{"id":3492,"date":"2021-12-07T13:37:57","date_gmt":"2021-12-07T10:37:57","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3492"},"modified":"2021-12-15T09:23:53","modified_gmt":"2021-12-15T06:23:53","slug":"nebanuita-antipatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3492","title":{"rendered":"Neb\u0103nuita antipatie"},"content":{"rendered":"\n
\n

\u201eA\u0219a e-n lume, simpatie \u0219i antipatie… Unde le mai po\u021bi explica pe toate!\u201d<\/em>
I.L. Caragiale, Hatmanul Baltag<\/em>. Oper\u0103 buf\u0103 \u00een 3 acte \u0219i 5 tablouri
(\u00een colaborare cu Iacob Negruzzi, Muzica de Ed. Caudella).<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

\u00centotdeauna am avut impresia c\u0103 binomul pozitiv-negativ ne cople\u0219e\u0219te. C\u0103 literatura noastr\u0103 sufer\u0103 de stigmatul extremelor. Oare literatura rom\u00e2n\u0103 are pu\u021bine spre deloc personaje antipatice? C\u00e2nd am propus tema dezbaterii, Petru Cimpoe\u0219u m-a avertizat c\u0103 regretatul Alexandru Vlad alc\u0103tuise un dosar despre \u201epersonajul negativ\u201d \u00een Vatra<\/em>. \u00cens\u0103 pe mine nu m\u0103 intereseaz\u0103 extrema, care, la fel ca protagonistul pozitiv, are h\u0103r\u021bile interioare bine (pre)stabilite. Antipatia s-a furi\u0219at \u00een literatur\u0103 sub acoperire. \u00cen camuflajul ei conceptual, ea s-a statornicit \u00eend\u0103r\u0103tul dizgra\u021biosului, resping\u0103torului, dezagreabilului, scabrosului… \u00cen fine, \u00een spatele umbrelei de categorii ale ur\u00e2tului. S-ar mi\u0219ca, a\u0219adar, din umbra unor no\u021biuni orbitoare \u2013 ca ura, dispre\u021bul, diabolicul, maleficul \u2013 spre extrema luminoas\u0103, pe care o saboteaz\u0103. Neb\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103, antipatia \u0219i-a f\u0103cut de cap. A permis \u00eentregii game de invective \u0219i conceptelor \u00eenrudite, dar deloc alunecoase, s\u0103-i ia locul. Unii, ca Socrate, au \u00een\u021beles devreme c\u0103 utilitatea ei maieutic\u0103 poate fi o metod\u0103. De pild\u0103, el se folosea de antipatia calomniatorilor \u2013 ca \u0219i ideile sus\u021binute cu fervoare de sofi\u0219ti \u2013 pentru a da de p\u0103m\u00e2nt cu superioritatea lor. C\u00e2\u0219tiga astfel simpatia publicului. \u00cen schimb, Panait Istrati repeta c\u0103 el nu practic\u0103 simpatia \u0219i antipatia, ci dragostea \u0219i ura. Sim\u021bea \u00eenc\u0103rc\u0103tura altfel, ca un autodidact aventurier.<\/p>\n\n\n\n

Pentru cititorul din mine, totul a debutat cu c\u00e2teva r\u00e2nduri din jurnalul minunat al lui Jeni Acterian. Referindu-se la antipatia pentru un coleg, ea spune c\u0103 antipatia este \u201eun sentiment care nu se poate motiva\u201d. Cu toate acestea, ea avea \u00een vedere, nu m\u0103 \u00eendoiesc, un tip de antipatie spontan\u0103, instinctiv\u0103, psihologic\u0103. De\u0219i pare o simpl\u0103 chestiune de gust, problema e ceva mai complicat\u0103. La mijloc, recunosc, e \u0219i una dintre a\u0219tept\u0103rile mele, despre care nu se cuvine s\u0103 vorbeasc\u0103 la vedere un critic. Anume, de ce nu avem cu adev\u0103rat personaje antipatice \u00een literatura noastr\u0103? S\u0103 fie vorba de precaritatea psihologic\u0103 ori hermeneutic\u0103? Construiesc prozatorii no\u0219tri mai mult pe scheme inflexibile? Fire\u0219te c\u0103 putem