{"id":3775,"date":"2022-02-03T18:44:02","date_gmt":"2022-02-03T15:44:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3775"},"modified":"2022-02-22T09:55:43","modified_gmt":"2022-02-22T06:55:43","slug":"cazul-rochberg","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3775","title":{"rendered":"Cazul Rochberg"},"content":{"rendered":"\n
\n
\n

\u201eNu exist\u0103 provincialism mai mare dec\u00e2t acea form\u0103 special\u0103 de sofisticare \u0219i arogan\u021b\u0103 care neag\u0103 trecutul.\u201d (George Rochberg)<\/em><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

Parcurg\u00e2nd, cu prilejul prelungirii Anului Beethoven (250 de ani de la na\u0219terea marelui compozitor), o mic\u0103 parte din imensa bibliografie dedicat\u0103 acestuia, am remarcat colateral men\u021bionarea unei vagi apropieri \u00eentre una dintre capodoperele sale (Cvartetul nr. 14 \u00een do diez minor op. 131) \u0219i Cvartetul nr. 3 de George Rochberg (1918 \u2013 2005). Acest compozitor evreu american fusese mult timp adept al serialismului (extrema standardizare a atonalismului), a\u0219a c\u0103 influen\u021barea lui de c\u0103tre o mare compozi\u021bie tonal\u0103 apare acum ca plin\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte.<\/p>\n\n\n\n

Rochberg a abandonat serialismul dup\u0103 tragica moarte a fiului s\u0103u adolescent \u00een 1964, cauzat\u0103 de o boal\u0103 cumplit\u0103, afirm\u00e2nd c\u0103 aceast\u0103 tehnic\u0103 de compozi\u021bie (inaccesibila \u201emuzic\u0103 a viitorului\u201d – sic<\/em>, ce domina peisajul postbelic oficial de\u0219i publicul nu o agrea) se dovedea inadecvat\u0103 \u00een exprimarea suferin\u021bei sale de atunci \u0219i c\u0103 o g\u0103sea lipsit\u0103 de vreo inten\u021bie expresiv\u0103. Nu putem insista suficient asupra semnifica\u021biei deosebite a acestei afirma\u021bii. Rochberg fusese deja frustrat de pr\u0103pastia dintre muzica cult\u0103 oficial\u0103 \u0219i publicul concertelor, dar \u00een acel moment de luciditate cauzat de tragica lui trezire la realitate, ultra-premiatul compozitor \u0219i profesor la conservator se reg\u0103sea brusc fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu adev\u0103rul omenesc \u0219i recuno\u0219tea \u00een treac\u0103t \u0219i implicit imensa r\u0103t\u0103cire a muzicii culte occidentale de dup\u0103 Schoenberg.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen mod doar aparent paradoxal, ceea ce la audiere pare haos \u0219i angoas\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 (de\u0219i \u00een partitur\u0103 \u0219i la analiz\u0103 serialismul se pretinde o muzic\u0103 hiper-construit\u0103) nu poate exprima nici un sentiment omenesc, nici chiar suferin\u021ba, fiindc\u0103 nu rezoneaz\u0103 cu nimic din lumea real\u0103 \u0219i din psihicul unui om normal, ci e doar produsul artificios al min\u021bii izolate \u0219i \u00een fond sterile a unor compozitori doritori de aten\u021bie \u0219i de recunoa\u0219tere din partea establishment<\/em>-ului muzical contemporan.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen plus, afirma\u021bia lui Rochberg permite o compara\u021bie cu faimoasa proclamare de c\u0103tre Stravinsky a imposibilit\u0103\u021bii inerente a muzicii de a exprima ceva. Cunosc\u00e2nd evolu\u021bia stilistic\u0103 a \u201ecameleonului\u201d Stravinsky \u0219i adoptarea de c\u0103tre el a serialismului \u00een ultima lui perioad\u0103 creatoare, acest nihilism estetic apare explicabil psihologic \u00een cazul lui, dar nu \u0219i justificat estetic \u0219i omene\u0219te. \u00cens\u0103\u0219i persisten\u021ba \u0219i apoi proliferarea \u00een sec. XX a diferitelor genuri de muzic\u0103 tonal\u0103, inclusiv cele de divertisment, e un argument referitor la necesitatea sufleteasc\u0103 a unei muzici a c\u0103rei coeren\u021b\u0103 se bazeaz\u0103 pe legit\u0103\u021bi tonale.<\/p>\n\n\n\n

