{"id":3597,"date":"2021-12-07T17:26:43","date_gmt":"2021-12-07T14:26:43","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3597"},"modified":"2021-12-07T17:26:49","modified_gmt":"2021-12-07T14:26:49","slug":"totul-e-relativ","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3597","title":{"rendered":"Totul e relativ"},"content":{"rendered":"\n

Iat\u0103 o tem\u0103 simpatic\u0103: discu\u021bia despre personaje antipatice din literatur\u0103. De ce \u00eei spun simpatic\u0103? Pentru c\u0103 multe dintre personajele \u00eenzestrate cu \u00eensu\u0219iri\/ n\u0103ravuri\/\u00eenclina\u021bii ce pot fi socotite antipatice au sf\u00e2r\u0219it prin a deveni simpatice \u00een ochii cititorilor, cu o postumitate persistent\u0103 \u0219i \u00eeng\u0103duitoare, tocmai datorit\u0103 cusururilor lor. \u0218i nu merg mai departe dec\u00e2t la Hagi Tudose, al lui Barbu \u0218tef\u0103nescu Delavrancea, de o zg\u00e2rcenie \u00eenduio\u0219\u0103toare (\u0219i, pe urmele lui, mo\u0219 Costache din Enigma Otiliei), sau ro\u0219catul Uriah Heep al lui Charles Dickens, de o libidino\u0219enie umed\u0103 \u0219i rece, de-a dreptul \u0219erpuitoare. Uriah Heep a dat chiar numele unei celebre forma\u021bii rock, pe melodiile c\u0103reia, Lady in Black<\/em> \u0219i July Morning<\/em>, dansam \u00een vremea adolescen\u021bei mele la (disp\u0103rutele \u00een ziua de azi) ceaiuri.<\/p>\n\n\n\n

\u00cent\u00e2i, c\u00e2teva cuvinte despre personajele antipatice din perspectiva autorului. O spun r\u0103spicat: pentru autor nu trebuie s\u0103 existe personaje antipatice. \u00cen clipa \u00een care autorul socote\u0219te c\u0103 un personaj nu merit\u0103 dec\u00e2t dojan\u0103, dac\u0103 nu chiar dispre\u021b, el \u00eenceteaz\u0103 a mai fi autor, intr\u0103 \u00een carte \u0219i devine un personaj ca toate celelalte. A spune c\u0103 cineva anume, fie el \u0219i un personaj imaginar, este antipatic este o opinie care intr\u0103 \u00een categoria lucrurilor definitive, este ceea ce se nume\u0219te o concluzie. Or, arta nu trebuie s\u0103 pun\u0103 concluzii. Pericolul este real: concluziile omoar\u0103 arta. C\u00e2nd textul ajunge la concluzii el devine tezist, moralizator, dac\u0103 nu chiar ideologizant. Dac\u0103 vrei s\u0103-\u021bi exprimi concluziile, scrie pamflete, pune diagnostice, d\u0103 verdicte, scrie manifeste politice sau, \u0219i mai simplu, lozinci. Arta care pune concluzii e propagand\u0103 sub acoperire. E corectitudine politic\u0103. Or, eu nu \u0219tiu ceva mai incorect politic dec\u00e2t arta, care \u00ee\u0219i creeaz\u0103 propriile reguli intra\/extra muros, ba uneori regulile se schimb\u0103 dup\u0103 fiecare col\u021b de strad\u0103, c\u0103ci, altminteri unde ar mai fi suspansul, quid pro quo-urile \u0219i r\u0103sturn\u0103rile de situa\u021bie?<\/p>\n\n\n\n

Fiecare personaj, c\u0103 e simpatic sau antipatic, trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219anse egale. C\u00e2nd autorul devine p\u0103rtinitor, el m\u0103sluie\u0219te rezultatele, ca \u00eentr-o fraud\u0103 electoral\u0103. Dac\u0103 Shakespeare, care mai era \u0219i actor pe deasupra \u0219i ar fi avut scuza c\u0103 devenea pe scen\u0103 propria sa crea\u021bie, s-ar fi l\u0103sat purtat de sentimente, Romeo ar fi tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u021be ca un nobil \u00eenst\u0103rit, Julieta ar fi devenit mam\u0103 eroin\u0103 \u0219i Hamlet, regele Danemarcei. Dar Shakespeare, precum predecesorii s\u0103i, b\u0103tr\u00e2nii greci, a l\u0103sat personajele sale s\u0103-\u0219i urmeze destinul.<\/p>\n\n\n\n

