\u201eScriitor matur, cu experien\u021b\u0103 deja consacrat\u0103 \u00een genuri multiple \u2013 poezie, roman sau eseistic\u0103 literar\u0103 \u2013, Horia Corche\u0219 revine cu un volum \u00een care fic\u021biunea autobiografic\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u0219te fertil cu moduri narative contemporane. Volumul e emo\u021bionant prin montajul memoriei afective \u0219i problematizant prin lipsa de \u00eencr\u00e2ncenare anticomunist\u0103 (incursiunea \u00een anii \u201980-\u201990 con\u021bine o privire echilibrat\u0103 ideologic asupra epocii, nu o denun\u021b\u0103, nici nu o idilizeaz\u0103). Cartea este extrem de actual\u0103 \u0219i prin surprinderea deopotriv\u0103 empatic\u0103 \u0219i critic\u0103 a masculinit\u0103\u021bii angoasate. Memoria cald\u0103 a familiei, trecutul recent ca totalitate social\u0103 difuz\u0103, iubiri dezam\u0103gitoare, fapte \u0219i fantasme erotice. Sunt sigur c\u0103, prin toate acestea, vocea narativ\u0103 a lui Horia Corche\u0219 \u00ee\u0219i va g\u0103si rolul \u0219i locul \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane.\u201d (Claudiu Turcu\u0219)<\/p>\n\n\n\n
\u201eNostalgia, sentimentalismul \u0219i candoarea tuteleaz\u0103 volumul lui Horia Corche\u0219. Dar nici func\u021bionalitatea narativ\u0103 nu este previzibil\u0103, nici imaginarul nu este deloc tipic. \u00cen prima parte, rememorarea copil\u0103riei din anii \u201980 se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de seria infla\u021bionist\u0103 de autofic\u021biuni \u00abroz\u00bb\/\u00abnegre\u00bb consacrate vie\u021bii \u00een comunism pentru a facilita reflectarea unor medii sociale \u2013 ale a\u0219a-numitului \u00abproletariat \u00eemburghezit\u00bb \u2013 pe c\u00e2t de definitorii pentru epoc\u0103, pe at\u00e2t de pu\u021bin explorate. Intrigile erotice din a doua sec\u021biune, plasate \u00een perioada posttranzi\u021biei, evit\u0103 clasicele scenarii ale dezabuz\u0103rii zgomotos-autenticiste \u0219i dau seama de o anesteziere sentimental\u0103 epidemic\u0103, \u00eentins\u0103 din s\u0103li profesorale \u00een birouri corporatiste, din capital\u0103 \u00een provincie, din urbanul care-\u0219i tr\u0103ie\u0219te vanitos occidentalizarea p\u00e2n\u0103 \u00een zona precariatului rural sau de periferie.\u201d (Cosmin Borza)<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
Bunicul avea cap mare, avea bra\u0163e mari, avea palme mari, avea picioare mari. La el totul era mare \u00een casa noastr\u0103, \u00een care totul era mic. Dar \u015fi \u00eenainte le avea tot mari, \u00eenainte de a se muta \u00een casa noastr\u0103, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu era nimic, c\u00e2nd lumea \u00eenc\u0103 nu se n\u0103scuse pentru mine, fiindc\u0103 nici eu nu m\u0103 n\u0103scusem \u00eenc\u0103 pentru ea. Pe vremea aceea bunicul era tot mare \u015fi nu-l \u015ftiu nici m\u0103car din vreo fotografie mic. Istoria lui \u00eencepe vag, prin tinere\u0163ea lui, c\u00e2nd era holtei \u00een Maramure\u015f, \u00een satul Remetea, unde s-a n\u0103scut. Eu cred c\u0103 el n-a avut copil\u0103rie, c\u0103ci nimeni nu mi-a povestit-o sau cel pu\u0163in nu-mi aduc aminte \u015fi dac\u0103 nu mi-o amintesc \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-a fost. Eu asta cred, o credeam \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd eram copil \u015fi m\u0103 duceam la