{"id":3743,"date":"2022-02-03T18:04:44","date_gmt":"2022-02-03T15:04:44","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3743"},"modified":"2022-02-04T12:07:51","modified_gmt":"2022-02-04T09:07:51","slug":"cristina-si-florile-de-crin-fragment-de-roman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3743","title":{"rendered":"Cristina \u0219i florile de crin
(fragment de roman)<\/small>"},"content":{"rendered":"\n

Prolog<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Orice poveste-ncepe cu sf\u00e2r\u0219itul. Prive\u0219ti ce s-a ales din vechi str\u0103danii \u0219i te \u00eentrebi: ce este st\u0103ruin\u021ba? De ce aceste nesf\u00e2r\u0219ite trude? C\u00e2mpiile sunt goale-acum, \u0219i-n urma b\u0103t\u0103liei nu a r\u0103mas nimic. Doar mii de le\u0219uri, din care se \u00eenfrupt\u0103 corbii. Treci \u0219i prive\u0219ti, Cristina. Ochii t\u0103i multe au v\u0103zut. \u00ce\u021bi treci palma peste obraz. Lumina multor ani de dulci speran\u021be \u00eenc\u0103 tr\u0103ie\u0219te, \u00eenc\u0103 nu s-a stins. Aprins\u0103 e. Atingi lumina. \u0218i nu ai uitat. Iar \u00eempotriva duhului uit\u0103rii nu ai dec\u00e2t un singur scut: s\u0103 scrii! Scrie, Cristina. Scrie \u0219i tr\u0103ie\u0219te. \u00cen fiecare liter\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u0219i vezi, ca \u0219i cum ochiul t\u0103u \u00eenvie din cerneal\u0103, ca \u0219i cum litera nu-i parte dintr-un \u0219ir pe foaie, ci o retin\u0103 \u00eenflorind din pergament.<\/p>\n\n\n\n

1.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Se g\u00e2ndi a\u0219a. Atunci c\u00e2nd p\u00e2nza din care e f\u0103cut\u0103 haina norilor se destram\u0103 \u0219i lumea coboar\u0103 \u00een nebunie, c\u00e2nd stelele \u00een t\u0103rii se amestec\u0103 \u00een feluri nicic\u00e2nd consemnate de \u00een\u021belep\u021bii astrologi din vechime, c\u00e2nd apele r\u00e2urilor nu mai g\u0103sesc suprafa\u021ba \u0219i izvor\u0103sc spre lumin\u0103 din sufletele noastre, nu mai e nimic de f\u0103cut \u0219i po\u021bi s\u0103 te retragi din lume. Po\u021bi l\u0103sa lumea \u00een urm\u0103 ca \u0219i cum ai fi murit ei, ca \u0219i cum nimic n-ar mai fi fost vreodat\u0103, cum bine spune Ecleziastul, \u0219i cum bine ar fi s\u0103 ne lumin\u0103m dac-am venit pe lume ca s\u0103 pricepem ceva.<\/p>\n\n\n\n

Cristina se a\u0219ez\u0103 pe scaunul ei, c\u0103tre fereastr\u0103, \u0219i privi gr\u0103dina, \u0219i se g\u00e2ndi c\u0103 tat\u0103l ei, \u00een\u021beleptul Tommaso, de-ar vedea toate nenorocirile acestea, ar \u0219ti s\u0103 explice prin secretele stelelor nenorocirile de pe p\u0103m\u00e2nt. Dar oare po\u021bi s\u0103 explici lumea citind cerul? Ce po\u021bi s\u0103 ceri t\u0103riilor s\u0103 spun\u0103? Dup\u0103 o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 petrecut\u0103 \u00een credin\u021ba \u00een adev\u0103rurile artei astrologice, a \u00eenceput s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103. Te tot g\u00e2nde\u0219ti la lucrurile acestea \u0219i nu se poate s\u0103 nu te \u00eentrebi. \u0218i \u00eendoiala a fost adus\u0103 de tragedia asta cu b\u0103t\u0103lia. Incredibil\u0103 tragedie! Devastatoare tragedie! Povestea, a\u0219a cum a ajuns la Cristina, povestit\u0103 de singurul supravie\u021buitor normand al scenei, a \u00eenceput cu prizonierii francezi str\u00e2n\u0219i roat\u0103, \u00eencercui\u021bi, dezarma\u021bi, epuiza\u021bi \u00een frigul \u00eence\u021bo\u0219at din octombrie. Pentru ei b\u0103t\u0103lia se \u00eencheiase. Azincourt. Se g\u00e2ndeau la umilin\u021b\u0103, pentru c\u0103 li se poruncise s\u0103 lase armele jos, \u0219i cavalerii cei mai nobili \u00ee\u0219i aruncaser\u0103 arma pe care obi\u0219nuiau s\u0103 jure credin\u021b\u0103 lui Iisus \u0219i s\u0103 se roage \u00eenaintea b\u0103t\u0103liilor. Deodat\u0103, regele Henric a poruncit s\u0103 fie executa\u021bi. Da, to\u021bi, executa\u021bi, repede, acum, pentru c\u0103 for\u021bele franceze, despre care se \u0219tia c\u0103 sunt net superioare, se regrupeaz\u0103 pe flancul drept \u0219i vor contraataca, iar regele ceru imediat c\u0103l\u0103ilor lui s\u0103 taie g\u00e2tul drep\u021bilor cavaleri care se aflau nu departe de el. Le-a poruncit uciga\u0219ilor din garda sa, s\u00e2ngero\u0219ii asasini cu care cutreierase \u00een tinere\u021be tavernele Londrei, s\u0103-i taie pe cei care \u00eengenuncheaser\u0103 ca s\u0103 se roage \u00een fa\u021ba icoanei de campanie, cu binecuv\u00e2ntarea unui preot englez, \u0219i, f\u0103c\u00e2nd semn arca\u0219ilor lui, care f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 erau cei mai buni din lume, s\u0103 trimit\u0103 mai multe voleuri c\u0103tre cei ce se aflau str\u00e2n\u0219i mai \u00eencolo, aduna\u021bi roat\u0103, \u00eendemna\u021bi s\u0103 stea gr\u0103mad\u0103, \u021bint\u0103 ideal\u0103 pentru acei arca\u0219i ce puteau s\u0103geta \u0219oimul \u00een zbor. C\u00e2t ai clipi de patru sau cinci ori, at\u00e2t a durat. Apoi Fran\u021ba n-a mai fost Fran\u021ba. \u0218i asta se petrecea dup\u0103 ce b\u0103t\u0103lia fusese deja pierdut\u0103 de armata florilor de crin, dup\u0103 dezastrul acela f\u0103r\u0103 egal, \u00een care muriser\u0103 cu sutele. Supravie\u021buitorii fuseser\u0103 executa\u021bi. Nimic cavaleresc \u00een asta. Da, regele Henric. Atunci c\u00e2nd Cristina a auzit povestea pentru prima oar\u0103 nu i-a venit s\u0103 cread\u0103 c\u00e2t de repede s-a s\u0103v\u00e2r\u0219it totul. \u00cen patru sau cinci clipite se poate stinge lumea. Ca un foc aprinz\u00e2ndu-se prin iarba uscat\u0103, sau c\u00e2t \u00eei trebuie s\u0103ge\u021bii s\u0103 plece din coarda \u00eentins\u0103, prin v\u0103zduhul umed al toamnei, p\u00e2n\u0103 ce-\u0219i afl\u0103 odihna \u00een carnea fierbinte a cuiva care se g\u00e2nde\u0219te la o zi de m\u00e2ine pe care n-o va mai apuca. C\u00e2t dureaz\u0103, de fapt, moartea? Cristina s-a g\u00e2ndit c\u0103 moartea \u00eencepe \u00een momentul \u00een care s\u0103geata e a\u0219ezat\u0103 \u00een arc. Pentru c\u0103 destinul nostru vine oricum din diamantul nop\u021bii profunde, iar gestul ce preced\u0103 uciderea e parte integrant\u0103 a uciderii. Chiar dac\u0103 cel ce va muri nu simte \u0219i nu \u0219tie, chiar dac\u0103 \u00eenc\u0103 nu b\u0103nuie\u0219te, chiar dac\u0103 prive\u0219te cerul f\u0103r\u0103 a vedea nimic, moartea \u00eencepe atunci c\u00e2nd s\u0103geata e a\u0219ezat\u0103 \u00een arc.<\/p>\n\n\n\n

