Cu (sau f\u0103r\u0103) masc\u0103 obligatorie \u00een aer liber la 38o<\/sup> C, cu (sau f\u0103r\u0103) distan\u021bare social\u0103, poe\u021bi din \u0219aisprezece \u021b\u0103ri (Fran\u021ba, Spania, Egipt, Croa\u021bia, Algeria, Grecia, Israel, Italia, Liban, Maroc, Palestina, Rom\u00e2nia, Siria, Turcia, Columbia), al\u0103turi de numero\u0219i spectatori \u00eemp\u0103timi\u021bi de poezie, de muzic\u0103, de via\u021b\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, au mers pe un drum al p\u0103cii, al prieteniei, al bucuriei, dar \u0219i al amintirii celor trecu\u021bi dincolo, \u00een regatul umbrelor: Salah St\u00e9ti\u00e9, Pierre Oster, Kolja Mi\u0107evi\u0107, Fr\u00e9d\u00e9ric Jacques Temple, etc. Poe\u021bi, traduc\u0103tori, cititori, editori de c\u0103r\u021bi \u0219i de reviste de poezie, actori, muzicieni sau simpli iubitori de frumos au tr\u0103it experien\u021ba unei translat\u0103ri \u00een dimensiuni \u00een\u0103l\u021b\u0103toare, fabuloase. Timp de opt zile, or\u0103\u0219elul mediteraneean S\u00e8te s-a metamorfozat \u00een insul\u0103 vr\u0103jit\u0103 unde, iconoclast\u0103, setea de via\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103 plenar a f\u0103cut s\u0103 dispar\u0103 \u00eengr\u0103diri, artificialit\u0103\u021bi, stavile de tot felul.<\/p>\n\n\n\n Sunt c\u00e2\u021biva arti\u0219ti \u2013 de o surprinz\u0103toare for\u021b\u0103 a expresiei \u0219i \u00een acela\u0219i timp de o mare sensibilitate, delicate\u021be \u2013 cu care am simpatizat anul acesta: poe\u021bii Antoine Simon, Michel Cassir \u0219i muziciana Claudia Christiansen. M\u0103 voi str\u0103dui s\u0103-i prezint \u00eentr-o lumin\u0103 a Spiritului, a fraternit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Pentru \u00eenceput, c\u00e2teva cuvinte despre poetul \u0219i traduc\u0103torul de poezie Jean Poncet<\/strong>, care i-a transpus \u00een francez\u0103 pe Lucian Blaga, Cezar Iv\u0103nescu, Ioan \u021aepe\u00adlea, Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Gheorghe Zamfir, Vasile D\u00e2ncu, George Vasile D\u00e2ncu \u015fi Horia B\u0103descu. N\u0103scut la Marsilia \u00een 1949, Jean Poncet a fost diplomat \u0219i profesor universitar de lingvistic\u0103. Din 2016, face parte din echipa de poe\u021bi animatori ai festivalului de la S\u00e8te. Trece \u00een limba sa poemele poe\u021bilor rom\u00e2ni cu care simte c\u0103 are afinit\u0103\u021bi \u0219i \u00eei prezint\u0103 publicului. Este autorul a nou\u0103 volume de versuri. Proasp\u0103t ie\u0219it\u0103 de la tipar, La vie profonde<\/em>, cea de-a noua sa carte, a fost adus\u0103 la festival de editorul \u0219i prietenul s\u0103u Jacques Andr\u00e9 (\u0219i el admirator al culturii rom\u00e2ne!) Dintre c\u0103r\u021bile traduse de Jean Poncet \u0219i publicate de Jacques Andr\u00e9, \u00een colec\u021bia Po\u00e9sie roumaine contemporaine<\/em>, amintim Pietrele nordului<\/em> \/ Les Pierres du nord<\/em>\u00a0de George Vulturescu, Darul lacrimilor<\/em> \/ Le Don des larmes<\/em> de Cassian\u00a0Maria Spiridon \u0219i primele patru volume din opera poetic\u0103 a lui Lucian Blaga (\u00een toamna aceasta urm\u00e2nd s\u0103\u00a0 ias\u0103 al cincilea volum La cump\u0103na apelor\/Au partage des eaux<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Altruist, generos, solidar, Jean Poncet consider\u0103 c\u0103 traducerea este un act de crea\u021bie. \u0218i, ca un p\u0103rinte impar\u021bial, nu face deosebire \u00eentre c\u0103r\u021bile sale \u0219i c\u0103r\u021bile transpuse de el \u00een universul limbii franceze. \u00cen fiecare din ele a pus c\u00e2te ceva din sufletul, din fiin\u021ba lui. \u00cei plac poe\u021bii cu r\u0103d\u0103cini, poe\u021bii al c\u0103ror vers \u00ee\u0219i trage seva din \u201eve\u0219nicia\u201c satului. Ca traduc\u0103tor, Jean Poncet este fascinat de imaginarul \u0219i spiritualitatea spa\u021biului autohton (rom\u00e2nesc sau englez, deoarece a tradus \u0219i poe\u021bi contemporani englezi), dar ca poet inspira\u021bia \u00eei vine dintr-o viziune metafizic\u0103, transcendent\u0103, asupra lumii noastre. Nu este un poet religios, ci mai degrab\u0103 un poet spiritual. Consider\u0103 c\u0103 via\u021ba este etern\u0103, c\u0103 ea este un flux continuu ce nu poate fi epuizat\u0103, consumat\u0103 ca pe un stoc, ca pe o rezerv\u0103 de alimente, obiecte, medicamente etc. Prezent\u0103 chiar \u0219i \u00een abisurile lumii de dincolo, via\u021ba este sinonim al Spiritului. \u201eCuvintele nu mor niciodat\u0103 \u00een \u00eentregime.\/ Niciodat\u0103 lumea nu va putea s\u0103 de\u0219erte de\/ via\u021b\u0103 str\u0103fundurile mor\u021bii\u201c. Acest mic citat, extras din Jacques Lacarri\u00e8re, este unul din cele dou\u0103 moto-uri ale volumului lui Jean Poncet, La vie profonde<\/em>. Cuvintele, fie ele ale poe\u021bilor, ale noastre sau ale celor dragi trecu\u021bi \u00een t\u0103r\u00e2mul vie\u021bii de dup\u0103 via\u021b\u0103, nu se sting complet, definitiv, iremediabil, ceva din ele, un miez imuabil r\u0103m\u00e2ne neafectat de preschimb\u0103rile aduse de timp. Altfel spus, cuv\u00e2ntul poetic este f\u0103r\u00e2m\u0103 de duh purt\u0103tor \u0219i aduc\u0103tor de via\u021b\u0103. \u00cen cuvinte se afl\u0103 oglindit cosmosul omenesc \u0219i numai din alchimia pe care o produc \u00een sufletul poetului poate s\u0103 \u00eenceap\u0103 procesul de locuire poetic\u0103<\/em> a lumii, despre care vorbea H\u00f6lderlin. Cea de-a doua inscrip\u021bie plasat\u0103 pe frontispiciul c\u0103r\u021bii lui Jean Poncet \u00eei apar\u021bine lui Jacques Lovichi: \u201eDoar scrisul ne men\u021bine verticali\u201c. Afl\u0103m a\u0219adar aici \u201ela ce servesc poe\u021bii \u00een vremuri de restri\u0219te?