Iosif Vulcan<\/strong>, fiul lui Nicolae Vulcan \u015fi al Vikt\u00f3riei Irinyi, s-a n\u0103scut pe 31 martie 1841 la Holod, atunci parte din Regatul Ungariei. \u00cen 1871 s-a c\u0103s\u0103torit cu Aurelia Popovici, care i-a fost mereu al\u0103turi \u015fi l-a sus\u0163inut \u00een toate proiectele \u00eentreprinse. A urmat cursurile liceului romano-catolic din Oradea (1851-1859) \u015fi ale Facult\u0103\u0163ii de Drept din Budapesta (1859-1863). A ales \u00eens\u0103 o carier\u0103 mult mai dificil\u0103 \u015fi a \u00eenceput s\u0103 lucreze \u00een presa de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 de la Budapesta, la diferite publica\u0163ii (Concordia<\/em>, Aurora rom\u00e2n\u0103<\/em>, Umoristul<\/em>), unde \u015fi-a f\u0103cut ucenicia de ziarist, reporter, editor \u015fi secretar de redac\u0163ie. \u00cen 1865 \u015fi-a lansat propria revist\u0103 (Familia<\/em>), pe care a mutat-o ulterior la Oradea (1880). Timp de 42 de ani, \u00een paginile Familiei<\/em> au fost publicate articole, poezii \u015fi nuvele ale scriitorilor din Imperiul Austro-Ungar \u015fi din Regatul Rom\u00e2niei. \u00cen 1866, pe adresa redac\u0163iei a sosit o scrisoare cu poezia \u201eDe-a\u015f avea…\u201d, semnat\u0103 Mihail Eminovici, pe care Vulcan a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o publice, dar cu numele rom\u00e2nizat Eminescu. Din acest motiv este considerat \u201ena\u015ful literar\u201d al poetului. A pus bazele Societ\u0103\u0163ii pentru crearea unui fond de teatru rom\u00e2n, care a avut un rol important \u00een dezvoltarea dramaturgiei rom\u00e2ne\u015fti. A publicat numeroase volume, printre care romane, poezii, piese de teatru, nuvele, jurnale de c\u0103l\u0103torie (\u00een urma voiajelor \u00eentreprinse \u00een Germania, Fran\u0163a, Rom\u00e2nia, Imperiul Otoman sau Imperiul Austro-Ungar), dar \u015fi un important volum istoric, Panteonul Roman<\/em>. A tradus romane de succes ale autorilor Xavier de Mont\u00e9pin, Claire de Chandeneux \u015fi Jules Verne. A fost ales membru al Societ\u0103\u0163ii Kisfaludy (1871) \u015fi al Academiei Rom\u00e2ne (1891). A fost unul dintre cei mai importan\u0163i promotori ai culturii rom\u00e2ne din acea perioad\u0103, \u00eentr-un context politic foarte complicat, reu\u015find s\u0103 sprijine prin ac\u0163iunile lui oameni din toate artele rom\u00e2ne\u015fti. S-a stins din via\u0163\u0103 pe 8 septembrie 1907, la Oradea.<\/p>\n\n\n\n \u201eM\u0103 \u00eentreb dac\u0103 ar fi putut fi altfel. Iosif \u015fi cu mine s\u0103 tr\u0103im ferici\u0163i, f\u0103r\u0103 revist\u0103, departe de luminile notoriet\u0103\u0163ii. S\u0103 fim noi doi, pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 vreo \u00ablupt\u0103 na\u0163ional\u0103\u00bb, f\u0103r\u0103 str\u0103daniile de ridicare a poporenilor, f\u0103r\u0103 particip\u0103rile la \u00eentruniri \u015fi f\u0103r\u0103 onorurile publice care au venit cu timpul. Mult\u0103 vreme am visat la a\u015fa ceva, la un Iosif altfel, care s\u0103 stea numai cu mine \u015fi s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103, iar eu s\u0103 m\u0103 bucur de el. Am fost o proast\u0103, o femeie proast\u0103. Un om ca Iosif nu \u015fade pe cuptor, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 timpul, dar nu de asta am fost o proast\u0103, ci pentru c\u0103 nu m\u0103 cuno\u015fteam pe mine \u00eens\u0103mi. Dac\u0103 nu f\u0103cea ce-a f\u0103cut, eu nu l-a\u015f fi iubit. M-a\u015f fi plictisit repede de el. Pentru c\u0103 nu pot iubi un b\u0103rbat f\u0103r\u0103 un vis. Atunci nu \u015ftiam cum eram, dar acum \u015ftiu: o molie care zboar\u0103 spre tor\u0163\u0103. O molie norocoas\u0103, care a stins trei tor\u0163e p\u00e2n\u0103 s\u0103 se sting\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi, dar uite c\u0103 nu m-am stins de tot \u015fi n-am s\u0103 m\u0103 sting p\u00e2n\u0103 nu termin de scris ce trebuie scris. Dac\u0103 nu eu, cine?