\u201eDoar c\u00e2teva clipe?\u201c l-a \u00eentrebat Cristina pe Bonifacio, normandul cu s\u00e2nge italian.<\/p>\n\n\n\n

\u201eC\u00e2t ai clipi de patru sau cinci ori,\u201c a spus el, \u201emul\u021bi dintre ei nu au avut timp s\u0103 priceap\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Nu au avut timp s\u0103 se roage. Nici de ultima r\u0103suflare n-au mai avut timp.\u201c<\/p>\n\n\n\n

Auzind aceasta, Cristina tres\u0103ri \u0219i se \u00eenchin\u0103, pentru c\u0103 \u0219tia foarte bine c\u0103 \u00een ultima clip\u0103, dac\u0103 sufletul se cutremur\u0103 \u0219i nelini\u0219te\u0219te, urmeaz\u0103 \u00eentunericul. Bonifacio ghicea foarte bine la ce se g\u00e2nde\u0219te Cristina.<\/p>\n\n\n\n

\u201eSf\u00e2nt\u0103 Fecioar\u0103, ai mil\u0103 de noi\u201c, spuse Cristina.<\/p>\n\n\n\n

Era leg\u0103tura aceasta secret\u0103 \u00eentre cei cu s\u00e2nge italian, \u0219i asta trebuie s\u0103 fi fost \u0219i \u00een\u021belegerea t\u0103cut\u0103 plutind \u00een eter \u00eentre Cristina \u0219i regina Isabeau, frumoasa Isabeau, poruncitoarea \u0219i clarv\u0103z\u0103toarea, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd se aflau la mile distan\u021b\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd regina poruncea r\u0103zboaie, iar Cristina scria. E s\u00e2ngele italian, dup\u0103 cum se vede. Dar asta era alt\u0103dat\u0103, iar acum englezii au intrat \u00een Paris \u0219i c\u00e2ntecele lor de golani s\u0103lbateci se aud pe str\u0103zile urbei, c\u00e2ntece de oameni be\u021bi care nu urineaz\u0103 pe ziduri, ci \u00een praful str\u0103zii, la vedere. A lor e lumea, se g\u00e2ndesc ei strig\u00e2nd cele mai neru\u0219inate m\u0103sc\u0103ri pe care omenirea le-a auzit vreodat\u0103. Aceasta e Fran\u021ba dup\u0103 Azincourt. Cristina i-a v\u0103zut intr\u00e2nd \u00een Paris, l-a v\u0103zut pe regele Henric c\u0103lare \u00eentrufindu-se ca unul care a cucerit ceea ce i se cuvenea oricum, a v\u0103zut cum se \u00eenst\u0103p\u00e2ne\u0219te \u00eentunericul peste lume \u0219i cum din toate cele ce au fost nu a mai r\u0103mas nimic, nici m\u0103car speran\u021ba. Unde e lumina coroanei de alt\u0103dat\u0103, izvor\u00e2nd de la Vincennes? Unde bucuria cu care \u00een\u021beleptul rege Carol cerea s\u0103-l citeasc\u0103 pe Aristotel \u0219i s\u0103 asculte muzic\u0103 la org\u0103? Unde fericirea dragostei, a prieteniei \u0219i a p\u0103cii? Nu este pace, nu poate fi pace, e doar \u00eentuneric. Cade lumina din t\u0103rii \u0219i se \u00eenchide-n r\u0103d\u0103cina ierbii, ca act al nop\u021bii-n blestemat\u0103 zi. Te doare \u00een ad\u00e2ncul t\u0103u cel mai ad\u00e2nc c\u0103 floarea celor pe care i-ai \u0219tiut de copii s-au stins degeaba, \u00een c\u00e2teva preaotr\u0103vite clipe. \u00ce\u021bi pot stelele explica asta?<\/p>\n\n\n\n

Voi muri lumii, se g\u00e2ndi Cristina. Voi face a\u0219a cum am hot\u0103r\u00e2t. Las toate acestea, gr\u0103dina \u0219i c\u0103r\u021bile, pana \u0219i c\u0103limara de cerneal\u0103, perna de puf \u0219i hainele lume\u0219ti, \u0219i voi merge pe jos la m\u00e2n\u0103stirea dominican\u0103 de la Poissy, iar de acolo voi face pentru prima oar\u0103 ceva ce nu am mai f\u0103cut: nu voi mai privi lumea. Am \u00een\u021beles ce era de \u00een\u021beles. Am priceput ce trebuia. Asta a fost. Trebuie s\u0103 pricepi atunci c\u00e2nd e gata. Trece lesne timpul nostru, \u0219i cel mai repede \u021bi se pare c\u0103 trece atunci c\u00e2nd prive\u0219ti \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n

\u201eNu-\u021bi mul\u021bumesc, Bonifacio, c\u0103 mi-ai spus povestea asta cumplit\u0103. \u00ce\u021bi mul\u021bumesc \u00eens\u0103 pentru altceva, c\u0103 ai r\u0103mas \u00een via\u021b\u0103.\u201c<\/p>\n\n\n\n

2.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Nu a existat c\u0103l\u0103toare care s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Parisul pentru totdeauna \u0219i care s\u0103 duc\u0103 mai pu\u021bin cu ea. Doar o leg\u0103tur\u0103 cu nimicuri de imediat\u0103 folosin\u021b\u0103, str\u00e2nse \u00eentr-un \u0219al gri de iarn\u0103. \u0218alul acela era important, pentru c\u0103 a r\u0103mas cu aceea\u0219i groaz\u0103 de frig \u0219i nu se putea imagina f\u0103r\u0103 luxul de a se proteja \u00een timpul gerului care, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, va veni. Dup\u0103 o via\u021b\u0103 \u00een care a povestit despre regine \u0219i regi pentru regi \u0219i regine lucrurile lume\u0219ti abia de se cuprind \u00eentr-o mic\u0103 leg\u0103tur\u0103, la fel cum din noapte nu r\u0103m\u00e2ne mai nimic \u00een zori. E altceva, e o nou\u0103 via\u021b\u0103, \u00een care a avea nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic.<\/p>\n\n\n\n

A trecut pe podul pe care cu un an \u00een urm\u0103 a fost h\u0103cuit Jean sans Peur, ducele burgund, \u0219i un trec\u0103tor cu c\u0103ut\u0103tur\u0103 piezi\u0219\u0103 a dat s\u0103-i apuce mantia de pe um\u0103r. S-a \u00eentors \u0219i l-a \u021bintuit cu privirea ei de femeie aspr\u0103 preg\u0103tit\u0103 s\u0103 moar\u0103 lumii. Acela s-a \u00eendep\u0103rtat de parc\u0103 ar fi fost \u00eembr\u00e2ncit. Dou\u0103 puteri avea pe lumea asta Cristina: cuv\u00e2ntul \u0219i privirea.<\/p>\n\n\n\n