s\u0103 oferim contraexemple, cu interpretarea fiec\u0103ruia. Altceva m\u0103 preocup\u0103: cum pot deveni personajele pozitive antipatice? De pild\u0103, cum aminteam \u0219i cu alt\u0103 ocazie, exist\u0103 cititori c\u0103rora le este antipatic Micul Prin\u021b! \u0218i cred c\u0103, f\u0103r\u0103 excep\u021bie, orice personaj luminos, central, s\u0103-i spunem oricum, poate deveni antipatic. Pe c\u00e2nd un personaj negativ poart\u0103 implicit, natural, \u0219i eticheta antipatiei. Nu m\u0103 g\u00e2ndesc doar la opozi\u021bia simplist\u0103 a defini\u021biei. Explic \u00eendat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La vremea ei, m-a contrariat o fraz\u0103 a lui Bergson. El nota c\u0103, spontane, simpatia \u0219i antipatia nu fac dec\u00e2t s\u0103 dovedeasc\u0103 interferen\u021bele dintre con\u0219tiin\u021bele noastre. Ar exista, carevas\u0103zic\u0103, \u201efenomene de endosmoz\u0103 psihologic\u0103\u201d. Adic\u0103, atunci c\u00e2nd se umfl\u0103, celulele alc\u0103tuiesc endosmoza, iar c\u00e2nd se mic\u0219oreaz\u0103, exosmoza. Endosmoza prive\u0219te osmoza din\u0103untrul celulei, pe c\u00e2nd exosmoza, cum spune \u0219i prefixul, cu osmoza din afara ei. G\u0103sim astfel de endosmoze psihologice \u00een literatur\u0103? Criteriul spontaneit\u0103\u021bii \u2013 c\u0103 el vine pe filiera incompatibilit\u0103\u021bii de caracter sau gust (ca la Jeni Acterian) sau nu \u2013 func\u021bioneaz\u0103, cred, numai p\u00e2n\u0103 la relectur\u0103<\/em>. Oare n-am p\u0103\u021bit to\u021bi ca recitind s\u0103 ne devin\u0103 brusc antipatice personaje admirate odinioar\u0103? Nu cumva recitind ne \u00eendep\u0103rt\u0103m de sentimentul primar, al emo\u021biei, \u0219i receptarea, nu doar hermeneutica, capteaz\u0103 alte exigen\u021be? Dar severitatea a\u0219tept\u0103rii noastre se prea poate s\u0103 mearg\u0103, \u0219i ea, la extreme. Ionesco defri\u0219a toat\u0103 literatura recent\u0103 juc\u00e2ndu-se de-a criticul. \u00cens\u0103, reluat\u0103, lectura rea\u0219eza valorile. Nu<\/em> era un joc extravagant al antipatiilor trucate, nimic mai mult.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen genere, ne sunt antipatice ierarhiile genera\u021biilor anterioare. Dar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd, dincolo de relectur\u0103, rea\u0219ez\u0103m cu adev\u0103rat con\u021binutul unui personaj? Iar a crea un personaj antipatic se pare c\u0103 este o \u00eencercare doar pentru ale\u0219i. Fire\u0219te c\u0103 n-ar fi exclus ca relectura s\u0103 ni-i fac\u0103 antipatici pe to\u021bi eroii, \u00een primul r\u00e2nd pe cei canonici. Cert este c\u0103 Freud respinge din capul locului termenul. El opteaz\u0103 pentru \u201e\u00een\u0103bu\u0219irea\u201d simpatiei \u0219i antipatiei, pentru c\u0103 altminteri nu vom cunoa\u0219te adev\u0103rul \u201egol-golu\u021b\u201d, f\u0103r\u0103 t\u0103ria de-a dep\u0103\u0219i aceste sentimente. Bine\u00een\u021beles c\u0103 termenul va fi utilizat de psihanalist c\u00e2nd va nota ideile despre antipatiile eului fa\u021b\u0103 de anumite manifest\u0103ri ale erosului, neconsumate. Le repudia, a\u0219adar, dar nu sc\u0103pa de ele. Oare de ce? Necesitatea antipatiei, s\u0103-i zicem \u2013 exager\u00e2nd, cu voia dumneavoastr\u0103 \u2013 se poate s\u0103 aib\u0103 de-a face cu anxietatea<\/em>. Pe care, deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cred, Kierkegaard o define\u0219te drept \u201eo antipatie \u0219i o simpatie antipatic\u0103\u201d. \u0218i astfel, el ridic\u0103 miza conceptual\u0103. Chiar libertatea ar fi obiectul unei antipatii pline de compasiune \u0219i a unei compasiuni antipatice. Rezultat\u0103, angoasa este ea \u00eens\u0103\u0219i posibilitatea libert\u0103\u021bii… C\u00e2nd nu define\u0219te incompatibilitatea psihologic\u0103, nici de alt fel, c\u00e2nd nu produce rumoare prin posibilitatea libert\u0103\u021bii, antipatia atrage \u0219i respinge deopotriv\u0103. \u00cen aceast\u0103 \u201eantipatie simpatic\u0103\u201d se \u00eencadreaz\u0103 majoritatea personajelor care mu\u0219c\u0103 din antipatia propriu-zis\u0103. Cam pu\u021bin, totu\u0219i. Personajele lui Breban aici se \u00eendestuleaz\u0103 cu sentimentele amestecate ale cititorului, la fel, aluneco\u0219ii lui B\u0103l\u0103i\u021b\u0103, suci\u021bii malefici ai lui D. R. Popescu \u2013 despre autorul romanului F<\/em>, Eugen Negrici spune c\u0103 \u201eschimb\u0103 at\u00e2t de des simpatia cu antipatia \u0219i antipatia cu simpatia pentru eroii s\u0103u, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 \u0219i evenimentele arhicunoscute, de manual, se fic\u021bionalizeaz\u0103…\u201d. Dar \u0219i un Razumihin, de pild\u0103, care asist\u0103 demen\u021ba lui Raskolnikov \u201esacrific\u00e2ndu-se\u201d \u00een rolul de protector al familiei prietenului, \u00een loc s\u0103 se manifeste radical, pentru a-l smulge pe bolnav din avarierea con\u0219tiin\u021bei. \u0218i exemplele pot continua. Pe acest balans construiesc Thomas Mann, Hesse, Canetti \u0219i mul\u021bi al\u021bi prozatori importan\u021bi. Dar parc\u0103 niciunul nu se desprinde cu adev\u0103rat de matca binomului.<\/p>\n\n\n\n

Adeseori protagoni\u0219tii b\u0103tr\u00e2ni, ca Giurgiuveanu sau Don Quijote, chiar antipatici, \u00eei l\u0103s\u0103m \u00een seama comicului. Cum e \u0219i Cicikov al lui Gogol, sup\u0103rat foc c\u0103 cei antipatiza\u021bi de el \u00eei \u00eentorc sentimentul. Antipatia se folose\u0219te de comic pentru a-\u0219i prelungi camuflajul.<\/p>\n\n\n\n

Intuind resursele obscure ale antipatiei, Rudolf Steiner spune c\u0103 \u00een orice simpatie se amestec\u0103 \u0219i \u201eo antipatie secret\u0103\u201d. Fenomenul, unul prenatal, decide g\u00e2nditorul, nu poate fi explicat dec\u00e2t prin datele subcon\u0219tientului. Observarea nuan\u021bei duce la subtilit\u0103\u021bi ale \u201eexperien\u021belor interioare\u201d, cum nume\u0219te Steiner simpatia \u0219i antipatia. Ele chiar put\u00e2nd s\u0103 ia locul sintagmei. Unica problem\u0103 ar fi c\u0103 ele nu pot fi evaluate dup\u0103 intensitate. C\u0103ci simpatia \u00eentrebuin\u021bat\u0103 \u00een raport cu regnul elementar nu implic\u0103 \u00eendep\u0103rtarea de regn, ci desemneaz\u0103 o calitate a fiin\u021bei sau fenomenului elementar \u2013 ce se completeaz\u0103 cu alt\u0103 calitate simpatic\u0103 a unei fiin\u021be sau a unui fenomen. Ca fiin\u021b\u0103 eteric\u0103, conchide g\u00e2nditorul, sufletul r\u0103m\u00e2ne sub ac\u021biunea simpatiilor \u0219i antipatiilor, pentru c\u0103 el nu se poate sustrage \u0219i-\u0219i tr\u0103ie\u0219te propria via\u021b\u0103. \u00centre st\u0103rile spirituale aduce antipatia \u0219i Pascal, dar Steiner nici m\u0103car nu-l