{"id":3729,"date":"2022-02-03T17:31:01","date_gmt":"2022-02-03T14:31:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3729"},"modified":"2022-02-08T15:19:28","modified_gmt":"2022-02-08T12:19:28","slug":"silogismele-romanesti-ale-amaraciunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3729","title":{"rendered":"Silogismele rom\u00e2ne\u015fti ale am\u0103r\u0103ciunii"},"content":{"rendered":"\n<p>\u00cen vara anului 1949, \u00eenainte de a i se fi publicat <em>Tratatul de descompunere<\/em>, Cioran \u00eencepuse deja s\u0103 scrie primele texte din a doua sa carte \u00een francez\u0103, <em>Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em>, care avea s\u0103 apar\u0103 \u00een 1952. Ini\u0163ial intitulat\u0103 <em>Petites r\u00e9flexions pour personnes fatigu\u00e9es <\/em>(\u201eMici cuget\u0103ri pentru persoane obosite\u201d), cartea aceasta \u2013 dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte mai t\u00e2rziu Cioran \u00eensu\u015fi \u2013 s-a n\u0103scut din oboseal\u0103<a href=\"#1\">[1]<\/a>. Este o carte hibrid, \u00een materia ei fiind \u0163esute resturi r\u0103mase nefolosite din <em>Tratat<\/em>, dar \u015fi numeroase fragmente provenite din scrierile rom\u00e2ne\u015fti, anterioare trecerii la limba francez\u0103. E ca \u015fi cum, epuizat de munca istovitoare la prima sa carte, din care avea s\u0103 se nasc\u0103 stilistul des\u0103v\u00e2r\u015fit al limbii franceze, ar fi l\u0103sat dintr-o dat\u0103 garda jos.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Cioran se mai folosise de unele fragmente din scrierile lui rom\u00e2ne\u015fti \u015fi \u00een <em>Tratat de descompunere<\/em>; \u00eens\u0103 \u00een <em>Silogisme<\/em>, procedeul e aproape omniprezent. Se simte graba de a \u00eencropi c\u00e2t mai rapid o nou\u0103 carte, ca pentru a-\u015fi consolida statutul proasp\u0103t dob\u00e2ndit de scriitor francez. Avea s\u0103 regrete mai t\u00e2rziu, c\u0103ci iat\u0103 ce \u00ee\u015fi nota \u00een <em>Caiete<\/em>, pe la mijlocul anilor \u201960: \u201e\u00cemi amintesc proasta primire ce s-a f\u0103cut <em>Silogismelor<\/em> mele \u2013 era justificat\u0103. Ce idee, s\u0103 adun c\u00e2teva maxime \u0219i s\u0103 le dau un titlu pompos! Le cite\u0219ti \u00eentr-un sfert de ceas. M\u0103 rog, am vrut s\u0103-l imit pe La Rochefoucauld, \u0219i am fost pedepsit.\u201d<a href=\"#2\">[2]<\/a><\/p>\n\n\n\n<p>O parte dintre panseurile \u015fi aforismele care compun cartea sa au rezultat din rescrierea sau reformularea unor texte mai vechi, altele sunt rodul unor idei sau obsesii din perioada zbuciumat\u0103 a anilor \u201930. Uneori, a folosit doar sugestii, ori fragmente r\u0103zle\u0163e din textele sale rom\u00e2ne\u015fti, pe care le-a dezvoltat \u00een aforisme noi. Nu pu\u0163ine dintre acestea sunt \u00eens\u0103 pur \u015fi simplu traduceri ale unor fragmente din rom\u00e2n\u0103 \u00een francez\u0103, cu sau f\u0103r\u0103 modific\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n<p>Majoritatea aforismelor preluate <em>tale quale<\/em> din scrierile rom\u00e2ne\u015fti provin din <em>Amurgul g\u00e2ndurilor<\/em>, ultima sa carte ap\u0103rut\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, \u00een 1940, scris\u0103 imediat dup\u0103 sosirea sa \u00een Fran\u0163a, la sf\u00e2r\u015fitul lui 1937. Iat\u0103 c\u00e2teva dintre ele: \u201eToate apele au culoarea \u00eenecului\u201d \u00een <em>Silogisme<\/em> devine \u201eToutes les eaux sont couleur de noyade\u201d; \u201eDe-ai fost o singur\u0103 dat\u0103 trist f\u0103r\u0103 motiv, ai fost toat\u0103 via\u0163a f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u015ftii\u201d \u2013 \u201eSi une seule fois tu fus triste <em>sans motif<\/em>, tu l\u2019as \u00e9t\u00e9 toute ta vie sans le savoir\u201d; \u201ePaloarea ne arat\u0103 p\u00e2n\u0103 unde corpul poate \u00een\u0163elege sufletul\u201d \u2013 \u201eLa p\u00e2leur nous montre jusqu\u2019o\u00f9 le corps peut comprendre l\u2019\u00e2me\u201d; \u201eCosmogonia mea adaug\u0103 neantului ini\u0163ial o infinitate de puncte de suspensie\u2026\u201d \u2013 \u201eMa cosmogonie ajoute au chaos primordial une infinit\u00e9 de points suspensifs\u201d. Iat\u0103 \u015fi un g\u00e2nd din <em>Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/em>: \u201e\u00cen afar\u0103 de materie, totul este muzic\u0103. \u00censu\u015fi Dumnezeu nu pare a fi dec\u00e2t o halucina\u0163ie sonor\u0103\u201d, care \u00een <em>Silogisme<\/em> sun\u0103 \u00een felul urm\u0103tor: \u201eHors la mati\u00e8re, tout est musique : Dieu m\u00eame n\u2019est qu\u2019une halllucination sonore\u201d. Dar Cioran nu se limiteaz\u0103 la c\u0103r\u0163ile sale ap\u0103rute \u00een \u0163ar\u0103, select\u00e2nd fragmente \u015fi din manuscrisele care nu apucaser\u0103 s\u0103 vad\u0103 lumina tiparului. \u201eTrecerea mea prin zile seam\u0103n\u0103 unei curve \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 trotuar\u201d, citim \u00een <em>Carnetul unui afurisit<\/em>, care \u00een francez\u0103 sun\u0103 chiar mai\u2026 elegant: \u201eJe vadrouille \u00e0 travers les jours comme une putain dans un monde sans trottoirs\u201d. \u00cen acela\u015fi manuscris, un g\u00e2nd care putea s\u0103 par\u0103 unora bizar: \u201eOare ce-o fi f\u0103cut Socrate de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara prin Atena?\u201d; prin urmare, \u00een <em>Silogisme <\/em>Cioran simte nevoia s\u0103-l clarifice: \u201eCette esp\u00e8ce de malaise lorsqu\u2019on essaie d\u2019imaginer la vie quotidienne des grands esprits\u2026 Vers 2 heures de l\u2019apr\u00e8s-midi, que pouvait bien faire Socrate?\u201d (St\u00e2njeneala pe care o \u00eencerc\u0103m c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la via\u0163a zi cu zi a oamenilor de seam\u0103\u2026 Ce f\u0103cea oare Socrate pe la orele dou\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103?<a href=\"#3\">[3]<\/a>).<\/p>\n\n\n\n<p>De-altfel, Cioran nu se mul\u0163ume\u015fte \u00eentotdeauna cu simpla transpunere a acestor fragmente \u00een francez\u0103. Dup\u0103 ce limba sa de adop\u0163ie \u00ee\u015fi revelase virtu\u0163ile constr\u00e2ng\u0103toare, forma aforismelor rom\u00e2ne\u015fti nu i se mai pare satisf\u0103c\u0103toare, astfel c\u0103 le aduce \u00eembun\u0103t\u0103\u0163iri de tot soiul. Iat\u0103 un panseu cam st\u00e2ngaci din <em>Amurgul g\u00e2ndurilor<\/em>: \u201e\u00cen mod <em>cinstit<\/em>, un om nu poate vorbi dec\u00e2t despre el \u015fi despre Dumnezeu\u201d, care \u00een francez\u0103 devine un aforism \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului: \u201ePeut-on parler honn\u00eatement d\u2019autre chose que de Dieu ou de soi?\u201d (Se poate vorbi cinstit de altceva dec\u00e2t de Dumnezeu \u015fi de sine?). Formul\u0103ri care stau sub semnul lirismului, marca distinctiv\u0103 a lui Cioran \u00een perioada sa rom\u00e2neasc\u0103, precum: \u201eDoamne, f\u0103r\u0103 tine sunt nebun \u015fi cu tine \u00eennebunesc!\u201d din <em>Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/em>, \u00een <em>Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em> sufer\u0103 complet\u0103ri care semnaleaz\u0103 o distan\u0163are ironic\u0103 fa\u0163\u0103 de propriul g\u00e2nd: \u201e\u00ab&nbsp;Seigneur, sans toi je suis fou, encore plus fou avec toi&nbsp;! \u00bb Tel serait, au mieux, le r\u00e9sultat d\u2019une reprise de contact entre le rat\u00e9 d\u2019en bas et le rat\u00e9 d\u2019en haut\u201d&nbsp;(\u201eDoamne, f\u0103r\u0103 tine sunt nebun, cu tine \u2013 \u00eenc\u0103 mai nebun!