Iar privirea aceea \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a acum p\u0103durea Boulogne. Era departe, \u00eentr-acolo, o zi \u00eentreag\u0103 de mers. Acolo, undeva se deschid cerurile prin aleas\u0103 rug\u0103. De ce s\u0103-\u021bi fie dat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului dac\u0103 nu pentru asta? Consolare este \u0219i scar\u0103 spre t\u0103rii. Speran\u021ba \u021bi se at\u00e2rn\u0103 de cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n

Deodat\u0103 se g\u00e2ndi c\u0103 nu \u0219i-a luat cu ea nimic de scris. Absolut nimic.<\/p>\n\n\n\n

Acesta a fost un g\u00e2nd plin de trufie. Pentru c\u0103 numai cei trufa\u0219i recurg la scris.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
\n
<\/div>\n\n\n\n
\n

    La forest
Nous passames \u0219i vinsmes sens arrest
Droit \u00e0 Poissy; o\u00f9 tost trouvasmes prest
Quanqu\u2018il convint \u0219i tout ce que bon est
   A droit souffire.
Quand descendus fusmes, chacun s\u2018atire
Le mieulx qu\u2018il pot de vesture \u0219i se mire
Si qu\u2018en l\u2018attoure il n\u2018y ait que redire,
   Et puis alasmes
Ensemble en l\u2018abbaye vers les dames,
Au parlouer, \u0219i puis dedens entrasmes,
Tout nonobstant que portes \u00e0 grans lames
   Y ot moult fortes[1]<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

3.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

\u201eDe ani buni m-am \u00eentrebat c\u00e2nd vei face pasul acesta,\u201d a spus maica stare\u021b\u0103, pe care Cristina o cuno\u0219tea de mai bine de treizeci de ani. Celeste de Armagnac se numea pe atunci \u0219i fusese cea mai frumoas\u0103 femeie din Paris, cu ochii aceia alba\u0219tri, cu tenul acela str\u0103veziu, mai \u00eenalt\u0103 ca mul\u021bi, sub\u021bire \u0219i cu pas hot\u0103r\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n

Avusese parte de un mariaj foarte scurt, de doar trei ani. \u0218i regina Isabeau, despre care mul\u021bi spun c-ar fi de vin\u0103 pentru toate relele lumii, a avut parte de un mariaj scurt. Cristina se g\u00e2ndise dintotdeauna c\u0103, de fapt, \u00een feluri diferite, toate mariajele sunt scurte. \u0218i mariajul ei avusese parte de o asemenea \u00eenso\u021bire urmat\u0103 de desp\u0103r\u021bire. Desp\u0103r\u021birea pe care o cunoscuse Cristina a fost adus\u0103 de moarte. A fost repede, foarte repede. \u0218i a fost foarte devreme. Un copil abia dac\u0103 ai fost ieri, \u0219i ajungi s\u0103 te preg\u0103te\u0219ti s\u0103 fii mam\u0103 m\u00e2ine. Ce minte poate s\u0103 aib\u0103 o fat\u0103 la cincisprezece ani? A\u0219a a fost pentru ea. Solitudinea \u0219i am\u0103r\u0103ciunea. Copiii. Cei trei.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i apoi vine trezirea. Regina Isabeau s-a trezit c\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de Fran\u021ba. Necuvenit blestem, unii ar fi fost \u00eenc\u00e2nta\u021bi s\u0103 poat\u0103 da porunci. Unii-\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 puterea e o binecuv\u00e2ntare, ca un giuvaer de dorit, pe care s\u0103-l por\u021bi pentru a duce cu tine str\u0103lucirea. S-o \u00eentrebe pe Isabeau cum e. S-o \u00eentrebe, \u0219i ea le va spune, le va descrie povara. Nu va z\u00e2mbi, pentru c\u0103 nu-i nici o urm\u0103 de amuzament \u00een asta. Cel mai riscant lucru din univers e s\u0103 ai parte de putere fie \u0219i numai pentru o singur\u0103 zi, \u0219i repede vei afla c\u00e2t de mul\u021bi sunt cei care vor s\u0103 te asasineze, mult mai mul\u021bi dec\u00e2t cei care te iubesc.<\/p>\n\n\n\n

Celeste a r\u0103mas singur\u0103, cei doi copii au ajuns \u00eengeri foarte devreme, \u0219i ea a ales ordinul dominican. Departe de lume lucrurile se v\u0103d clar. Pentru o femeie instruit\u0103 \u0219i singur\u0103, exist\u0103 ceva mai bun dec\u00e2t rug\u0103ciunea: s\u0103 citeasc\u0103 toate c\u0103r\u021bile sfinte, plus \u0219i mai multe dec\u00e2t acestea, pentru c\u0103 \u0219i p\u0103g\u00e2nii scriu, iar la m\u00e2n\u0103stirea unde cea dint\u00e2i st\u0103t\u0103toare este Celeste au \u0219i c\u0103r\u021bi traduse din \u021b\u0103rile sarazine. \u00cen izolare, acea binecuv\u00e2ntat\u0103 c\u0103dere \u00eenl\u0103untru, iluminare a timpului ce ni s-a dat. \u021ai se pare c\u0103 uitate sunt fructele singur\u0103t\u0103\u021bii. Dar poemele se \u00eentorc pe acolo. Celeste nu scria poeme, dar colec\u021biona momente de singur\u0103tate inteligent\u0103, pe care le depunea ofrand\u0103 icoanelor.<\/p>\n\n\n\n

Celeste devenise o subtil\u0103 cunosc\u0103toare a lui Aristotel. M\u0103icu\u021bele \u0219u\u0219oteau c\u0103, dup\u0103 ce a r\u0103mas v\u0103duv\u0103, frumuse\u021bea ei \u00eennebunise pe mul\u021bi, care v\u0103zuser\u0103 \u00een solitudinea ei o ocazie nesperat\u0103. Unul dintre ace\u0219ti pe\u021bitori ajunsese s\u0103-i trimit\u0103 c\u00e2te o misiv\u0103 pe zi, pe cea mai fin\u0103 piele de Tours, scris\u0103 cu cea mai scump\u0103 cerneal\u0103 \u0219i cea mai frumoas\u0103 caligrafie epistolar\u0103. Treizeci de scrisori s\u0103 fi trimis? Sau poate o sut\u0103? Era ceva \u00een ele ce nu putea fi apreciat, sau poate Celeste era \u00eenc\u0103 \u00een doliu \u0219i la mai bine de un an de la pierderea so\u021bului, cine \u0219tie.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o bun\u0103 zi, zvonul povestea c\u0103 Celeste i-ar fi r\u0103spuns astfel:<\/p>\n\n\n\n

\u201eDomnule, atunci c\u00e2nd scrisorile pe care le scrii se vor lega ceva mai bine, m\u0103 voi g\u00e2ndi \u0219i la con\u021binutul lor, care dezv\u0103luie o oarecare pasiune, de care m\u0103 simt str\u0103in\u0103.\u201c<\/p>\n\n\n\n

\u0218i semnase.<\/p>\n\n\n\n

Nu acesta fusese motivul pentru care se c\u0103lug\u0103rise, fire\u0219te. Absolut deloc.<\/p>\n\n\n\n

La ora aceea cea mai cunoscut\u0103 autoare de texte din Fran\u021ba era Cristina de Pizan. Toat\u0103 lumea care merit\u0103 men\u021bionat\u0103 \u00eentr-o conversa\u021bie inteligent\u0103 \u00eei citise lucr\u0103rile. Iar acum Cristina de Pizan \u0219edea \u00een picioare \u00een fa\u021ba ei, cu toat\u0103 averea ei str\u00e2ns\u0103 \u00eentr-un \u0219al gri, cu ochii aceia negri, de italianc\u0103, lucind ca o spad\u0103. Nu era singura ei arm\u0103, mai avea \u0219i cuv\u00e2ntul.<\/p>\n\n\n\n