aminte\u0219te… \u00cen aceea\u0219i zon\u0103 cred c\u0103 se g\u0103se\u0219te \u0219i Sartre. Zice filosoful: c\u00e2nd spunem c\u0103 cineva e antipatic pentru noi, e limpede c\u0103 vrem s\u0103-l atingem \u00een fiin\u021ba lui, dar nu ne asum\u0103m antipatia ca realitate proprie. Iar antipatia, ca avarul etc. fac ca obiectul<\/em> pe care-l avem \u00een vedere s\u0103 existe este de fapt \u00een mijlocul lumii. Lui Sartre po\u021bi s\u0103-i pui \u00een bra\u021be orice concept \u0219i-l va situa \u00een fiin\u021b\u0103 sau \u00een mijlocul lumii.<\/p>\n\n\n\n

Cum observ\u0103m, pe m\u0103sur\u0103 ce decojim no\u021biunea, sensurile se duc fie spre subcon\u0219tient, fie spre libertate, definind chiar sufletul, fiin\u021ba \u0219i dimensiunile spirituale. Ca \u0219i cum n-ar fi de ajuns, Foucault noteaz\u0103 c\u0103 identitatea lucrurilor \u0219i singularitatea datoreaz\u0103 totul balansului constant al simpatiei \u0219i antipatiei. \u0218i el amplific\u0103 chestiunea: \u201eautotputernicia simpatie-antipatie\u201d, zice el, mi\u0219carea \u0219i dispersarea pe care le prescrie fac posibile toate<\/em> formele de asem\u0103nare… \u00centreg volumul lumii, toate \u00eenvecin\u0103rile produse de convenien\u021b\u0103, scrie francezul, toate ecourile emula\u021biei, toate \u00eenl\u0103n\u021buirile analogiei sunt suportate \u0219i dublate de acest spa\u021biu al simpatiei \u0219i antipatiei care nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 apropie \u0219i s\u0103 \u021bin\u0103 la distan\u021b\u0103 lucrurile. Prin acest joc, lumea r\u0103m\u00e2ne aceea\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 c\u0103, de la un simplu \u00eenlocuitor al dispre\u021bului, un substitut c\u0103ldu\u021b al urii, ajungem chiar la jocul lumii. C\u0103pu\u0219a no\u021bional\u0103 ascunde chiar lumea. Sau partea nev\u0103zut\u0103 a lumii. Atunci de ce nu s-ar reg\u0103si ea r\u0103sturnat\u0103 sau oglindit\u0103 \u00een personajele prozei dintotdeauna? O s\u0103 spune\u021bi c\u0103 e nevoie de mult\u0103 subtilitate, de munc\u0103 dens\u0103 \u00een spatele protagonistului de aiurea. \u021aoiu intuia paradigma c\u00e2nd spunea, platonician, cred, c\u0103 personajul este umbra umanit\u0103\u021bii. Dar \u00een acea umbr\u0103, labirintic\u0103 \u0219i cu r\u0103d\u0103cini semantice, el \u00eendesa psihologii, caractere, istoricitate, binele \u0219i r\u0103ul, alegoria \u0219i parabola. Ca al\u021bi scriitori din epoc\u0103, furi\u0219\u00e2ndu-se printre col\u021bii cenzurii, care reu\u0219eau s\u0103 fac\u0103 eroi ce pot trece antipatici, chiar dac\u0103 ei nu se reg\u0103sesc a\u0219a \u00een inten\u021bionalitatea autorului.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 descoperi c\u0103 antipatia acoper\u0103 \u0219i via\u021ba sufletului \u0219i pe cea a lumii, ce-\u021bi r\u0103m\u00e2ne?  