Realismul magic al nuvelelor \u0219i povestirilor din Simfonia mut\u0103<\/em>, potopit c\u00e2teodat\u0103 de note de fantastic \u0219i absurd, nu se desf\u0103\u0219oar\u0103 nici o clip\u0103 \u00een gol: el are \u00eentotdeauna o acoperire psihologic\u0103 \u0219i, de ce nu, mitologic\u0103. Importante nu sunt at\u00e2t \u00eent\u00e2mpl\u0103rile, c\u00e2t atmosfera \u0219i, mai cu seam\u0103, mul\u021bimea personajelor ce b\u00e2ntuie paginile c\u0103r\u021bii. Ele vor r\u0103m\u00e2ne mult timp \u00een memoria cititorului fiindc\u0103 o parte din acestea sunt, de fapt, arhetipuri. De aici \u0219i nota de fantastic, precum \u0219i grotescul sau umorul absurd. Izvor\u00e2nd din incon\u0219tient, ele parc\u0103 vin din interiorul pe\u0219terii lui Platon, contamin\u00e2nd \u0219i transfigur\u00e2nd prin tr\u0103irile lor tulburi contingentul.<\/p>\n\n\n\n Cadrul e c\u00e2t se poate de real sau chiar hiperreal pe alocuri, recognoscibil \u00een multe pagini, personajele \u00eens\u0103, \u00een ciuda conturului lor realizat cu precizie aproape chirurgical\u0103, par sc\u0103pate de la balamuc, av\u00e2nd aerul unor n\u0103luci proasp\u0103t ie\u0219ite pe poarta propriului infern existen\u021bial. Ironic\u0103 uneori, nea\u0219teptat de tragic\u0103 alteori, Simfonia mut\u0103<\/em> este tocmai cea care, paradoxal, d\u0103 glas celor mai ascunse g\u00e2nduri \u0219i sentimente ale fiec\u0103ruia dintre noi, iar glasurile care r\u0103zbat din\u0103untrul ei nu sunt altceva dec\u00e2t expresii vii ale tumultului nostru interior ce ne bulverseaz\u0103, adesea, con\u0219tiin\u021ba. \u00cen acest sens, fiecare povestire este, mai mult dec\u00e2t orice altceva, o oglind\u0103 c\u00e2nd limpede, c\u00e2nd dureros de contorsionat\u0103 a existen\u021bei noastre \u00een lume.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Toat\u0103 noaptea suflase un v\u00e2nt aspru, \u015fuier\u00e2nd printre liniile de calea ferat\u0103, zguduind geamurile \u015fi u\u015file. \u00cen balcon, rufele \u00eentinse pe s\u00e2rm\u0103 fuseser\u0103 smulse de rafale \u015fi aruncate \u00een strad\u0103. Am ie\u015fit, spre diminea\u0163\u0103, \u015fi am \u00eenceput s\u0103 alerg dup\u0103 ele, culeg\u00e2ndu-le de pe mijlocul bulevardului. Nu se vedea nici \u0163ipenie de om. Doar tramvaiele \u015fi microbuzele a\u015fteptau goale la cap\u0103tul traseului s\u0103-\u015fi fac\u0103 apari\u0163ia, ie\u015find de pe sc\u0103rile blocurilor scufundate \u00een \u00eentuneric, primii c\u0103l\u0103tori. \u015eoferii dormitau la volan, iar cei doi vatmani cobor\u00e2ser\u0103 \u015fi ei din vagoane, refugiindu-se la non-stop-ul de dup\u0103 col\u0163, unde acum, probabil, \u00ee\u015fi savurau, st\u00e2nd de vorb\u0103 cu v\u00e2nz\u0103toarele, cafelele fierbin\u0163i scurse din automat. Era s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u015fi oamenii \u00ee\u015fi odihneau oasele \u015fi creierii dup\u0103 zile \u00eentregi de alerg\u0103tur\u0103. Doar v\u00e2ntul de septembrie, neobi\u015fnuit de rece, \u00ee\u015fi