George C\u0103linescu, al c\u0103rui strivitor talent de critic literar i-a umbrit excelentele romane, a l\u0103sat mai multe urme \u00een c\u0103r\u021bile mele.<\/p>\n\n\n\n
\u00cenc\u0103 din prima edi\u021bie a Drumului egal al fiec\u0103rei zile (1975)<\/em> am introdus informa\u021bia c\u0103 romanul Bietul Ioanide<\/em> fusese scos din libr\u0103rii: elev\u0103 \u00een clasele primare, auzisem \u00een familie aceast\u0103 \u0219tire. Romanul fusese terminat \u00een 1952 \u0219i publicat \u00een 1954.<\/p>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, ca licean\u0103, am \u00eencercat s\u0103-l citesc, dar m-a plictisit. L-am recitit \u00eens\u0103, de-a lungul vie\u021bii, de mai multe ori \u0219i la fiecare nou\u0103 lectur\u0103 l-am apreciat mai mult, datorit\u0103 ritmului epic dens, men\u021binut alert, \u00een ciuda descrierilor somptuoase, \u0219i a galeriei de personaje, privite cu un ochi sarcastic.<\/p>\n\n\n\n Singura excep\u021bie, Ioanide, probabil o flatant\u0103 proiec\u021bie fic\u021bional\u0103 a autorului.<\/p>\n\n\n\n Ultima oar\u0103 l-am recitit \u00een timpul Provizoratului<\/em>, c\u00e2nd v\u00e2nam informa\u021bii despre mi\u0219carea legionar\u0103, \u0219i din nou m-a captivat. Un roman mai acid la adresa personajelor dec\u00e2t modelul balzacian, cu o statuie \u00een\u0103l\u021bat\u0103 Creatorului \u2013 arhitectul Ioanide.<\/p>\n\n\n\n De regul\u0103, personajele antipatice sunt cele pe care autorul le-a trecut \u00een categoria celor \u201enegative\u201d, atribuindu-le tr\u0103s\u0103turi de caracter \u0219i comportamente reprobabile.<\/p>\n\n\n\n Dar eu l-am antipatizat pe Ioanide tocmai pentru c\u0103 autorul \u0219i-a \u00eenc\u0103rcat personajul central cu prea multe calificative elogioase: aceasta mi l-a f\u0103cut antipatic de la prima lectur\u0103 a c\u0103r\u021bii, din adolescen\u021b\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eIoanide era elogiat \u00een fraze delirante ori atacat cu vehemen\u021b\u0103, se ghicea dintr-asta valoarea lui paradoxal\u0103<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n (Panait Sufle\u021bel): \u201eIoanide e epicureu … E Ahile \u00een ve\u0219nic\u0103 expedi\u021bie erotic\u0103\u201d<\/em>..<\/p>\n\n\n\n (Dan Bogdan): \u201eIoanide nu-i un profesionist, el viseaz\u0103 lucruri poate imposibile deocamdat\u0103 la noi, care sunt \u00eens\u0103 normale \u00een alt\u0103 parte. Eu m\u0103 mir c\u0103 nu se duce \u00een str\u0103in\u0103tate. Sunt sigur c\u0103 ar face o carier\u0103 str\u0103lucit\u0103 … am vorbit cu oameni care nu se sfiau a declara c\u0103 e un geniu\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n Eram mai degrab\u0103 de acord cu personajele care erau critice fa\u021b\u0103 de el:<\/p>\n\n\n\n \u201e(Gonzalv Ionescu) se \u00eentreba sincer cum un om a\u0219a mediocru ca arhitectul – asta era opinia lui – putea fi profesor \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul superior \u0219i un personaj cu reputa\u021bie. Ioanide nu era om de \u0219tiin\u021b\u0103, nu avea publica\u021bii suficiente<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u201dBonifaciu Hagienu\u0219 nu credea deloc c\u0103 Ioanide e un vis\u0103tor. \u00cel socotea dimpotriv\u0103 pozitiv, viclean, corup\u0103tor de femei<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n Ioanide \u00ee\u0219i justific\u0103 neglijarea total\u0103 a so\u021biei, Elvira (\u201e\u00eentr-un mod scandalos<\/em>\u201d) \u0219i donjuanismul prin ra\u021biuni \u201eprofesionale\u201d:<\/p>\n\n\n\n \u201eCauza era, cugeta el, trista \u00eemprejurare de a nu g\u0103si \u00een \u021bar\u0103 o misiune care s\u0103-i absoarb\u0103 toate puterile \u00een c\u00e2mpul cerebral<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n Chiar \u0219i proiectele arhitecturale megalomane ale lui Ioanide, care s-au \u00eemplinit, peste decenii, prin demol\u0103rile din Bucure\u0219ti \u0219i construc\u021biile Casei Poporului \u0219i Catedralei Neamului, mi-au sporit antipatia fa\u021b\u0103 de el:<\/p>\n\n\n\n \u201eTotdeauna spusese c\u0103 arhitectura trebuie s\u0103 se purifice de orice natur\u0103 vie<\/em>.\u201d<\/p>\n\n\n\n (Reflec\u021biile lui Ioanide): \u201e\u00cen Asiria a\u0219 fi avut de lucru, nu vorb\u0103. A\u0219 fi ridicat Babilonul zidind \u00een c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i bronz. Lipeam peste tot basoreliefuri colosale \u0219i mon\u0219tri de teracot\u0103 (…) \u00cen mijlocul p\u0103tratului a\u0219 fi construit un turn ame\u021bitor (<\/em>…)\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u201e(…) o bazilic\u0103, un edificiu ame\u021bitor, cam \u00een stilul monumentului lui Mausoleu (…) un fel de palat comunal din blocuri de piatr\u0103, un for semicircular cu statui colosale \u00een ni\u0219e<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u201eP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd o s\u0103 st\u0103m a\u0219a \u00eentr-o adun\u0103tur\u0103 de cocioabe? Bucure\u0219tii trebuie s\u0103-\u0219i ridice odat\u0103 un monument fundamental, \u00een jurul c\u0103ruia s\u0103 pivoteze ora\u0219ul, ca Luvrul la Paris, Kremlinul la Moscova (…). Anumite puncte trebuiesc complet cur\u0103\u021bate \u0219i pe ele \u00een\u0103l\u021bate edificii cardinale (…)\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n Ioanide, de altfel ca Elvira, so\u021bia lui, sunt lipsi\u021bi de o interioritate credibil\u0103, dovad\u0103 modul \u00een care se comport\u0103 dup\u0103 moartea copiilor, a Pic\u0103i \u0219i a lui Tudorel:<\/p>\n\n\n\n \u201e\u00cencepur\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 exterior, s\u0103 se substituie copiilor, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i din persoana lor un scop \u00een sine. Devenir\u0103 mondeni<\/em>.\u201d<\/p>\n\n\n\n C\u0103linescu \u00eentre Bietul Ioanide <\/em>\u0219i Scrinul negru<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n Interesul pentru \u201echeile\u201d personajelor din Bietul Ioanide<\/em> (un roman des citat \u0219i prea pu\u021bin reeditat, \u00een ultima vreme) este dep\u0103\u0219it. <\/p>\n\n\n\n Nu era \u00eens\u0103 a\u0219a \u00een 1960, c\u00e2nd (potrivit unei stenograme din arhiva CC publicat\u0103 recent) Gheorghe Gheorghiu-Dej, p\u0103r\u00e2nd la curent cu ele, \u00eel \u00eentreab\u0103 pe autor: \u201eSunt personaje care se pot recunoa\u0219te, oameni vii, ai avut ceva cu ei<\/em>? Ceea ce, fire\u0219te c\u0103 acesta neag\u0103.