentele de redactare a textelor, de \u00eendelung\u0103 \u0219lefuire stilistic\u0103, momente denun\u021bate de Cioran ca fiind de-o suferin\u021b\u0103 interioar\u0103 cumplit\u0103. Cioran cel solar este prezent \u00een spiritul s\u0103u, poate clandestin, furi\u0219at ho\u021be\u0219te, c\u00e2t\u0103 vreme nicio carte nu este crispat\u0103, sumbr\u0103 cu adev\u0103rat, ci, dimpotriv\u0103, etaleaz\u0103 un spectacol splendid al g\u00e2ndurilor a\u0219ezate \u00eentr-o form\u0103 seduc\u0103toare, \u00een contrast izbitor cu fondul cel mai adesea sardonic, de-un sarcasm cople\u0219itor. Concepute mereu sub o strea\u0219in\u0103, textele \u00eemprumut\u0103 ceva din misterul inciden\u021bei terestrului cu v\u0103z-duhul<\/em>. Chiar \u0219i c\u00e2nd face apologia suicidului, a r\u0103ului dezl\u0103n\u021buit \u00eentr-o lume damnat\u0103, cu un destin supralicitat \u00een raport cu putirin\u021bele, cititorul nu are niciun disconfort, nu e atins de presupusa stare deprimant\u0103 a autorului, ci, dimpotriv\u0103, degust\u0103 din plin savoarea unui para-text surprinz\u0103tor de tonic. De aici b\u0103nuiala, mereu invocat\u0103 de exege\u021bi, cu privire la un joc ipocrit, la o anume cochet\u0103rie din partea unuia bucuros s\u0103-\u0219i vad\u0103 bete\u0219ugurile at\u00e2t de eficiente. Astfel, omul incomplet este dublat de omul ambiguu, expert \u00een a-\u0219i trata sinele maladiv pe seama admiratorilor lua\u021bi adesea drept n\u0103t\u00e2ngi.<\/p>\n\n\n\n

Ne putem imagina cartea lui Al. Seres asemenea unei ascensiuni de alpinist. Fiecare capitol despre biografia lui Cioran este \u201easigurat\u201d prin \u201epitoanele\u201d b\u0103tute \u00een \u201eperetele\u201d scrierilor acestuia.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Alexandru Seres a dovedit cu asupra de m\u0103sur\u0103 abilit\u0103\u021bi de investigator, de cercet\u0103tor infatigabil, r\u0103scolind biografia lui Cioran, scotocind peste tot, pun\u00e2nd cap la cap informa\u021bii, interpol\u00e2nd unde a fost cazul, angaj\u00e2nd deduc\u021bii logice \u0219i interpret\u0103ri plauzibile, toate \u00eentr-o marj\u0103 rezonabile de plauzibilitate (chestiuni privind momentul abandon\u0103rii limbii rom\u00e2ne, colaborarea lui Cioran la revista Luceaf\u0103rul<\/em> \u2013 Paris 1948\/1949 \u2013, rela\u021bia cu Samuel Beckett sau cea cu Maxim Nemo sunt patru \u00eemprejur\u0103ri, dintre multe altele, \u00een care exegetul se dovede\u0219te a fi temerar p\u00e2n\u0103 la obsesie \u00een tentativa de a recupera adev\u0103rul din realitatea unui traseu biografic at\u00e2t de baroc, de \u00een\u0219el\u0103tor). Cu certitudine, nu a fost u\u0219or, \u021bin\u00e2nd cont de pojghi\u021ba de mitologie sub care s-a camuflat autorului Ispitei de a exista<\/em>, de reflexele \u00een\u0219el\u0103toare ale simulacrelor puse \u00een scen\u0103 de c\u0103tre acesta, cu scopul de a sc\u0103pa de prostia \u0219i stupiditatea lumii, dar poate \u0219i de o oarecare stare de disconfort fa\u021b\u0103 de propriul sine. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd a contat \u00een construc\u021bia acestui camuflaj prodigios tenta\u021bia de a i se pierde urma acelui trecut reprobabil \u00een raport cu noul spirit al vremurilor postbelice, \u00eentr-un Paris ce pl\u0103tea obolul unui gauche<\/em>-ism cu intarsii staliniste, iar mai apoi maoiste (interpretare respins\u0103 de autor aproape \u00eentrutotul). Motiva\u021biile respingerii premiilor literare, dup\u0103 cel oferit, \u00een 1950, sunt v\u0103zute \u00een filosofia de via\u021b\u0103<\/em> a celui care a scris Demiurgul cel r\u0103u<\/em>, la pachet cu obsesia conserv\u0103rii anonimatului, a protej\u0103rii st\u0103rii de marginal. Altfel spus, i se atribuie voca\u021bia unui eremit cu totul particular, fiind absolvit integral de posibilele efecte ale unui trecut tulbure, \u00een \u021bara de ob\u00e2r\u0219ie, \u00eentr-o tinere\u021be contaminat\u0103 de crezuri pe care el \u00eensu\u0219i pe abhor\u0103, \u00een Mon pays<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Insomniile \u0219i abandonarea limbii rom\u00e2ne \u00een favoarea celei