{"id":3470,"date":"2021-12-07T13:08:47","date_gmt":"2021-12-07T10:08:47","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3470"},"modified":"2021-12-07T13:12:15","modified_gmt":"2021-12-07T10:12:15","slug":"cocktail-poetic-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3470","title":{"rendered":"Cocktail poetic (2)"},"content":{"rendered":"\n

La recitire<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
\"\"
Nora Iuga, Opinii despre durere<\/em>, Casa de pariuri literare, 2020<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Exerci\u0163iul relecturii e, \u00een cazul meu, o obi\u015fnuin\u0163\u0103. Nu \u00eemi dau seama c\u00e2t de util\u0103, dar \u00een orice caz necesar\u0103 din cel pu\u0163in un punct de vedere: acela al confrunt\u0103rii propriilor mele recept\u0103ri ale c\u0103r\u0163ii respective \u00een momentele diferite \u00een care a fost citit\u0103. Cu Nora Iuga, poet\u0103 complet atemporal\u0103 \u015fi de o constan\u0163\u0103 a scriiturii cum pu\u0163ini autori au \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, salturile peste timp par s\u0103 nu aib\u0103 niciun efect asupra senza\u0163iilor pe care le st\u00e2rne\u015fte \u00een cititorul de poezie. Iar cu lirica Norei Iuga nu ai dec\u00e2t dou\u0103 variante: fie o iube\u015fti (\u015fi \u00eei urmezi, ca t\u00e2n\u0103r poet, \u201eamprenta\u201d), fie o dete\u015fti (s-a mers p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t un scriitor foarte bun al genera\u0163iei 2000, \u00eel numesc pe Dan Sociu, s-o considere absolut irelevant\u0103 literar, \u00een ciuda recunoa\u015fterii critice a poetei mai ales \u00een spa\u0163iul german, unde a beneficiat de diverse burse \u015fi de unde a primit nenum\u0103rate premii & distinc\u0163ii).<\/p>\n\n\n\n

De aceea, relectura Opiniilor despre durere<\/em> m-a pus pe g\u00e2nduri. Publicat\u0103 ini\u0163ial \u00een 1980 la Cartea rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, \u00eentr-un context politic m\u0103cinat de cenzur\u0103, \u015fi reluat\u0103 acum, dup\u0103 40 de ani, la Casa de pariuri literare, <\/em>cartea \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 nealterat ermetismul. Marc\u0103 a suprarealismului cu care ne-a obi\u015fnuit autoarea, \u015fi miz\u00e2nd mereu pe procedeul \u2013 chiar de ea enun\u0163at \u2013 al \u201edicteului automat\u201d, adic\u0103 al scriiturii care urmeaz\u0103 firesc logica g\u00e2ndului, de foarte multe ori \u00een r\u0103sp\u0103r cu logica discursului, conven\u0163ional\u0103 \u015fi previzibil\u0103, acest tip de ermetism cap\u0103t\u0103 valen\u0163e noi ast\u0103zi. \u00cen epoc\u0103, el putea foarte bine trece ca simbol al \u201e\u015fop\u00e2rlismului\u201d, al strecur\u0103rii inten\u0163ionate de metafore subliminale, pentru a dribla cerin\u0163ele cenzurii. Ast\u0103zi, el nu e altceva dec\u00e2t expresia frust\u0103 a unei libert\u0103\u0163i pe care nu doar c\u0103 autoarea \u015fi-o asum\u0103 p\u00e2n\u0103 la delir, ci care constituie \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a operei Norei Iuga. Riscurile, atunci ca \u015fi acum, sunt legate de opacitatea cu care un lector neexersat ar r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 parcurgerea versurilor. Cu toate acestea, poeziei nu i se poate nega nici acurate\u0163ea, nici refuzul de a ceda vreun centimetru din marea schi\u0163\u0103 a g\u00e2ndurilor galopante care trec mereu \u015fi mereu prin minte. Nora Iuga nu pune nicio stavil\u0103. \u015ei de aceea, poezia ei nu are nevoie de revizuiri. \u015ei atunci, \u015fi acum, ea exprim\u0103, la scara 1:1, interiorul unei fabrici de imagini, sunete \u015fi sentimente, legate prin ni\u015fte sinapse colorate, gata oric\u00e2nd s\u0103 explodeze luminos, spre deliciul cititorului: \u201enu aceast\u0103 stare m\u0103 intereseaz\u0103\/ nu aceast\u0103 mereu l\u0103comie de dragoste\/ \u015fi nu mila de oameni sau afec\u0163iunea\/ pentru fe\u0163ele mai ur\u00eete ca mine\/ vreau s\u0103 vorbesc despre negrul albastru\/ despre luceaf\u0103rul r\u0103u p\u00eendind la t\u00eempla femeii\/ c\u00eend al\u0103pt\u00eendu-\u015fi copilul visa trei cai albi\/ \u015fi-o lamp\u0103 de gaz r\u0103sturnat\u0103\/\/ e soare afar\u0103\/ – lipe\u015fte-\u0163i o frunz\u0103 pe fa\u0163\u0103! -\/ ca un p\u0103ianjen o m\u00een\u0103 te pip\u0103ie\/ (orbii au obiceiul s\u0103-\u0163i caute\/ pete secrete sub piele)\/ ce visezi c\u00eend \u015fezi noaptea\/ \u00een albul cear\u015fafului sug\u00eend din somn\/ dulce laptele mor\u0163ii?\u201d (p. 43)<\/p>\n\n\n\n

