{"id":3941,"date":"2022-02-23T11:31:12","date_gmt":"2022-02-23T08:31:12","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3941"},"modified":"2022-02-23T11:59:17","modified_gmt":"2022-02-23T08:59:17","slug":"carte-de-vizita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3941","title":{"rendered":"Carte de vizit\u0103"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Gabriel Liiceanu, Impudoare. Despre \u201eeu\u201d va fi vorba<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

La lansarea volumului Impudoare<\/em>, \u00een cadrul t\u00e2rgului online Libris, i-am m\u0103rturisit autorului c\u0103, dac\u0103 ar fi s\u0103 scriu o cronic\u0103 pornind de la carte, a\u015f numi-o fie Carte de vizit\u0103<\/em>, fie Recapitulare<\/em>. M-am hot\u0103r\u00e2t la primul dintre cele dou\u0103 titluri, pentru c\u0103 volumul prezint\u0103, \u00eentr-o form\u0103 condensat\u0103, mici adev\u0103ruri interioare, medita\u0163ii \u201escrutative\u201d, \u00eentoarse de data aceasta c\u0103tre descoperirea abisului interior; scopul e acela de a-l \u00een\u0163elege mai bine \u015fi, ulterior, de a-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi celor care au disponibilitatea s\u0103-\u015fi confrunte g\u00e2ndul cu al altora. Metafora titlului, inten\u0163ionat ales a\u015fa, e subtil\u0103 \u015fi splendid\u0103: hainele sunt expresia prezen\u0163ei noastre exterioare, a aceleia care poate fi perceput\u0103 de cei din jur, \u00een timp ce chipul adev\u0103rat r\u0103m\u00e2ne de cele mai multe ori o enigm\u0103. Iar Impudoare<\/em> e tocmai aceast\u0103 invita\u0163ie lansat\u0103 de autor cititorului la o \u00eentoarcere a ochiului \u201eindiscret\u201d c\u0103tre interior, pentru a ne cunoa\u015fte intimul, partea ascuns\u0103.<\/p>\n\n\n\n

F\u0103c\u00e2nd o paralel\u0103 cu unul dintre scriitorii favori\u0163i ai autorului, acei mari prieteni eterni \u015fi loiali din bibliotec\u0103, a\u015f spune c\u0103 Impudoare<\/em> reprezint\u0103 pentru scrisul lui Gabriel Liiceanu, \u00een mic, ceea ce sunt Caietele<\/em> lui Cioran pentru \u00eentreaga oper\u0103 a acestuia. Adic\u0103 micul laborator \u00een care se nasc ideile de mai t\u00e2rziu, semin\u0163ele, sc\u00e2nteia primordial\u0103 de la care pornesc marile interoga\u0163ii  ulterioare. Toate temele (cuvintele, prietenia, iubirea, eticele, crepusculul, moartea) alese de Gabriel Liiceanu pentru osatura c\u0103r\u0163ii sunt decupate din celelalte volume ale autorului, \u00eens\u0103 ele cap\u0103t\u0103 aici o consisten\u0163\u0103 aparte. De data aceasta, ele sunt legate \u00eentre ele nu prin faptul c\u0103 le-a g\u00e2ndit aceea\u015fi minte, ci pentru c\u0103 substan\u0163a lor e comun\u0103. \u015ei, din aceast\u0103 cauz\u0103, capitolelor eu le-a\u015f spune mai degrab\u0103 nu categorii, ci teritorii<\/em>, pentru c\u0103 ele laolalt\u0103 formeaz\u0103 o hart\u0103 a conforma\u0163iei noastre spirituale.<\/p>\n\n\n\n

