{"id":3753,"date":"2022-02-03T18:14:06","date_gmt":"2022-02-03T15:14:06","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3753"},"modified":"2022-02-17T16:39:01","modified_gmt":"2022-02-17T13:39:01","slug":"indigo-rewind","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3753","title":{"rendered":"Indigo Rewind"},"content":{"rendered":"\r\n

\u00centins pe spate, cu vertebrele afundate \u00een moliciunea senzual\u0103 a saltelei de puf acoperite cu un cear\u0219af din satin indigo, Fred privea candelabrul ridicol de \u00eenzorzonat ce cobora din mijlocul unei rozete de stuc, ca un fruct bizar din vreun col\u021b de lume \u00eenc\u0103 nedescoperit, \u0219i se g\u00e2ndea c\u0103 trecutul era mai imprevizibil dec\u00e2t viitorul. Era o veche glum\u0103 de disident, \u00eens\u0103 o g\u0103sea cum nu se putea mai potrivit\u0103, at\u00e2t la scar\u0103 mare, pentru popoarele n\u0103ucite de dogme, c\u00e2t \u0219i la scar\u0103 redus\u0103, pentru individul buimac \u0219i insignifiant, a c\u0103rui via\u021b\u0103 nu avea consecin\u021b\u0103 \u00een mersul lumii, ci doar o importan\u021b\u0103 vag\u0103 pentru sine \u0219i m\u00e2na de suflete adunat\u0103 de hazard \u00een jurul s\u0103u. \u0218tia c\u0103 \u00een camera cealalt\u0103, dincolo de u\u0219ile fran\u021buze\u0219ti, era Eniko, pict\u00e2nd. \u00centotdeauna se trezea \u00eenaintea lui, pentru a profita de orele \u00eenc\u0103rcate de seve \u00eemb\u0103t\u0103toare de dinainte de r\u0103s\u0103ritul soarelui, c\u00e2nd lumea e \u00eembibat\u0103 de esen\u021bele lascive, caustice \u0219i \u00eenc\u0103 proaspete ale viselor.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Mai \u0219tia c\u0103 \u00een camera de zi, vast\u0103, de apartament interbelic, pe l\u00e2ng\u0103 \u0219evalet, se g\u0103seau o canapea plu\u0219at\u0103, o sob\u0103 de teracot\u0103, o m\u0103su\u021b\u0103 de cafea pe care erau o scrumier\u0103 c\u00e2t o roat\u0103 de car \u0219i trei ghivece cu plante carnivore \u2014 Eniko \u00eens\u0103\u0219i era vegetarian\u0103 \u2014 \u0219i un birou \u00een stil R\u00e9gence, acoperit \u00een \u00eentregime cu vrafuri de schi\u021be \u00een c\u0103rbune, albume cu fotografii de Brassa\u00ef, romane de Ana\u00efs Nin, tratate de polisomnografie, viniluri cu \u00c9dith Piaf, cutii cu m\u0103\u0219ti de unic\u0103 folosin\u021b\u0103, sticle de dezinfectant, conspecte de antibiotice, plicuri cu ceai de talpa-m\u00e2\u021bei, o spriggan<\/em> sculptat\u0103 \u00een bronz \u0219i o pisic\u0103 maneki-neko<\/em>, aduc\u0103toare de noroc. Era nimica toat\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ce \u021binea ea ascuns \u00een debara \u2014 c\u00e2nd era \u00een toane bune, \u00eei d\u0103dea voie s\u0103 umble prin sipete.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Curios ca un copil, Fred g\u0103sise acolo, printre p\u00e2nzeturi, mercerii \u0219i gablonzuri, l\u0103mpi cu magneziu \u0219i flacoane cu iodur\u0103 de argint, tot felul de m\u0103run\u021bi\u0219uri \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, scrisori, stampe, fotografii, vederi, recipise, un titlu de cump\u0103rare a unui lot \u00een Sinaia Mic\u0103[1]<\/a>, o chitan\u021b\u0103 pentru m\u0103t\u0103suri de la Coemgiopolu[2]<\/a> \u0219i una pentru o rochie de la Dion\u00e9e – Paris<\/em>, o invita\u021bie la un bal \u00een Gr\u0103dina Transvaal, o reclam\u0103 la berea Sleeping-Car<\/em> \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te fr\u00e2nturi de via\u021b\u0103 mo\u0219tenite. Se bucura \u0219i venea cu ele \u00een m\u00e2ini, iar ea fie z\u00e2mbea, cuprins\u0103 de o nostalgie timid\u0103, \u0219i \u00eei d\u0103dea c\u00e2te o explica\u021bie succint\u0103, fie se \u00eencrunta \u0219i, \u021b\u00e2fnoas\u0103, \u00eel certa \u0219i-i poruncea s\u0103 le pun\u0103 la loc.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

