Orice om simpatic e simpatic \u00een felul s\u0103u. Simpatia e un dar. Poate \u0219i un har pe care cei care-l posed\u0103 \u00eel \u00eempr\u0103\u0219tie \u00een jur. Indiferent cum este, ur\u00e2t, frumos, superficial, bonom, generos sau pi\u0219icher, simpaticul genereaz\u0103 \u00een jurul s\u0103u o bun\u0103 dispozi\u021bie, care devine contagioas\u0103 dac\u0103 stai \u00een preajma lui. Desigur, impresia pe care o las\u0103 \u00een urm\u0103, nu persist\u0103 prea mult timp. De multe ori, consisten\u021ba ei e cea a baloanelor colorate de s\u0103pun, pe care copiii sufl\u00e2nd din pai le ridic\u0103 \u00een aer. Alteori, impresia st\u0103ruie \u00een sufletul nostru mult\u0103 vreme \u0219i abia putem sc\u0103pa de ea.<\/p>\n\n\n\n
Simpaticul \u00ee\u021bi creeaz\u0103 un fel de dependen\u021b\u0103. \u00cen sensul c\u0103 dac\u0103 l-ai \u00eent\u00e2lnit odat\u0103, ai vrea s\u0103-l \u00eent\u00e2lne\u0219ti mereu.<\/p>\n\n\n\n
Simpaticul este un om pl\u0103cut, agreabil, care \u0219tie s\u0103 abordeze un z\u00e2mbet potrivit \u00een orice situa\u021bie, dup\u0103 cum \u0219tie \u0219i ce vorbe s\u0103 spun\u0103 atunci c\u00e2nd este str\u00e2ns cu u\u0219a. De obicei, simpaticul iese oric\u00e2nd curat dintr-o situa\u021bie murdar\u0103. Sigur, simpaticul nu trebuie luat prea \u00een serios. \u0218i e bine s\u0103 nu te bazezi pe cuv\u00e2ntul lui. C\u0103ci \u00eemb\u0103tat de succesul pe care \u00eel are \u00een orice fel de societate, simpaticul devine, volens-nolens, un om superficial. Ceva din Hlestakov exist\u0103 \u00een orice om simpatic. \u00cen ac\u021biunile \u0219i declara\u021biile sale, el e cuprins de av\u00e2nt \u0219i de o doz\u0103 mai mic\u0103 sau mai mare, \u00een func\u021bie de dispozi\u021bie \u0219i de context, de iresponsabilitate, chiar de iresponsabilitate cras\u0103. Un om simpatic te cump\u0103r\u0103 \u0219i te vinde f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama. Sperjurul \u0219i tr\u0103darea pentru el sunt, cum se spune, de bon ton.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 lu\u0103m, de pild\u0103, un personaj din Lev Tolstoi. Dar \u00eenainte de asta, ar trebui s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: dar antipaticul? Antipaticul e oare mai breaz dec\u00e2t simpaticul? El nu te vinde \u0219i nu te cump\u0103r\u0103 c\u00e2t ai zice pe\u0219te?!<\/p>\n\n\n\n
Nu, la el procesele psihice sunt sucite \u0219i r\u0103sucirile \u00een cerc, iar schimb\u0103rile de opinii \u0219i de dispozi\u021bii cer mai mult efort \u0219i mai mult\u0103 durat\u0103. Antipaticul, desigur, te vinde \u0219i el, dar s-ar putea s\u0103 aib\u0103 un pic de scrupule sau s\u0103 fie p\u0103truns chiar de mustr\u0103ri de cuget care s\u0103-l stoarc\u0103 de puteri. Antipaticul nu se simte prea bine \u00een propria sa piele. Nici m\u0103car atunci c\u00e2nd e p\u0103truns de arogan\u021b\u0103. Mi\u0219c\u0103rile \u00eei sunt rigide, calculate. Gesturile geometrice. Antipaticul \u00ee\u0219i calculeaz\u0103 de obicei ie\u0219irile \u0219i vorbele pe care le spune. \u00cen ac\u021biunile sale el e c\u0103l\u0103uzit de logic\u0103. \u0218i aceast\u0103 logic\u0103 \u00eempins\u0103 uneori spre extrem\u0103 \u00eel determin\u0103 s\u0103 fie rigid. \u0218i fals \u00een ac\u021biunile sale. Ac\u021biunile antipaticului sunt mereu \u00een contratimp, \u00een contratimp chiar \u0219i cu propria-i persoan\u0103. De aceea, atunci c\u00e2nd antipaticul \u00eencearc\u0103 s\u0103 fac\u0103 un bine cuiva apropiat, binele se transform\u0103 \u00een ceva inert. C\u0103ci binele s\u0103u na\u0219te suspiciuni, devenind o povar\u0103 at\u00e2t pentru el, c\u00e2t \u0219i pentru ceilal\u021bi. \u0218i asta fiindc\u0103, din pricina calculelor \u0219i a lipsei de empatie, el nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 nici limita binelui, nici limita r\u0103ului, situ\u00e2ndu-se undeva la mijloc, \u00eentr-un loc nici prea rece, nici prea cald.