franceze, iat\u0103 motoarele sau \u201eexperien\u021bele\u201d, cum le nume\u0219te inspirat autorul c\u0103r\u021bii, \u00een baza c\u0103rora s-a conturat destinul scriitoricesc al rebelului p\u00e2n\u0103 la blasfemie din Lacrimi \u0219i sfin\u021bi<\/em>. Chestiunea insomniilor este bine pus\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 de c\u0103tre Al. Seres: \u201eEste greu, dac\u0103 nu aproape imposibil de descris \u00een ce const\u0103 revela\u021bia pe care i-a produs-o insomnia perpetu\u0103, neputin\u021ba de a dormi; e vorba de o revela\u021bie \u00een urma c\u0103reia fundamentele existen\u021bei se pr\u0103bu\u0219esc \u0219i se dezv\u0103luie caracterul iluzoriu al realului\u201d (p. 50). Numai c\u0103 \u00een privin\u021ba bolilor (bolile, m\u0103rturise\u0219te \u00een Caiete<\/em>, l-au \u201etorturat \u00een mii de chipuri\u201d) puse la b\u0103taie de c\u0103tre Cioran pentru a-\u0219i argumenta o aliniere a g\u00e2ndirii spre extremul scepticism, conotat masiv de mizantropie, trebuie s\u0103 punem iar\u0103\u0219i un bemol. Teribilismul s-a v\u00e2r\u00e2t din nou \u00een \u201eafacere\u201d, poate din dorin\u021ba unui virtuoz al deghizamentelor de a fi asimilat unor modele consacrate de c\u0103tre unul dintre filosofii adula\u021bi, Nietzsche, dup\u0103 un altul acreditat cu for\u021ba legendei, prin suferin\u021b\u0103 maxim\u0103, \u00een cazul lui Blaise Pascal. \u201eDesp\u0103r\u021birea\u201d dramatic\u0103 de filosofie i-a pricinuit aceast\u0103 reduc\u021bie drastic\u0103 a mae\u0219trilor frecventabili.<\/p>\n\n\n\n

Un merit al c\u0103r\u021bii scrise de Al. Seres este acela c\u0103 ne poate ajuta s\u0103 intuim ce-a putut vedea <\/em>Emil Cioran dincolo de \u00eentuneric. Asta poate fi scuza fa\u021b\u0103 de \u201enecuviin\u021ba\u201d de a-l fi \u00eenghesuit \u00eentr-o tez\u0103 de doctorat. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, sunt \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 cred c\u0103 \u201er\u0103\u0219in\u0103reanul nostru\u201d, cum \u00eel nume\u0219te de c\u00e2teva ori printr-un abuz de intimism, \u0219i-a g\u0103sit exegetul prob, interpretul cel mai avizat pentru a-i percepe p\u00e2n\u0103 \u0219i infinitezimalele oscila\u021bii ale nebuloaselor suflete\u0219ti, arpegiile sardonice ale spiritului. Nici pe unul, nici pe cel\u0103lalt nu i-a dat afar\u0103 din cas\u0103 voia-bun\u0103, optimismul \u0219i iubirea de semeni. \u00centr-un poem, Lucian Blaga observa c\u0103 splendoarea nuferilor e dat\u0103 de m\u00e2lul de pe fundul lacurilor. Luminiscen\u021bele \u00eenfiorate ale spiritului pot fi izvodite doar de binecuv\u00e2ntata cazn\u0103 a depresiilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Seres a dovedit cu asupra de m\u0103sur\u0103 abilit\u0103\u021bi de investigator, de cercet\u0103tor infatigabil, r\u0103scolind biografia lui Cioran, scotocind peste tot, pun\u00e2nd cap la cap informa\u021bii, interpol\u00e2nd unde a fost cazul, angaj\u00e2nd deduc\u021bii logice \u0219i interpret\u0103ri plauzibile, toate \u00eentr-o marj\u0103 rezonabile de plauzibilitate.<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":4042,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[137,77,557,76,888],"coauthors":[],"class_list":["post-4041","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cronica-ideilor","tag-emil-cioran","tag-florin-ardelean","tag-nr-11-12-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/Alexandru-Seres-Cioran-omul-incomplet.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4041","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4041"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4041\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4075,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4041\/revisions\/4075"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4042"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4041"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4041"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4041"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=4041"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}