S\u0103 consta\u021bi poate c\u0103 pozitiv-negativ d\u0103 m\u0103sura literaturilor mici, f\u0103r\u0103 imagina\u021bie, la care particip\u0103 \u2013 f\u0103r\u0103 efort sau f\u0103r\u0103 cultur\u0103 \u2013 autori cu preten\u021bii de scriitori. Prin urmare, mai ad\u0103ug\u0103m un sens antipatiei. Martin Hoffmann spune c\u0103 r\u0103d\u0103cinile moralit\u0103\u021bii se afl\u0103 \u00een empatie. La fel reformuleaz\u0103 \u0219i Michel Onfray, care observ\u0103 \u00een antipatie ceva care ruineaz\u0103 sufletul prin \u201etoxinele degradante ale resentimentului\u201d, alung\u00e2ndu-ne din cercurile etice. Nu departe, dar \u00een ceva mai mult\u0103 poezie, se pronun\u021b\u0103 Breton. \u00cen Iubirea nebun\u0103<\/em>, el opina c\u0103 simpatia ajut\u0103 la transferul \u00eent\u00e2lnirilor din \u201ehazardul favorabil\u201d. Antipatia ar fi transferul din \u201ehazardul nefavorabil\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103, de la bun \u00eenceput, mul\u021bi invita\u021bi au crezut c\u0103 vor portretiza un personaj din lumea literar\u0103, poate un individ dispre\u021buit. Dezam\u0103girea unora a fost imens\u0103. Cum s\u0103 vorbim despre literatur\u0103? Mi-am amintit c\u0103 Cioran formula unul dintre cele mai scandaloase silogisme tocmai pe capacitatea noastr\u0103 de-a antipatiza. Indiferen\u021ba suprem\u0103 a sfin\u021bilor, dat\u0103 de bun\u0103tatea lor, \u00eei face antipatici \u00een ochii no\u0219tri, zice filosoful rom\u00e2n, care nu-\u0219i putea imagina o lume mai antipatic\u0103 dec\u00e2t cea a \u00een\u021belep\u021bilor. S\u0103 facem parte dintr-o cultur\u0103 a antipatiei f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim ce este ea cu adev\u0103rat? M\u0103 amuz\u0103 antipatiile criticilor care spun despre sine c\u0103 \u00ee\u0219i devin antipatici. Lui C\u0103linescu \u00eei erau antipatice primitivismul eroilor homerici, glasul \u201egraseiat, edulcorat\u201d al lui Moscopol… Ba crede c\u0103 C. Stere face din Vania (din \u00cen preajma Revolu\u021biei<\/em>) un personaj antipatic prin \u201elipsa de st\u0103p\u00e2nire a repulsiilor afective \u00een fa\u021ba unui mare devotament\u201d, un personaj prea individualist \u0219i egocentric, \u00een vreme ce Tania r\u0103m\u00e2ne simbolul \u201efemeii-umbr\u0103\u201d. Dac\u0103 era golit\u0103 de misoginism, sintagma din urm\u0103 ar fi definit cel mai bine personajul feminin din cultura noastr\u0103!<\/p>\n\n\n\n

Destui sunt scriitorii care fac totul pentru a deveni antipatici. Marino, de pild\u0103, \u0219tie c\u0103, nesociabil, le e antipatic multora, dar eticheta e mai degrab\u0103 un mod de-a fi nefericit. M-a amuzat s\u0103 reg\u0103sesc expresia de zeci de ori \u00een Memorii<\/em>. Cu neschimbat\u0103 greutate semantic\u0103. La un moment dat, nici n-avea sens s\u0103 mai fac noti\u021be despre opiniile \u00een oglind\u0103 ale mizantropului clujean. Nu cred s\u0103 apar\u0103 alt cuv\u00e2nt mai des \u00een Memorii<\/em> c\u00e2nd se refer\u0103 la propria persoan\u0103. Marino este fericitul posesor al \u201eantipatiei profunde\u201d pe care-o afi\u0219eaz\u0103 histrionic. Nu-i vorb\u0103 c\u0103 antipatizeaz\u0103 c\u00e2t o duzin\u0103 de scriitori (pe \u021aepeneag, pe Manolescu, p\u0103ltini\u0219enii, pe cine nu…!?). Cine-l atac\u0103 e automat un mediocru etc. Probabil c\u0103 nu pu\u021bine memorii ar trebui s\u0103 aib\u0103 drept subtitlu: Istoria antipatiilor mele<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Ca s\u0103 recuno\u0219ti un personaj antipatic din literatur\u0103, trebuie numaidec\u00e2t s\u0103-i identific\u0103m materialele din care e confec\u021bionat: aliajele topite \u00een strategii, \u00een sentimente \u0219i psihologii contradictorii, \u00een amestecul adeseori derutant de clarobscuritate, ideologie, alegoric, poeticitate… R\u0103m\u00e2n la credin\u021ba ferm\u0103 c\u0103 antipatia se eviden\u021biaz\u0103 numai prin relectur\u0103. P\u00e2n\u0103 atunci, dictate ideologic sau instinctiv, filosofic sau psihanalitic, sociologic sau estetic, personajele se clasific\u0103 involuntar \u00een pozitive \u0219i negative. Un personaj negativ poate fi simpatic, indiferent ce-ar face. Pe c\u00e2nd antipaticul r\u0103m\u00e2ne condamnat, chiar dac\u0103 \u00eemparte raiul tuturor.  <\/p>\n\n\n\n