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen aparen\u021b\u0103, antipaticul pare mai cinstit \u0219i mai responsabil dec\u00e2t simpaticul. Dar asta doar \u00een aparen\u021b\u0103, c\u0103ci din pricina frustr\u0103rilor adunate \u00een suflet, el nu dore\u0219te nici binele, nici fericirea celorlal\u021bi. Ci, \u00een forul s\u0103u interior, el ar vrea ca to\u021bi ceilal\u021bi s\u0103 aib\u0103 parte de e\u0219ecurile \u0219i ne\u00eemplinirile pe care le-a avut el.<\/p>\n\n\n\n
Dar s\u0103 ne oprim la c\u00e2teva exemple din Tolstoi. Prin\u021bul Stepan Arkadevici Oblonski, fratele Annei Karenina, alintat de to\u021bi ceilal\u021bi cu diminutivul Steopa, e un om c\u00e2t se poate de simpatic. Lui, to\u021bi cei apropia\u021bi \u00eel iubesc \u0219i \u00eei iart\u0103 orice gre\u0219eal\u0103, inclusiv adulterul s\u0103v\u00e2r\u0219it cu o guvernant\u0103. I se iart\u0103, pentru c\u0103 to\u021bi \u0219tiu c\u0103 a\u0219a e Steopa. E un om prea vioi, prea vesel ca s\u0103 nu calce \u0219i pe de l\u0103turi. Stepan are \u0219i el mustr\u0103ri de cuget. Nu at\u00e2t \u00eens\u0103 pentru c\u0103 \u0219i-a \u00een\u0219elat so\u021bia \u00een propria sa cas\u0103, c\u00e2t pentru c\u0103 nu \u0219i-a f\u0103cut un plan de b\u0103taie \u00een cazul c\u0103 va fi prins \u0219i nu a reac\u021bionat cum trebuie atunci c\u00e2nd so\u021bia sa i-a ar\u0103tat scrisoarea de dragoste adresat\u0103 guvernantei. El e sincer \u0219i bun cu rudele, cu prietenii \u0219i chiar \u0219i cu oamenii necunoscu\u021bi. Sincer \u0219i cu sine \u00eensu\u0219i, cum zice Tolstoi. \u0218i aceast\u0103 sinceritate \u00eel face s\u0103 par\u0103 mult mai uman dec\u00e2t dac\u0103 ar c\u0103uta s\u0103 \u00een\u0219ele lumea. Tolstoi a g\u0103sit, aici, la acest personaj oarecum secundar o rezolvare pe cale empatic\u0103 a dilemei prin\u021bului Oblonski legat\u0103 de adulter: \u201eStepan Arkadici se sim\u021bea sincer fa\u021b\u0103 de el \u00eensu\u0219i. Nu se putea \u00een\u0219ela singur, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 se \u00een\u0219ela de fapta sa. Nu se putea c\u0103i de faptul c\u0103 el, b\u0103rbatul de treizeci \u0219i patru de ani, frumos \u0219i afemeiat, nu era \u00eendr\u0103gostit de so\u021bia sa, mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t d\u00e2nsul cu un singur an, mam\u0103 a cinci copii, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai pun\u0103 la socoteal\u0103 pe cei doi care muriser\u0103. Regret\u0103 numai un lucru: c\u0103 nu se \u0219tiuse ascunde mai bine de ea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Nu acela\u0219i lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i cu Daria Alexandrovna, consoarta sa, o \u201efemeie sleit\u0103 de puteri, \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103, ur\u00e2\u021bit\u0103, care nu avea nici o alt\u0103 calitate deosebit\u0103 dec\u00e2t aceea de a fi o mam\u0103 bun\u0103\u201d; Dolly vrea cu tot dinadinsul s\u0103 cread\u0103 c\u0103-l ur\u0103\u0219te, de\u0219i, \u00een ciuda sup\u0103r\u0103rii sale, simte c\u0103-l iube\u0219te \u0219i mai tare. Fa\u021b\u0103 de Daria Alexandrovna sim\u021bim o oare\u0219icare compasiune, dar ea, prin atitudinea ei corect\u0103, devine un personaj \u0219ters, tr\u0103ind \u00een conul de umbr\u0103 al b\u0103rbatului care o \u00een\u0219al\u0103. O