\u201c Aceast\u0103 \u00eentrebare a poetului german amintit mai sus \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te oglindire \u00een contextul crizei sanitare pe care o tr\u0103im ast\u0103zi. Vital pentru men\u021binerea demnit\u0103\u021bii, a verticalit\u0103\u021bii omului, actul scriiturii exprim\u0103 esen\u021ba tr\u0103irii umane (evident \u00een cazul \u00een care \u201em\u00e2nuitorul\u201c cuvintelor nu este un simplu jongler, ci un c\u0103ut\u0103tor autentic). Mai presus de oricare alt gen de scriitur\u0103, scriitura poetic\u0103 este formulare a realit\u0103\u021bii din oasele, din m\u0103duva ori din inima cuvintelor. Este cale de rostire a ceea ce nu poate fi rostit altfel. Cuv\u00e2ntul poetic d\u0103 chip celui f\u0103r\u0103 de chip \u0219i voce celui f\u0103r\u0103 de trup: \u201eto\u021bi b\u0103tr\u00e2nii ora\u0219ului\/ sub acest cer de toamn\u0103\/ parc\u0103 \u00eemi spun\/ \u021bi-am fost tat\u0103 c\u00e2ndva\u201c (poemul \u201e\u00cemi amintesc de tata\u201c). Poezia lui Jean Poncet este o form\u0103 de omagiere a celor ce nu mai sunt aici: \u201enoi cei r\u0103ma\u0219i \u00een via\u021b\u0103 \/nu putem dec\u00e2t\/ s\u0103 m\u0103sur\u0103m ve\u0219nicia \/cu metrul amintirii…\u201c (poemul dedicat in memoriam<\/em> lui Michel Baglin). Ea este de asemenea o poezie a fraternit\u0103\u021bii, a solidarit\u0103\u021bii cu poe\u021bii din \u021b\u0103rile unde libertatea este \u00eengr\u0103dit\u0103: \u201e\u00eenfr\u0103\u021bi\u021bi\/ la umbra visului zdrobit\/ al m\u0103re\u021bei Al-Andalus\/ merg poe\u021bii\/ printre oameni\u2026 \u00eens\u0103 cuvintele\/ cuvintele poe\u021bilor\/ redau lumina spiritului\/ care unul este\/\u0219i fratern (poemul \u201ePoe\u021bii la Toledo\u201c). Iat\u0103 crezul poetului marseillez cu figur\u0103 blajin\u0103 de patriarh: poezia readuce \u201elumina spiritului\u201c, o face s\u0103 coboare peste min\u021bile \u0219i sufletele noastre prinse \u00een v\u00e2ltoarea evenimentelor cotidiene. Mesager\u0103 a sacrului \u00een colectivit\u0103\u021bile umane, poezia \u00eentotdeauna \u00eembog\u0103\u021be\u0219te inimile, ne face mai deschi\u0219i, mai \u00een\u021beleg\u0103tori, mai buni, mai darnici. Poemele din La vie profonde<\/em> amintesc de cuvintele lui Heraclit din Efes, \u201ea tr\u0103i este o moarte \u0219i moartea \u00eens\u0103\u0219i este o via\u021b\u0103\u201c, ne trimit c\u0103tre o zon\u0103 a ter\u021bului inclus<\/em>, oferindu-ne \u201elumina\u201c experien\u021belor tr\u0103ite de autor.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 am men\u021bionat ora\u0219ul Toledo, trebuie s\u0103 spun c\u0103 festivalul Voix vives<\/em> nu se desf\u0103\u0219oar\u0103 numai \u00een Fran\u021ba, ci are filiale \u00een Spania, \u00een Italia, \u00een Grecia, \u00een Palestina etc. Revenim acum la S\u00e8te pentru a v\u0103 vorbi despre \u00eent\u00e2lnirea cu un alt \u201epatriarh\u201c francez, poetul Antoine Simon<\/strong>. \u00cel mai \u00eent\u00e2lnisem anii trecu\u021bi la festival \u0219i \u0219tiam c\u0103 tat\u0103l s\u0103u era rom\u00e2n, membru activ al Rezisten\u021bei franceze, capturat \u0219i executat de nem\u021bi c\u00e2nd Antoine avea mai pu\u021bin de un an. Anul acesta am avut prilejul s\u0103-l cunoa\u0219tem mai bine. Poet full time<\/em>, Antoine este de asemenea performer<\/em>, poezia lui se ascult\u0103 cu ochiul, vibreaz\u0103 ca un ecou pe c\u0103r\u0103ri