\u201d&nbsp; \u2013 Acesta ar fi, \u00een cel mai bun caz, rezultatul restabilirii contactului \u00eentre ratatul de jos \u015fi ratatul de sus). Tot din <em>Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/em> provine \u015fi urm\u0103torul fragment, \u201eFilozofia este un corectiv \u00eempotriva triste\u0163ii. \u015ei mai sunt oameni care mai cred \u00een <em>profunzimea<\/em> filozofiei\u201d, care e \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it stilistic \u00een versiunea francez\u0103: \u201eLa philosophie sert d\u2019antidote \u00e0 la tristesse. Et beaucoup croient encore \u00e0 la <em>profondeur<\/em> de la philosophie\u201d (Filozofia e leac \u00eempotriva triste\u0163ii. \u015ei mul\u0163i mai cred \u00eenc\u0103 \u00een <em>profunzimea<\/em> filozofiei). Iat\u0103 \u015fi un aforism provenit din <em>Raznele <\/em>publicate \u00een revista rom\u00e2nilor din exil, <em>Luceaf\u0103rul<\/em> (1949): \u201e\u00cen istoria g\u00e2ndului n-am g\u0103sit nici o categorie pe care s\u0103-mi reazim fruntea\u201d, care \u00een <em>Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em> sufer\u0103 o ad\u0103ugire sub forma unui comentariu ironic, care schimb\u0103 total perspectiva: \u201eDans l\u2019\u00e9difice de la pens\u00e9e, je n\u2019ai trouv\u00e9 aucune cat\u00e9gorie sur laquelle reposer mon front. En revanche, quel oreiller que le Chaos!\u201d (N-am g\u0103sit, \u00een \u00eentreg edificiul g\u00e2ndirii, nici o categorie pe care s\u0103-mi odihnesc fruntea. \u00cen schimb, ce pern\u0103 bun\u0103 pentru Haos!).<\/p>\n\n\n\n<p>Unele aforisme rom\u00e2ne\u015fti sunt prelucrate \u015fi chiar reformulate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd expresia cap\u0103t\u0103 mai mult\u0103 concizie \u015fi expresivitate. De exemplu, \u201eEste at\u00e2ta crim\u0103 \u015fi poezie \u00een Shakespeare, c\u0103 dramele lui par concepute de un trandafir \u00een demen\u0163\u0103\u201d (<em>Amurgul g\u00e2ndurilor<\/em>), \u00een <em>Silogisme<\/em> cap\u0103t\u0103 mai mult dramatism, c\u0103z\u00e2nd ca o ghilotin\u0103: \u201eShakespeare: rendez-vous d\u2019une rose et d\u2019une hache\u2026\u201d (Shakespeare: loc al \u00eent\u00e2lnirii unui trandafir cu o secure&#8230;). Sau s\u0103 lu\u0103m aceast\u0103 \u00eensemnare autoreferen\u0163ial\u0103 din <em>Cartea am\u0103girilor<\/em>: \u201eMoto la o autobiografie: sunt un Raskolnikov f\u0103r\u0103 scuza crimei\u201d; \u00een francez\u0103, ea e depersonalizat\u0103, c\u0103p\u0103t\u00e2nd incomparabil mai mult\u0103 for\u0163\u0103: \u201e\u00catre un Raskolnikov \u2013 sans l\u2019excuse du meurtre\u201d (S\u0103 fii un Raskolnikov \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 ai omorul drept scuz\u0103).<\/p>\n\n\n\n<p>Cazul extrem este cel al unui \u00eentreg pasaj, fragmentul 104 din <em>\u00cendreptar p\u0103tima\u015f<\/em> II, \u00een care Cioran, relat\u00e2nd spusele lui Plutarh cu privire la vie\u0163ile oamenilor excep\u0163ionali, menite inevitabilei pr\u0103bu\u015firi, invoc\u0103 nevoia unui Plutarh modern \u015fi paradoxal, \u201ecare s\u0103 nu lucreze cu ideea eroic\u0103, ci cu e\u015fecul zilnic \u015fi durabil\u201d, concluzion\u00e2nd: \u201eNoi a\u015ftept\u0103m un Plutarh al rata\u0163ilor. Vie\u0163ile paralele ale ne\u00eemplini\u0163ilor, iat\u0103 simbolul sp\u0103rturii vitale a omului modern!\u201d. \u00cen <em>Silogisme<\/em>, acest fragment e rezumat \u00eentr-o singur\u0103 propozi\u0163ie magistral\u0103: \u201ePlutarque, aujourd\u2019hui, \u00e9crirait les <em>Vies Parall\u00e8les des Rat\u00e9s<\/em>\u201d (Plutarh, azi, ar scrie <em>Vie\u0163ile paralele ale rata\u0163ilor<\/em>).