De altfel, lui Fred \u00eentreaga locuin\u021b\u0103 i se p\u0103rea un muzeu. Pere\u021bii erau \u00eempodobi\u021bi cu tablouri de Mermans \u0219i postere cu Elizabeth Taylor, \u00een afar\u0103 de cel dinspre apus, v\u0103ruit indigo \u2014 Eniko spunea c\u0103 trecea printr-un fel de p\u00e9riode indigo<\/em> \u2014 \u0219i pe care at\u00e2rna un soi de icoan\u0103 modernist\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd-o pe Sf\u00e2nta Dymphna, protectoarea depresivilor de pretutindeni, cu un joint \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i o sticl\u0103 de gin Winterset \u00een cealalt\u0103. Totul era sc\u0103ldat \u00een mireasma l\u0103m\u00e2ilor care muceg\u0103iau pe podea, a vinari\u021bei cu care Eniko \u00ee\u0219i infuza ginul pe care obi\u0219nuia s\u0103-l bea dintr-o cup\u0103 de ceramic\u0103 \u0219i \u00een mirosul fumului \u00eenvechit, de tutun olandez. N\u0103ravul ginului era, de altfel, cam tot ce-i r\u0103m\u0103sese dup\u0103 semestrul petrecut, cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103, la UAL[3]<\/a>, \u0219i asta nu pentru c\u0103 \u00eent\u00e2lnise acolo prea mul\u021bi englezi ahtia\u021bi dup\u0103 licoarea batav\u0103, ci datorit\u0103 faptului c\u0103, la cursul dedicat naturalismului, un profesor le d\u0103duse ca tem\u0103 Gin Craze[4]<\/a>. Documentarea \u00een privin\u021ba ravagiilor alcoolului \u00een societatea epocii georgiene avusese asupra ei tocmai opusul efectului a\u0219teptat, c\u0103ci, deodat\u0103, se sim\u021bise atras\u0103 de gin ca fluturele de flac\u0103r\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Devenise unul dintre acele mici lucruri care, adunate, fac o persoan\u0103 ceea ce este, a\u0219a cum \u0219i apartamentul acela era definitoriu pentru felul ei de a fi. Fred nu \u0219i-ar fi putut-o imagina locuind \u00een alt\u0103 parte, \u00een vreun studio modern sau \u00een campusul din Millbank, nici m\u0103car \u00een Conacul Rozen. Via\u021ba ei trebuia s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00een inima unei metropole, dar totodat\u0103 \u00een miezul unor vremuri apuse, \u00eentr-un lux trecut \u0219i astfel cu at\u00e2t mai fermec\u0103tor. \u00cen mijlocul acelui muzeu al aristocra\u021biei patinate, al timpului scurs \u00een \u0219uvoaie, al comorilor care nu f\u0103ceau dou\u0103 parale, muzeu care nu primea dec\u00e2t un vizitator odat\u0103, custode, artist \u0219i pi\u00e8ce de r\u00e9sistance<\/em>, se g\u0103sea Eniko \u00eens\u0103\u0219i.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Nu o mai v\u0103zuse de vreo zece ani, dac\u0103 nu mai bine. Fuseser\u0103 c\u00e2ndva \u00eempreun\u0103, la un an sau doi dup\u0103 ce terminaser\u0103 facultatea, \u00eens\u0103 lucrurile nu merseser\u0103 tocmai bine. \u0218i apoi d\u0103duse peste ea \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, cu vreo trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een urm\u0103, la un bistrou din spatele Ateneului, b\u00e2ndu-\u0219i, cu ve\u0219nicul ei aer aristocratic, cafeaua cu lapte de soia \u0219i sirop de lavand\u0103, la o m\u0103su\u021b\u0103 de pe trotuar. O \u00eentrebase dac\u0103 se putea a\u0219eza \u0219i r\u0103m\u0103seser\u0103 acolo p\u00e2n\u0103 seara, vorbind vrute \u0219i nevrute, iar Fred trebuise s\u0103 sune la birou, s\u0103 mint\u0103 c\u0103 nu se sim\u021bea bine \u0219i c\u0103 nu putea ajunge. O situa\u021bie cu care Eniko nu se confruntase niciodat\u0103, c\u0103ci ea nu avusese nicic\u00e2nd un loc de munc\u0103. C\u00e2ndva celebrele calotipuri Rozen \u00eei aduseser\u0103 str\u0103bunicului ei ceva avere \u2014 studioul fiin\u021base chiar \u00een acel apartament, la al doilea cat al unei vechi case negustore\u0219ti de pe \u0218elari \u2014, sporit\u0103 apoi de fiul s\u0103u, destul c\u00e2t s\u0103 nu fie risipit\u0103 cu totul de tat\u0103l lui Eniko \u0219i c\u00e2t s\u0103-i permit\u0103 acesteia un trai boem.