alpine. Consider\u0103 c\u0103 menirea poeziei este s\u0103-l conduc\u0103 pe cel ce o scrie sau recit\u0103 pe drumul cunoa\u0219terii de sine \u0219i nu pe cel al recunoa\u0219terii ego-ului. La \u0219aptezeci \u0219i opt de ani, are o energie vulcanic\u0103, ce \u00eei vine probabil din faptul c\u0103 nu desparte poezia de via\u021ba cotidian\u0103: \u201epoezia este via\u021b\u0103, via\u021ba este poezie\u201c, ne-a m\u0103rturisit privindu-ne cu ochii lui alba\u0219tri, de o agerime senin\u0103. De\u0219i spune c\u0103 \u00eei place mai mult contactul direct cu publicul dec\u00e2t s\u0103-i fie tip\u0103rite poemele, anul acesta i-au ap\u0103rut trei volume: Nousiltuje<\/em> (Noi\/el\/tu\/eu<\/em>, Editura L\u2019Harmattan, colec\u021bia Lev\u00e9e d\u2019ancre), Rien du tout<\/em> (O nimica toat\u0103<\/em>, Editura La Rumeur libre) \u0219i La branche nue, ha\u00efkus<\/em> (Creanga desfrunzit\u0103, ha\u00efku<\/em>, Editura Le Petit V\u00e9hicule). Asemeni unui apostol, Antoine nu recit\u0103, nu declam\u0103, ci propov\u0103duie\u0219te poezia prin cuvinte \u0219i gesturi. Aprinde cuvintele \u0219i le d\u0103 drumul s\u0103 alerge printre oameni, s\u0103-i trezeasc\u0103 din a\u021bipirea con\u0219tiin\u021bei: \u201emergi\/ faci turul satului\/ al ora\u0219ului\/ al continentului\/ al lumii\/ prive\u0219ti nebunia de ierburi crescute ca din ap\u0103\/ prive\u0219ti cl\u0103dirile\/ recoltele\/ calea ferat\u0103\/ prive\u0219ti…\/\/ toate astea intr\u0103 \u00eentr-o con\u0219tiin\u021b\u0103\/ prive\u0219ti\/ cau\u021bi\/ \u00eentrebi\/ tu faci toate astea\u2026 \u00eens\u0103\u2026\/ nici un loc nu-i locuit de tine\/ sunt tot felul de lucruri pe lume\/ numai tu nu e\u0219ti\u201c. Ca \u0219i Ossip Mandelstam exilat la Voronej, Antoine a compus poeme plimb\u00e2ndu-se. Poemele din volumul O nimica toat\u0103<\/em> \u201ele-a prins din mers\u201c, \u00een timpul mar\u0219ului zilnic (\u00een perioada de couvre feu<\/em> popula\u021bia Fran\u021bei avea dreptul la doar o or\u0103 de plimbare pe zi, \u00eentre \u0219ase diminea\u021ba \u0219i \u0219ase seara). \u00cen compania cuvintelor poetul reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i p\u0103streze libertatea interioar\u0103, s\u0103-\u0219i continue dansul de albin\u0103 prin cea\u021ba efemer\u0103 a zilelor: \u201epa\u0219i\/ \u0219i cuvinte\/ fac \u0219i refac lumea\/ la fiecare cuv\u00e2nt\/ la fiecare pas… c\u00e2ini latr\u0103 c\u00e2nd treci\/ \u00een caravana clipelor ce-\u021bi \u00eence\u021bo\u0219eaz\u0103 mintea\u201c. Reu\u0219e\u0219te s\u0103 formuleze tr\u0103iri dificil de exprimat, precum cea de dezintegrare a individualit\u0103\u021bii, a microcosmosului \u00een macrocosmos: \u201emergi g\u00e2nde\u0219ti\/ mergi g\u00e2nde\u0219ti\/ important e s\u0103 mergi p\u00e2n\u0103 nu mai g\u00e2nde\u0219ti…\/ \u0219i tu nu mai e\u0219ti cel ce merge\/ nu mai e\u0219ti g\u00e2ndul\/ lumea merge \u00een locul t\u0103u\u201c. Dar c\u00e2\u021bi dintre noi au reu\u0219it s\u0103 simt\u0103 vacuitatea din miezul fiin\u021bei