4.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

O poveste are farmec atunci c\u00e2nd, scriind-o, ui\u021bi de tine. \u00cencetezi s\u0103 mai fii om obi\u0219nuit \u0219i devii ordinea ei interioar\u0103. E un act de via\u021b\u0103 \u00eentregitor \u0219i plin de substan\u021b\u0103: te situeaz\u0103 \u00een acord cu universul \u00eentreg, prin ordinea cuprins\u0103 \u00een nucleul pove\u0219tii ce respir\u0103 prin tine.<\/p>\n\n\n\n

Asta \u0219tia Cristina foarte bine. Pentru c\u0103 scria despre sine.<\/p>\n\n\n\n

Adev\u0103rata str\u0103lucire a min\u021bii nu e neap\u0103rat evident\u0103, ci totdeauna subtil\u0103. Ascuns\u0103 \u0219i profund\u0103, nu ar avea cum s\u0103 se dezv\u0103luie de la prima privire. Marile idei nu se expun la vedere. Exist\u0103 nestemate subtile, deloc perceptibile pentru cei care nu-s \u00een posesia codului.<\/p>\n\n\n\n

Ce ni se pare str\u0103lucitor? Nu e vorba oare despre o manifestare spontan\u0103 a inteligen\u021bei, ceva nea\u0219teptat, surprinz\u0103tor, o clarificare imediat\u0103 care duce orice g\u00e2nd un pas mai departe? Un om str\u0103lucitor e cineva care izbute\u0219te \u00een mod esen\u021bial cel pu\u021bin o asemenea interven\u021bie, m\u0103car o dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103. Cineva incapabil de str\u0103lucire e cineva care fie nu a dat vreodat\u0103 semne de spontane manifest\u0103ri de inteligen\u021b\u0103, fie a avut multiple ocazii s\u0103 fie str\u0103lucitor \u0219i nu a l\u0103sat \u00een urm\u0103 dec\u00e2t un siaj elocvent de manifest\u0103ri mediocre. Str\u0103lucirea impresioneaz\u0103 \u0219i seduce, atrage mai mult dec\u00e2t frumuse\u021bea fizic\u0103, \u0219i, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, \u00eei este superioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201eN-a\u0219 fi crezut c\u0103 voi ajunge vreodat\u0103 s\u0103 spun asta,\u201d spuse Cristina c\u0103tre Celeste, \u201edar am nevoie de singur\u0103tate.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u201eTe \u00een\u021beleg cum nu se poate mai bine, draga mea,\u201d spuse Celeste \u0219i se aplec\u0103 s\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze.<\/p>\n\n\n\n

Str\u0103lucirea exist\u0103, \u00ee\u0219i spuse Cristina \u00een timp ce se g\u00e2ndea c\u0103 acum \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 solitudinea. Nu e un mit, nu ceva inaccesibil, precum frumuse\u021bea ideal\u0103 a Afroditei, departe, \u00een nourii ideilor. Exist\u0103, avem deja suficiente m\u0103rturii despre \u00eentrup\u0103rile ei, \u0219i nu e ceva ce s-ar putea antrena, nu se poate copia la \u0219coal\u0103 dup\u0103 modele date. Str\u0103lucirea trece grani\u021ba dincolo de modelele stabilite, poart\u0103 un domeniu dincolo de limit\u0103rile deja existente.<\/p>\n\n\n\n

Singurul subiect despre care ar merita discutat vreodat\u0103 e str\u0103lucirea. \u0218i ar merita s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m ce mai r\u0103m\u00e2ne din ideea de str\u0103lucire, a\u0219a cum a fost ea perceput\u0103 \u00een veacurile clasice, atunci c\u00e2nd mijloacele de exprimare \u0219i suportul media par \u00een zilele noastre c\u0103 schimb\u0103 \u00eentreaga lume. Mai e oare str\u0103lucirea ceea ce ea a fost c\u00e2ndva? Unde mai g\u0103sim oare str\u0103lucirea de alt\u0103dat\u0103? Cea din vremurile de pace?<\/p>\n\n\n\n

Dar c\u00e2nd a fost vreodat\u0103 pace \u00een Fran\u021ba? Cristina se g\u00e2ndea la asta \u0219i nu-\u0219i putea aminti. Toat\u0103 via\u021ba ei nu fuseser\u0103 dec\u00e2t r\u0103zboaie sau preg\u0103tiri pentru r\u0103zboaie.<\/p>\n\n\n\n

Str\u0103lucirea poate fi compatibil\u0103 cu mali\u021bia. Cristina \u0219tia asta foarte bine, \u00een vremurile c\u00e2nd se g\u00e2ndea ce arm\u0103 este cuv\u00e2ntul scris. Str\u0103lucirea poate fi compatibil\u0103 \u0219i cu r\u0103utatea. \u0218tia foarte bine \u0219i asta.<\/p>\n\n\n\n

Fie! S\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 toate acestea! Uit\u0103 toate poemele pe care le-ai scris vreodat\u0103, \u00ee\u0219i porunci. Uit\u0103 \u0219i roag\u0103-te, \u0219i asta va aduce inimii tale pacea. G\u00e2nde\u0219te-te la inima Sfintei Fecioare, acolo trebuie s\u0103 se afle oaza de lini\u0219te care va \u00eenlocui pasiunea ta pentru str\u0103lucire. Fir-ar s\u0103 fie obsesia aceea pentru spontaneitatea luminii din cuv\u00e2nt! Nu despre asta va fi vorba pe mai departe.<\/p>\n\n\n\n

5.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

A \u00eembr\u0103cat rasa dominican\u0103. P\u00e2n\u0103 mai ieri \u00eei p\u0103sa foarte mult cum o privesc ceilal\u021bi, cum e v\u0103zut\u0103 \u00een public, ce se poate spune despre ea. Acum nu se mai g\u00e2nde\u0219te la asta. \u00cei place simplitatea. Poate s-o \u00een\u021beleag\u0103 foarte bine pe Marie, care a ales foarte devreme calea m\u00e2n\u0103stirii. Marie, fiica ei, pe care a \u00eencredin\u021bat-o devreme c\u0103lug\u0103ri\u021belor de la Poissy, \u0219i care au transformat-o \u00een ce au \u0219tiut ele mai bine. Marie e fericit\u0103 \u00een serenitatea dominican\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cei place \u00eentunericul dormitorului. Cristina nu \u00eenchide ochii. Ar vrea s\u0103 doarm\u0103 cu ochii deschi\u0219i. Ca s\u0103 vad\u0103 mai clar ce s-a \u00eent\u00e2mplat. S\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la felul cum s-a topit coroana Fran\u021bei, cum a fost \u00eengenuncheat\u0103 lumea ei, lumea pentru care a scris, pentru care a tr\u0103it. Lumea aceea. De fapt, regret\u0103? Nu \u00eenc\u0103, Cristina, nu regreta \u00eenc\u0103, \u00ee\u0219i spune, pentru c\u0103 somnul nu vine, nu regreta \u00eenainte s\u0103 ajungi la judecata cea de pe urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Respir\u0103 ad\u00e2nc \u0219i-\u0219i las\u0103 g\u00e2ndurile s\u0103-\u0219i urmeze calea. Dar \u0219tiu contemporanii no\u0219tri cum suntem noi? Ne v\u0103d ei \u00eentr-o meritat\u0103 lumin\u0103? Dar dac\u0103 ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 tr\u0103im printre viermi\u0219ori orbi? \u0218i dac\u0103 niciodat\u0103 nimeni nu va mai fi capabil s\u0103 priceap\u0103 poemele a\u0219a cum se scriau p\u00e2n\u0103 mai ieri? Dac\u0103 ast\u0103zi, subjuga\u021bi de ni\u0219te s\u0103lbateci violen\u021bi, oamenii \u00ee\u0219i vor pierde capacitatea de a aprecia baladele? Dac\u0103 Parisul se va umple de imbecili care nu pot pricepe un poem?<\/p>\n\n\n\n