comp\u0103timim de la \u00eenceputul ac\u021biunii \u0219i p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul ei. \u0218i pe m\u0103sur\u0103 ce o comp\u0103timim ea \u00eencepe s\u0103 ne devin\u0103 antipatic\u0103. Aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama, simpatia noastr\u0103 mereu alunec\u0103 spre Steopa, care dac\u0103 st\u0103m s\u0103 ne g\u00e2ndim mai bine, \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 \u00een orice situa\u021bie transmite anturajului o stare de spirit de bun\u0103 dispozi\u021bie, e un personaj banal. Dar banalitate lui ne cucere\u0219te. \u201eDe\u0219i vinovat \u00een toate privin\u021bele \u00een ochii so\u021biei sale \u2013 lucru pe care-l simte chiar el \u00eensu\u0219i \u2013 scrie Tolstoi \u2013 aproape to\u021bi ai casei erau de partea lui, p\u00e2n\u0103 \u0219i d\u0103daca, cea mai bun\u0103 prieten\u0103 a Dariei Alexandrovna.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Stepan are ceva demonic \u00een el. U\u0219urin\u021ba cu care trece peste toate situa\u021biile ne face s\u0103 ne g\u00e2ndim la Hlestakov, dar \u0219i la Piotr Verhovenski, unul din demonii lui Dostoievski. Dar bun\u0103tatea \u0219i sinceritatea firii sale \u00eel salveaz\u0103. El e un personaj simpatic, dar banal, un banal care \u0219tie c\u0103-i banal, \u0219i lucrul acesta devine extrem de confortabil pentru tot anturajul s\u0103u, salv\u00e2ndu-l de mediocritate. Mul\u021bumit\u0103 frumoaselor sale aptitudini dar \u0219i a ob\u00e2r\u0219iei nobiliare, Oblonski ob\u021bine cu u\u0219urin\u021b\u0103 un post ca director al unei institu\u021bii din Moscova. El e veriga de leg\u0103tur\u0103 necesar\u0103 oric\u0103rei societ\u0103\u021bi sau p\u0103turi sociale. F\u0103r\u0103 el, saloanele de primire \u0219i balurile ar fi plictisitoare.<\/p>\n\n\n\n
\u201eStepan Arkadici era rud\u0103 sau prieten \u2013 spune Tolstoi – cu o jum\u0103tate din popula\u021bia Moscovei \u0219i a Petersburgului. Se n\u0103scuse \u00een mediul acelor oameni care erau sau ajunseser\u0103 puternicii zilei. O treime dintre b\u0103rba\u021bii de stat, oameni b\u0103tr\u00e2ni, fuseser\u0103 prieteni cu tat\u0103l s\u0103u \u0219i-l cuno\u0219teau pe Stiva \u00eenc\u0103 din leag\u0103n. Iar ultima parte era alc\u0103tuit\u0103 din prietenii s\u0103i cei mai buni.\u201d\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ca \u0219ef de institu\u021bie, Stepan e un om \u00een\u021beleg\u0103tor \u0219i mai ales agreabil. \u201ePrincipalele \u00eensu\u0219iri care-i asiguraser\u0103 un respect unanim \u00een serviciul s\u0103u \u2013 precizeaz\u0103 Lev Nicolaevici \u2013, erau urm\u0103toarele: \u00een primul r\u00e2nd, o nem\u0103surat\u0103 \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de oameni, \u00eentemeiat\u0103 pe recunoa\u0219terea propriilor sale lipsuri ; \u00een al doilea r\u00e2nd, un liberalism des\u0103v\u00e2r\u0219it, nu acela din gazet\u0103, ci acela pe care-l avea \u00een s\u00e2nge, \u0219i gra\u021bie c\u0103ruia se purta la fel cu to\u021bi oamenii, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 seama de rang sau de avere; iar \u00een al treilea r\u00e2nd \u2013 lucrul cel mai \u00eensemnat \u2013 o total\u0103 nep\u0103sare fa\u021b\u0103 de meseria cu care se \u00eendeletnicea… Ceea ce-l f\u0103cea s\u0103 nu pun\u0103 niciodat\u0103 patim\u0103 \u00een aceste chestiuni \u0219i deci s\u0103 nu gre\u0219easc\u0103…\u201d<\/p>\n\n\n\n
