Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie por\u021bile palatului de oglinzi deformante al realit\u0103\u021bii iluzorii \u00een care tr\u0103ie\u0219te Michi Lucescu. Izolat de oameni \u0219i de via\u021b\u0103 \u00eentr-o od\u0103i\u021b\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 \u00eenchiriat\u0103 \u00een podul unei case vechi, acesta se las\u0103 purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu r\u0103d\u0103cini \u00een copil\u0103ria sa. Palierele \u00eembr\u0103cate \u00een gresie \u0219i faian\u021b\u0103 verde, ca o piscin\u0103 interioar\u0103, contureaz\u0103 treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei \u00een care a locuit c\u00e2ndva \u00eempreun\u0103 cu Prin\u021besa Ralu, mama lui teatral\u0103 \u0219i strivitoare ca o for\u021b\u0103 a naturii. Din aceast\u0103 cas\u0103 vie, str\u0103juit\u0103 de doi lei de piatr\u0103 \u0219i lipit\u0103 de cimitirul evreiesc, vedem Bucure\u0219tiul cenu\u0219iu al ultimului deceniu comunist \u0219i pe cel pestri\u021b din anii de dup\u0103 Revolu\u021bie. \u00cen r\u0103t\u0103cirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe r\u00e2nd u\u0219ile celor 11 apartamente \u0219i p\u0103trunde \u00een c\u00e2te un vechi cinematograf bucure\u0219tean, devenind concomitent spectator \u0219i protagonist al unui film al rat\u0103rii \u0219i (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, \u00een care \u00ee\u0219i joac\u0103 propriul rol sau poart\u0103 m\u0103\u0219tile altora, se deruleaz\u0103 \u00een puncte diferite din timp \u0219i spa\u021biu, de la evul \u00eentunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa p\u00e2n\u0103 la un viitor postapocaliptic \u00eenghi\u021bit de ape, trec\u00e2nd prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca \u0219i New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. C\u0103ci Abraxas este deopotriv\u0103 lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric, este via\u021b\u0103 \u0219i moarte simultan, este dragostea \u0219i uciderea ei. Este lumea \u00eentreag\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ani de-a r\u00e2ndul, c\u00e2nd intrai \u00een scara \u00eentunecat\u0103 a blo\u00adcului, \u00eenainte de a ajunge la lift, treceai printr-o expozi\u0163ie casnic\u0103 de fotografii \u00eenr\u0103mate, fiecare dintre ele c\u00e2te o variant\u0103 a fericirii imaginate de curatorul blocului: schiori \u00een Alpi, o p\u0103dure de mesteceni \u00eencremenit\u0103 \u00eentr-o toamn\u0103 etern\u0103, cu frunzele acoperind \u00eentreaga palet\u0103 de culori posibile, de la \u00eenc\u0103-verde la un s\u00e2ngeriu oarecum pictural, apoi cascade cu \u015fuvoaie pr\u0103bu\u015findu-se de la \u00een\u0103l\u0163imi ame\u0163itoare chiar spre ochii \u00een care se afl\u0103 frumuse\u0163ea \u015fi, la cap\u0103t, fotografia unei actri\u0163e din anii \u201980, de o delicate\u0163e vetust\u0103, care poart\u0103 o fust\u0103 plisat\u0103 \u00een plin acord cromatic cu frunzele mestecenilor de al\u0103turi, o actri\u0163\u0103 pe care nici mie nu mi-a fost u\u015for s\u0103-mi m\u0103rturisesc c\u0103 o iubesc \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, de c\u00e2nd st\u0103 acolo, at\u00e2rnat\u0103 pe ultimul spa\u00ad\u0163iu gol dinaintea liftului. O iubesc de c\u00e2nd veneam cu Ovidius de la c\u00e2te o v\u00e2n\u0103toare de melci prin parcul nos\u00adtru, imediat ce ploua, de obicei \u00een dimine\u0163i la fel de \u00eendep\u0103rtate precum cele povestite acum de un zeu oare\u00adcare, readus la via\u0163\u0103 din somnul lui. Plecam am\u00e2ndoi cu c\u00e2te o saco\u015f\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, sub privirile lui Meri, toat\u0103 un amestec de amuzament \u015fi groaz\u0103 la vederea acelor fru\u00admuse\u0163i de saco\u015fe din p\u00e2nz\u0103 cum nu se prea g\u0103seau \u015fi care aveau s\u0103 devin\u0103 capcane pentru zecile de gasteropode pe care le culegeam de pe l\u00e2ng\u0103 gardurile vii ale parcu\u00adlui. Veneam cu ele pline de fiin\u0163e b\u0103loase care trezeau \u00een mine o duio\u015fie violent\u0103, iar el le str\u00e2ngea ascult\u0103tor, se b\u0103ga prin g\u0103urile din garduri, neatent la nimic altceva, cum ar fi faptul c\u0103-\u015fi murd\u0103rea balonzaidul bej sau vernil ori pantalonii cu vipu\u015fc\u0103, pentru c\u0103 de multe ori nu avea timp nici s\u0103 se schimbe dup\u0103 ce venea de la Marele Stat-Major. C\u00e2teodat\u0103 s\u0103ream calul \u015fi-i ceream lucruri impo\u00adsibile pentru c\u0103 \u015ftiam c\u0103 le va face \u015fi-l st\u00e2rneam, \u00eel obli\u00adgam din pur sadism, dar \u015fi din dragoste, pentru c\u0103-l \u015ftiam singurul destul de \u00eenamorat de mine \u00eenc\u00e2t s\u0103 se supun\u0103 oric\u0103rui capriciu copil\u0103resc, a\u015fa c\u0103-l puneam s\u0103 alerge cu balonzaidul deschis, flutur\u00e2ndu-i \u00een l\u0103turi, s\u0103 alerge a\u015fadar cum v\u0103zusem c\u0103 \u015farjau solda\u0163ii rom\u00e2ni \u00een Noi, cei din linia \u00eent\u00e2i<\/em>, apoi s\u0103 se prefac\u0103 speriat de \u015fuieratul unei bombe ce urma s\u0103 cad\u0103 \u00een apropiere \u015fi s\u0103 se arunce la p\u0103m\u00e2nt, cu palmele lipite la ceaf\u0103, protej\u00e2ndu-i p\u0103rul frumos, lins, dat pe spate, pe care \u015fi-l aranja dup\u0103 baie cu mare grij\u0103, apoi \u00eel prindea cu o plas\u0103 \u015fi-ar\u0103ta ca un scriitor din interbelic, ca Mihail sau Camil. \u015ei el se arunca, \u015ftiu bine asta, pentru c\u0103 mi-l amintesc cumva nemul\u0163umit, acolo, pe jos, \u00een noroi, cu balonzaidul f\u0103cut praf, p\u0103tat pe obraz, privind spre mine, care b\u0103team din palme, poate repro\u015f\u00e2ndu-mi c\u0103 de data asta am exagerat un pic, dar nimic nu mai conta, pentru c\u0103 m\u0103 vedea r\u00e2z\u00e2nd \u015fi puteam pleca lini\u015fti\u0163i spre cas\u0103, acolo unde ne a\u015ftepta Meri, care probabil g\u0103tea unul dintre felurile ei preferate cu ce reu\u00ad\u015fea el s\u0103-i aduc\u0103 de la popot\u0103, adic\u0103 limb\u0103 de vit\u0103, cu care f\u0103cea o \u201em\u00e2ncare rece cu m\u0103sline\u201c, sau un picior de porc, un adidas, cum \u00eei ziceau ei chicotind, pe care-l f\u0103cea piftie. Iar c\u00e2nd intram \u00een scara blocului, cea \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een gresie \u015fi faian\u0163\u0103 verde, unde m\u0103 sim\u0163eam mereu ca la una dintre piscinele interioare de la Herculane, unde m\u0103 duceau tot ei vara \u015fi unde aveam st\u00e2nca noastr\u0103 preferat\u0103, pe care ea se coco\u0163a \u015fi de unde poza cochet\u0103, la cei doar 50 de ani ai ei, iar el o fotografia cu un z\u00e2mbet care emana fericire burghez\u0103, deci, cum intram \u00een piscina aceea interioar\u0103 a blocului, bifam cu privirea toate tablourile de pe pere\u0163i, anticip\u00e2nd, cu un fior care pleca de undeva din ceaf\u0103 \u015fi cobora