Sunt at\u00e2tea ora\u0219e unde a\u0219a e.<\/p>\n\n\n\n

Nu tr\u0103im oare pentru balade? Pentru a le scrie \u0219i pentru a le citi. Avem nevoie de lumina lor, baladele aduc respira\u021bia. Parc\u0103 venind din ele, unde g\u0103sim str\u0103lucirea? Poate fi o fraz\u0103 inteligent\u0103 ascuns\u0103 \u00eentr-un text. Poate fi o c\u00e2ntare surprinz\u0103toare \u0219i hipnotic\u0103. Poate fi o construc\u021bie ampl\u0103, de o anvergur\u0103 colosal\u0103, ale c\u0103rei componente s\u0103 fie plictisitoare \u0219i grele, precum pietrele care intr\u0103 \u00een componen\u021ba piramidelor egiptene, cele despre care poveste\u0219te Strabon, \u00een timp ce str\u0103lucirea lucr\u0103rii s\u0103 rezide \u00een construc\u021bia de ansamblu. \u00cen orice form\u0103 s-ar reg\u0103si, asta c\u0103ut\u0103m, asta ne atrage, dup\u0103 asta t\u00e2njim: r\u0103spundem str\u0103lucirii a\u0219a cum floarea soarelui r\u0103spunde luminii soarelui. \u00cen absen\u021ba str\u0103lucirii nu ne intereseaz\u0103 prezen\u021ba respectiv\u0103, discursul respectiv, efortul acela. Avem nevoie de str\u0103lucire ca s\u0103 ne p\u0103str\u0103m interesul pentru via\u021b\u0103, pentru ceea ce ne cheam\u0103, pentru ceea ce ne poart\u0103 \u00eenainte. Marie are dreptate, se poate foarte bine ca poezia cea mai frumoas\u0103 s\u0103 vin\u0103 din rug\u0103ciune. E posibil ca singura poezie care s\u0103 ne supravie\u021buiasc\u0103 s\u0103 fie poemele dedicate lui Iisus \u0219i Maicii sale. Str\u0103lucirea define\u0219te stilul cuiva, de la felul cum scrie un autor la felul cum vorbe\u0219te un nobil. Iar dac\u0103 Doamne p\u0103ze\u0219te cineva ne face s\u0103 b\u0103nuim c\u0103 e incapabil de str\u0103lucire, nu mai urm\u0103rim ce spune, se g\u00e2ndi Cristina. Nu mi se poate cere s\u0103 tolerez absen\u021ba gra\u021biei. Pot ierta multe, dar nu asta.<\/p>\n\n\n\n

Nu putea dormi. Ochii deschi\u0219i, \u00een noapte.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, a\u0219a erau nop\u021bile Mariei la Poissy.<\/p>\n\n\n\n

Astfel.<\/p>\n\n\n\n

Solitudine.<\/p>\n\n\n\n

Acum nu trebuie s\u0103-\u0219i mai g\u00e2ndeasc\u0103 via\u021ba a\u0219a, ci s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 dup\u0103 cum a poruncit Sf. Dominic.<\/p>\n\n\n\n

E altceva. Delirul poetic r\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Poezia r\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Altceva dec\u00e2t delirul este extazul. Poetul \u00ee\u0219i poate permite s\u0103 fie lipsit de scop, ambiguu, contradictoriu. Extazul, \u00eens\u0103, o poart\u0103 pe cea a c\u0103rei inim\u0103 tr\u0103ie\u0219te \u00een m\u00e2n\u0103stire c\u0103tre ceva precis, cap\u0103t\u0103 sens odat\u0103 cu trecerea vremii, se afl\u0103 \u00een ascensiune, trece v\u0103mile v\u0103zduhului, \u021binte\u0219te por\u021bile raiului. Nu e ceva similar pentru poet. Poeta care a fost avea nevoie de audien\u021b\u0103, \u0219i \u00een contact cu oamenii se stric\u0103 lucrurile.<\/p>\n\n\n\n

Izolarea din m\u00e2n\u0103stire are rolul ei, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. O binecuv\u00e2ntare, un balsam cu parfum de ierburi \u0219i mirodenii ce ard \u00een candele. Uneori ai nevoie s\u0103 te \u00eendrep\u021bi c\u0103tre paginile altor poe\u021bi; te \u00eenc\u00e2nt\u0103 o muzic\u0103 str\u0103in\u0103, armonia c\u00e2te unui verb. Ca \u0219i cum ai avea nevoie s\u0103 fii locuit de un discurs ce nu e al t\u0103u. Nu e o simpl\u0103 lectur\u0103, pentru c\u0103 \u0219tii foarte bine ce se afl\u0103 \u00een spatele unui poem adev\u0103rat. Po\u021bi \u00een\u021belege \u0219i c\u00e2nd devii cronicar pe terenul altuia. Seduc\u021bia, \u00eentre poe\u021bi, are ra\u021biuni muzicale. A fost acolo, a fost cea mai atent\u0103 cititoare a lui Dante, l-a sim\u021bit cu inima, a recunoscut frumuse\u021bea dup\u0103 ce a \u00eenv\u0103\u021bat, fir-ar s\u0103 fie, cum se spune o poveste prin poem.<\/p>\n\n\n\n

Se g\u00e2ndi s\u0103 scrie un fel de balade care s\u0103 fie rug\u0103ciuni. De ce nu? Adic\u0103, dac\u0103 tot te pricepi la arta poemului, de ce s\u0103 nu faci asta? Cum po\u021bi captura cel mai bine str\u0103lucirea \u00een text? S\u0103 imeresezi fraze bine stilizate \u00een textul amplu al unei descrieri? Sau s\u0103 mizezi pe fragmente concentrate, \u00een care nici un cuv\u00e2nt s\u0103 nu fie \u00een plus? Luxul de a recurge la stil \u00eeng\u0103duie toate alternativele, cu speran\u021ba c\u0103 actul comunic\u0103rii prin text \u00eenc\u0103 e plauzibil. \u0218i ce comunicare poate fi mai important\u0103 dec\u00e2t cea cu P\u0103rintele ceresc?<\/p>\n\n\n\n

6.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Sunt a\u0219a de multe c\u0103r\u021bi aici! Maica Celeste a colec\u021bionat o veritabil\u0103 bibliotec\u0103 regal\u0103. Cristina \u0219tia foarte bine de biblioteca aceasta de dinainte, din perioada vizitelor ei precedente la Poissy.<\/p>\n\n\n\n