Aceia\u0219i lips\u0103 e patim\u0103 o vedem \u0219i \u00een via\u021ba sa intim\u0103. La el primeaz\u0103 pl\u0103cerea \u0219i bucuria de-a tr\u0103i. El nu-\u0219i complic\u0103 existen\u021ba av\u00e2nd mustr\u0103ri de cuget sau tr\u0103iri abisale nici pentru gre\u0219elile sale, cu at\u00e2t mai pu\u021bin pentru gre\u0219elile altora. Dac\u0103 so\u021bia sa, din pricina na\u0219terilor \u0219i a grijilor casnice, a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit prea devreme, nu e vina lui, ci a ei. Privindu-i chipul smochinit \u0219i trupul uscat prea devreme, Oblonski \u00ee\u0219i caut\u0103 pl\u0103cerea \u00een bra\u021bele guvernantei. Spirtul s\u0103u nu suport\u0103 nici complica\u021biile, nici rutina. Dac\u0103 guvernanta se va stafidi \u0219i ea, el va g\u0103si o alt\u0103 guvernant\u0103 care s\u0103-i desfete trupul.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 cum vedem, Oblonski are nu numai calit\u0103\u021bi, ci \u0219i defecte. Implicarea sa \u00een via\u021ba familiei \u0219i \u00een via\u021ba social\u0103 e una superficial\u0103. \u021ain\u00e2nd cont de aceste defecte, el ar fi trebuit s\u0103 devin\u0103 un personaj dezagreabil at\u00e2t pentru familie \u0219i mul\u021bimea de prieteni, c\u00e2t \u0219i pentru cititori. Dar lucrul acesta nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Dozajul instinctiv al lui Tolstoi \u00eel face s\u0103 fie simpatic aproape \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile.<\/p>\n\n\n\n
El e un personaj pe muchie de cu\u021bit. Dac\u0103 Tolstoi i-ar fi \u00eengro\u0219at c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de caracter, Oblonski ne-ar fi devenit antipatic. Dar Tolstoi nu \u00eengroa\u0219\u0103, ci dimpotriv\u0103 las\u0103 tr\u0103s\u0103turile s\u0103 contureze ele \u00eensele portretul prin\u021bului.<\/p>\n\n\n\n
O prea mare grij\u0103 din partea autorului ar fi schimonosit personajul. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de pild\u0103, cu Levin. Portretul lui e portretul lui Tolstoi. Al unui Tolstoi t\u00e2n\u0103r, idealist, romantic. \u0218i acest Levin ne irit\u0103, \u00een ciuda onestit\u0103\u021bii \u0219i a tr\u0103irilor care-l macin\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen cazul lui Levin, controlul pe care-l exercit\u0103 Tolstoi asupra personajului \u00eei deformeaz\u0103 tr\u0103s\u0103turile. Se vede c\u0103 Levin e un personaj contraf\u0103cut. El ne irit\u0103 epiderma, ne zg\u00e2rie circumvolu\u021biunile creierului. Chiar dac\u0103 Levin seam\u0103n\u0103 cu Tolstoi, Levin e un Tolstoi edulcorat. Un Tolstoi care nu ne satisface sim\u021bul estetic, \u0219i, poate, nici etic.<\/p>\n\n\n\n
Probabil c\u0103 \u00een tinere\u021be Tolstoi a avut multe din tr\u0103s\u0103turile personajului s\u0103u, dar a avut \u0219i altele. Povestea de dragoste dintre Levin \u0219i Kitty, mustr\u0103rile sale de con\u0219tiin\u021b\u0103, \u0219i m\u0103rturisirea p\u0103catelor sale \u00een fa\u021ba logodnicei, nu au \u00eentotdeauna accente tolstoiene, ci, mai degrab\u0103 ele au fost scrise pentru a arunca o alt\u0103 lumin\u0103 asupra proprie sale c\u0103s\u0103torii cu Sofia Andreevna Berg. Dup\u0103 cum se \u0219tie, rela\u021bia cu Sofia Andreevna nu a fost \u00eentotdeauna una fericit\u0103. \u00centre cei doi so\u021bi, dup\u0103 primii ani de c\u0103s\u0103torie, izbucneau certuri dese. De aici \u0219i tentativa lui Tolstoi, devenit\u0103 obsesie \u00een ultimii s\u0103i ani de via\u021b\u0103, de-a fugi de acas\u0103 \u0219i a pune astfel cap\u0103t co\u0219marului pe care \u00eel tr\u0103ia la Iasnaia Poliana, at\u00e2t el, c\u00e2t \u0219i Sofia Berg. Fuga sa de acas\u0103 cu pu\u021bin timp \u00eenainte de moarte, ne spune multe \u00een privin\u021ba asta.<\/p>\n\n\n\n
