{"id":3734,"date":"2022-02-03T17:37:19","date_gmt":"2022-02-03T14:37:19","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3734"},"modified":"2022-02-03T17:37:24","modified_gmt":"2022-02-03T14:37:24","slug":"comoara-din-insule","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3734","title":{"rendered":"Comoara din insule"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
James A. Michener, Tales of the South Pacific, <\/em>MacMillan, 1949<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Iat\u0103 povestea. James Albert Michener era un profesora\u0219 de care n-auzise nimeni \u0219i care ar fi putut refuza s\u0103 plece la r\u0103zboi, fiind quaker, dar el s-a oferit voluntar \u0219i-a fost trimis pe frontul din Pacific \u00eenc\u0103 de la-nceput, din 1941. Pentru c-avea studii superioare \u0219i-a avut bafta fantastic\u0103 de-a i se duce buhul c-ar fi nepotul b\u0103tr\u00eenului amiral Pete Mitscher (foarte respectat \u00een ierarhie, nu \u0219tiu de ce), superiorii lui direc\u021bi l-au ferit de prima linie \u0219i l-au pus mai degrab\u0103 la munci de birou \u2013 totu\u0219i, nu prea departe de teatrul de opera\u021biuni. La \u00eentoarcerea acas\u0103, Michener \u00ee\u0219i adun\u0103 amintirile \u00eentr-un voluma\u0219 intitulat proste\u0219te Tales of the South Pacific<\/em> (pe vremea aia marketingul literar umbla \u00een pamper\u0219i, ca s\u0103 zic a\u0219a), voluma\u0219 care se vinde uluitor de bine, care umfl\u0103 Pulitzer-ul pentru fic\u021biune \u00een 1948 (la un an dup\u0103 publicare), care este transpus \u00eentr-un musical de imens succes (South Pacific<\/em>, 1949) \u0219i din care eclozeaz\u0103 dou\u0103 filme: unul cinematografic (1958) \u0219i unul de televiziune (2001). \u0218ti\u021bi ce \u00eenseamn\u0103 asta? Bani. Mul\u021bi, mul\u021bi bani: cu drepturile de autor \u00eencasate pe prima lui carte \u0219i pe scenariile mulse dintr-\u00eensa, Michener s-a putut concentra pe marea lui pasiune: scrisul. \u0218i-a permis, adic\u0103, s\u0103 devin\u0103 scriitor profesionist, s\u0103 se ocupe numai de asta… \u0219i s-a ocupat foarte bine spre excelent: \u0219i-a g\u0103sit ni\u0219a lui creativ\u0103, \u0219i anume historical fiction<\/em>. \u00cen Europa, acest gen literar e privit cam de sus, cam cu z\u00e2mbete superioare, dar \u00een Japonia, Statele Unite, Australia \u0219i Canada (unde pie\u021bele de carte sunt, ierte-m\u0103 bunul Dumnezeu, bogate tare), historical fiction<\/em> este apreciat, respectat \u0219i bine prizat at\u00e2t de critic\u0103, c\u00e2t \u0219i de public. Michener d\u0103 iar lovitura \u00een 1959, c\u00e2nd arhipelagul Hawaii devine al 50-lea stat american, iar el public\u0103 volumul Hawaii<\/em>, unde-l plimb\u0103 pe cititor prin c\u00e2teva milioane de ani, adic\u0103 de la erup\u021biile vulcanice ce-au creat arhipelagul p\u00e2n\u0103 \u00een prezent (1959, adic\u0103). Ce s\u0103 zic? O fi fost n\u0103scut omul cu noroc, dar \u0219i l-a \u0219i f\u0103cut cu m\u00e2na lui. Nu i-a picat par\u0103 m\u0103l\u0103ia\u021b\u0103, a muncit pentru norocul s\u0103u, l-a meritat.<\/p>\n\n\n\n