noastre? Vidul este pentru Antoine Simon \u201eun vechi prieten din tinere\u021be\u201c (c\u00e2nd avea dou\u0103zeci de ani a fost ini\u021biat \u00een lamaismul tibetan), care l-a sus\u021binut \u00een dorin\u021ba sa impetuoas\u0103 de libertate, de a nu se ata\u0219a de nimic, de a nu apar\u021bine nim\u0103nui. \u0218i tot el, Vidul, i-a revelat la v\u00e2rst\u0103 matur\u0103 c\u0103 via\u021ba \u0219i poezia apar\u021bin aceluia\u0219i suflu, aceluia\u0219i ritm, c\u0103 ele sunt dou\u0103 aripi ce merg \u00een aceea\u0219i direc\u021bie.<\/p>\n\n\n\n De la acest \u201elama\u201c franco-tibetan cu origini rom\u00e2ne\u0219ti s\u0103 trecem la Lama<\/em> lui Michel Cassir<\/strong>, poet franco-egiptean. Lame<\/em> (Lama<\/em>) \u0219i Pas tout \u00e0 fait la nef des fous<\/em>. Cadavre exquis d\u00e9masqu\u00e9<\/em> (Nu chiar corabia nebunilor<\/em>. Cadavre exquis demascat<\/em>) sunt dou\u0103 din volumele sale ap\u0103rute \u00een anul 2020 la editura parizian\u0103 l\u2019Harmattan, \u00een colec\u021bia \u2013 deja amintit\u0103 mai sus \u2013 \u201eLev\u00e9e d\u2019ancre\u201c, creat\u0103 acum dou\u0103 zeci de ani de Michel. \u00cen catalogul acestei colec\u021bii de poezie, descop\u0103r c\u0103r\u021bile poe\u021bilor rom\u00e2ni\u00a0Constantin Ab\u0103lu\u021b\u0103, Sebastian Reichmann, Dan Stanciu, Nora Iuga \u0219i antologia Douze po\u00e8tes roumains<\/em> (Doisprezece poe\u021bi rom\u00e2ni<\/em>, prefa\u021bat\u0103 de Sorin Alexandrescu, editat\u0103 \u00een 2008, trad. \u00een limba francez\u0103 de Constantin Ab\u0103lu\u021b\u0103). N\u0103scut \u00een 1952, la Alexandria, Michel a tr\u0103it mai mul\u021bi ani \u00een Liban, Mexic, Argentina. Din\u00a01970 locuie\u0219te la Paris \u0219i pred\u0103 chimie la Sorbona. A publicat dou\u0103zeci \u0219i cinci de c\u0103r\u021bi de poezie \u0219i eseu. Universul s\u0103u poetic este puternic influen\u021bat de suprarealismul european \u0219i latino-american. Volumul Nu chiar corabia nebunilor <\/em>face trimitere, prin subtitlul Cadavre exquis demascat<\/em>, la celebrul joc, de grafic\u0103 sau de scriitur\u0103 colectiv\u0103, inventat \u00een 1925 de arti\u0219tii suprareali\u0219ti din grupul lui Andr\u00e9 Breton. Michel prefer\u0103 imaginile scurte, intense, fulger\u0103toare \u0219i \u00eei place s\u0103 \u00eembine poezia cu oralitatea \u0219i muzica. Poemele i-au fost publicate \u00een antologii \u0219i reviste poetice din Italia, Liban, Algeria, Turcia \u0219i Rom\u00e2nia. \u00cen 2008 a primit prestigiosul premiu \u201eLe jasmin d\u2019argent\u201c (Iasomia de argint) pentru totalitatea operei poetice. Specialist al hidrogenului, Michel este unul dintre cei mai renumi\u021bi oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 din lume, \u00eens\u0103 notorietatea nu l-a afectat \u00een nici un fel. \u00centotdeauna atent la cei din jur, este plin de compasiune, foarte generos, iar gesturile sale au gra\u021bia unui dervi\u0219 ce danseaz\u0103 \u201eca un turbion de stele\u201c, dar \u0219i candoarea, \u00eenc\u00e2ntarea, unui \u201ecopil aflat \u00een fa\u021ba grotei lui Ali Baba\u201c (poemul \u201eNou\u0103 ore \u00eentre lupoaice\u201c). \u201eAdev\u0103rata hran\u0103 este poezia\u201c, ne scrie Michel \u00een dedica\u021bia uneia dintre cele trei c\u0103r\u021bi pe care ni le-a oferit. Poezia adev\u0103rat\u0103 este hran\u0103 spiritual\u0103, la fel este muzica, medita\u021bia sau rug\u0103ciunea. La fel, s\u0103 le vorbe\u0219ti \u0219i s\u0103 le sur\u00e2zi p\u0103s\u0103rilor, animalelor, plantelor, copacilor, soarelui, mun\u021bilor, v\u00e2ntului, oamenilor ce nu \u00ee\u021bi \u00een\u021beleg limba, sunt realmente binef\u0103c\u0103toare (nu sunt fantezii, ci mici exerci\u021bii pentru men\u021binerea \u00een form\u0103 a mu\u0219chilor \u0219i a articula\u021biilor sufletului \u2013 pute\u021bi \u00eencerca, nu exist\u0103 contraindica\u021bii).<\/p>\n\n\n\n Acela\u0219i demers \u00eel are Claudia Christiansen<\/strong>, so\u021bia lui Michel. N\u0103scut\u0103 \u00een Argentina, Claudia cunoa\u0219te limba universului. Prin muzica ce reu\u0219e\u0219te s\u0103 o fac\u0103 s\u0103 curg\u0103 din flaut, pian, chitar\u0103, tob\u0103 \u0219amanic\u0103 \u0219i multe alte instrumente al c\u0103ror nume nu este u\u0219or de re\u021binut, ea hr\u0103ne\u0219te \u0219i desfat\u0103 totodat\u0103 f\u0103pturi omene\u0219ti \u0219i vie\u021buitoare ce-\u0219i primesc via\u021ba de la soare. Sunetele produse de instrumentele c\u0103rora le vorbe\u0219te (\u0219i pe care, atunci c\u00e2nd se odihnesc \u00een cutiile lor, le \u00eenvele\u0219te \u00een m\u0103t\u0103suri fine, viu colorate), creeaz\u0103 o magie a elementelor. Totul se schimb\u0103 atunci c\u00e2nd r\u0103sun\u0103toare, armonioas\u0103, vocea Claudiei interpreteaz\u0103 Todo cambia<\/em>, celebra melodie a c\u00e2nt\u0103re\u021bei Mercedes Sosa. A mai fost invitat\u0103 la festivalul de la S\u00e8te \u00een 2017; \u0219i atunci ne-a \u00eenc\u00e2ntat cu talentul ei extraordinar de a face s\u0103 coboare lini\u0219tea printre \u00eenaltele coloane ale templului interior, atunci \u00eens\u0103 nu-i cuno\u0219team povestea. C\u00e2nd Claudia avea paisprezece ani, p\u0103rin\u021bii ei sunt condamna\u021bi la moarte de regimul dictatorial \u0219i fug din \u021bar\u0103. R\u0103m\u00e2ne singur\u0103 cu doi fra\u021bi mai mici. Peste doi ani, \u00een 1976, cei trei copii deveni\u021bi muzicieni ambulan\u021bi reu\u0219esc s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Argentina \u00eempreun\u0103 cu grupul lor Nacimiento<\/em>. \u00cei a\u0219teapt\u0103 un periplu prin \u00eentreaga Americ\u0103 Latin\u0103 \u0219i o carier\u0103 str\u0103lucit\u0103. Au colaborat cu arti\u0219ti renumi\u021bi precum Soledad Bravo, Mercedes Sosa, Chico Buarque, Mario Benedetti. \u00cen Mexic, unde s-a stabilit pentru c\u00e2\u021biva ani, Claudia a \u00eenregistrat mai multe discuri \u0219i a avut numeroase recitaluri. Vine apoi la Paris ca s\u0103 studieze muzicologie la Sorbona \u0219i etnomuzicologie la Universitatea Paris VIII. Particip\u0103 la festivaluri