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u0218i dup\u0103 acele ore de discu\u021bii felurite, care decurseser\u0103 una din alta c\u00e2t se poate de firesc, f\u0103r\u0103 a aminti \u00eens\u0103 \u00een nicio clip\u0103 trecutul lor, Fred uitase cu totul ura pe care o sim\u021bise pentru ea dup\u0103 desp\u0103r\u021bire, zecile de certuri, vorbele grele pe care ea i le aruncase \u0219i se l\u0103sase cuprins de o nostalgie dulceag\u0103, c\u0103ci avea deodat\u0103 \u00een fa\u021ba ochilor doar frumosul dintre ei, nop\u021bile de amor nebun, cafelele de diminea\u021b\u0103 \u0219i ginul de dup\u0103-amiaz\u0103, muzeele \u0219i galeriile de art\u0103, d\u0103\u021bile \u00een care pozase pentru una sau alta dintre picturile ei, c\u0103r\u021bile pe care le citiser\u0103 \u00eempreun\u0103, c\u00e2te o pagin\u0103 fiecare \u0219i, peste toate, o c\u0103l\u0103torie la B\u00e1lv\u00e1nyos, la Conacul Rozen, unde ea fusese mai bl\u00e2nd\u0103 \u0219i mai iubitoare ca oric\u00e2nd.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Eroii \u0219i zmeii din basmele personale c\u0103p\u0103tau, se p\u0103rea, roluri fluide atunci c\u00e2nd \u00eei \u00eent\u00e2lneai, \u00eei \u00eenfruntai dup\u0103 ani. Se f\u0103cuse t\u00e2rziu \u0219i ora stingerii era aproape, iar ea \u00eel invitase \u00een apartamentul ei. Fred se uitase la ceas, ca pentru a-\u0219i justifica r\u0103spunsul, apoi acceptase \u0219i de atunci nu mai plecase acas\u0103, \u00ee\u0219i luase toate zilele de concediu adunate \u00een doi ani de grani\u021be \u00eenchise, f\u0103cuser\u0103 dragoste p\u00e2n\u0103 la istovire \u00een fiecare zi \u0219i \u00een fiecare noapte, de parc\u0103 lumea avea s\u0103 se sf\u00e2r\u0219easc\u0103 \u00een cur\u00e2nd, se \u00eemb\u0103taser\u0103 cu gin \u0219i unul de cel\u0103lalt, \u00eentr-o autoizolare lubric\u0103, \u0219i totul era cum nu se putea mai bine, c\u0103ci trecutul era imprevizibil.\u00a0\u00a0<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u00cen noaptea care trecuse, \u00eencins\u0103 \u0219i t\u0103m\u0103duitoare, Fred visase c\u0103 r\u0103t\u0103cea printr-o imens\u0103 cochilie de melc, mare c\u00e2t o pe\u0219ter\u0103, urc\u00e2nd \u0219i cobor\u00e2nd spirale nesf\u00e2r\u0219ite. Tr\u0103ise aceea\u0219i senza\u021bie de at\u00e2tea ori aievea, \u00eenc\u00e2t visul nu-l surprinsese c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin. Se ridic\u0103 din pat \u0219i se \u00eendrept\u0103, gol, spre fereastr\u0103, trase perdeaua, privi acoperi\u0219urile poleite de soare, ca ni\u0219te lacuri argintii \u00eencremenite pe maluri abrupte din c\u0103r\u0103mid\u0103 veche, cu tencuiala scorojit\u0103, firme luminoase de ceva vreme stinse \u0219i reclame ce instigau la excese de toate soiurile, \u0219i la str\u0103du\u021bele pietruite, \u00eenainte mereu pline, acum pustii. \u201eSta\u021bi \u00een case! S\u0103n\u0103tatea este important\u0103!\u201d, se auzi o voce r\u0103gu\u0219it\u0103, distorsionat\u0103 de megafon, \u00eenainte ca o dub\u0103 a jandarmeriei s\u0103 treac\u0103 prin fa\u021ba ferestrei. Nici n-ar fi vrut s\u0103 plece \u00een alt\u0103 parte.