Tolstoi scrie Anna Karenina<\/em> \u00een 1877, \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care via\u021ba dintre cei doi trecea printr-o tensiune insuportabil\u0103. Scrierea romanului i-a oferit at\u00e2t lui, c\u00e2t \u0219i Sofiei Andreevna un moment de iluzie \u0219i de \u00eemp\u0103care. Scriind romanul, Tolstoi face multe dezv\u0103luiri legate de via\u021ba sa din perioada tinere\u021bii. De fapt, Sofia Andreevna \u0219tia totul sau aproape totul despre Tolstoi. Tolstoi \u00eei citea \u00een fiecare zi pasaje din jurnalul s\u0103u. Desigur, mai exista \u0219i un jurnal secret, ascuns \u00een tureatca cizmei, la care Sofia Andreevna nu a avut acces. A avut \u00eens\u0103 acces la toate scrierile sale chiar \u00een momentul redact\u0103rii lor. Nu trebuie s\u0103 uit\u0103m un lucru: Sofia Nicolaevna nu numai c\u0103 a corectat, ci a \u0219i transcris de nenum\u0103rate ori diverse variante ale romanelor lui Tolstoi. Asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i cu R\u0103zboi \u0219i pace<\/em>, dar \u0219i cu Anna Karenina<\/em>. Probabil c\u0103 Tolstoi a \u021binut cont at\u00e2t de cenzura sa interioar\u0103 la scrierea romanului \u0219i conturarea personajelor, c\u00e2t \u0219i de p\u0103rerile Sofiei Andreevna, exprimate sau trecute cu vederea, p\u0103reri pe care Tolstoi le cuno\u0219tea foarte bine. \u00cen cheia aceasta trebuie descifrat \u0219i Levin. Levin e un Tolstoi menit s\u0103 potoleasc\u0103 suspiciunile Sofiei Andreevna. De aici \u0219i impresia de artefact mai mult sau mai pu\u021bin asumat de autor.<\/p>\n\n\n\n \u201ePrivindu-mi via\u021ba, examin\u00e2nd-o din punctul de vedere al binelui \u0219i al r\u0103ului pe care l-am f\u0103cut \u2013 m\u0103rturise\u0219te Tolstoi \u2013, \u00eemi dau seama c\u0103 toat\u0103 lunga mea existen\u021b\u0103 se poate \u00eemp\u0103r\u021bi \u00een patru perioade: prima, cea poetic\u0103, minunat\u0103, inocent\u0103, radioas\u0103 a copil\u0103riei, p\u00e2n\u0103 la paisprezece ani. Apoi cei dou\u0103zeci de ani oribili, de grosolan\u0103 depravare \u00een slujba orgoliului, a vanit\u0103\u021bii \u0219i mai ales a viciului. A treia perioad\u0103, de optsprezece ani, a durat de la c\u0103s\u0103torie p\u00e2n\u0103 la rena\u0219terea mea spiritual\u0103: lumea ar putea-o califica moral\u0103, pentru c\u0103 \u00een cei optsprezece ani am dus o via\u021b\u0103 familial\u0103 cinstit\u0103 \u0219i regulat\u0103, f\u0103r\u0103 a ceda nici unuia din viciile pe care opinia public\u0103 le condamn\u0103. Dar toate interesele mele erau limitate la preocup\u0103ri egoiste, pentru familia mea, pentru bun\u0103stare, pentru succesul literar \u0219i toate satisfac\u021biile personale. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, a patra perioad\u0103 este cea pe care o tr\u0103iesc acum, dup\u0103 regenerarea mea moral\u0103; din aceasta n-a\u0219 vrea s\u0103 schimb nimic, \u00een afar\u0103 de relele obiceiuri pe care le-am deprins \u00een perioadele precedente.\u201d<\/p>\n\n\n\n C\u00e2t de sincer este Tolstoi \u00een jurnalul s\u0103u, chiar \u0219i \u00een cel ascuns \u00een tureatca cizmei nu \u0219tim. Oric\u00e2te introspec\u021bii \u0219i-ar fi f\u0103cut \u0219i oric\u00e2te spovedanii i-ar fi f\u0103cut Sofiei Andreevna r\u0103m\u00e2n multe pete negre \u00een biografia sa. Se pare c\u0103 \u201erelele obiceiuri\u201d dob\u00e2ndite \u00een anii tinere\u021bii nu l-au p\u0103r\u0103sit nici \u00een anii senectu\u021bii. Sigur, Tolstoi ar fi vrut s\u0103 se lepede de ele, dar oare s-a lep\u0103dat? Nu cumva poc\u0103in\u021ba, modul de via\u021b\u0103 simplu, umilele pelerinaje prin Rusia \u0219i m\u0103rturisirile aproape dostoievskiene din jurnale, dar \u0219i din alte scrieri au avut ca scop, printre altele, \u0219i conturarea unui autoportret halucinant menit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een memoria postumit\u0103\u021bii?