<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen procesul de translatare a textelor sale din rom\u00e2n\u0103 \u00een francez\u0103, Cioran a fost nevoit s\u0103 fac\u0103 \u015fi unele concesii gusturilor \u015fi obiceiurilor mondene din \u0163ara sa adoptiv\u0103. Spre exemplu, traduc\u00e2nd \u201eSfin\u0163ii au spus at\u00e2tea paradoxe, \u00eenc\u00e2t e imposibil s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti la ei \u00een cafenea\u201d (<em>Amurgul g\u00e2ndurilor<\/em>), i-a venit ideea s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 cuv\u00e2ntul cafenea, aforismul fran\u0163uzit fiind mai \u00een ton cu lumea literar\u0103 parizian\u0103 a vremii sale: \u201eTant les saints ont recouru \u00e0 la facilit\u00e9 du paradoxe qu\u2019il est impossible de ne pas les citer dans les salons\u201d (Sfin\u0163ii au recurs at\u00e2t de mult la arma facil\u0103 a paradoxului, \u00eenc\u00e2t nu se poate s\u0103 nu fie cita\u0163i \u00een conversa\u0163iile de salon\u201d). Nu putem \u00eencheia aceast\u0103 serie a \u201esilogismelor\u201d de provenien\u0163\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ale lui Cioran f\u0103r\u0103 s\u0103 amintim unul care a f\u0103cut deliciul spiritelor mai\u2026 directe. El provine tot din <em>Amurgul g\u00e2ndurilor<\/em>, unde suna a\u015fa: \u201e\u00centr-o lume f\u0103r\u0103 melancolie, privighetorile ar \u00eencepe s\u0103 scuipe \u015fi crinii ar deschide un bordel.\u201d Cioran s-a g\u00e2ndit probabil c\u0103 pentru urechile delicate ale francezilor exprimarea sa era cam \u015focant\u0103, astfel c\u0103 a mai atenuat-o, formul\u00e2nd \u00een felul urm\u0103tor: \u201eDans un monde sans m\u00e9lancolie, les rossignols se mettraient \u00e0 roter\u201d (\u00centr-o lume lipsit\u0103 de melancolie, privighetorile s-ar apuca s\u0103 r\u00e2g\u00e2ie).<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"has-small-font-size\" id=\"1\">[1] \u201e[\u2026] mi-am rescris de patru ori prima carte, mi se f\u0103cuse chiar lehamite de scris. Dup\u0103 ce-am scris <em>Tratatul de descompunere<\/em>, \u00eemi spuneam deci c\u0103 nu mai merit\u0103 s\u0103 continui chinul. \u0218i am publicat <em>Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em> din oboseal\u0103.\u201d \u2013 <em>Convorbiri cu Cioran<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2004, p. 295.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-small-font-size\" id=\"2\">[2] Cioran, <em>Caiete<\/em>,Humanitas, Bucure\u015fti, 1999<em>,<\/em> II, p. 78.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-small-font-size\" id=\"3\">[3] Am preluat versiunea rom\u00e2neasc\u0103 a citatelor din <em>Syllogismes de l\u2019amertume<\/em> din volumul tradus pentru Humanitas de Nicolae B\u00e2rna \u00een 1992.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cioran se mai folosise de unele fragmente din scrierile lui rom\u00e2ne\u015fti \u015fi \u00een <i>Tratat de descompunere<\/i>; \u00eens\u0103 \u00een <i>Silogisme<\/i>, procedeul e aproape omniprezent. Se simte graba de a \u00eencropi c\u00e2t mai rapid o nou\u0103 carte, ca pentru a-\u015fi consolida statutul proasp\u0103t dob\u00e2ndit de scriitor francez.<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":3730,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[368,52],"tags":[137,557,812,369],"coauthors":[],"class_list":["post-3729","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-restituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-emil-cioran","tag-nr-10-2021","tag-restituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/02\/Cioran.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3729","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3729"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3729\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3870,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3729\/revisions\/3870"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3730"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3729"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3729"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3729"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3729"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}