Concret, piesa lui Rochberg declan\u0219atoare a dispre\u021bului din partea criticilor main stream<\/em> care p\u00e2n\u0103 atunci \u00eel l\u0103udau \u0219i \u00eel premiau a fost partea central\u0103 a Cvartetului nr. 3 (1972), un set de varia\u021biuni despre care s-a spus c\u0103 sunt \u201e\u00een stilul t\u00e2rziu al lui Beethoven\u201d. Afirma\u021bia e exagerat\u0103, fiindc\u0103 piesa lui Rochberg nu e o pasti\u0219\u0103, ci preveste\u0219te mai degrab\u0103 stilul minimali\u0219tilor americani. Doar o anumit\u0103 atmosfer\u0103 armonic\u0103 (tonal\u0103, bine\u00een\u021beles) aminte\u0219te vag, pe ici-pe colo \u0219i pentru cine cunoa\u0219te foarte bine originalul, marele set de varia\u021biuni din Cvartetul op. 131 de Beethoven, care e tot centrul emo\u021bional \u0219i formal al lucr\u0103rii, ca \u0219i \u00een cazul cvartetului de Rochberg. Dar asem\u0103narea se datoreaz\u0103 de fapt, \u00een mod mai general, \u201epaletei armonice sau\/\u0219i polifonice a tradi\u021biilor clasic\u0103 \u0219i romantic\u0103\u201d, dup\u0103 cum spunea chiar compozitorul. \u00cen 1975, el a orchestrat aceast\u0103 pies\u0103 \u0219i i-a dat titlul \u201eVaria\u021biuni transcendentale\u201d pentru a sugera aspira\u021bia c\u0103tre atemporalitate.<\/p>\n\n\n\n

Dar \u0219i cea mai vag\u0103 asem\u0103nare cu muzici coerente tonal, precum \u0219i alte pasaje din acela\u0219i cvartet, ce amintesc oarecum de Mahler, i-au f\u0103cut pe fanaticii avangardei s\u0103-l eticheteze pe Rochberg mai ales de prin anii 1970 \u00eencoace drept neoromantic sau chiar \u201epostmodernist neoconservator\u201d (sic<\/em>). El a recurs \u0219i la tehnica colajului, des folosit\u0103 \u00eentr-o vreme, cit\u00e2nd muzici ale trecutului ca \u0219i al\u021bi postmoderni\u0219ti ce se raportau la ele ca la un Paradis pierdut. Cvartetul nr. 6 include chiar un set de varia\u021biuni pe tema faimosului Canon \u00een Re major de Pachelbel (care de fapt nu e un canon strict, ci varia\u021biuni pe un bas ostinat). Compar\u00e2nd atonalismul cu arta abstract\u0103 \u0219i tonalismul cu arta concret\u0103 (figurativ\u0103?), Rochberg n-a abandonat totu\u0219i complet atonalismul, acesta coexist\u00e2nd cu piese tonale \u00een lucr\u0103rile sale ulterioare, c\u0103ci el spunea c\u0103 \u201etensiunea dintre concrete\u021be \u0219i abstract\u201d e o chestiune fundamental\u0103 pentru el.<\/p>\n\n\n\n

Colegii lui Rochberg au sf\u00e2\u0219iat imediat estetica oarecum mai tradi\u021bionalist\u0103 (fie \u0219i numai par\u021bial) a Cvartetului nr. 3, \u00een orice caz opus\u0103 serialismului strict al lui Milton Babbitt \u0219i aleatorismului lui John Cage, care dominau atunci muzica cult\u0103 oficial\u0103 american\u0103 (\u0219i interna\u021bional\u0103). De ex., Andrew Porter, critic la The New Yorker<\/em>, a scris c\u0103 lucrarea e \u201eaproape irelevant\u0103\u201d (ignorarea e mai rea dec\u00e2t criticarea, dup\u0103 cum \u0219tie orice compozitor contemporan nealiniat). Concluzia lui Rochberg dup\u0103 aceste atacuri fanatice r\u0103m\u00e2ne general valabil\u0103: \u201eDac\u0103 vrei s\u0103 fii compozitor, trebuie s\u0103 ai stomac de fier, foc \u00een burt\u0103 \u0219i foc \u00een creier.\u201d Asta spune multe despre atmosfera din bran\u0219\u0103, dominat\u0103 de exclusivism, egoism \u0219i rela\u021bii personale. Ce poate spera un compozitor mai pu\u021bin promovat \u0219i care compune ceva omenesc, dac\u0103 unul ca Rochberg fusese brusc desfiin\u021bat de \u201eelit\u0103\u201d pentru presupusa lui \u201etr\u0103dare\u201d fa\u021b\u0103 de obiectivele estetice oficiale?<\/p>\n\n\n\n