<\/p>\n\n\n\n De ar fi s\u0103 pun pe h\u00e2rtie chiar totul, nu mi-ar ajunge o via\u0163\u0103, iar eu nu mai am la dispozi\u0163ie dec\u00e2t c\u00e2teva zile, poate o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, poate o lun\u0103, nu \u015ftiu. Datorit\u0103 lui Iosif am cunoscut mii de oameni \u00een ace\u015fti 36 de ani de c\u0103snicie, iar pe c\u00e2\u0163iva, poate cei mai importan\u0163i, i-am cunoscut dup\u0103 ce el s-a dus. Am urmat f\u0103r\u0103 team\u0103 drumul pe care mi l-a l\u0103sat cu limb\u0103 de moarte, am f\u0103cut tot ce trebuia f\u0103cut, tot ce a crezut Iosif c\u0103 trebuia f\u0103cut, dar, din p\u0103cate, drumul n-a dus nic\u0103ieri, iar r\u0103zboiul le-a stricat pe toate. De planul lui Iosif s-a ales praful, ca \u015fi de revist\u0103, ca \u015fi de mine, ca \u015fi de toat\u0103 lumea noastr\u0103, care s-a risipit ca fumul. Oamenii de acum nu au habar, nu pentru ei las m\u0103rturia aceasta, ci pentru urma\u015fii urma\u015filor lor, ca adev\u0103rul s\u0103 se afle \u015fi s\u0103 se \u015ftie. Poate c\u0103 le va fi de folos, poate c\u0103 nu, dar asta s\u0103 decid\u0103 ei.\u201d<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n L-am ascultat pe domnul Iosif, so\u021bul Dumneavoastr\u0103, vorbind \u00een adun\u0103ri publice \u0219i pot afirma c\u0103 este un cunosc\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u0219it al tuturor sub\u021birimilor limbii maghiare; se vede c\u0103 s-a instruit \u00een capitala noastr\u0103, printre cei mai rafina\u021bi oameni de lume ai na\u021biunii politice. Dar, dac\u0103 venea Domnia-Sa \u00een vizit\u0103, \u00een mod sigur nu \u0219i-ar fi tradus singur articolele, ci mi-ar fi povestit liber impresiile Domniei-Sale din c\u0103l\u0103toria spre s\u0103lbaticele \u021b\u0103rmuri asiatice ale Bosforului \u2013 lucru care l-ar fi ajutat, poate, pe ziaristul din mine, dar nu pe poet (deocamdat\u0103, singura mea identitate public\u0103 este cea de ziarist, a\u0219a c\u0103 domnul Iosif ar fi considerat, \u00een mod sigur, c\u0103 \u00eemi face cel mai mare bine cu putin\u021b\u0103, dar nu ar fi avut dreptate). Pe poet l-a ajutat, l-a inspirat \u0219i l-a aruncat \u00een trans\u0103 traducerea Dumneavoastr\u0103 copil\u0103reasc\u0103 \u2013 adic\u0103 \u00een sensul de \u201einocent\u0103\u201c, nu \u00een cel de \u201einfantil\u0103\u201c! \u0218ti\u021bi ce g\u00e2nd mi-a venit ascult\u00e2ndu-v\u0103, pentru prima oar\u0103 de c\u00e2nd m-am mutat \u00een ora\u0219ul acesta? \u201eCe p\u0103cat c\u0103 nu \u0219tiu \u0219i rom\u00e2ne\u0219te!\u201c Dar, chiar \u0219i a\u0219a, momentele \u00een care am r\u00e2s \u00eempreun\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 g\u0103sim \u00een francez\u0103 cuv\u00e2ntul pe care Dumneavoastr\u0103 nu-l \u0219tia\u021bi \u00een maghiar\u0103, r\u0103m\u00e2n pentru mine unele dintre cele mai pre\u021bioase comori secrete pe care le-am adunat \u00een scurta mea via\u021b\u0103; cred c\u0103, dac\u0103 a\u0219 g\u00e2ndi \u00een rom\u00e2na Dumneavoastr\u0103 at\u00e2t de oriental\u0103, le-a\u0219 numi \u201eicoane\u201c \u2013 sper c\u0103 am reu\u0219it o imagine poetic\u0103 bun\u0103 \u0219i nicidecum una infamant\u0103 cu aceast\u0103 compara\u021bie! Aceast\u0103 a doua zi de \u00eenchisoare \u00eemi pare, acum, mai presus de prima, de\u0219i asear\u0103 a\u0219 fi considerat cu neputin\u021b\u0103 acest lucru. Dar Dumneavoastr\u0103, doamn\u0103, ave\u021bi, se pare, me\u0219te\u0219ugul de a transforma imposibilul \u00een posibil… ceea ce nu este \u00een puterea multora. Sper s\u0103 dob\u00e2ndesc \u0219i eu aceast\u0103 art\u0103 c\u00e2ndva. Trebuie!