{"id":3650,"date":"2021-12-18T00:22:31","date_gmt":"2021-12-17T21:22:31","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3650"},"modified":"2021-12-18T00:22:54","modified_gmt":"2021-12-17T21:22:54","slug":"scrisori-catre-taisia-fragment","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3650","title":{"rendered":"Scrisori c\u0103tre Taisia<br> <small>(fragment)<\/small>"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"has-cyan-bluish-gray-background-color has-background has-small-font-size\">Ajuns la v\u00e2rsta senectu\u021bii, Adrian Doltu recurge la un insolit mod de analiz\u0103 a propriei vie\u021bi. O via\u021b\u0103 care a traversat at\u00e2t regimul comunist totalitar, c\u00e2t \u0219i perioada de tranzi\u021bie postdecembrist\u0103 \u0219i care i-a fost influen\u021bat\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din propria familie. Cele dou\u0103zeci \u0219i una de scrisori pe care i le trimite fostei sale iubite constituie tot at\u00e2tea imersiuni \u00een trecutul problematic al personajului, dar \u0219i prilejul unui examen sever al propriilor compromisuri. \u00cen cele din urm\u0103, nemaiav\u00e2nd nimic de pierdut, constat\u0103 c\u0103 frica de via\u021b\u0103 l-a dedicat unui destin pasiv, iar prin raportare la istoria recent\u0103, reflec\u021biile sale se extind asupra unei \u00eentregi genera\u021bii. Cu un u\u0219or subtext polemic, romanul <em>Scrisori c\u0103tre Taisia<\/em> pune \u00een oglind\u0103 predestinarea \u0219i consecin\u021bele deciziilor personale, instinctul de supravie\u021buire \u0219i recuperarea prin jertf\u0103 a demnit\u0103\u021bii umane.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Dac\u0103 stau cu spatele la fereastr\u0103 \u0219i privesc tabloul din sufragerie, o reproducere dup\u0103 <em>Doamna cu evantai<\/em> a lui Klimt, nu v\u0103d propriu-zis tabloul, ci dungile de lumin\u0103 reflectate de sticla care \u00eel protejeaz\u0103. Peste luxurian\u021ba lui cromatic\u0103 se suprapun contururi \u00een culori estompate, totu\u0219i suficient de precise, c\u0103ci bustul firav al Doamnei, levit\u00e2nd parc\u0103 printre flori c\u0103rnoase \u0219i p\u0103s\u0103ri exotice, se destram\u0103 \u00een luciul sticlei, pierz\u00e2ndu-se \u00een umbrele frem\u0103t\u0103toare ale dup\u0103-amiezii. Soarele bate direct \u00een geam, o f\u00e2\u0219ie de lumin\u0103 puternic\u0103 se \u00eentinde de-a lungul \u00eenc\u0103perii p\u00e2n\u0103 l\u00e2ng\u0103 peretele pe care st\u0103 ag\u0103\u021bat tabloul, iar reflexia ei depune peste desenul acestuia fragmente de mobilier, perdeaua tras\u0103 \u00eentr-o margine a ferestrei \u0219i chiar frunzele trandafirului japonez aflat pe balcon. Astfel, \u00een\u021belesul lucrurilor se tulbur\u0103. Cu un oarecare efort al vederii, pot alege dac\u0103 s\u0103 privesc tabloul sau ceea ce, din spatele meu, se reflect\u0103 \u00een el<br>\u00eentr-un alt strat de forme, dispuse parc\u0103 mai riguros \u0219i mai ferm, ca \u00eentr-un ciudat palimpsest. E ca \u0219i cum a\u0219 alege, \u00eentre dou\u0103 iluzii, pe aceea pe care s\u0103 o ridic la rangul de realitate sau, \u00eentre dou\u0103 amintiri, pe aceea din care s\u0103-mi improvizez un trecut. Dar de ce nu le-a\u0219 lua \u00eempreun\u0103? Deoarece persist\u0103 \u00eentre ele o contradic\u021bie dureroas\u0103, o inadecvare de natur\u0103 a le desp\u0103r\u021bi pentru totdeauna \u0219i, de\u0219i aparent coexist\u0103, de fapt se