Se g\u00e2ndi a\u0219a, m\u00e2ng\u00e2ind una dintre coper\u021bile superbe, legate \u00een piele, ale unui volum al Etimologiilor <\/em>copiat \u00een Spania: Unele dintre dolean\u021bele noastre sunt mai apropiate de rug\u0103ciune dec\u00e2t de experien\u021bele noastre din via\u021ba real\u0103. \u0218i totu\u0219i, sunt at\u00e2tea materializ\u0103ri ale imaginilor noastre, \u00eenc\u00e2t ni se pare c\u0103 suntem aproape. Vedem c\u0103 str\u0103lucirea este posibil\u0103. Vedem c\u0103 str\u0103lucirea este o materializare tangibil\u0103 a inteligen\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i totu\u0219i, proximitatea str\u0103lucirii ne doare mai mult dec\u00e2t absen\u021ba ei, pentru c\u0103 vedem c\u00e2t de rare sunt manifest\u0103rile ei. Ideea c\u0103 vedem din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd materializ\u0103ri ale inteligen\u021bei contemporanilor no\u0219tri ne entuziasmeaz\u0103, ne bucur\u0103, ne incit\u0103. \u0218i apoi ne confrunt\u0103m din nou cu experien\u021bele obi\u0219nuite. Care nu sunt str\u0103lucitoare.<\/p>\n\n\n\n

Cum am putea ajuta? \u0218i nu avem cum: atunci c\u00e2nd e vorba de str\u0103lucire, nimeni nu ne poate ajuta. Fiecare str\u0103luce\u0219te singur, dup\u0103 cum fiecare moare singur.<\/p>\n\n\n\n

Se \u00eentreb\u0103 dac\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 din nou s\u0103 citeasc\u0103, a\u0219a cum citea pe c\u00e2nd locuia \u00een Paris.<\/p>\n\n\n\n

O, da.<\/p>\n\n\n\n

Bine\u00een\u021beles c\u0103 da. Dar numai texte despre erele precedente. Numai asta. Nu ceva despre actualitatea r\u0103zboiului pierdut acum.<\/p>\n\n\n\n

Se g\u00e2ndi astfel. Ideea c\u0103 de acum coroana Fran\u021bei a fost \u00eengenuncheat\u0103 de barbari este insuportabil\u0103. Absolut insuportabil\u0103. Poate Domnul ceresc are vreo logic\u0103 \u00een asta, dar eu nu-mi dau seama care este. S\u0103 fie ceva spre mai bine c\u0103 du\u0219manul t\u0103u se \u00eenstr\u0103p\u00e2ne\u0219te pe lumea ta?Ideea c\u0103 ceva artificial poate amplifica str\u0103lucirea e d\u0103un\u0103toare str\u0103lucirii. Vrei s\u0103 fii surprins de ceva omenesc, de ceva plin de pasiune, inteligent \u0219i simpatic. Vrei via\u021ba a\u0219a cum e ea, vrei o sec\u021biune prin raza de lumin\u0103 care \u00eemi atinge retina. Vrei lumea ta \u00eenapoi. Vrei Fran\u021ba str\u0103lucitoarea a regelui Carol cel \u00cen\u021belept, lumea aceea pe care o asocia, \u00een mintea \u0219i inima ei, str\u0103lucirii.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i deschise cu o sete febril\u0103 coperta Etimologiilor<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Pe prima pagin\u0103 g\u0103si scris cu cerneal\u0103 albastr\u0103 \u00c0 Carol, hoir de France, a present gou-verneur du royalme. <\/em>Se g\u00e2ndi c\u0103 toate aceste umbre ale trecutului o vor urm\u0103ri \u00eentotdeauna. O parte a bibliotecii de la castelul Vincennes ajunsese la m\u00e2n\u0103stirea dominican\u0103 de la Poissy, \u0219i probabil f\u0103cuse acela\u0219i drum ca \u0219i Cristina c\u00e2\u021biva ani mai \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen dup\u0103-masa aceea i-a cerut maicii Celeste permisiunea s\u0103 scrie poeme religioase. A crezut c\u0103 a\u0219a trebuie f\u0103cut, dac\u0103 este sub ascultare, atunci s\u0103 cear\u0103 voie pentru un asemenea lucru. Iar Celeste a privit-o cu ochii aceia alba\u0219tri ai ei \u0219i i-a spus:<\/p>\n\n\n\n

\u201eS\u0103 nu faci asta. Sufletul t\u0103u trebuie s\u0103 se lepede de trufie. Cum s\u0103 te aperi de m\u00e2ndria cea mai intens\u0103 dac\u0103 posezi ceva, obsesia unor rime \u0219i pasiunea pentru metric\u0103? Las\u0103-le \u00een urm\u0103, Cristina. Lini\u0219te\u0219te-te. Nu ai venit aici pentru asta? Ce ai jurat s\u0103 devii?\u201d<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 nu mai scrie? A sim\u021bit \u00een ea furia, de\u0219i \u0219tia c\u00e2t de mult\u0103 dreptate avea Celeste. Suntem un izvor otr\u0103vit de orgoliu \u0219i nesuferit\u0103 m\u00e2ndrie. Ne pierde furtuna aceasta din care ne ridic\u0103m spre cer pentru a spune \u201eeu pot face asta!\u201c Dar ce po\u021bi cu adev\u0103rat, singurul lucru pe care-l po\u021bi cu adev\u0103rat pe lume, e s\u0103 te dezbraci de greut\u0103\u021bile ce trag \u00een afundul egoismului inima ta. Maica Celeste are dreptate, spune ra\u021biunea ei francez\u0103, iar inima de italianc\u0103 b\u0103tu de c\u00e2teva ori, apoi \u00eei \u0219opti cu o febrilitate acerb\u0103: \u201eo ur\u0103sc\u201d. Apoi se mai g\u00e2ndi pu\u021bin c\u0103 \u00ee\u0219i pierde sufletul. \u00ce\u0219i f\u0103cu o cruce, apoi \u00ee\u021bi spuse \u00een g\u00e2nd: \u201eVoi scrie. \u00cemi trebuie h\u00e2rtie \u0219i cerneal\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Realitatea e serioas\u0103 numai \u00een punctele unde e interpretabil\u0103 liric. Iar Tommaso, medicul \u0219i astrologul, \u0219optind metafore perfecte metric, ajungea la inima celui mai puternic rege al lumii. E imposibil ca Domnului Dumnezeu s\u0103 nu-i fie pe plac lucrul acesta, devreme ce El \u00censu\u0219i, din t\u0103ria celest\u0103, a g\u00e2ndit lumea astfel.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

7.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Ca orice povestitor de oriunde \u0219i de oric\u00e2nd, Cristina \u00ee\u0219i amintea foarte bine copil\u0103ria ei. \u0218i nu doar copil\u0103ria, dar \u00ee\u0219i amintea \u0219i copil\u0103ria mamei ei, \u0219i copil\u0103ria tat\u0103lui ei, cu detalii dintre cele mai vii, inclusiv gusturi, culori, vise, atingeri, m\u00e2ng\u00e2ieri \u0219i triste\u021bi. Nici nu mai \u0219tia dac\u0103 aceste lucruri \u00eei fuseser\u0103 povestite sau dac\u0103 amintirile acestea \u00eei veneau direct din s\u00e2nge, pentru c\u0103 f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 s\u00e2ngele poart\u0103 amintiri. Ne amintim despre stele pentru c\u0103 suntem lega\u021bi de stele. Fraza aceasta, de pild\u0103, fusese auzit\u0103 de tat\u0103l Cristinei, Tommaso di Benvenuto, \u00eentr-unul dintre amfiteatrele Universit\u0103\u021bii din Bologna, acolo unde urmase cursurile de medicin\u0103 \u00een urm\u0103 cu decenii bune. De\u0219i era un copil care avusese un tat\u0103 b\u0103tr\u00e2n, Cristina \u00eei mo\u0219tenise pe c\u0103i secrete memoria. \u0218tia foarte bine ce f\u0103cuse Tommaso atunci, ce cursuri audiase, ce volume citise, \u0219i \u0219tia c\u0103 arta lui, neegalat\u0103 de nimeni \u00een toat\u0103 Fran\u021ba, ajunsese s\u0103 serveasc\u0103 str\u0103lucirii regatului a\u0219a cum fusese el sub domnia \u00een\u021beleptului rege Carol. Acela a fost un regat func\u021bional, cea mai demn\u0103 monarhie din c\u00e2te au existat vreodat\u0103 sub soare, sigur c\u0103 a\u0219a a fost! \u00ee\u0219i spunea ea deseori. A\u0219a fusese! Cristina mai era convins\u0103 c\u0103 medicina \u0219i astrologia sunt dou\u0103 fa\u021bete ale unei singure \u0219tiin\u021be, un \u00eentreg ale c\u0103rui r\u0103d\u0103cini se \u00eentind spre secretul cel mai profund al universului, ca \u0219i cum destinele oamenilor \u0219i mi\u0219c\u0103rile stelelor se \u00eentrep\u0103trund \u00eentr-o ad\u00e2nc\u0103 taini\u021b\u0103, o catacomb\u0103 a universului unde doar cei foarte \u00een\u021belep\u021bi sau cei ini\u021bia\u021bi pot arunca o privire. Tocmai de aceea cei mai \u00een\u021belep\u021bi dintre p\u0103m\u00e2nteni \u021bineau seama \u00eentotdeauna de arta astrologiei.<\/p>\n\n\n\n

