{"id":3698,"date":"2022-02-03T16:14:11","date_gmt":"2022-02-03T13:14:11","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3698"},"modified":"2022-02-03T16:14:27","modified_gmt":"2022-02-03T13:14:27","slug":"topofilii-urbane-strada","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3698","title":{"rendered":"Topofilii urbane \u2013 strada"},"content":{"rendered":"\n

M\u0103rturisesc c\u0103 niciodat\u0103 nu mi s-au p\u0103rut str\u0103zile mai atr\u0103g\u0103toare dec\u00e2t \u00een momentul de debut al pandemiei, c\u00e2nd s-a restric\u021bionat p\u0103r\u0103sirea domiciliului \u0219i, practic, s-a eliminat plimbarea, circula\u021bia liber\u0103 \u2013 hoin\u0103reala \u2013, c\u00e2nd accesul la ele devenea un privilegiu (orar!!) \u0219i un mic triumf, o mic\u0103 recompens\u0103 diurn\u0103 pentru starea de recluziune prin care treceam, c\u00e2nd aceste structuri func\u021bionale ale ora\u0219ului au fost temporar (din fericire!) transformate \u00een zone denudate, aproape p\u0103r\u0103site, ocolite, cu o vitalitate redus\u0103, uneori inexistent\u0103, accentu\u00e2ndu-ne, parc\u0103, sentimentul de frustrare \u0219i nostalgie, de privare a noastr\u0103 de elementul spa\u021bial \u00een sine \u2013 una dintre bucuriile esen\u021biale ale vie\u021bii, al\u0103turi de soare \u0219i verdea\u021b\u0103, a\u0219a cum le aprecia Le Corbusier (Le Corbusier, 1971: 129).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen biografia fiec\u0103rei localit\u0103\u021bi, cu prec\u0103dere \u00een cea a unui ora\u0219 (aleg aceast\u0103 unitate teritorial\u0103 fiindc\u0103 ora\u0219ul d\u0103 mai mult\u0103 autonomie \u0219i autoritate str\u0103zilor, cred eu), a\u0219a cum se observ\u0103 \u00een paginile at\u00e2tor c\u0103r\u021bi, str\u0103zile asigur\u0103 fiziologia acestuia \u00eenlesnind func\u021bionarea sa prin protejarea unui mecanism propriu de derulare a vie\u021bii diurne sociale, economice, culturale \u0219i a manifest\u0103rilor proprii locului, stimul\u00e2nd astfel acel \u021besut de integrare a acesteia sub aspect arhitectonic, productiv, administrativ, comercial sau recreativ prin edificiile publice pe care le g\u0103zduie\u0219te ora\u0219ul (vezi Zevi, 2000: 63). \u00cen programul de urbanism, str\u0103zile reprezint\u0103 \u201eelementele predominante ale imaginii ora\u0219ului\u201d (Neac\u0219u, 2010 a: 97), care transform\u0103 un ora\u0219 \u00eentr-o \u201eunealt\u0103 de munc\u0103\u201d (Le Corbusier; 1971 : 138) \u0219i o \u201ema\u0219in\u0103rie de \u00eenv\u0103\u021bat\u201d (Ackerman, 2018: 337), devenind un factor vital, hot\u0103r\u00e2tor, \u00een configura\u021bia urban\u0103 a peisajului locuit \u0219i a conexiunilor intraumane\/intra-personaje pe care le faciliteaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Individualitea unei str\u0103zi<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Ca parte component\u0103 a mediului \u00eenconjur\u0103tor, o strad\u0103 poate fi \u201ecitit\u0103\u201d ca \u201eun simbol \u0219i un mijloc de comunicare\u201d (Lynch, 1972: 214) \u00eentre participan\u021bii\/actan\u021bii care influen\u021beaz\u0103 atitudinea pragmatic\u0103, deschis\u0103, a privitorului\/cercet\u0103torului asupra acestui fragment spa\u021bial \u0219i temporal din fizicalitatea locului, asupra osaturii care asigur\u0103 locuibilitatea ora\u0219ului, sus\u021binut\u0103 de facilit\u0103\u021bile oferite (non-)reziden\u021bilor, a\u0219a cum descrie, bun\u0103oar\u0103, Jonathan Kellerman Bulevardul Wilshire de l\u00e2ng\u0103 Muzeu Mile din L.A., situat mai la sud de Beverly, unde: \u201emajoritatea re\u015fedin\u0163elor din vecin\u0103tate erau minunate reconstituiri conservate, \u00een stilul Tudor \u015fi cel spaniol, a\u015fezate \u00een spatele unor minunate paji\u015fti de un galben str\u0103lucitor. Cea a lui Dowd era o cl\u0103dire de dou\u0103 etaje cu un stil distinct, crem cu un aranjament de un verde \u00eenchis.