anihileaz\u0103 reciproc. Este, poate, modul nostru obi\u0219nuit de a privi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile vie\u021bii. Dac\u0103 cineva s-ar afla pe balcon \u0219i ar privi dintr-un anumit unghi prin sticla geamului, atunci eu a\u0219 deveni pentru el ceea ce tabloul este pentru mine, amestecat cu o bucat\u0103 de cer \u0219i cu fa\u021badele blocurilor de peste drum, cam \u00een acela\u0219i fel \u00een care o amintire veche \u00ee\u0219i dizolv\u0103 conturul \u0219i se risipe\u0219te \u00een una mai nou\u0103. \u0218tiu c\u0103 \u021bi-am vorbit odat\u0103 despre asta. Despre acele momente c\u00e2nd nu trebuia s\u0103 te v\u0103d pentru a-\u021bi sim\u021bi prezen\u021ba, fiindc\u0103 te \u0219tiam acolo, peste tot \u00een jurul meu, complet\u00e2nd \u00een\u021belesul lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n<p>Alteori, c\u00e2nd m\u0103 cuprinde ur\u00e2tul, joc ore \u00een \u0219ir table pe calculator, raport\u00e2ndu-m\u0103 la \u201eadversar\u201c ca la o fiin\u021b\u0103 real\u0103, pe care o \u00eenvestesc cu psihologie \u0219i fa\u021b\u0103 de care am sentimente. De exemplu, m\u0103 bucur c\u00e2nd d\u0103 un zar prost sau c\u00e2nd reu\u0219esc s\u0103-i scot o pies\u0103 de pe tabl\u0103. Sau, studiindu-i mut\u0103rile, \u00eencerc s\u0103-i anticipez inten\u021bia, pentru a ghici cum s\u0103-mi adaptez tactica la jocul lui.<\/p>\n\n\n\n<p>Cam o dat\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni m\u0103 sun\u0103 Vorel, adic\u0103 Viorel f\u0103r\u0103 <em>i<\/em>, cum \u00eei place s\u0103 se recomande. Probabil c\u0103 func\u021bionarul care i-a completat certificatul de na\u0219tere era tare gr\u0103bit (sau distrat sau beat sau confuz sau speriat etc.) \u2013 astfel c\u0103 Viorel a r\u0103mas a\u0219a, f\u0103r\u0103 <em>i<\/em>, pentru tot restul vie\u021bii. Ce mai faci, b\u0103tr\u00e2ne? m\u0103 \u00eentreab\u0103. Nimic, \u00eei r\u0103spund, dar nu sunt chiar at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n cum crezi tu. Atunci, ce mai faci, tinere? Tot nimic. Mi-e ru\u0219ine s\u0103-i spun c\u0103 joc table pe calculator, ar putea crede c\u0103 am dat \u00een mintea copiilor. De fapt, pe el \u00eel intereseaz\u0103 tromboza mea \u0219i cum fac caca, dac\u0103 mai am probleme. Am, sunt mai tot timpul constipat, iar constipa\u021bia \u00eemi provoac\u0103 migrene, m\u0103 predispune la depresie \u0219i pesimism \u2013 \u0219i, bine\u00een\u021beles, m\u0103 face antipatic. \u00censeamn\u0103 c\u0103 nu am m\u00e2ncat destule fibre \u0219i nu mi-am luat pastilele a\u0219a cum mi-a recomandat el. Da, asta \u00eenseamn\u0103. E \u0219i un mic avantaj aici, m\u0103 consoleaz\u0103 Vorel, constipa\u021bia e un bun afrodiziac. O s\u0103 mor de cancer colo-rectal, \u00eei r\u0103spund. Ocazie, pentru el, de a-mi spune \u00eenc\u0103 o dat\u0103 bancul cu optimistul incurabil: e vorba de mortul de cancer care a sperat p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103. Ce? S\u0103-l calce o ma\u0219in\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu-mi place s\u0103 se ocupe tocmai el de mine, dar nu prea am de ales. Boala e unul din lucrurile cele mai intime ale omului \u2013 mai \u00eent\u00e2i c\u0103, dac\u0103 mergi la medic, trebuie s\u0103 te dezbraci, s\u0103-\u021bi expui trupul \u00een toat\u0103 precaritatea lui \u2013, deci e, \u00een primul r\u00e2nd, ceva ru\u0219inos, ar trebui s\u0103 fie un secret ne\u0219tiut de