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u00cei era sete. Deschise u\u0219ile \u0219i o v\u0103zu, a\u0219ezat\u0103 pe sc\u0103unelul ei, goal\u0103 \u0219i ispititoare, cu picioarele desf\u0103cute, \u00een fa\u021ba \u0219evaletului, asudat\u0103 \u0219i \u00eencruntat\u0103, \u00een carne \u0219i oase \u0219i totu\u0219i nelumeasc\u0103, de parc\u0103 doar ce cobor\u00e2se din fresca de Arthur Verona ce \u00eennobila tavanul. \u00cenc\u0103 se \u00eentreba ce p\u0103rea diferit la ea, c\u00e2nd c\u0103lc\u0103 pe ceva moale. Ridic\u0103 talpa goal\u0103, \u00eempr\u0103\u0219tiate pe podea, printre l\u0103m\u00e2i muceg\u0103ite, erau cosi\u021bele ei indigo. V\u0103z\u00e2ndu-i nedumerirea, ea-i ar\u0103t\u0103 spre cu\u021bitul de pictur\u0103 \u0219i ridic\u0103 din umeri. Acum sem\u0103nau cu adev\u0103rat, a\u0219a cum spuneau mereu cei care-i vedeau \u00eempreun\u0103, cu milenii \u00een urm\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Fred n-avea \u00eens\u0103 nevoie de justific\u0103ri, se \u00eendrept\u0103 spre ea, uitase de sete sau poate un altfel de sete, mai arz\u0103toare, \u00eel cuprinsese, o s\u0103lt\u0103 de pe scaun, ea-\u0219i \u00eencol\u0103ci picioarele \u00een jurul \u0219alelor lui, el o purt\u0103 a\u0219a prin \u00eenc\u0103pere, o lipi de perete, se iubir\u0103 de-a-n picioarelea, cojind varul,\u00a0 pe podea, storcind l\u0103m\u00e2ile care prinseser\u0103 puf, pe biroul nea\u0219teptat de mare odat\u0103 eliberat de mormanele de nimicuri, contopi\u021bi unul cu altul \u0219i cu aerul \u00eencins, moale \u0219i mieriu, plin de feromoni, iz de terebentin\u0103 \u0219i aburi de alcool, \u00eentr-un spa\u021biu golit de timp, sorbind speran\u021b\u0103 din sticle de gin \u0219i tr\u0103g\u00e2nd din aceea\u0219i \u021bigar\u0103 \u00eentre dou\u0103 unduiri de trup, apoi adormir\u0103, cu min\u021bile dizolvate \u00een alkahest<\/em>-ul[5]<\/a> cu arom\u0103 de ienup\u0103r \u0219i de vinari\u021b\u0103, c\u0103ci se p\u0103rea c\u0103 pentru a tr\u0103i nu aveau nevoie de altceva dec\u00e2t de somn, gin, tutun \u0219i orgasme.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

C\u00e2nd se trezir\u0103, afar\u0103 era deja \u00eentuneric, fapt care nu-i deranj\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, c\u0103ci de multe ori noaptea con\u021binea mai mult\u0103 via\u021b\u0103 dec\u00e2t ziua. Eniko se ridic\u0103 iute \u0219i fugi spre \u0219evalet, Fred mai z\u0103bovi \u00een pat. \u00cei era foarte sete \u0219i sim\u021bea o am\u0103real\u0103 \u00een gur\u0103, ca atunci c\u00e2nd spargi \u00eentre din\u021bi un s\u00e2mbure de l\u0103m\u00e2ie. Se visase din nou \u00een cochilia melcului, doar c\u0103 de data aceasta meandrele \u00eel purtaser\u0103 prin labirintul de coridoare al Conacului Rozen, pe scara \u00een spiral\u0103 ce nu ducea spre o nou\u0103 galerie sau m\u0103car spre o u\u0219\u0103, ci, absurd, la un perete gol. A\u0219a era sau doar a\u0219a \u00eel visa? Nu \u00ee\u0219i mai amintea prea multe de acolo, aproape nimic din ce v\u0103zuse \u0219i se \u00eent\u00e2mplase, ci mai degrab\u0103 cum se sim\u021bise, de parc\u0103 p\u0103\u0219ise \u00een afara lui \u0219i astfel sc\u0103pase, vremelnic, de povara de a fi. \u00cei era dor de starea aceea. Ce f\u0103cuse \u00een to\u021bi ace\u0219ti ani? Poate nici n-ar fi trebuit s\u0103 fac\u0103 altceva dec\u00e2t s\u0103-i lase s\u0103 treac\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Se ridic\u0103, deschise u\u0219ile fran\u021buze\u0219ti, o privi, uit\u0103 din nou de sete, se duse la ea. R\u0103mase o vreme cu ochii \u00een cochilia de melc pe care ea o picta, f\u0103r\u0103 s\u0103 i se par\u0103 nimic neobi\u0219nuit, c\u0103ci era convins c\u0103, a\u0219a cum g\u00e2ndeau la fel, visau la fel.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 La vechii sumerieni, melcul era simbolul eternei repet\u0103ri, \u00eei zise ea, amestec\u00e2nd cu nerv vopselele pe palet\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