(…). Paji\u015ftea era str\u0103b\u0103tut\u0103 de o alee pavat\u0103 cu piatr\u0103. Acela\u015fi peisaj de \u015fcoal\u0103 veche: p\u0103s\u0103rile paradisului, camelii, azalee, un metru \u015fi jum\u0103tate de gard viu de arbu\u015fti tropicali pe ambele p\u0103r\u0163i ale propriet\u0103\u0163ii, un monumental cedru de Himalaya la cap\u0103tul garajului dublu\u201d (Kellerman, 2011: 110 ).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen percep\u021bia flaneurului lui De Certeau,  a individului care str\u0103bate ora\u0219ul din dorin\u021ba de a tr\u0103i experien\u021be inedite (vezi De Certeau, 1988: 91), str\u0103zile sunt componente ale spa\u021biului obiectiv, perceput, al acelui spa\u021biul al \u201eformelor fizice \u0219i al elementelor materializate (…), m\u0103surabil, care poate fi descris prin percep\u021bia direct\u0103 (…), suport teritorial al activit\u0103\u021bilor umane\u201d (Neac\u0219u, 2010 a: 42), a\u0219a cum apar \u0219i din perspectiva Leti\u021biei Arcan, protagonista Gabrielei Adame\u0219teanu, atent\u0103 la am\u0103nuntele diurne ale str\u0103zii: \u201egunoierii \u00een salopetele lor verzi care \u00eemping tomberoanele pline spre ma\u0219ina de gunoi (…). Acum e relativ curat, iar c\u00e2inii de ras\u0103, plimba\u021bi diminea\u021ba de pensionari \u0219i seara de adolescen\u021bi, sunt mai numero\u0219i dec\u00e2t maidanezii cu urechile \u0219tampilate. Atunci gr\u0103mezi dospite de gunoi, rev\u0103rsate din pungile de plastic, z\u0103ceau neridicate cu s\u0103pt\u0103m\u00e2nile, iar c\u00e2inii s\u0103lb\u0103tici\u021bi, r\u0103ma\u0219i de izbeli\u0219te dup\u0103 demol\u0103rile lui Ceau\u0219escu, se a\u021b\u00e2\u021bau unii pe al\u021bii s\u0103 m\u0103 sf\u00e2\u0219ie c\u00e2nd m\u0103 apropiam de intrarea blocului\u201d (Adame\u0219teanu, 2019: 111).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd e vorba de navigarea \u00eentr-un mediu extern, autorii au grij\u0103 s\u0103 le ofere eroilor lor un instrument opera\u021bional \u00een percep\u021bia spa\u021biului geografic \u00een care sunt pozi\u021biona\u021bi, acea hart\u0103 mental\u0103\/cognitiv\u0103 prin care \u201eindividul \u00ee\u0219i poate organiza informa\u021bia despre un loc\u201d (Neac\u0219u, 2010 a: 86), cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i \u00een cazul lui Holden Caulfield, aflat, la un moment dat, pe Broadway, renumitul bulevard newyorkez, v\u0103zut ca \u201eo lume \u015fi o \u00eenghesuial\u0103 nebun\u0103. De\u015fi era duminic\u0103 \u00een  jurul orei 12, pe Broadway era o aglomera\u0163ie nebun\u0103. Toat\u0103 lumea se ducea la cinema \u2013 la \u201aPanorama\u2019, sau la \u201aAstor\u2019, la \u201aStrand\u2019 sau la \u201aCapitol\u2019, sau \u00eentr-o alt\u0103 sal\u0103 absurd\u0103. \u015ei to\u0163i erau g\u0103ti\u0163i, fiindc\u0103 era duminic\u0103, \u015fi asta f\u0103cea ca totul s\u0103 par\u0103 \u015fi mai jalnic (…). Ie\u015find din magazin [-ul de discuri], am trecut pe l\u00e2ng\u0103 un drugstore<\/em> (…). M-am dus la o cabin\u0103 telefonic\u0103 \u015fi am chemat-o [pe  Jane Gallagher].\u201d (Salinger, 1992: 97).<\/p>\n\n\n\n

Lizibilitatea spa\u021biului urban<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Studiile de geografie uman\u0103 aduc \u00een aten\u021bie c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi caracteristice pentru ora\u0219ul de azi \u2013 ora\u0219ul post-modern \u2013, anume, \u201eorganizarea non-ierarhic\u0103\u201d, tendin\u021ba de \u201edescentralizare\u201d, \u201ecomplexitatea\u201d \u0219i \u201eincomprehensibilitatea\u201d sa, \u0219i, nu mai pu\u021bin important\u0103, capacitatea ora\u0219ului de a putea fi considerat \u201eun text, interpretabil\u201d, un text cu \u201esensuri \u0219i semnifica\u021bii\u201d