nimeni. Iat\u0103 de ce mi se pare o lips\u0103 de pudoare ca, atunci c\u00e2nd e\u0219ti bolnav, s\u0103 te adresezi unui medic care te cunoa\u0219te, eventual \u021bi-e rud\u0103 sau prieten \u2013 de exemplu, pentru o colonoscopie. Dimpotriv\u0103, ar trebui ca rela\u021bia cu medicul s\u0103 fie una impersonal\u0103, ca \u00eentre obiecte complet str\u0103ine, c\u0103ci corpul bolnavului nu mai e o fiin\u021b\u0103, ci un obiect dereglat pe care urmeaz\u0103 s\u0103-l repari folosind alte obiecte. Vorel crede \u00eens\u0103 c\u0103 boala este un factor de progres, fiindc\u0103 creeaz\u0103 locuri de munc\u0103. Numai pentru cel pe care \u00eel doare e oarecum nepl\u0103cut, \u00eens\u0103 \u00een jurul lui se agit\u0103 o mul\u021bime de medici, asistente, infirmiere \u0219i farmaci\u0219ti care se str\u0103duiesc s\u0103-l consoleze, \u0219i pentru asta primesc salariu. De fapt boala nu exist\u0103, e doar interpretarea de c\u0103tre organism a unui deficit de comunicare cu mediul exterior. Sau, cum zice el, un indicator de circula\u021bie pe drumul spre cimitir: lua\u021bi-o pe aici, ca s\u0103 scurta\u021bi drumul. \u0218tiu c\u0103 \u021bie \u00ee\u021bi plac chestiile filosofice, ai vrea poate s\u0103-\u021bi vorbesc despre frumuse\u021bea \u0219i stranietatea bolii, c\u0103ci ini\u021biaz\u0103 o aventur\u0103 ontologic\u0103, e un preludiu al transcenden\u021bei \u0219i a\u0219a mai departe (m\u0103 ironiza, \u00eentr-adev\u0103r, \u00eei vorbisem mai demult despre asta), dar \u00eemi pare r\u0103u, b\u0103tr\u00e2ne: nu! E o mizerie. Ascult\u0103, \u0219tiu bine ce spun, \u00ee\u021bi vorbesc din experien\u021b\u0103: orice bolnav miroase \u00een primul r\u00e2nd a c\u0103cat!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Editura Polirom v\u0103 prezint\u0103 \u00een avanpremier\u0103 un fragment din romanul <i>Scrisori c\u0103tre Taisia<\/i> de <a href=\" https:\/\/www.polirom.ro\/carti?p_p_id=z_bookDisplay_WAR_z_bookManagerportlet&#038;p_p_lifecycle=0&#038;p_p_state=normal&#038;p_p_col_id=column-1&#038;p_p_col_count=1&#038;_z_bookDisplay_WAR_z_bookManagerportlet_load=filterBooks&#038;authors=1701&#038;f=autori \">Petru Cimpoe\u0219u<\/a>, care va ap\u0103rea \u00een cur\u00e2nd \u00een colec\u0163ia <a href=\"https:\/\/www.polirom.ro\/carti?p_p_id=z_bookDisplay_WAR_z_bookManagerportlet&#038;p_p_lifecycle=0&#038;p_p_state=normal&#038;p_p_mode=view&#038;p_p_col_id=column-1&#038;p_p_col_count=1&#038;_z_bookDisplay_WAR_z_bookManagerportlet_load=filterBooks&#038;collections=31&#038;f=colectii\">Fiction Ltd<\/a>.<\/p>\n","protected":false},"author":134,"featured_media":3651,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[170,526,818,128,168,819],"coauthors":[],"class_list":["post-3650","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera","tag-fiction-ltd","tag-petru-cimpoesu","tag-polirom","tag-roman","tag-scrisori-catre-taisia"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/Scrisori-catre-Taisia-Fiction-Ltd-a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/134"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3650"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3650\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3653,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3650\/revisions\/3653"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3651"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3650"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}