interna\u021bionale de poezie \u0219i conduce dou\u0103 ansambluri muzicale Ma non troppo<\/em> \u0219i A voix nue<\/em>. Dincolo de istoria ei personal\u0103 emo\u021bionant\u0103, ceea ce impresioneaz\u0103 cel mai mult este timbrul aproape supranatural al vocii compozitoarei, nimbul rotitor de sunete \u0219i cuvinte ce te ia literalmente pe sus \u0219i te duce \u00een \u021binuturi vaste unde alt\u0103dat\u0103 tr\u0103iau popoarele amerindiene. Trip<\/em>-ul \u00een lumea disp\u0103rut\u0103 a acestor fra\u021bi ai p\u0103m\u00e2ntului, ai apelor, ai mun\u021bilor \u0219i ai tuturor jivinelor \u00eenceteaz\u0103 de \u00eendat\u0103 ce muzica se opre\u0219te. Nu se opre\u0219te \u00eens\u0103 senza\u021bia c\u0103 facem parte dintr-o con\u0219tiin\u021b\u0103 cosmic\u0103, dintr-o anima mundi<\/em>. Acesta este, cred, darul suprem pe care un artist \u00eel poate face lumii: s\u0103 d\u0103ruiasc\u0103 o sc\u00e2nteie din focul sacru al s\u00e2ngelui, al inimii, al viscerelor sale.<\/p>\n\n\n\n Fotografii realizate de Iulian Iona\u015fcu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Timp de opt zile, or\u0103\u0219elul mediteraneean S\u00e8te s-a metamorfozat \u00een insul\u0103 vr\u0103jit\u0103 unde, iconoclast\u0103, setea de via\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103 plenar a f\u0103cut s\u0103 dispar\u0103 \u00eengr\u0103diri, artificialit\u0103\u021bi, stavile de tot felul.<\/p>\n","protected":false},"author":81,"featured_media":3757,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[215],"tags":[845,847,217,409,842,843,844,846,812],"coauthors":[],"class_list":["post-3756","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-corespondente","tag-antoine-simon","tag-claudia-christiansen","tag-corespondente-externe","tag-denisa-craciun","tag-festivalul-de-poezie-de-la-sete","tag-franta","tag-jean-poncet","tag-michel-cassir","tag-nr-10-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/1-Festivalul-de-poezie-Se\u0300te-2021-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3756","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/81"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3756"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3756\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3767,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3756\/revisions\/3767"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3757"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3756"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3756"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3756"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3756"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/2-Jean-Poncet-s\u0326i-Denisa-Cra\u0306ciun-639x1024.jpg\")
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/3-Antoine-Simon-633x1024.jpg\")
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/4-Michel-Cassir-s\u0326i-Denisa-Cra\u0306ciun-1024x768.jpg\")
\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/5-Claudia-Christiansen-1024x755.jpg\")
\n\n\n\n