care se cer \u201edescifrate \u0219i decriptate\u201d (Neac\u0219u, 2010 b: 40) de locuitorii, spectatorii, consumatorii vie\u021bii urbane respective, sau, \u00een incursiunea noastr\u0103, de personajele din romane cum este, bun\u0103oar\u0103,  Rebecca Schwart din volumul lui J.C. Oates, \u00een \u00eencercarea acesteia de \u201ea citi\u201d o strad\u0103 din vechiul ora\u0219 de provincie Milburn, din Statul New York: \u201eFa\u0163adele triste din c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u015fie de pe Main Street erau \u00eenlocuite de lucioase cl\u0103diri moderne cu geamuri din plexiglas. \u00cen unele dintre noile cl\u0103diri erau u\u015fi turnante, lifturi. Vechea po\u015ft\u0103 din Milburn, mare c\u00e2t o barac\u0103, avea s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 de o po\u015ft\u0103 din c\u0103r\u0103mid\u0103 bej, care \u00ee\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163ea  sediul cu organiza\u0163ia caritabil\u0103 YM-YWCA. Grovers Feed Mill, Midtown Lumber. Jos, Miller Dry Goods erau date la o parte de Montogomery Ward, Woolworth\u2019s, Norban\u2019s, un nou magazin A&P cu propria lui parcare asfaltat\u0103 (…). Adam Bros. Haberdashery fusese \u00eenlocuit\u0103 de Thom McAn Shoes. O impresionant\u0103 nou\u0103 banc\u0103 fusese construit\u0103 vizavi de First Bank of Chautauqua, intitul\u00e2ndu-se New Milburn Savings & Loan. Hotelul General Washington \u00eencepuse s\u0103 se extind\u0103 \u015fi s\u0103 fie renovat. Exista un cinematograf Capitol proasp\u0103t reamenajat, cu o vitrin\u0103 splendid\u0103 care str\u0103lucea \u015fi sc\u0103p\u0103ra noaptea. O cl\u0103dire de birouri \u00eenalt\u0103 de cinci etaje (doctori, denti\u015fti, avoca\u0163i) a fost ridicat\u0103 la intersec\u0163ia str\u0103zilor Main cu Seneca, prima de acest fel \u00een Milburn\u201d (Oates, 2008:193-4).<\/p>\n\n\n\n

Atra\u0219i de istoriile \u0219i farmecul str\u0103zilor, autorii le dau personajelor lor \u0219ansa (\u0219i capacitatea) de a-\u0219i crea o imagine urban\u0103 individual\u0103, filtrat\u0103 prin personalitatea cu care au fost ele proiectate, \u00eenlesnind spa\u021biului \u00eenconjur\u0103tor desemnat s\u0103 devin\u0103 un vehicul de comunicare cu cititorii, prin aceast\u0103 dezv\u0103luire treptat\u0103 a unei identit\u0103\u021bi complexe a locului, rezultat\u0103 din juxtapunerea percep\u021biilor endo- \u0219i exogene \u00eentr-un tot dialogal, bine ancorat \u00een economia textului extins; se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul aceleia\u0219i str\u0103zi principale din Milburn: \u201ePe South Main Street, tavernele erau pu\u0163in schimbate. Ca \u015fi sala de biliard, aleile de popice, Reddings Smoke Shop. La Army-Navy Discount, de pe Erie Street, un magazin cu un tunel cu lumini puternice, ap\u0103s\u0103toare, \u015fi rafturi \u015fi tejghele aglomerate, puteai cump\u0103ra jachete \u015fi pantaloni de camuflaj, izmene de l\u00e2n\u0103, bocanci de infanterie \u015fi \u015fepci de marinar, cartu\u015fiere din piele de vac\u0103 v\u00e2ndute ca po\u015fete pentru fetele de liceu.\u201d (195).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd aleg o strad\u0103 pentru protagoni\u0219tii lor, scriitorii \u00eencearc\u0103, \u00een mod constant, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een aceast\u0103 vastitate antropizat\u0103, una care s\u0103 corespund\u0103 imaginii mentale a actan\u021bilor pe de o parte, iar pe de alt\u0103 parte, una care s\u0103 fie un instrument \u0219i o modalitate de a consolida conectarea personajului cu mediul s\u0103u geografic, cu spa\u021biul s\u0103u de existen\u021b\u0103 \u0219i de ac\u021biune, permi\u021b\u00e2ndu-i-se, astfel,  evolu\u021bia \u0219i realizarea inten\u021biilor auctoriale \u00eentr-o armonie fireasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/h4>\n\n\n\n