Unele confesiuni sparg bariera seriozit\u0103\u0163ii \u015fi devin mici mostre de umor salvator. Pentru a-\u015fi sublinia \u015fi mai ap\u0103sat delimitarea fa\u0163\u0103 de constr\u00e2ngerile inerente neajunsului de a fi om, autorul afirm\u0103: \u201eDe la bun \u00eenceput n-am fost ata\u015fat de specia uman\u0103. La patru ani, le-am spus alor mei c\u0103, atunci c\u00e2nd o s\u0103 fiu mare, vreau s\u0103 m\u0103 fac cal.\u201d Pe de alt\u0103 parte, tocmai \u00een inocen\u0163a unor astfel de dezv\u0103luiri const\u0103 marea for\u0163\u0103 a scrisului confesiv: el nu urm\u0103re\u015fte nici s\u0103 escamoteze o realitate h\u00e2d\u0103, nici s\u0103 picteze \u00een culori vesele un peisaj sumbru. Sensul terapeutic al confesiunii, pe care tot Cioran l-a teoretizat, este urmarea faptului c\u0103 tot ceea ce e exprimat devine atenuat ca intensitate, transform\u00e2ndu-se din factor angoasant \u015fi sufocant \u00een suportabil. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een via\u0163a de zi cu zi, suntem deseori obliga\u0163i \u2013 datorit\u0103 regulilor elementare de polite\u0163e \u015fi convie\u0163uire \u2013 s\u0103 ne \u201e\u00een\u015fel\u0103m\u201d sinele, s\u0103-l tr\u0103d\u0103m \u00een favoarea concordiei: \u201eTot comportamentul meu este deviat de cultul sentimentelor frumoase<\/em>, de moral\u0103, de educa\u0163ie, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd natura izbucne\u015fte \u00een mine cu acea fervoare care face s\u0103 cad\u0103 toate cenzurile, m\u0103 simt mizerabil, m\u0103 simt ultimul om, \u015fi nicidecum un animal eliberat \u015fi liber.\u201d Alteori, via\u0163a se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul ideii de compensare \u00een exterior a felului \u00een care ne chinuie demonul din\u0103untrul nostru: \u201eDup\u0103 fiecare criz\u0103 de m\u00e2nie, sunt tentat s\u0103 fiu nespus de bun, ca s\u0103 \u015fterg impresia proast\u0103 pe care, zbier\u00e2nd, mi-am f\u0103cut-o despre mine. O vreme vorbesc cu ceilal\u0163i cald, nu prea tare, vocea mi se catifeleaz\u0103, doar-doar voi reu\u015fi s\u0103-l uit pe monstrul care, pe nea\u015fteptate, a r\u0103s\u0103rit mai adineauri din mine.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Cea mai consistent\u0103 parte a volumului este cea despre cuvinte. Gabriel Liiceanu este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai expresivi autori rom\u00e2ni ai ultimelor decenii. Frazele lui au un ritm perfect, au t\u0103ietura exact\u0103 \u015fi par decupaje fidele \u00een sensul cel mai intim al cuv\u00e2ntului. Rareori mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d o mai mare preocupare pentru ocrotirea acestui instrument minunat care e limba. Autorul are un fel de evlavie pentru logos<\/em>, un respect absolut pentru for\u0163a expresiei. Din aceast\u0103 cauz\u0103, el repudiaz\u0103 filozofia care face din cuv\u00e2nt o arm\u0103 la adresa inteligibilului: \u00eei nume\u015fte deseori pe Hegel, Derrida \u015fi al\u0163ii, care, \u00een opinia sa, au adus grave deservicii ideii de filozofie prietenoas\u0103, care nu trebuie s\u0103 intimideze cititorul, ci s\u0103 \u015fi-l apropie. G. Liiceanu pledeaz\u0103 \u015fi aici pentru un parteneriat \u00eentre scriitor \u015fi cititor, rolul primului fiind acela de a-l exprima c\u00e2t mai bine pe al doilea \u015fi d\u00e2ndu-i prin asta siguran\u0163a c\u0103 \u00eei une\u015fte acelea\u015fi tr\u0103iri. Rostul oric\u0103rui scriitor este, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u0103 dea glas g\u00e2ndurilor celorlal\u0163i, care nu au fost \u00eenzestra\u0163i de natur\u0103 cu darul expresiei. Literatura confesiv\u0103 (sau proza scrutativ\u0103, cum o nume\u015fte \u00eensu\u015fi G. Liiceanu) este punerea la dispozi\u0163ia cititorului a demersului automeditativ al scriitorului pentru ca receptorul, confrunt\u00e2ndu-\u015fi eul cu cel dezv\u0103luit prin lectur\u0103, s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 pe sine. Atunci c\u00e2nd cuv\u00e2ntul nu \u00ee\u015fi atinge \u0163inta, el na\u015fte disperarea de a se fi irosit, de a-\u015fi fi pierdut menirea: \u201ePentru cine Dumnezeu scriem, atunci? Care este rostul pe lume al celor care mizeaz\u0103 totul pe cuv\u00e2nt, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 salveze cuvintele \u015fi apoi s\u0103 salveze<\/em> lumea cu ajutorul lor? Cum se poate acumula at\u00e2ta splendoare \u00een zadar<\/em> \u015fi cum ceea ce, se zice, a creat lumea \u2013 Cuv\u00e2ntul \u2013 poate sf\u00e2r\u015fi \u00een suprema nevoin\u0163\u0103?\u201d Pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 \u015fi situa\u0163iile \u00een care, chiar bine calibrate, vorbele nu pot s\u0103 treac\u0103 o barier\u0103 a autocenzurii. Atunci c\u00e2nd, fie \u015fi \u015foptite fiind, nu avem convingerea c\u0103 ele pot avea un efect dincolo de noi, ne sim\u0163im impostori \u015fi ridicoli, fixa\u0163i \u00eentr-o gesticula\u0163ie c\u0103reia nu-i putem ghici consecin\u0163ele. Ruga, ca act de intimitate ultim\u0103, este privit\u0103 de autor din perspectiva umil\u0103 a celui care nu e convins c\u0103 ea are vreun rol esen\u0163ial, dar \u015fi din observarea posturii trufa\u015f-stupide al celor care par c\u0103 au pus monopol pe rela\u0163ia cu Dumnezeu: \u201eDe ce \u015fi \u00een cele mai grele momente \u00eemi e ru\u015fine s\u0103 m\u0103 rog? Pesemne c\u0103 sunt bolnav de teama de ridicol: dac\u0103 la cap\u0103tul cel\u0103lalt nu e nimeni? Dac\u0103 rug\u0103ciunea mea nu are sol fenomenal<\/em>? Cum s\u0103 fac s\u0103 ajung, o clip\u0103 m\u0103car, \u00een culisele existen\u0163ei mele? De unde atunci aerul acesta edificat<\/em> al celor care, ca \u015fi mine, deambuleaz\u0103, bezmetici, pe scena vie\u0163ii, pe care nu \u015ftiu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc s\u0103 \u0163in\u0103 discursuri competente despre un dincolo<\/em> cu care par a se bate pe burt\u0103? Ce impostur\u0103 s\u0103-\u0163i dai doctoratul \u00een cele nev\u0103zute<\/em>!\u201d<\/p>\n\n\n\n