p\u00e2n\u0103 \u00eentre picioare, privirea actri\u0163ei blonde, cu breton, din fotografia \u00eenr\u0103mat\u0103, ochii ei de un violet tremur\u0103tor, ca suprafa\u0163a unei ape, pardesiul foarte scurt, care nu-i acoperea picioarele lungi \u00eenc\u0103l\u0163ate \u00een sabo\u0163i cu talpa din plut\u0103, \u015fi perechea de ochelari de soare pe care \u00eei \u0163inea neglijent \u00een m\u00e2na dreapt\u0103, degetele ei sub\u0163iri, nesf\u00e2r\u015fite, adormite \u00eentr-o c\u0103dere continu\u0103, \u015fi, cum ajun\u00adgeam \u00een dreptul ei, mimam c\u00e2te un accident care s\u0103-mi permit\u0103 s\u0103 \u00eent\u00e2rzii acolo c\u00e2t mai mult, f\u0103r\u0103 ca el s\u0103-\u015fi dea seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, a\u015fa c\u0103 fie m\u0103 a\u015fezam \u00eentr-un genunchi ca s\u0103-mi leg \u015fireturile, fie m\u0103 sprijineam de perete ca s\u0103-mi trag sufletul \u015fi el mi-o lua \u00eenainte arunc\u00e2ndu-mi peste um\u0103r, f\u0103r\u0103 pic de sup\u0103rare:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Haide, domnule, c\u0103 ne a\u015fteapt\u0103 Meri. Masa-i gata de mult.<\/p>\n\n\n\n \u015ei atunci, ca de fiecare dat\u0103, eu o luam la goan\u0103 pe sc\u0103ri, spre etajul 4, iar el mai \u00eent\u00e2i se pref\u0103cea surprins, apoi probabil z\u00e2mbea \u015fi-\u015fi trecea m\u00e2na prin p\u0103rul negru, lins \u015fi chema liftul, apoi urca \u015fi, c\u00e2nd deschidea u\u015fa, iar\u0103\u015fi se pref\u0103cea surprins c\u00e2nd \u00eei s\u0103ream \u00een fa\u0163\u0103 url\u00e2nd \u201ePrimuuuuu!\u201c, iar dup\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 demonstra\u0163ie de art\u0103 actoriceasc\u0103 a\u015fteptam \u00een fa\u0163a u\u015fii \u00een timp ce el o descuia, f\u0103r\u0103 s\u0103 sune, ca s\u0103 n-o deranjeze pe ea, care ne g\u0103tea. \u015ei el descuia u\u015fa tot a\u015fa cum o face acum, decenii mai t\u00e2r\u00adziu, poate chiar mai lent, adic\u0103 mai \u00eent\u00e2i b\u0103ga doar v\u00e2rful cheii \u00een yal\u0103, destul c\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo, apoi o \u00eempingea cu buricul degetului mare, a\u015fa cum nu am mai v\u0103zut pe nimeni s\u0103 procedeze \u2013 \u015fi eu am v\u0103zut mul\u0163i oameni des\u00adcuind u\u015fi.<\/p>\n\n\n\n Foto autor: Anto Magzan<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Editura Polirom v\u0103 invit\u0103 s\u0103 citi\u021bi un fragment \u00een avanpremier\u0103 din romanul Abraxas<\/i> de Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, \u00een curs de apari\u021bie \u00een colec\u021bia \u201eFiction Ltd.\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":3684,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[825,170,48,169,128,168],"coauthors":[],"class_list":["post-3683","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-abraxas","tag-avanpremiera","tag-bogdan-alexandru-stanescu","tag-fragment","tag-polirom","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/Abraxas-coperta-1.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3683"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3683\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3688,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3683\/revisions\/3688"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3684"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3683"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n