<\/p>\n\n\n\n Poate la sugestia lui George Iva\u0219cu, C\u0103linescu \u00eei solicitase o audien\u021b\u0103 ca s\u0103 gr\u0103beasc\u0103 publicarea Scrinului negru<\/em>. Dar Dej tot revenea la Bietul Ioanide, <\/em>citise jum\u0103tate din el \u0219i era nemul\u021bumit c\u0103 legionarii, cu care avusese discu\u021bii \u0219i confrunt\u0103ri \u00een \u00eenchisori, nu fuseser\u0103 prezenta\u021bi \u00een culori destul de negre:<\/p>\n\n\n\n \u201eEu am citit cartea \u0219i i-am repro\u0219at lui R\u0103utu c\u0103 nu a citit-o \u0219i el. Am f\u0103cut adnot\u0103ri pe partea citit\u0103. Am spus ce e bine \u0219i ce e r\u0103u\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n \u201eNu mi-a pl\u0103cut forma criticii, sunt lipsuri acolo<\/em>. Am criticat tovar\u0103\u0219ii c\u0103 nu au dat indica\u021bii ca lucrarea s\u0103 fie bun\u0103\u201d, <\/em>\u00eei spune autorului.<\/p>\n\n\n\n La insisten\u021bele lui Dej ca s\u0103 rescrie romanul (\u201eAve\u021bi timp s\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi\u021bi aceast\u0103 carte<\/em>\u201d), C\u0103linescu se ap\u0103r\u0103 (\u201eRepet, aici nu e vorba de <\/em>Bietul Ioanide, aceasta mai pe urm\u0103\u201d), <\/em>\u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ajung\u0103 la ce-l doare – \u00eent\u00e2rzierea Scrinului negru.<\/em><\/p>\n\n\n\n Nu era adeptul c\u0103r\u021bii de sertar, <\/em>de care se va face caz dup\u0103 `90. Cartea e perisabil\u0103, trebuie s\u0103 ajung\u0103 la public atunci c\u00e2nd a fost scris\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eSe t\u0103r\u0103g\u0103neaz\u0103 prea mult… \u00een timpul \u0103sta noi \u00eemb\u0103tr\u00e2nim, ne dep\u0103\u0219esc evenimentele, cartea, care era bun\u0103 la timpul ei, r\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103\u201d<\/em>.<\/p>\n\n\n\n M-am rezumat la personajul Ioanide, cel din romanul Bietul Ioanide<\/em>, fiindc\u0103 Scrinul negru<\/em> a fost mult mai afectat de cenzur\u0103, \u0219i nu \u0219tiu c\u00e2t din \u201emalforma\u021biile\u201d personajului s-au datorat \u0219efului Sec\u021biei de Propagand\u0103 \u0219i Cultur\u0103 din CC, Leonte R\u0103utu.<\/p>\n\n\n\n C\u0103linescu se ar\u0103tase \u00een fa\u021ba lui Dej dispus \u201es\u0103 mai lucreze pe manuscris<\/em>\u201d, cum se spunea atunci:<\/p>\n\n\n\n \u201eAm f\u0103cut modific\u0103rile \u0219i \u00eendrept\u0103rile necesare fiind gata de a face \u0219i altele, dar bine\u00een\u021beles cu regulile artei\u2026 Atunci c\u00e2nd \u00eencepe lucrarea s\u0103 ni se dea ajutor, nu cinci ani mai t\u00e2rziu, pentru c\u0103 se produce un fel de deprimare a scriitorului care nu mai poate scrie nimic<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n Dej aflase c\u0103 Scrinul negru <\/em>avea 800 de pagini \u0219i-l sf\u0103tuie\u0219te pe autor: \u201edac\u0103 vrei s\u0103 fii citit, caut\u0103 s\u0103 te exprimi \u00een pu\u021bine pagini\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n La sf\u00e2r\u0219itul audien\u021bei este binevoitor, Scrinul negru<\/em> este dat pe m\u00e2na \u0219efului Sec\u021biei de Cultur\u0103 \u0219i Propagand\u0103 a CC:<\/p>\n\n\n\n \u201eUite a\u0219a, tovar\u0103\u0219ul R\u0103utu, tovar\u0103\u0219ul C\u0103linescu trebuie ajutat s\u0103-\u0219i termine lucrarea. S\u0103 fie explicat ce anume trebuie scris.