f\u0103cea de cap pe str\u0103zi. Cu hainele f\u00e2lf\u00e2ind pe mine, gata-gata s\u0103 fiu smuls de pe trotuar, \u00eencercam s\u0103 recuperez ultimele cear\u015fafuri, pijamaua \u015fi c\u0103m\u0103\u015file pe care furtuna mi le smulsese \u00een furia ei \u015fi le \u00eempr\u0103\u015ftiase pe marele bulevard. Era ca dup\u0103 un naufragiu. O mul\u0163ime de ziare, de afi\u015fe, \u015fi tot felul de ambalaje se roteau pe trotuar, rostogolindu-se \u00een strad\u0103, al\u0103turi de crengi rupte \u015fi de tot felul de resturi menajere, v\u0103rsate din tomberoanele aflate \u00een spatele blocurilor. Trezit\u0103 din somn din cauza zgomotelor pe care le producea vijelia \u015fi neg\u0103sindu-m\u0103 \u00een pat, so\u0163ia mea, \u00eenve\u015fm\u00e2ntat\u0103 \u00eentr-un halat ro\u015fu de m\u0103tase, ie\u015fi \u00een balcon, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 rufele sunt la locul lor, dar nu v\u0103zu nici urm\u0103 de ele. \u015ei atunci arunc\u0103 o privire \u00een jos. O mog\u00e2ldea\u0163\u0103 alb\u0103, r\u0103sucit\u0103 de v\u00e2nt, mergea aplecat\u0103, c\u00e2nd oprindu-se \u00een loc, c\u00e2nd alerg\u00e2nd, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 opreasc\u0103 \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feala de gunoaie \u015fi lucruri pe care rafalele v\u00e2ntului le r\u0103suceau \u00eentr-o furie s\u0103lbatic\u0103 pe trotuar. Sim\u0163ind privirea a\u0163intit\u0103 asupra mea, ridicai ochii din p\u0103m\u00e2nt \u015fi privii \u00een direc\u0163ia balconului. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Kristina m\u0103 recunoscuse: \u00eemi f\u0103cea semne disperate cu m\u00e2na s\u0103 las totul balt\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 refugiez \u00een cas\u0103. Recuperasem totu\u015fi pijamaua, un cear\u015faf, iar cel\u0103lalt, r\u0103m\u0103s ag\u0103\u0163at de ar\u0163arul din fa\u0163a sta\u0163iei Peco, se f\u0103cuse ferfeni\u0163\u0103. Prin v\u00e2nt, r\u0103zb\u0103tu un strig\u0103t:<\/p>\n\n\n\n N-are nici un rost s\u0103 te opui m\u00e2niei Domnului. Ce-a fost luat s\u0103 fie luat… Arunc\u0103 tot ce-ai g\u0103sit \u015fi vino sus.<\/p>\n\n\n\n Am urcat, dar nu m-am \u00eendurat s\u0103 arunc lenjeria pe care o recuperasem.<\/p>\n\n\n\n Arunc\u0103 pijamaua \u015fi cear\u015fafurile \u015fi tot ce mai ai la gunoi, spuse so\u0163ia cu un glas \u00een care se sim\u0163eau \u00eengrijorarea \u015fi teama de necunoscut. Lucrurile astea ne vor aduce ghinion, mai ad\u0103ug\u0103 ea.<\/p>\n\n\n\n \u015ei dac\u0103 le pierdeam, nu ne aduceau? \u2013 am bodog\u0103nit nemul\u0163umit, p\u0103\u015find prin u\u015fa deschis\u0103, ce se \u00eenchise cu zgomot \u00een urma mea, \u00eempins\u0103 de v\u00e2ntul ce v\u00e2j\u00e2ia pe casa sc\u0103rii. So\u0163ia nu r\u0103spunse, ci, lu\u00e2ndu-mi cear\u015faful din bra\u0163e, \u00eel desf\u0103\u015fur\u0103 pe hol. Am r\u0103mas \u00eenm\u0103rmurit. \u00cen mijlocul lui se vedea un desen, reprezent\u00e2nd un animal ciudat, pe jum\u0103tate pas\u0103re, pe jum\u0103tate reptil\u0103.