Astrologia era socotit\u0103 o \u0219tiin\u021b\u0103 at\u00e2t de serioas\u0103, \u00eenc\u00e2t for\u021bele militare se desf\u0103\u0219urau pe c\u00e2mpul de b\u0103t\u0103lie dup\u0103 cum regii erau sf\u0103tui\u021bi de astrologi. Dup\u0103 ce fusese un student eminent,  Tommaso a luat calea Vene\u021biei. Republica vene\u021bian\u0103 a avut \u00een persoana lui Tommaso di Benvenuto da Pizzano un astrolog redutabil, ale c\u0103rui competen\u021be au c\u00e2\u0219tigat b\u0103t\u0103lii \u0219i au condus la invitarea sa la curtea lui Carol al V-lea, regele Fran\u021bei, \u00een calitate de consilier regal. Pentru un an numai, pl\u0103tit foarte bine, un noroc nesperat chiar \u0219i pentru cel mai ilustru medic \u0219i astrolog. \u00centruc\u00e2t Tommaso a ajuns s\u0103 vorbeasc\u0103 o francez\u0103 ideal\u0103 foarte repede \u0219i a cucerit \u00eencrederea Majest\u0103\u021bii sale, at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t devenise de nelipsit de la Chatteau de Vincennes sear\u0103 de sear\u0103, dup\u0103 un an regele Carol i-a cerut s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Fran\u021ba \u0219i s\u0103 continue s\u0103-i fie al\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n

\u201eCu ad\u00e2nc respect, Majestate, familia mea se afl\u0103 la Vene\u021bia,\u201d a spus Tommaso, la care regele a r\u0103spuns:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAtunci d\u0103-mi voie s\u0103-\u021bi fac un dar, care ar trebui s\u0103 acopere costurile mut\u0103rii familiei tale l\u00e2ng\u0103 curtea noastr\u0103, \u0219i nu considera aceast\u0103 cerere porunca suveranului t\u0103u, ci rug\u0103mintea unui prieten.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ce medic sau astrolog din Europa acelui veac a auzit astfel de cuvinte din partea unui cap \u00eencoronat? \u0218i acesta era cel mai puternic rege al lumii, nu-i a\u0219a?<\/p>\n\n\n\n

Carol al V-lea a ajuns pe tronul Fran\u021bei dup\u0103 o serie de evenimente nefericite, care conduseser\u0103 la capturarea tat\u0103lui s\u0103u \u00een timpul b\u0103t\u0103liei de la Poitiers, de la 1356. \u00cen acel veac tragic, regele acesta fusese mult\u0103 vreme singur, foarte singur, pentru c\u0103 la curte nimeni nu-l egala \u00een \u00een\u021belepciune, \u00een abilitate politic\u0103, \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 militar\u0103, \u00een viziune. Regele Carol cel \u00cen\u021belept. Or, regele \u0219tia foarte bine c\u0103 cel mai important consilier \u00een statul major al regelui era astrologul. Dac\u0103 astrologul credea c\u0103 semnele nu sunt favorabile, nu se pleca la b\u0103t\u0103lie. Puteai s\u0103 fii str\u0103lucitor ca astrolog, numai dac\u0103 regele t\u0103u se \u00eentorcea victorios de unde l-ai trimis tu. Astrologia \u00eemp\u0103r\u0103\u021bea lumea.<\/p>\n\n\n\n

\u201eDorin\u021ba celui mai ales prieten al meu porunc\u0103 este,\u201d spusese Tommaso, \u00eenclin\u00e2ndu-se. Iar regele z\u00e2mbi cu bun\u0103tatea aceea a lui care-i d\u0103dea un aer de copil cuminte \u0219i pe care inamicii lui o crezuser\u0103 sl\u0103biciune. Ar fi trebuit s\u0103 fie vexa\u021bi de-a binelea c\u00e2nd vor fi aflat c\u0103 acest copil cuminte poate ucide, dac\u0103 ap\u0103rarea regatului s\u0103u o cere. Iar astrologul regal era o arm\u0103, cea mai eficace dintre toate, pentru c\u0103 \u00eenainte de b\u0103t\u0103lie oferea \u00eencredin\u021barea cea mai ferm\u0103 c\u0103 victoria e aproape. Altfel \u00eenfrunt\u0103 moartea solda\u021bii \u00eencredin\u021ba\u021bi c\u0103 stelele au dat cele mai precise asigur\u0103ri de victorie.<\/p>\n\n\n\n

\u201eVezi tu, draga mea Cristina,\u201d \u00eei spunea Tommaso, pe c\u00e2nd \u00eei dezv\u0103luia copilei de alt\u0103dat\u0103 tainele astrologiei, \u201etotul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een mintea omului. Un om \u00eencredin\u021bat de victorie se poart\u0103 altfel dec\u00e2t unul care nu \u0219tie ce va urma.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Realitatea e serioas\u0103 numai \u00een punctele unde e interpretabil\u0103 liric. Iar Tommaso, medicul \u0219i astrologul, \u0219optind metafore perfecte metric, ajungea la inima celui mai puternic rege al lumii. E imposibil ca Domnului Dumnezeu s\u0103 nu-i fie pe plac lucrul acesta, devreme ce El \u00censu\u0219i, din t\u0103ria celest\u0103, a g\u00e2ndit lumea astfel.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u021beleptul rege Carol, cel mai cump\u0103tat dintre muritori, i-a spus c\u00e2ndva lui Tommaso: \u201eAm toane \u0219i-mi iubesc toanele. Am gusturi \u0219i-mi iubesc gusturile. Uneori mi se pare c\u0103 aleg ira\u021bional \u0219i-mi iubesc ira\u021bionalitatea. Respect toanele altuia la fel de mult c\u00e2t le iubesc pe ale mele. A\u0219 fi \u00een stare s\u0103 poruncesc executarea cuiva pentru alegerile sale, \u00een timp ce-i respect alegerile.\u201d<\/p>\n\n\n\n

De aici fermitatea cu care Majestatea sa trata tr\u0103d\u0103torii.<\/p>\n\n\n\n