Ne pot exaspera lenea lui Moromete, elucubra\u021biile lui Gheorghiu, egotismul lui Faust, ca \u0219i apatia lui Castorp. Orice personaj devine antipatic la un moment dat. Antipatia cre\u0219te deodat\u0103 cu vulnerabilizarea personajului \u2013 prin relectur\u0103, identificarea fisurilor din construc\u021bia personajului, din schematism etc. Subtil\u0103 \u0219i eterogen\u0103, antipatia r\u0103m\u00e2ne un sentiment despre care nici nu trebuie s\u0103 avem o justificare ra\u021bional\u0103. Stridente, categoriile ur\u00e2tului n-au nevoie de justific\u0103ri. La fel, protagoni\u0219tii lumino\u0219i. Pentru un cititor, orice protagonist fericit poate fi antipatic, la fel cum se poate spune despre bucuria copiilor \u0219i hipnoza \u00eendr\u0103gosti\u021bilor \u2013 ca \u0219i alte st\u0103ri antipatice pentru privitori neferici\u021bi sau care au fost p\u0103r\u0103si\u021bi de tinere\u021be. Lu\u00e2nd toate argumentele deoparte, \u00eemi dau seama c\u0103 se poate scrie o filosofie a antipatiei. Neserioas\u0103 \u0219i speculativ\u0103 \u00een acela\u0219i timp. Deocamdat\u0103 s\u0103 observ\u0103m c\u0103 literatura noastr\u0103 are prea pu\u021bine personaje care s\u0103 intre cu adev\u0103rat \u00een categoria antipatiei. Pe celelalte ar trebui s\u0103 le l\u0103s\u0103m \u00een seama basmelor sau al minoratului prozastic \u0219i s\u0103 \u00eencepem cu adev\u0103rat s\u0103 recitim \u0219i s\u0103 scriem un alt tip de literatur\u0103, r\u0103mas\u0103, vedem bine, \u00een urma dramaturgiei \u0219i a filmului.<\/p>\n\n\n\n

To\u021bi scriitorii invita\u021bi scriu sau au scris proz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ca s\u0103 recuno\u0219ti un personaj antipatic din literatur\u0103, numaidec\u00e2t s\u0103-i identific\u0103m materialele din care e confec\u021bionat: aliajele topite \u00een strategii, \u00een sentimente \u0219i psihologii contradictorii, \u00een amestecul adeseori derutant de clarobscuritate, ideologie, alegoric, poeticitate…<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":3456,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[349,784],"tags":[365,122,762,785],"coauthors":[],"class_list":["post-3492","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-anchete","category-personajul-antipatic-din-literatura","tag-ancheta","tag-marius-mihet","tag-nr-9-2021","tag-personajul-antipatic-din-literatura"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/DSC00454.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3492"}],"version-history":[{"count":12,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3492\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3635,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3492\/revisions\/3635"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3456"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3492"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}