O a doua Gr\u0103din\u0103 a Edenului descoperit\u0103 pe P\u0103m\u00e2nt doar pentru ca aceasta s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 \u00een mundan, copil\u0103ria de-a lungul anilor \u201990 \u00eentr-un or\u0103\u0219el din sudul Moldovei \u0219i o insul\u0103 pustie, unde tot ce poate fi g\u0103sit este propriul sine, toate legate printr-un fir diafan. Rezerva\u021bia<\/em> abordeaz\u0103 teme precum desacralizarea, dec\u0103derea, formele singur\u0103t\u0103\u021bii, reciclarea ideilor \u0219i scindarea eului.<\/p>\n\n\n\n \u201eParadisul biblic supravie\u021buie\u0219te ca o relicv\u0103 \u00eentr-o lume subteran\u0103. Rezultatul? Adam e asaltat de reporteri, Edenul e transformat \u00eentr-un fel de parc. Mai avem resurse pentru a sesiza miracolul? Mai e loc \u00een lumea noastr\u0103 pentru sacru? Cartea lui George Cornil\u0103 provoac\u0103, printr-un amestec bine dozat de fantasy<\/em> \u0219i realism, tot felul de dileme \u0219i \u00eentreb\u0103ri grave. Prozele din acest volum au tot ce le trebuie pentru a prilejui o lectur\u0103 captivant\u0103: suspans, contra-punct, pove\u0219ti de dragoste, un imaginar cuprinz\u0103tor, o deviere subtil\u0103 a intrigilor spre parabol\u0103, dar mai ales un apetit de povestitor contaminant.\u201d (Bogdan Cre\u021bu)<\/p>\n\n\n\n \u201eProza lui George Cornil\u0103 e o infirmare eclatant\u0103 a acelui cli\u0219eu care spune c\u0103 proza rom\u00e2n\u0103 de dup\u0103 2000 e musai autobiografist\u0103 \u0219i minimalist\u0103. Dimpotriv\u0103, \u00een proza lui Cornil\u0103 nu transpare nimic f\u0103\u021bi\u0219 autobiografic; iar mizele lui \u021bin de temele maximaliste ale fic\u021biunii. Povestea de dragoste din prima proz\u0103, de pild\u0103, pune \u00een intertext nimic mai pu\u021bin dec\u00e2t Apocalipsa \u0219i Divina Comedie<\/em>; iar proza care \u00eenchide volumul trimite simultan \u00eenspre Poe \u0219i Tournier. E o enorm\u0103 \u00eencredere \u00een literatur\u0103 \u00een scrisul lui George Cornil\u0103, \u00een frumuse\u021bea ei \u2013 \u0219i \u00een posibilitatea ei de a ne salva. C\u00e2t\u0103 vreme mai exist\u0103 scriitori tineri care cred astfel \u00een literatur\u0103, viitorul ei e asigurat.\u201d (Radu Vancu)<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Nu dup\u0103 mult timp, am dat \u00eentr-un alt lumini\u015f, iar acolo, ghemuit \u00een iarba aspr\u0103, l-am v\u0103zut pe Adam. \u00cen pozi\u0163ia aceea ar\u0103ta ca un fetus mare, de\u015fi el nu cunoscuse niciodat\u0103 p\u00e2ntecele. Singurul lui p\u00e2ntece fusese pe\u015ftera. Era despuiat, doar cu c\u00e2teva frunze acoperindu-i p\u0103r\u0163ile ru\u015finoase. Li se impusese s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u015fa pentru vizitatori, doar iarna \u00eeng\u0103duindu-li-se s\u0103 \u00eembrace ni\u015fte ve\u015fminte primitive din bl\u0103nuri.<\/p>\n\n\n\n Mi-am amintit de un interviu pe care i-l luase cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103 Nic Pascale, cunoscut ca un ziarist aprig, f\u0103r\u0103 pic de compasiune pentru cel intervievat.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u00cel iube\u015fti pe tat\u0103l t\u0103u? l-a \u00eentrebat acesta.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu-\u015fi iubesc to\u0163i copiii p\u0103rin\u0163ii? ar fi r\u0103spuns primul om.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Chiar \u015fi copiii dezmo\u015fteni\u0163i?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Chiar \u015fi ei.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Indiferent de c\u00e2t de cumpli\u0163i le-au fost p\u0103rin\u0163ii?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Indiferent.