M-am confruntat, la r\u00e2ndul meu, cu situa\u021bii de acest fel. \u00cen romanul Cartea \u0219oaptelor<\/em>, cele trei personaje principale g\u00e2ndesc \u00een mod diferit istoria: unul socote\u0219te c\u0103 trebuie s\u0103 uit\u0103m, altul c\u0103 trebuie s\u0103 ne r\u0103zbun\u0103m, cel de-al treilea c\u0103 trebuie s\u0103 iert\u0103m. De\u0219i am propriile opinii pe care le-am prezentat \u00een \u00eent\u00e2lnirile prilejuite de lecturile publice, nu le-am exprimat \u00een carte, l\u0103s\u00e2nd fiec\u0103rui personaj \u0219anse egale de a ne convinge. \u00cen romanul Copiii r\u0103zboiului<\/em> particip, \u00een calitate de autor, la discu\u021bia dintre un t\u00e2n\u0103r molestat \u0219i arestat la Revolu\u021bie \u0219i un fost colonel de Securitate. Puteam s\u0103 devin protagonist \u00een acest dialog, av\u00e2nd \u00een vedere propria biografie, \u0219i s\u0103 \u021bin partea t\u00e2n\u0103rului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l acop\u0103r pe securist cu tot dispre\u021bul pe care cerneala \u00eel poate \u00eempro\u0219ca. Cu toate astea, am socotit c\u0103 e drept s\u0103 las pe fiecare, f\u0103r\u0103 patim\u0103 \u0219i m\u00e2nie, s\u0103 se exprime.<\/p>\n\n\n\n

Autorul nu are simpatii \u0219i antipatii dec\u00e2t dup\u0103 ce termin\u0103 de scris cartea, e doar un martor ocular, el poveste\u0219te, nu judec\u0103. Cel care judec\u0103 este cititorul.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i acum trecem, f\u0103r\u0103 a avea preten\u021bia plicticoas\u0103 de a epuiza subiectul, la personajele antipatice din perspectiva cititorului.<\/p>\n\n\n\n

De la bun \u00eenceput v\u0103 previn: eu nu cred c\u0103 un personaj literar reu\u0219it poate fi caracterizat printr-un singur adjectiv. Un personaj viu nu poate fi liniar, el st\u00e2rne\u0219te sentimente amestecate, \u00een care simpatia poate alterna cu antipatia. Cel mai adesea, antipaticii sunt p\u0103c\u0103to\u0219i. Dar p\u0103catul, privit de la izvor \u0219i p\u00e2n\u0103 la v\u0103rsare, o ia, uneori, ca apa Iordanului \u00een ziua \u0219i locul Bobotezei, de la vale la deal. Raskolnikov, din Crim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103 <\/em>de Dostoievski, a comis o crim\u0103 abominabil\u0103 dar, citind p\u00e2n\u0103 a ultima pagin\u0103, r\u0103m\u00e2ne el un personaj antipatic? \u00cen treac\u0103t fie spus, proza lui Dostoievski, de la Demonii<\/em> \u0219i p\u00e2n\u0103 la Fra\u021bii Karamazov<\/em>, abund\u0103 de personaje care te pun \u00een mare \u00eencurc\u0103tur\u0103 c\u00e2nd e s\u0103 le \u021bintuie\u0219ti, \u00eentr-un loc sau altul, \u00een insectarul moralei. Meursault, din Str\u0103inul<\/em> lui Camus, a c\u0103rui indiferen\u021b\u0103 dup\u0103 p\u00e2n\u0103 la cinism ar trebui s\u0103 ne fie antipatic\u0103, dar r\u0103m\u00e2ne el astfel c\u00e2nd \u00eel situ\u0103m \u00eentr-o lume cel pu\u021bin la fel de indiferent\u0103? Citi\u021bi Visul Celtului<\/em> de Mario Vargas Llosa \u0219i spune\u021bi-mi dac\u0103 Roger Casement v\u0103 este antipatic sau nu. Am ales la \u00eent\u00e2mplare cele trei personaje, dar acum \u00eemi dau seama c\u0103 ele au \u0219i altceva \u00een comun dec\u00e2t (ne)\u0219ansa de a v\u0103 fi antipatice: toate trei au sf\u00e2r\u0219it pe e\u0219afod. Dar nu neap\u0103rat \u0219i pentru cititor.<\/p>\n\n\n\n

\u00cencurc\u0103tura e \u0219i mai mare atunci c\u00e2nd personaje care debuteaz\u0103 prin a fi antipatice, sf\u00e2r\u0219esc prin a fi simpatice. Un astfel de personaj este Vautrin, protagonist, sub diverse heteronime, \u00een romanele lui Balzac. Un altul este hugolianul Jean Valjean. \u0218i de ce nu, Faust al lui Goethe, care, din amoralitatea sa atot\u0219tiutoare, pr\u0103bu\u0219it \u00een z\u0103d\u0103rniciile vie\u021bii, ajunge s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103. Un personaj complicat, \u00een privin\u021ba asta, este \u0219i c\u00e2rciumarul Ghi\u021b\u0103, din Moara cu noroc<\/em> de Ioan Slavici. P\u00e2n\u0103 \u0219i Humbert Humbert, din Lolita<\/em> lui Nabokov are unele motive de a face recurs.<\/p>\n\n\n\n