<\/p>\n\n\n\n E semnul…<\/p>\n\n\n\n N-a mai continuat. \u00cen casa noastr\u0103, numele Necuratului nu se rostea, nici m\u0103car \u00een \u015foapt\u0103…<\/p>\n\n\n\n Str\u00e2nge totul \u015fi arunc\u0103 la gunoi…, spuse so\u0163ia, \u00een \u015foapt\u0103. \u015ei p\u0103rul ei ar\u0103miu flutur\u0103 ca un steag, ridicat de un curent st\u00e2rnit de deschiderea u\u015fii.<\/p>\n\n\n\n Am ie\u015fit bodog\u0103nind pe hol, c\u0103zut prad\u0103 unei spaime nedefinite, ce-\u015fi f\u0103cea loc \u00een con\u015ftiin\u0163a mea. \u00cen cur\u00e2nd, tot ce str\u00e2nsesem fu aruncat la tomberon. V\u00e2ntul continua s\u0103 bat\u0103 cu putere. Apoi, \u00een timp ce \u00eengr\u0103m\u0103deam cu b\u0103\u0163ul cear\u015faful cu semnele Gheenei \u00een tomberon, furtuna se potoli din senin. Cerul se \u00eensenin\u0103 \u015fi el, tramvaiele \u015fi autobuzele se mi\u015fcar\u0103 din loc \u015fi, odat\u0103 cu primele raze ale unui soare crud, parc\u0103 prim\u0103v\u0103ratic, oamenii \u00eencepur\u0103 s\u0103 ias\u0103 din blocuri, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre automobilele parcate pe marginea bulevardului sau spre tramvaiele \u015fi troleibuzele ce sta\u0163ionau la cap\u0103tul liniei. Furtuna trecuse, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma sa un val \u00eentreg de gunoaie, ca marea dup\u0103 reflux. Am revenit \u00een cas\u0103. So\u0163ia m\u0103 privi \u00een t\u0103cere. Nu spuse nimic. M-am sp\u0103lat pe m\u00e2ini \u015fi pe fa\u0163\u0103, apoi mi-am f\u0103cut rug\u0103ciunea \u015fi, s\u0103rut\u00e2nd-o pe frunte, am ie\u015fit. \u201eDomnul s\u0103-\u0163i lumineze calea\u201c, i-am auzit sting\u00e2ndu-se \u015foapta \u00een urma-mi. M-am uitat la ceas. Ceasul ar\u0103ta \u015fapte \u015fi dou\u0103zeci. La ora opt trebuia s\u0103 ajung \u00een celalalt cap\u0103t al ora\u015fului, pe Strada Trompetelor, \u00eentr-un cartier s\u0103r\u0103c\u0103cios, unde aveam de \u00eendeplinit o misiune. (…)<\/p>\n\n\n\n U\u015fa de la intrare se deschise brusc. \u015ei odat\u0103 cu ea toate geamurile. Hainele care pluteau pe hol fur\u0103 absorbite de curent, disp\u0103r\u00e2nd \u00een h\u0103ul amenin\u0163\u0103tor de afar\u0103. P\u0103turile \u015fi cear\u0219afurile fur\u0103 smulse \u015fi ele de pe paturi, zburau r\u0103sucindu-se ca ni\u015fte fantome pe coridor, \u00een c\u0103utarea unor trupuri pe care le ad\u0103postiser\u0103 nu de mult. Pe unul din ele am v\u0103zut imprimat\u0103 pentagrama. Am vrut s\u0103-l prind \u015fi s\u0103-l arunc pe geam, dar cear\u015faful se desprinse din m\u00e2inile mele \u015fi zbur\u0103 spre trupul gol al unei femei, care, cu p\u0103rul v\u00e2lvoi \u015fi m\u00e2inile ridicate \u00een sus, \u00eengenunchease pe hol. Cear\u015faful se r\u0103suci ca un \u015farpe \u00een jurul trupului ei, aproape sugrum\u00e2nd-o.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\n\n\n\nFragment din Misionarul<\/em><\/strong><\/h4>\n\n\n\n