8.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Tommaso i-a spus astfel. Merit\u0103 s\u0103 faci efortul s\u0103-\u021bi identifici obsesiile, s\u0103 le nume\u0219ti, s\u0103 le exemplifici. Materializarea obsesiilor e nobil\u0103 \u0219i benefic\u0103. Dac\u0103 te preocup\u0103 str\u0103lucirea \u0219i dac\u0103 \u00ee\u021bi imaginezi urmele ei \u00een cultur\u0103, acesta e un drum care merit\u0103 eforturile tale. Un g\u00e2nd \u00eemplinit. Dac\u0103 vrei s\u0103 afli, biblioteca mea e a ta. \u00cenva\u021b\u0103 latin\u0103, asta e esen\u021bial. Trebuie s\u0103 po\u021bi citi \u00een latin\u0103. Te voi \u00eenv\u0103\u021ba, te voi ajuta.<\/p>\n\n\n\n

\u201eDa, tata,\u201d a spus Cristina, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie speriat\u0103 c\u0103 nici un alt tat\u0103 din Paris nu mai f\u0103cea acela\u0219i lucru \u00een anii aceia. Cine s\u0103-\u0219i piard\u0103 vremea s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenve\u021be fiica arte at\u00e2t de sofisticate?<\/p>\n\n\n\n

Tommaso i-a mai spus: \u201eToat\u0103 via\u021ba am fost \u00eengrozit de plictiseal\u0103. Plictiseala absolut\u0103 se na\u0219te dintr-o absen\u021b\u0103 a inteligen\u021bei, dintr-un mediu obscur, mediocru, f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103. Lipsa de str\u0103lucire conduce direct la plictiseal\u0103. Dac\u0103 inteligen\u021ba este p\u0103trunz\u0103toare \u0219i capabil\u0103 de asocieri surprinz\u0103toare sau de sinteze utile, exist\u0103 \u0219i medii \u00een care nimic profund nu iese la suprafa\u021b\u0103. Aceasta este provincia, <\/em>adic\u0103 pierzania. <\/em>Noi suntem la Paris, care e opusul absolut al provinciei.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u0218i i-a mai spus. \u201eChiar \u0219i dup\u0103 ce te vei m\u0103rita, continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti. Ai binecuv\u00e2ntarea mea s\u0103 faci asta. Spune oricui c\u0103 e porunca mea. \u0218tiu precis c\u0103 nu te vei opri niciodat\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

I-a spus asta z\u00e2mbind, \u00eenc\u00e2ntat de ochii aceia negri ai ei, ochi ca ai celor mai frumoase fete din Emilia-Romagna, ochi cum nu mai are nimeni \u00een tot Parisul. E ca un diamant cu aripi fata asta, g\u00e2ndea Tommaso pentru ea. Via\u021ba ei trebuie s\u0103 se desf\u0103\u0219oare aproape de capetele \u00eencoronate, niciodat\u0103 altfel. Pentru c\u0103 altfel cine ar putea pricepe?<\/p>\n\n\n\n

9.<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Cum scria Isidor din Sevilla, \u00een acea perioad\u0103 de dup\u0103 c\u0103derea Imperiului roman c\u00e2nd \u00eenc\u0103 se mai scria \u00een latin\u0103? Ca s\u0103-\u0219i scrie Etimologiile, <\/em>a colectat informa\u021bia pe un fel de fi\u0219e, numite schedae<\/em>, pe care uneori elabora. Partea proast\u0103 e c\u0103 nu pricepea tot ceea ce colecta, v\u0103zu Cristina \u00een mai multe r\u00e2nduri. A inclus \u00een Etimologii <\/em>defini\u021bii pe care nu le-a \u00een\u021beles. Au ajuns acolo trunchiate, incorecte, unele de-a dreptul inepte. Uneori, \u00een Parisul lui Tommaso \u0219i al regelui Carol cel \u00cen\u021belept, cei care citeau Etimologiile<\/em> ajungeau s\u0103 se mire de ce descoper\u0103 \u00een text.<\/p>\n\n\n\n

Munca prin schedae <\/em>permitea ceva nemaiv\u0103zut, o mare \u0219i august\u0103 cuprindere a lumii. Tot \u0219tiutul se a\u0219ternea ca o istorisire, ca o despov\u0103rare de \u00eentuneric. Chiar dac\u0103 unele p\u0103r\u021bi erau \u00eendoielnice, \u00eentregul era dumnezeiesc.<\/p>\n\n\n\n

Citindu-l pe Isidor din Sevilla pe la doisprezece ani, Cristina a avut revela\u021bia c\u0103 opusul str\u0103lucirii nu este opacitatea, ci mediocritatea. Individul opac poate atinge momente de str\u0103lucire \u00een felul lui, dintre acelea care de obicei genereaz\u0103 savuros umor involuntar, \u00een schimb mediocrul nu poate produce nimic, nici m\u0103car gafe notabile. El fie tace, fie emite aser\u021biuni care trec pe l\u00e2ng\u0103 noi ca un fluid de sunete f\u0103r\u0103 consecin\u021be. \u0218i s-a rugat astfel: \u201eDoamne Dumnezeule, cei care ai f\u0103cut oamenii \u0219i stelele \u0219i le-ai legat pe toate cu firele secrete ale legilor tale, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 despart de mediocritate.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ce a c\u0103utat din ziua aceea pe mai departe? Momente de limpezire a lumii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u021belepciunea e str\u0103lucitoare. Opusul str\u0103lucirii e cumin\u021benia mediocr\u0103, absen\u021ba striden\u021bei, decapitarea str\u0103daniei de a ie\u0219i din coloan\u0103. Dorin\u021ba de a produce un act de superioar\u0103 calitate implic\u0103 o form\u0103 de respingere a unui status quo <\/em>dat.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAsta nu ar merita citit,\u201d spunea uneori Tommaso despre c\u00e2te o carte, \u201ee o prostie.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Tommaso cuno\u0219tea prostiile.<\/p>\n\n\n\n

Spunea: izoleaz\u0103-te de textele mediocre \u0219i r\u0103m\u00e2i de partea str\u0103lucirii, \u00een termenii pe care \u00ee\u021bi face pl\u0103cere s\u0103-i alegi tu. Merit\u0103 urm\u0103rite, frecventate sau produse numai acele acte care au \u0219anse s\u0103 exprime, s\u0103 materializeze ori s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 str\u0103lucirea. Orice altceva e pierzanie, pant\u0103 c\u0103tre o biologie animal\u0103 din care ne-am putea ridica dac\u0103 am \u00eendr\u0103zni. Orice altceva ne pierde. Orice altceva este pierdere. Simpla c\u0103utare a str\u0103lucirii e mai bun\u0103 dec\u00e2t orice form\u0103 a mediocrit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u201eDa, tata,\u201d spunea Cristina, \u0219i \u00eenchidea cartea aceea. \u0218i dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani r\u0103m\u0103sese la p\u0103rerea c\u0103 Tommaso nu se \u00een\u0219elase niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1] Fragment din poemul Le dit de Poissy, <\/em>de Cristina de Pizan.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cei place \u00eentunericul dormitorului. Cristina nu \u00eenchide ochii. Ar vrea s\u0103 doarm\u0103 cu ochii deschi\u0219i. Ca s\u0103 vad\u0103 mai clar ce s-a \u00eent\u00e2mplat. S\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la felul cum s-a topit coroana Fran\u021bei, cum a fost \u00eengenuncheat\u0103 lumea ei, lumea pentru care a scris, pentru care a tr\u0103it.<\/p>\n","protected":false},"author":19,"featured_media":3744,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[133,169,812,47,168],"coauthors":[],"class_list":["post-3743","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-bogdan-suceava","tag-fragment","tag-nr-10-2021","tag-proza","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/Bogdan-Suceava-scaled.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/19"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3743"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3743\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3836,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3743\/revisions\/3836"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3744"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3743"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}