<\/p>\n\n\n\n Ca personaj, Tolstoi, \u00een ciuda complexit\u0103\u021bii caracterului \u0219i a vie\u021bii sale, nu e un personaj din cale afar\u0103 de sincer \u0219i simpatic. \u00cen r\u00e2ndul celor care l-au cunoscut, el a st\u00e2rnit reac\u021bii contradictorii. Unii l-au adulat. Al\u021bii \u00eens\u0103 l-au ur\u00e2t din tot sufletul \u0219i au \u00eencercat s\u0103-i descopere goliciunea.<\/p>\n\n\n\n Cel mai aproape de adev\u0103r, l-au perceput cei apropia\u021bi, dar \u0219i locuitorii \u015fi urma\u0219ii din Iasnaia Poliana \u0219i de \u00eemprejurimi. Opinia lor despre Tolstoi nu e una tocmai m\u0103gulitoare. \u0218i faptul \u0103sta l-am aflat, cu ceva timp \u00een urm\u0103, de la o doamn\u0103 care a lucrat timp de zece ani ca muzeograf la Iasnaia Poliana. Intr\u00e2nd \u00een vorb\u0103 cu ea \u0219i schimb\u00e2nd diverse opinii pe marginea vie\u021bii \u0219i operei lui Tolstoi, la un moment dat, am \u00eentrebat-o cum a fost Tolstoi \u00een realitate.<\/p>\n\n\n\n \u201eUn om greu, mi-a r\u0103spuns muzeografa. Un om ascuns, care avea parc\u0103 un demon \u00een el.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u0218i v\u0103z\u00e2nd nedumerirea mea, a ad\u0103ugat: \u201eExist\u0103 suspiciunea c\u0103 Tolstoi una a spus \u0219i alta a f\u0103cut. At\u00e2t \u00een tinere\u021be, c\u00e2t \u0219i la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, \u00een perioada de c\u0103in\u021b\u0103. El a luptat \u00eempotriva vanit\u0103\u021bii, dar vanitatea nu l-a p\u0103r\u0103sit nici m\u0103car pe patul de moarte. El nu s-a \u00eemp\u0103cat nici cu sine \u00eensu\u0219i, nici cu cei din jur. Locuitorii din zon\u0103 simt asta \u0219i nu-l simpatizeaz\u0103 pe Tolstoi. Cei mai mul\u021bi ar trebui s\u0103-l iubeasc\u0103, fiindc\u0103 prin venele lor curge s\u00e2ngele patriarhului de la Iasnaia Poliana. Mai mult de jum\u0103tate din popula\u021bia zonei e alc\u0103tuit\u0103 din b\u0103rba\u021bi \u0219i femei a c\u0103ror fizionomie seam\u0103n\u0103 izbitor de mult cu cea a lui Tolstoi. Dar oamenii nu-l iubesc \u0219i nici nu-l ur\u0103sc, ci doar caut\u0103 s\u0103-l alunge din via\u021ba lor.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen aparen\u021b\u0103, antipaticul pare mai cinstit \u0219i mai responsabil dec\u00e2t simpaticul.<\/p>\n","protected":false},"author":120,"featured_media":3527,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[349,784],"tags":[787,799,762,785],"coauthors":[],"class_list":["post-3528","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-anchete","category-personajul-antipatic-din-literatura","tag-anchete","tag-nichita-danilov","tag-nr-9-2021","tag-personajul-antipatic-din-literatura"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/NICHITA-DANILOV-foto-JAN-H.-MYSJKIN.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3528","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/120"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3528"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3528\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3529,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3528\/revisions\/3529"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3527"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3528"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3528"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3528"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3528"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}