El d\u0103du din cap, absent, apoi spuse:<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Cred c\u0103 sunt, pentru prima oar\u0103 \u00een at\u00e2ta amar de ani, \u00eemp\u0103cat cu toate c\u00e2te s-au \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Asta-i bine, r\u0103spunse ea, f\u0103r\u0103 a-\u0219i lua ochii din p\u00e2nz\u0103, lini\u0219tea l\u0103untric\u0103 este ceea ce ob\u021bii doar atunci c\u00e2nd \u00eencetezi s\u0103-\u021bi mai dore\u0219ti un alt trecut.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Mai \u021bii minte acele nop\u021bi la B\u00e1lv\u00e1nyos?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 B\u00e1lv\u00e1nyos?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 C\u00e2t s\u0103 fi trecut de atunci? Zece ani? Mai bine chiar, dar p\u00e2n\u0103 acum, p\u00e2n\u0103 \u00een aceste ultime s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, nu m-am sim\u021bit niciodat\u0103 mai…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Ce tot zici acolo? se \u00eencrunt\u0103 ea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Nu \u00een\u021beleg.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Glume\u0219ti?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Cu ce s\u0103 glumesc?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Noi doi n-am fost niciodat\u0103 la B\u00e1lv\u00e1nyos.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Cum po\u021bi spune una ca asta? Au fost cele mai frumoase nop\u021bi din via\u021ba mea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Fred, noi ne-am cunoscut acum, stai, una, dou\u0103… acum trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Ah, r\u00e2se el, \u021bie \u00ee\u021bi arde de glume. Pentru o clip\u0103 m-ai f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eentreb dac\u0103…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 C\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, Fred. Noi doi…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Nu-\u021bi aminte\u0219ti de B\u00e1lv\u00e1nyos?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Ba da.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Uite, vezi?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Doar c\u0103 n-am fost cu tine acolo.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Ce tot spui? Nu mai \u021bii minte paji\u0219tea aceea cu flori albe, care s-au dovedit a fi vinari\u021b\u0103? \u0218i apele acelea minerale care mie mi-au pl\u0103cut mult, dar tu ai zis c\u0103 tot mai bun e ginul, \u00ee\u021bi pl\u0103cea \u00eenc\u0103 de atunci, \u0219i Cimitirul P\u0103s\u0103rilor? \u0218i acum parc\u0103 mai simt mirosul acela de sulf. Era s\u0103 cad atunci \u00een r\u00e2pa aceea, dar tu m-ai prins de m\u00e2n\u0103, nu-\u021bi aminte\u0219ti? Avem \u0219i poza aceea \u00eempreun\u0103, la ruinele cet\u0103\u021bii lui Apor, ne-a f\u0103cut-o… cum \u00eel cheam\u0103…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Ea se ridic\u0103 \u0219i se duse spre birou. Cotrob\u0103i prin sertare minute bune, urm\u0103rit\u0103 de ochii lui c\u0103sca\u021bi, chiar exoftalmici, apoi scoase o fotografie \u00eenr\u0103mat\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Aceasta?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Fred aproape c\u0103 i-o smulse din m\u00e2n\u0103 \u0219i-\u0219i trecu ochii peste ea din nou \u0219i din nou. Era Eniko, mai t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00een B\u00e1lv\u00e1nyos, m\u0103car at\u00e2t era clar, \u00eens\u0103 cel de l\u00e2ng\u0103 ea nu era el. Era un pu\u0219tan scund \u0219i blonziu, care nici m\u0103car nu sem\u0103na cu el. \u00a0<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 C\u00e2nd e f\u0103cut\u0103 poza asta? scutur\u0103 din cap Fred.