Ca s\u0103 nu mai vorbim c\u0103 unele personaje pot deveni antipatice \u00een ochii \u201ebinelui public\u201d doar din cauza fundalului ideologic, rec\u0103p\u0103t\u00e2ndu-\u0219i apoi aura tragic\u0103. A\u0219 aminti aici pe (de dou\u0103 ori victima) Babis V\u0103t\u0103\u0219escu din C\u0103derea \u00een lume<\/em> de Constantin \u021aoiu sau pe Ion Gavril\u0103 Ogoranu, v\u00e2nat de securitate zeci de ani \u0219i care, recent, a devenit eroul unui scenariu cu titlu sugestiv, Portret al lupt\u0103torului la tinere\u021be<\/em>, ecranizat \u00een 2010.<\/p>\n\n\n\n

Un caz interesant \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 \u00eel reprezint\u0103 personajele lui Caragiale, de la Leiba Zibal p\u00e2n\u0103 la Ca\u021bavencu \u0219i Agami\u021b\u0103 Dandanache. Cu c\u00e2t ele sunt purt\u0103toare ale unor n\u0103ravuri care le-ar face antipatice, cu at\u00e2t au o \u0219ans\u0103 \u00een plus de a ne deveni simpatice.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 nu nuan\u021b\u0103m, totu\u0219i, \u00een mod excesiv. Exist\u0103 \u0219i personaje care nu au nicio \u0219ans\u0103 de reabilitare \u00een ochii cititorului. Iago din Othello<\/em>-ul shakespearian, Fagin din Oliver Twist<\/em> al lui Dickens (utilizat chiar pentru a st\u00e2rni antipatii antisemite), Cucuveaua \u0219i \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul din Misterele Parisului<\/em> de Eug\u0117ne Sue sau, la noi, Dinu P\u0103turic\u0103 din Ciocoii vechi \u0219i noi <\/em>de Nicolae Filimon ori T\u0103nase Scatiu din romanul omonim al lui Duiliu Zamfirescu. S\u0103 nu mai vorbim de numeroase personaje de basm, de la regina cea rea din Alb\u0103 ca Z\u0103pada<\/em> p\u00e2n\u0103 la Sp\u00e2nul din Harap Alb <\/em>ori demonice, de la Frankenstein \u0219i mister Hyde p\u00e2n\u0103 la contele Dracula \u0219i Dr. Mabuse. De\u0219i, dac\u0103 st\u0103m s\u0103 ne g\u00e2ndim, chiar \u0219i asemenea personaje satanice au simpatizan\u021bii lor, ceea ce arat\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103 totul e relativ, p\u00e2n\u0103 \u0219i antipatiile.<\/p>\n\n\n\n

E de ad\u0103ugat \u0219i faptul c\u0103 unele personaje, cum ar fi domni\u0219oara Cucu, din piesa Steaua f\u0103r\u0103 nume<\/em> de Mihail Sebastian, pot fi antipatice, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u0219i rele.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00eentotdeauna personajele simpatice au c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103 \u0219i nu \u00eentotdeauna personajele antipatice sunt pedepsite pentru p\u0103catele sau n\u0103ravurile lor. Nu totdeauna personajele simpatice sunt \u0219i pozitive iar cele antipatice, negative. Dac\u0103 ar fi a\u0219a, literatura n-ar mai avea niciun farmec, iar arta s-ar putea scrie doar utiliz\u00e2nd programe software. \u0218i, \u00een orice caz, un personaj antipatic e mai viu, mai provocator, uneori ai senza\u021bia, \u00eentorc\u00e2nd pagina, c\u0103 mai e pu\u021bin \u0219i-\u021bi bate la u\u0219\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De la bun \u00eenceput v\u0103 previn: eu nu cred c\u0103 un personaj literar reu\u0219it poate fi caracterizat printr-un singur adjectiv.<\/p>\n","protected":false},"author":133,"featured_media":3596,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[349,784],"tags":[787,762,785,811],"coauthors":[],"class_list":["post-3597","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-anchete","category-personajul-antipatic-din-literatura","tag-anchete","tag-nr-9-2021","tag-personajul-antipatic-din-literatura","tag-varujan-vosganian"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/Varujan-Vosganian.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3597","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/133"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3597"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3597\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3598,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3597\/revisions\/3598"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3596"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3597"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3597"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3597"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3597"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}