Unii muzicieni mai adaptabili au luat \u00eens\u0103 exemplul lipsei de rigoare serialist\u0103 a lui Rochberg drept impuls c\u0103tre libertate creatoare. De ex., James Freeman, profesor la Colegiul Swarthmore, spunea: \u201eDac\u0103 George Rochberg poate s\u0103 fac\u0103 a\u0219a ceva, \u0219i eu pot s\u0103 fac orice \u0219i s\u0103 fie acceptat. Nu trebuie s\u0103 scriu muzic\u0103 serial\u0103; a\u0219 putea, dac\u0103 a\u0219 vrea. Pot s\u0103 scriu ceva care s\u0103 sune ca Brahms. Pot s\u0103 fac ce vreau. Sunt liber. Cred c\u0103 asta a fost o senza\u021bie extraordinar\u0103 pentru tinerii compozitori de la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1960, dintre care mul\u021bi se sim\u021beau constr\u00e2n\u0219i s\u0103 scrie muzic\u0103 serial\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Mai apoi, la sf\u00e2r\u0219itul secolului XX, c\u00e2nd muzica cult\u0103 oficial\u0103 s-a mai relaxat \u00een privin\u021ba tonalit\u0103\u021bii, ajung\u00e2nd chiar la polistilism, unii compozitori mai noi, ca John Corigliano, l-au sus\u021binut \u0219i l-au men\u021bionat pe Rochberg ca pe o influen\u021b\u0103. Lucr\u0103rile mai tonale ale lui Rochberg au fost promovate intens de unii interpre\u021bi, ca violonistul Isaac Stern \u0219i cvartetul Concord, \u00een ciuda radicalilor din lumea academic\u0103, dar bine\u00een\u021beles c\u0103 nu poate fi vorba \u00eenc\u0103 de un real succes de public, ca \u00een cazurile recente ale lui Eric Whitacre sau Morten Lauridsen (astfel de exemple necesit\u0103 \u00eens\u0103 o abordare separat\u0103).<\/p>\n\n\n\n

Sigur c\u0103 popularitatea nu e un argument estetic, dar nici m\u0103car segmentul mai rafinat \u0219i educat al publicului nu a asimilat \u00eenc\u0103, de peste o sut\u0103 de ani, majoritatea compozi\u021biilor moderniste. Sensibilitatea \u201emelomanului\u201d normal se opre\u0219te la impresionism (\u0219i continu\u0103 eventual cu jazz-ul, rock-ul, pop-ul \u0219i alte muzici de divertisment tonale). De\u0219i muzica lui Rochberg are totu\u0219i un oarece con\u021binut emo\u021bional, ea nu revine relaxant la melodia \u0219i armonia romantismului (cum noteaz\u0103 cu satisfac\u021bie radicalii avangardei), fiindc\u0103 estetica lui Rochberg r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 modernist\u0103 prin caracterul deseori sumbru \u0219i furtunos al muzicii lui \u0219i prin rapidele ei alternan\u021be de stare sufleteasc\u0103 \u0219i de stil. Asta \u00ee\u0219i dore\u0219te publicul, conform \u201emantrei\u201d proste\u0219ti ce ni se tot recit\u0103 de c\u0103tre propagandi\u0219ti? Exemplele lui Whitacre \u0219i Lauridsen o contrazic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sigur c\u0103 popularitatea nu e un argument estetic, dar nici m\u0103car segmentul mai rafinat \u0219i educat al publicului nu a asimilat \u00eenc\u0103, de peste o sut\u0103 de ani, majoritatea compozi\u021biilor moderniste.<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":3776,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,852,152,812],"coauthors":[],"class_list":["post-3775","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-george-rochberg","tag-muzica","tag-nr-10-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/George-Rochberg-.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3775","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3775"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3775\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3862,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3775\/revisions\/3862"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3776"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3775"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3775"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3775"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3775"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}