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Acum vreo zece ani. \u00cen singura dat\u0103 c\u00e2nd am fost \u00een B\u00e1lv\u00e1nyos din copil\u0103rie \u00eencoace.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 \u00cenceteaz\u0103, te rog, nu \u0219tiu unde vrei s\u0103 ajungi cu jocul \u0103sta, dar…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 E\u0219ti pu\u021bin confuz, Fred, poate pentru c\u0103 abia te-ai trezit, poate de la gin sau de la c\u0103ldur\u0103, nu-\u021bi face s\u00e2nge r\u0103u pentru asta, pot s\u0103-\u021bi preg\u0103tesc un ceai \u0219i s\u0103…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Nu, nu, am \u0219i eu fotografia asta, fotografia real\u0103, cu noi doi.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Fred…<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 M\u0103 duc s-o aduc, o s\u0103 vezi. Sunt curios ce o s\u0103 mai spui atunci.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Unde s\u0103 te duci acum? ar\u0103t\u0103 ea spre ceas. Mai e pu\u021bin \u0219i se d\u0103 stingerea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u2014 Am timp s\u0103 m\u0103 \u00eentorc.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Se \u00eembr\u0103c\u0103 repede, culese o masc\u0103 din cutia c\u0103zut\u0103 pe podea, \u0219i-o ag\u0103\u021b\u0103 de urechi \u0219i ie\u0219i.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Trecu pe l\u00e2ng\u0103 un echipaj de poli\u021bie, se uit\u0103 la ceasul de la m\u00e2n\u0103 \u0219i gr\u0103bi pasul. T\u0103ie str\u0103du\u021bele \u00een fug\u0103, hot\u0103r\u00e2t, aplecat de mijloc, apoi se opri brusc. Capul i se \u00eencinsese, nu mai auzea nimic dec\u00e2t propria inim\u0103, zgomotul f\u0103cut parc\u0103 de zbaturi lovind o ap\u0103 mocirloas\u0103. Unde se ducea? \u00ce\u0219i privi hainele. Era \u00eembr\u0103cat de ora\u0219, pesemne ie\u0219ise s\u0103 bea ceva. Se uit\u0103 \u00een jur, uite un bistrou cochet.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Se a\u0219ez\u0103 la una dintre m\u0103su\u021bele de pe trotuar \u0219i-i strig\u0103 chelnerului care tocmai \u00ee\u0219i str\u0103nutase \u00een masc\u0103 s\u0103-i aduc\u0103 un gin, repede, p\u00e2n\u0103 nu \u00eenchideau. De ce ie\u0219ise at\u00e2t de t\u00e2rziu? \u0218i de ce comandase gin? Doar nu mai b\u0103use de ani buni. Mai bine ar fi cerut ap\u0103, \u00eei era doar at\u00e2t de sete. Se g\u00e2ndi s\u0103 mai \u00eentrebe \u0219i dac\u0103 aveau cumva infuzie de vinari\u021b\u0103, dar renun\u021b\u0103. \u00ce\u0219i d\u0103du masca jos, transpirase \u0219i fa\u021ba \u00eencepuse deja s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce. Constat\u0103 c\u0103-\u0219i uitase \u021big\u0103rile.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Privi \u00een sus, cerul avea o culoare stranie, un fel de indigo, ca \u00een tablourile cu furtuni ale lui Mermans, acele firmamente care l\u0103sau impresia c\u0103 \u00een spatele lor se ascundea ceva, ca dup\u0103 o cortin\u0103. Iubise \u0219i el o pictori\u021b\u0103 c\u00e2ndva. Nu se mai g\u00e2ndise de mult la ea, aproape c\u0103 o uitase, blestemat cer de var\u0103. Ea-i spusese c\u0103 exista undeva, la mii de kilometri dep\u0103rtare, unde nimeni nu mai putea acum ajunge, un loc numit Himinnj\u00f6r\u00f0, piatr\u0103, ap\u0103 \u0219i aer f\u0103cute toate parc\u0103 din aceea\u0219i pl\u0103mad\u0103, de nu \u0219tiai unde se termina o materie \u0219i unde \u00eencepea cealalt\u0103, r\u0103m\u00e2neai undeva suspendat, \u00eentre ele sau \u00een\u0103untrul lor.