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n Printr-o ciudat\u0103 coinciden\u021b\u0103, cei doi \u201einterlocutori\u201d, George C\u0103linescu \u0219i Gheorghe Gheorghiu Dej, aveau s\u0103 moar\u0103 am\u00e2ndoi, \u00een acela\u0219i an, \u00een aceea\u0219i lun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu \u0219tiu dac\u0103 George C\u0103linescu a mai apucat s\u0103-\u0219i vad\u0103 publicat Scrinul negru<\/em>, ap\u0103rut tot \u00een 1965, la cinci ani dup\u0103 audien\u021ba la Dej. Am citit romanul imediat, \u0219i jum\u0103tate mi s-a p\u0103rut jenant de fals. M\u0103 \u00eentreb cum o fi ar\u0103tat oportunistul Ioanide \u00een versiunea ini\u021bial\u0103, \u00eenainte s\u0103 fi primit \u201eajutorul\u201d lui Leonte R\u0103utu.<\/p>\n\n\n\n Dar pe asem\u0103narea cu el (real\u0103 sau nu), lectora Dimine\u021bii pierdute, <\/em>Magdalena Popescu Bedrosian <\/em>\u0219i-a construit referatul pentru cenzur\u0103. Avea s\u0103-mi spun\u0103 asta dup\u0103 c\u00e2teva decenii dup\u0103 apari\u021bia romanului meu, \u00een 1984…<\/p>\n\n\n\n Stenograma comentat\u0103 mai sus, publicat\u0103 \u00eentr-o Rom\u00e2nie literar\u0103<\/em> din 2003, mi-a reamintit \u00eenceputul studen\u021biei mele, c\u00e2nd l-am z\u0103rit \u0219i ascultat pe George C\u0103linescu. Un incredibil personaj teatral cu un cap patetic, voce pi\u021big\u0103iat\u0103, c\u00e2ntat\u0103 \u0219i un p\u00e2ntece imens \u2013 semnul cirozei care \u00eel va r\u0103pune. La catedra amfiteatrului Odobescu, plin ochi, invoc\u00e2ndu-l din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe George Iva\u0219cu, \u201emanagerul\u201d evenimentului, f\u0103cea ironii \u00een tromb\u0103 la adresa sloganurilor realist-socialiste, ar\u0103t\u00e2nd tinerilor \u00eenghesui\u021bi \u00een b\u0103nci, \u00eentre b\u0103nci, c\u0103\u021b\u0103ra\u021bi pe pervazurile ferestrelor etc., adev\u0103ratul chip al Literaturii. Dar nu exista nici cea mai mic\u0103 asem\u0103nare cu Ioanide, Don Juanul cvincvagenar:<\/p>\n\n\n\n \u201efizionomia lui de faun f\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103 ,ca \u0219i turnat\u0103 \u00een bronz… producea o cutremurare femeilor mai intelectualizate<\/em>.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dar eu l-am antipatizat pe Ioanide tocmai pentru c\u0103 autorul \u0219i-a \u00eenc\u0103rcat personajul central cu prea multe calificative elogioase: aceasta mi l-a f\u0103cut antipatic de la prima lectur\u0103 a c\u0103r\u021bii, din adolescen\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":113,"featured_media":3497,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[349,784],"tags":[365,786,762,785],"coauthors":[],"class_list":["post-3498","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-anchete","category-personajul-antipatic-din-literatura","tag-ancheta","tag-gabriela-adamesteanu","tag-nr-9-2021","tag-personajul-antipatic-din-literatura"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/gabriela-adamesteanu.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3498","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/113"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3498"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3498\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3499,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3498\/revisions\/3499"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3497"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3498"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}