<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cel mai mult m-au fascinat, Doamn\u0103, acei dervi\u0219i url\u0103tori. Dezgustul extraordinar care transpare din articolul publicat de domnul Iosif \u00een revista sa este at\u00e2t de bine impregnat \u00een text, \u00eenc\u00e2t l-am sim\u021bit \u0219i eu cu toat\u0103 for\u021ba, \u00een pofida barierelor de timp, de limb\u0103 \u0219i de experien\u021b\u0103 personal\u0103. Am re\u021binut \u00een toate celulele corpului meu emo\u021bia profund\u0103 \u00een fa\u021ba abisului \u2013 ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, poate, so\u021bul Dumneavoastr\u0103 ar fi putut fi un bun poet \u2013, dar mintea mea, de\u0219i este o minte pasional\u0103 de ungur \u0219i nu una rece de neam\u021b, tot nu poate \u00een\u021belege c\u0103derea \u00een josnicie. Nu, reiau: nu poate \u00een\u021belege c\u0103derea \u00een acest abis de josnicie descreierat\u0103, nici m\u0103car senzual\u0103, nici m\u0103car animal\u0103 \u00een sens instinctual… pare c\u0103 acei dervi\u0219i (c\u00e2ndva oameni? Se pare c\u0103 da, \u00een mod necesar da, \u00een mod necesar c\u00e2ndva, \u0219i ei, oameni!) au g\u0103sit un drum propriu spre ie\u0219irea din umanitate spre altceva, nu spre animalitate sau dumnezeire. Este ca \u0219i cum ei demonstreaz\u0103, prin spectacolul de care sunt \u00een stare, c\u0103 omul \u2013 omenirea ca \u00eentreg \u2013 are ascuns\u0103 undeva \u00een sine poten\u021bialitatea unui r\u0103u absolut, a unui r\u0103u cu mult mai r\u0103u dec\u00e2t r\u0103ul animal. Sper s\u0103 nu existe vreun viitor care s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare aceast\u0103 laten\u021b\u0103 a fiin\u021bei umane!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Editura Polirom v\u0103 prezint\u0103 un fragment din volumul Vulcan. Lumina vine de la Asfin\u0163it<\/i> de Mihai Buzea, care va ap\u0103rea \u00een cur\u00e2nd \u00een colec\u021bia Biografii roman\u0163ate<\/i>.<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":3690,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[170,625,242,347,128],"coauthors":[],"class_list":["post-3689","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera","tag-biografii-romantate","tag-iosif-vulcan","tag-mihai-buzea","tag-polirom"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/Vulcan_Biografii-romantate-a.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3689","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3689"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3689\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3693,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3689\/revisions\/3693"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3690"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3689"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3689"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3689"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3689"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n