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Cobor\u00ee ochii, \u00eei trecu peste babilonia de mascaroane, cherubini \u0219i atla\u0219i de sub corni\u0219ele vechilor case negustore\u0219ti, comandate, proiectate, ridicate, tencuite \u0219i ornamentate de oameni mor\u021bi, cu nume uitate de at\u00e2t de mult timp \u00eenc\u00e2t au \u00eencetat p\u00e2n\u0103 \u0219i s\u0103 se mai r\u0103scoleasc\u0103 \u00een morminte. Oamenii gr\u0103beau pasul pe strad\u0103, s\u0103 nu-i prind\u0103 stingerea. \u0218i de la mese \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se ridice, lu\u00e2nd-o to\u021bi \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie, cu chipurile ascunse de m\u0103\u0219ti asortate cu hainele, cu privirile \u00een p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

\u00cei zb\u00e2rn\u00e2i deodat\u0103 \u00een cap g\u00e2ndul c\u0103 lumea era un singur organism, un superorganism, un genet <\/em>eu social sau poate un holobiont <\/em>sinergetic[6]<\/a>, o gigantic\u0103 biomas\u0103 ale c\u0103rei celule se multiplicau la nesf\u00e2r\u0219it \u0219i astfel totul se repeta f\u0103r\u0103 contenire. Existen\u021be reciclate. Era ceva ce observa zi dup\u0103 zi, \u00een slujba lui de analist, f\u0103r\u0103 cap \u0219i coad\u0103 \u0219i prin urmare f\u0103r\u0103 rost, c\u0103 datele spuneau acela\u0219i lucru, acelea\u0219i c\u00e2mpuri populate, mici varia\u021bii lipsite de \u00eensemn\u0103tate real\u0103, o cifr\u0103 sau o liter\u0103 \u00een plus sau \u00een minus. Unicitatea era o minciun\u0103, identitatea la fel. Unde mai pui c\u0103 superorganismul, crezut etern \u0219i de ne\u00eenvins, era acum bolnav. Brusc, lu\u0103 hot\u0103r\u00e2rea ca atunci c\u00e2nd avea s\u0103 r\u0103poseze, de molim\u0103 sau de moarte bun\u0103, s\u0103 fie \u00eengropat \u00eentr-una dintre acele capsule biodegradabile, ghemuit ca un fetus \u00een p\u00e2ntece, cu un puiet deasupra, pe care trupul s\u0103u \u00een putrefac\u021bie s\u0103-l hr\u0103neasc\u0103, s\u0103 transgreseze astfel \u00eentr-un alt regn.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

I se aduse b\u0103utura, \u00eentr-un pahar de whisky a\u0219ezat pe t\u0103blie de m\u00e2ini \u00een m\u0103nu\u0219i chirurgicale, \u0219i fu avertizat c\u0103 nu avea prea mult timp s-o savureze. Fred avu pornirea s\u0103-i spun\u0103 chelnerului c\u0103 ginul se servea \u00eentr-o cup\u0103 de ceramic\u0103, dar o l\u0103s\u0103 balt\u0103. Coatele i se \u00eencleiaser\u0103 pe riglele mesei de PVC imit\u00e2nd culoarea \u0219i nervurile lemnului. Observ\u0103 iedera din plastic care \u00eembr\u0103ca st\u00e2lpii ce sus\u021bineau copertina. Totul numai fals \u0219i simulacru. Burta sa scoase un m\u00e2r\u00e2it de jivin\u0103 fl\u0103m\u00e2nd\u0103, dar care se teme s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103. \u0218tia c\u0103 era prea t\u00e2rziu, dar arunc\u0103 un ochi oricum pe tabla pe care era scris cu cret\u0103: Specialitatea buc\u0103tarului \u2014 Escargots de Bourgogne<\/em>. Se str\u00e2mb\u0103, sorbi. \u00cenc\u0103 dinainte s\u0103 \u00eenghit\u0103, o lume \u00eentreag\u0103 se retrezi \u00een el, sub oasele craniului \u0219i ale sternului, \u00een spatele pleoapelor cobor\u00e2te. Pu\u021bine lucruri reconstruiau un moment din via\u021b\u0103 cu mai mare acurate\u021be dec\u00e2t gustul \u0219i parfumul unei licori. Trecutul, iat\u0103, putea urma prezentului, nu doar invers.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