Impudoare<\/em> este, probabil, cea mai important\u0103 apari\u0163ie editorial\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului de an. \u00centr-o lume \u00een care prostia \u015fi superficialitatea au devenit motor vital, aceast\u0103 a\u015fezare a g\u00e2ndului \u00een matca lui \u015fi exerci\u0163iile de rafinament stilistic oferite de autor pentru a-l descrie cu cea mai mare precizie pot p\u0103rea nelalocul lor. Ne-am putea \u00eentreba dac\u0103, odat\u0103 instaurat\u0103 dictatura prostului-gust, a kitsch<\/em>-ului \u0163ip\u0103tor, mai are vreun sens plonjarea \u00een sinele cel mai ad\u00e2nc, pentru a ne descoperi restul de umanitate. Dac\u0103, \u00eenconjura\u0163i de dovezi ale debilit\u0103\u0163ii \u015fi imbecilit\u0103\u0163ii fudule, mai e util s\u0103 cump\u0103nim lucrurile \u015fi s\u0103 ne d\u0103m r\u0103spunsuri l\u0103muritoare. Mai are vreun rost, cum spune autorul, s\u0103 ne recre\u0103m zilnic sistemul de iluzii<\/em>?<\/p>\n\n\n\n

R\u0103spunsul, cred, e foarte simplu: mai mult ca oric\u00e2nd.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eImpudoare\u201d este, probabil, cea mai important\u0103 apari\u0163ie editorial\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului de an. \u00centr-o lume \u00een care prostia \u015fi superficialitatea au devenit motor vital, aceast\u0103 a\u015fezare a g\u00e2ndului \u00een matca lui \u015fi exerci\u0163iile de rafinament stilistic oferite de autor pentru a-l descrie cu cea mai mare precizie pot p\u0103rea nelalocul lor. Ne-am putea \u00eentreba dac\u0103, odat\u0103 instaurat\u0103 dictatura prostului-gust, a kitsch<\/i>-ului \u0163ip\u0103tor, mai are vreun sens plonjarea \u00een sinele cel mai ad\u00e2nc, pentru a ne descoperi restul de umanitate.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":3947,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,99,886,81,887,888],"coauthors":[],"class_list":["post-3941","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-gabriel-liiceanu","tag-humanitas","tag-impudoare","tag-nr-11-12-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/Impudoare-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3941","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3941"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3941\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3944,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3941\/revisions\/3944"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3947"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3941"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3941"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3941"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3941"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}