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u015ei ai zice c\u0103 \u00eel iube\u015fti cu adev\u0103rat? Sau doar ai fost creat pentru a iubi, condi\u0163ionat s\u0103 o faci, caz \u00een care doar simulezi iubirea?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu \u00een\u0163eleg.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Adic\u0103 te prefaci.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu m\u0103 prefac.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Un \u00een\u0163elept, Nietzsche \u00eel cheam\u0103, a spus c\u00e2ndva c\u0103 Dumnezeu a murit.<\/p>\n\n\n\n \u2014 De unde \u015ftie?<\/p>\n\n\n\n \u2014 A presupus.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu cred. A\u015f fi sim\u0163it dac\u0103 ar fi murit.<\/p>\n\n\n\n Apoi Pascale a luat-o la \u00eentreb\u0103ri pe Eva \u015fi nu s-a ferit de la nimic, a c\u0103utat s\u0103 dovedeasc\u0103 prin afirma\u0163ii t\u0103ioase c\u0103 aceasta suferea de Complexul Electrei. \u00cen cele din urm\u0103, str\u0103buna noastr\u0103 s-a ridicat \u015fi a plecat, cu m\u00e2inile \u00eempreunate la piept, \u015fi de atunci a refuzat s\u0103 mai vorbeasc\u0103 altcuiva dec\u00e2t propriului b\u0103rbat, ba uneori nici lui nu binevoia s\u0103-i arunce o vorb\u0103.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2t de mult \u00eemi dorisem c\u00e2ndva, \u00een primii mei ani de jurnalism, s\u0103 \u00eei iau \u015fi eu un interviu. Acum \u00eens\u0103 mi se p\u0103rea un act indecent, s\u0103 sar asupra unui om lipsit de ap\u0103rare, s\u0103-l jupoi \u015fi s\u0103-l \u00eempung cu acul \u00een nerv. A\u015f fi vrut s\u0103-l iau \u00een bra\u0163e, s\u0103-l las s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 pe um\u0103rul meu. Oare pl\u00e2nsese vreodat\u0103?<\/p>\n\n\n\n Nu ne-a b\u0103gat \u00een seam\u0103. A \u00eenceput la un moment dat s\u0103 adune \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 \u00een pumn \u015fi s\u0103 o lase s\u0103 se scurg\u0103 printre degete. Eva a ap\u0103rut din desi\u015furi. Avea p\u0103rul \u00eempletit \u015fi chipul fardat. I-a f\u0103cut semn so\u0163ului ei s\u0103 vin\u0103, apoi \u015fi-a lipit degetele ar\u0103t\u0103toare \u015fi policarii \u00eentr-un rectangul. Trebuiau s\u0103 stea la poze. Le-am dat c\u00e2teva minute avans, apoi am pornit-o \u015fi noi \u00eend\u0103r\u0103t.<\/p>\n\n\n\n De-a lungul \u00eentregii vizite, ne-am ar\u0103tat a fi un grup taciturn, contrast\u00e2nd puternic cu mul\u0163imea g\u0103l\u0103gioas\u0103 care se auzea din falie \u015fi al c\u0103rei singur scop era, intuiam, acela de a pleca de acolo cu un selfie cu primii oameni, pe care s\u0103-l posteze pe platformele de socializare, acelea\u015fi pe care redactorul-\u015fef al Gazetei <\/em>ne spusese c\u0103 trebuia s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 fim activi. Tot el ne spusese c\u0103 ap\u0103ruse un nou cuv\u00e2nt, pe care trebuia s\u0103-l vener\u0103m ca pe o mantra: clickbait<\/em>. Online-ul era viitorul. Totul online, via\u0163a noastr\u0103 online, o a doua via\u0163\u0103 care cre\u015ftea monstruos, nemail\u0103s\u00e2nd loc pentru prima. Luasem cu mine degeaba aparatul de fotografiat. N-am f\u0103cut nicio poz\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am parcurs drumul de \u00eentoarcere m\u00e2hnit, str\u0103b\u0103tut de acea stare de triste\u0163e care te cuprinde cu totul, care-\u0163i p\u0103trunde \u00een \u0163esuturi. Lasciate ogni speranza, voi ch\u2019entrate<\/em>.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Trebuie s\u0103 bem ceva, a zis Francisc.<\/p>\n\n\n\n Cred c\u0103 asta g\u00e2ndeam to\u0163i.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\n\n\n\nRezerva\u021bia<\/strong>
(fragment)<\/h4>\n\n\n\n