Deschise ochii, privi \u00eenainte, o singur\u0103 persoan\u0103 mai r\u0103m\u0103sese, la ultima mas\u0103. Ce coinciden\u021b\u0103 bizar\u0103, Eniko. \u00ce\u0219i l\u0103sase p\u0103rul lung \u0219i \u0219i-l vopsise indigo. Citea, citea lini\u0219tit\u0103, de parc\u0103 avea tot timpul din lume. Tennessee Williams. Titlul era par\u021bial ascuns de un pahar, \u00eens\u0103 era clar c\u0103 era Suddenly, Last Summer<\/em>. Dintotdeauna prefera s\u0103 citeasc\u0103 operele \u00een original. Faptul c\u0103 \u0219tia vreo patru limbi o ajuta, evident. Col\u021burile gurii lui Fred se traser\u0103 \u00een sus. Nu o mai v\u0103zuse de vreo zece ani, dac\u0103 nu mai bine. Fuseser\u0103 c\u00e2ndva \u00eempreun\u0103, la un an sau doi dup\u0103 ce terminaser\u0103 facultatea, \u00eens\u0103 lucrurile nu merseser\u0103 tocmai bine.<\/p>\r\n\r\n\r\n

\r\n\r\n\r\n

[1] Proiect edilitar-urbanistic demarat de familia R\u0103dulescu av\u00e2nd scopul de a crea o sta\u021biune balneo-climateric\u0103 \u00een apropiere de Bucure\u0219ti: \u201eSta\u021biunea de Vilegiatur\u0103 \u0219i Idroterapia Sinaia Mic\u0103 la Chitila-Mogo\u0219oaia l\u00e2ng\u0103 Bucuresci\u201d. \u00centruc\u00e2t nu s-a bucurat de popularitate, a fost abandonat la \u00eenceputul secolului al XX-lea.\u00a0<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

[2] Gheorghe Coemgiopolu, negustor rom\u00e2n de origine macedonean\u0103 care la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea de\u021binea un magazin de stofe \u0219i un atelier de haine pe uli\u021ba Lipscanilor, precum \u0219i o fabric\u0103 de m\u0103tase la D\u0103m\u0103roaia. Cum acesta lucra cu mae\u0219tri croitori vienezi, crea\u021biile sale au devenit repede c\u0103utate de \u00eenalta societate bucure\u0219tean\u0103.\u00a0\u00a0 \u00a0<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

[3] University of the Arts London.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

[4] Fenomen social marcat prin cre\u0219terea substan\u021bial\u0103 a consumului de b\u0103uturi alcoolice \u00een Marea Britanie, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XVIII-lea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

[5] Ipoteticul solvent universal al alchimi\u0219tilor.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n

[6] Genet<\/em>, grup de indivizi identici din punct de vedere genetic; Holobiont<\/em>, unitate ecologic\u0103 format\u0103 din gazd\u0103 \u0219i o multitudine de alte specii care tr\u0103iesc \u00een\u0103untrul sau \u00een jurul acesteia.<\/p>\r\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cei zb\u00e2rn\u00e2i deodat\u0103 \u00een cap g\u00e2ndul c\u0103 lumea era un singur organism, un superorganism, un genet<\/i> eu social sau poate un holobiont<\/i> sinergetic, o gigantic\u0103 biomas\u0103 ale c\u0103rei celule se multiplicau la nesf\u00e2r\u0219it \u0219i astfel totul se repeta f\u0103r\u0103 contenire. Existen\u021be reciclate. Era ceva ce observa zi dup\u0103 zi, \u00een slujba lui de analist, f\u0103r\u0103 cap \u0219i coad\u0103 \u0219i prin urmare f\u0103r\u0103 rost, c\u0103 datele spuneau acela\u0219i lucru, acelea\u0219i c\u00e2mpuri populate, mici varia\u021bii lipsite de \u00eensemn\u0103tate real\u0103, o cifr\u0103 sau o liter\u0103 \u00een plus sau \u00een minus. Unicitatea era o minciun\u0103, identitatea la fel.<\/p>\n","protected":false},"author":137,"featured_media":3752,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[167,841,812,47],"coauthors":[],"class_list":["post-3753","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-fictiune","tag-george-cornila","tag-nr-10-2021","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/George-Cornila.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/137"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3753"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3753\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3911,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3753\/revisions\/3911"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3752"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3753"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}