medita\u0163ii, la orele de matematic\u0103 din cartierul Grigorescu, unde st\u0103teau doar oamenii boga\u0163i, medicii \u015fi universitarii \u015fi scriitorii, a\u015fa credeam eu, fiindc\u0103 scriitorii sunt ni\u015fte oameni importan\u0163i, de vreme ce apar \u00een manualele \u015fcolare, \u015fi pot s\u0103 dea na\u015ftere lumilor care nu exist\u0103, pentru c\u0103, de fapt, nu exist\u0103 nimic, dec\u00e2t povestea asta a mea, copilul care trece pe strada Vlahu\u0163\u0103, imagin\u00e2ndu-\u015fi c\u0103 e un actor \u00eentr-un film pe care undeva, \u00eentr-o alt\u0103 galaxie, ni\u015fte uria\u015fi cu vie\u0163i infinit de lungi \u00eel urm\u0103resc cu aten\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u015ftiu dec\u00e2t din c\u0103r\u0163i cum veneau atunci oamenii de la \u0163ar\u0103 la ora\u015f. Ce era ora\u015ful atunci pentru oameni ca bunicul, ca bunica? Cum ajungea o femeie dintr-un sat din jude\u0163ul Cluj s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 un b\u0103rbat dintr-un sat din Maramure\u015f? Bunicul \u015fi bunica tr\u0103iser\u0103 \u00een Remetea, unde avuseser\u0103 \u015fi slujitoare, sau poate doar bunicul, c\u00e2nd fusese el mic, avusese slujitoare, angajat\u0103 de str\u0103bunicii mei, despre care nu \u015ftiu nimic, o slujitoare din satul Coa\u015f, \u00een care am fost c\u00e2ndva, str\u0103b\u0103t\u00e2nd uli\u0163e de lut, \u015fi am intrat \u00eentr-o cas\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, tot din lut, \u00een care locuia femeia asta. Sau poate n-am fost niciodat\u0103 acolo, ci doar mi-a jucat memoria o fest\u0103, pentru a acoperi un gol, a\u015fa cum uneori, trec\u00e2nd timpul, pentru a ne justifica r\u0103m\u00e2nerea \u00eentr-un sentiment, proiect\u0103m asupra istoriei lui tot felul de semnifica\u0163ii care nu fac corp comun cu evenimentele din care e alc\u0103tuit\u0103 aceast\u0103 istorie.<\/p>\n\n\n\n
Bunicul pe cal roib, trec\u00e2nd pe uli\u0163ele satului, \u00eembr\u0103cat \u00een uniform\u0103 de militar, bunica \u00een centrul unei gospod\u0103rii prospere, op\u0103rind o g\u0103in\u0103 cu piele galben\u0103, proasp\u0103t jumulit\u0103, bunicul \u00een lupt\u0103, pe front, conduc\u00e2nd un mic grup de solda\u0163i, bunica \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare, \u00eendrum\u00e2ndu-i pe copii s\u0103 scrie pe litere cuv\u00e2ntul d-o-p <\/em>\u015fi apoi amuz\u00e2ndu-se c\u0103 ace\u015ftia citesc, dintr-o suflare, stupu\u015f<\/em>. Toate acestea au existat sau doar se amestec\u0103 fabulos \u00een mintea mea, fragmente reale \u015fi fragmente imaginare, plutind \u00een nedeterminare? A existat \u00eens\u0103 cu siguran\u0163\u0103, pentru c\u0103 asta \u0163in minte ca \u015fi cum ar fi fost ieri, bunicul acela mare, cu p\u0103rul alb piept\u0103nat pe spate, cu pielea uscat\u0103 \u015fi \u00eencre\u0163it\u0103, sub care mu\u015fchii se atrofiaser\u0103, l\u0103s\u00e2nd la vedere oasele grele, dense, mari \u015fi ele, ca de cal, bunicul care redimensiona prin prezen\u0163a lui totul, ca un uria\u015f \u00een \u0163ara liliputanilor, pe care l-am \u00eenvins aparent c\u00e2nd era legat cu sforile bolii de pat \u015fi doar noi, furnicile din jurul lui, puteam s\u0103-i d\u0103m din generozitate \u015fi iubire libertatea de a merge la baie, de a se sp\u0103la, de a se \u00eembr\u0103ca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"