Eu? T\u0103m\u00e2ie. Habar n-aveam de acest autor sau de marile lui c\u0103r\u021bi traduse \u00een Europa (The Source<\/em>, 1963; Iberia<\/em>, 1968; The Drifters<\/em>, 1971; Poland<\/em>, 1983), eram pur \u0219i simplu \u00eentr-un anticariat din California \u0219i nu m\u0103 \u00eenduram s\u0103 dau bani pe nimic, c\u0103 toate c\u0103r\u021bile mi se p\u0103reau prea scumpe (cam \u00eentre 10 \u0219i 25 de dolari), dar, cum eram singurul client, proprietarul a venit la mine \u0219i-a-ns\u0103ilat o discu\u021bie. C\u00e2nd \u0219i-a dat seama cu cine are de-a face, m-a dus la un raft cu volume mai ferfeni\u021bite \u0219i nu m-a l\u0103sat din vorbe p\u00e2n\u0103 nu i-am spus cam ce-mi place mie s\u0103 citesc (\u201eMai pe ac\u021biune, mai pe c\u0103l\u0103torii, mai pe b\u0103taie bam-bam\u201d \u2013 cel pu\u021bin a\u0219a-mi amintesc c\u0103 m-a dus mintea s\u0103 r\u0103spund). Atunci el a ales din raft c\u0103r\u021bile lui Michener \u0219i mi le-a tot l\u0103udat, dar i-am zis c\u0103 n-am bani dec\u00e2t de una. A \u00eencercat s\u0103-mi v\u00e2nd\u0103 Alaska<\/em> (1988) pe post de cea mai tare, dar eu am o idee fix\u0103: cea mai bun\u0103 carte a unui autor e prima, c\u0103 dup-aia se repet\u0103. Am luat Tales of the South Pacific<\/em> cu doar cinci dolari. Oricum, i-am f\u0103cut safteaua, c\u0103 tot n-avea clien\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Am citit-o greu, recunosc. Stilul e profund american, rapid \u0219i cu dialoguri \u201eauzite\u201d, nu \u201ef\u0103cute\u201d, cu limbaj ost\u0103\u0219esc, marin\u0103resc \u0219i ofi\u021beresc, cu ruperi de nivel (c\u00e2nd vorbe\u0219te autorul, Michener \u00eensu\u0219i, dintr-o dat\u0103 e nevoie s\u0103 te repezi la dic\u021bionar: el era profesor de literatur\u0103, totu\u0219i), cu o gr\u0103mad\u0103 de specii animale \u0219i vegetale de care habar n-aveam, c\u0103 multe nici n-au traduceri \u00een rom\u00e2n\u0103. Da, mi-a fost greu\u021b.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen timp ce m\u0103 canoneam cu cartea m\u0103 tot s\u00e2c\u00e2ia o \u00eentrebare: de ce? Adic\u0103, de ce m-ar interesa pe mine r\u0103zboiniciile americanilor de acum 80 de ani, din Pacificul de Sud? Alt\u0103 grij\u0103 n-am? Problemele lor sunt, oare, \u0219i problemele mele?<\/p>\n\n\n\n

Pe urm\u0103 mi-am dat seama de adev\u0103r. Problemele acelor sold\u0103\u021bei mor\u021bi demult nu erau \u0219i problemele mele, dar problema lui Michener este \u0219i problema mea: pentru cine scriu? Cui m\u0103 adresez? El a dat un r\u0103spuns de geniu: m\u0103 adresez celor patru milioane de americani, australieni \u0219i britanici care au servit timp de patru ani pe frontul din Pacific. M\u0103 mai adresez \u0219i celor 40 de milioane care, acas\u0103, au tremurat de grija lor, au muncit pentru ei, s-au rugat pentru ei, le-au scris scrisori \u0219i-au a\u0219teptat (uneori \u00een zadar) r\u0103spuns la scrisorile lor. Cu alte cuvinte, publicul c\u0103ruia i s-a adresat Michener era \u00eentr-adev\u0103r foarte mare. C\u0103 a scris el o carte bun\u0103? Da, a scris. Dar a \u0219i avut cui s-o v\u00e2nd\u0103. Nu duc ap\u0103 \u00een Sahara \u0219i r\u0103m\u00e2n cu ea pe stoc!<\/p>\n\n\n\n

\u0218ti\u021bi c\u00e2te insule are Grecia? C\u00e2teva mii, dintre care minim o mie sunt locuite. \u0218ti\u021bi c\u00e2\u021bi rom\u00e2ni \u0219i-au f\u0103cut concediile \u00een Grecia, din 2001 \u00eencoace? C\u00e2teva milioane. \u0218ti\u021bi ce ofer\u0103 scriitorimea rom\u00e2n\u0103 publicului cititor? Romane cu s\u0103raci. \u0218ti\u021bi ce face publicul cititor din Rom\u00e2nia? Cite\u0219te traduceri din alte literaturi. E drept, niciun roman tradus din literaturile consacrate (japonez\u0103, american\u0103, israelian\u0103, britanic\u0103, francez\u0103, spaniol\u0103 sau sud-american\u0103) nu \u00eei permite cititorului rom\u00e2nofon s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 \u00eentr-\u00eensul, dar \u00eei ofer\u0103 visul, \u00eei permite s\u0103 viseze \u2013 ceea ce romanele noastre cu s\u0103raci nu au cum s\u0103-i ofere. Deci, nu-i dec\u00e2t o chestiune de timp. Dac\u0103 m-am g\u00e2ndit eu la asta, fi\u021bi siguri c\u0103 s-au g\u00e2ndit \u0219i al\u021bii, iar \u00een cel mult cinci ani, pia\u021ba de carte va fi atacat\u0103 cu romane marin\u0103re\u0219ti scrise de rom\u00e2ni. Punem pariu?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen timp ce m\u0103 canoneam cu cartea m\u0103 tot s\u00e2c\u00e2ia o \u00eentrebare: de ce? Adic\u0103, de ce m-ar interesa pe mine r\u0103zboiniciile americanilor de acum 80 de ani, din Pacificul de Sud? Alt\u0103 grij\u0103 n-am? Problemele lor sunt, oare, \u0219i problemele mele?<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":3735,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[550,52],"tags":[551,839,347,812,840],"coauthors":[],"class_list":["post-3734","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cartea-straina","category-rubrici","tag-cartea-straina","tag-james-albert-michener","tag-mihai-buzea","tag-nr-10-2021","tag-tales-of-the-south-pacific"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/Tales-of-the-South-Pacific.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3734","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3734"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3734\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3736,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3734\/revisions\/3736"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3735"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3734"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3734"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3734"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3734"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}