Opinii despre durere <\/em>r\u0103m\u00e2ne unul dintre cele mai bune volume de poezie semnate Nora Iuga. Iar autoarea \u2013 mereu surprinz\u0103toare prin \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea cu care continu\u0103 sondarea celor mai mari taine personale.<\/p>\n\n\n\n

Beautiful scars<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
\"\"
\u015eerban Axinte, Scr\u00e2\u015fnetul din\u0163ilor<\/em>, ed. Cartier, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Acum c\u00e2\u0163iva ani (vreo 9) scriam entuziasmat despre P\u0103p\u0103dia electric\u0103<\/em>, volumul de poeme al lui \u015eerban Axinte. Mi se p\u0103rea o gur\u0103 de aer proasp\u0103t \u00eentr-un context poetic \u00een care primau egocentrismul, nombrilismul, tonul revan\u015fard. Iar autorul \u00eemi ap\u0103rea ca un personaj aproape ireal, cu o candoare simpl\u0103, de b\u0103iat sfios \u015fi inocent. Acum, cu acest nou Scr\u00e2\u015fnetul din\u0163ilor<\/em>, pr\u0103pastia care desparte imaginea feeric\u0103 din P\u0103p\u0103dia electric\u0103 <\/em>de traumele recente pare enorm\u0103. Poezia, \u00eens\u0103, nu-\u015fi pierde din suple\u0163e \u015fi din fluiditate. \u015ei asta pentru c\u0103, \u00een spatele oric\u0103rei tragedii, autorul e capabil s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 promisiunea unei izb\u0103viri. Iertarea (a lui de c\u0103tre el \u00eensu\u015fi) vine \u015fi sub forma unei \u201escuze\u201d m\u00e2ntuitoare, de unde reiese c\u0103 vinovat\u0103 e mai degrab\u0103 calea aleas\u0103 dec\u00e2t sufletul care a \u00eencercat-o: \u201eacum vrem \u0163ig\u0103ri \u015fi cafea, mai e p\u00e2n\u0103 s\u0103 jongl\u0103m cu\/ bilele de gaz, p\u00e2n\u0103 s\u0103 scriem \u00eempreun\u0103 cea mai profund\u0103\/ poveste, am auzit c\u0103 r\u0103d\u0103cinile r\u0103ului irig\u0103 organele\/ sexuale, acum nu putem g\u00e2ndi, gratii, gratii, un petec de\/ cer, e\u015fti bun, dar ai f\u0103cut toate alegerile gre\u015fite;\u201d (p. 15).<\/p>\n\n\n\n

Toate dramele sunt interiorizate; moartea p\u0103rin\u0163ilor e \u00een\u0163eleas\u0103 ca o predare de \u015ftafet\u0103, \u00eentr-at\u00e2t de puternic\u0103 e senza\u0163ia de continuum<\/em>. Iar poten\u0163area acestei leg\u0103turi afective de dincolo de via\u0163\u0103 vine mai ales din con\u015ftientizarea, de c\u0103tre autor, a propriilor lui limite organice. Prima parte a volumului e o excep\u0163ional\u0103 liric\u0103 a spitalului, cu tot ce presupune ea: mizerie fizic\u0103, disperare, dependen\u0163e vinovate, autodistrugere, consolare psihotic\u0103 etc. Amintind uneori de dramatismul \u00cent\u00e2mpl\u0103rilor din irealitatea imediat\u0103<\/em> a lui M. Blecher, noti\u0163ele sumare despre lumea dintre zidurile ospiciului cap\u0103t\u0103 un sens mai \u00eenalt dec\u00e2t simpla men\u0163ionare a medica\u0163iei pe care pacientul o ia: \u201emama conduce dricul,\/ mama ne d\u0103 de poman\u0103\/ pentru sufletul ei,\/ mama scrie pe un col\u0163 de mas\u0103\/ un necrolog \u015fi c\u00e2teva acatiste\/ mama \u00ee\u015fi \u0163ine singur\u0103\/ slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare,\/ trei zile la r\u00e2nd\/ a fost cu noi la priveghi;\/ sicriul mamei e a\u015fezat\/ – din motive lesne de \u00een\u0163eles \u2013\/ la mine \u00een cap.\/ groparii \u00eemi bat cele patru cuie\/ \u00een \u0163east\u0103.\/ din capul meu\/ nimeni \u015fi nimic\/ nu poate s\u0103 ias\u0103\/ acum, dup\u0103 cele 40 de zile,\/ mama \u00eemi tot \u0163ip\u0103 \u00een urechi\/ s\u0103 o las s\u0103 plece.\/\/ nu-mi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 iau\/ trei tablete de nurofen forte.\u201d (p. 24) E foarte sugestiv\u0103 aceast\u0103 confuziune perfect\u0103 \u00eentre suferin\u0163a emo\u0163ional\u0103 \u015fi cea fizic\u0103, amestec care \u00eel transform\u0103 pe destinatar (\u00een acest caz, pe fiul r\u0103mas f\u0103r\u0103 mam\u0103 \u015fi cu afec\u0163iuni trupe\u015fti) \u00eentr-un damnat f\u0103r\u0103 sc\u0103pare. Sensibilitatea pe care o \u00eentrupeaz\u0103 e at\u00e2t de fragil\u0103, \u00eenc\u00e2t ea poate fi spulberat\u0103 cu cea mai banal\u0103 u\u015furin\u0163\u0103: \u201euite, p\u00e2n\u0103 acum nu am putut, nu am putut s\u0103 scriu\/ despre mor\u0163ii mei \u00eenfrico\u015f\u0103tori de buni.\/ \u015fi asta pentru c\u0103 nu am datele necesare supravie\u0163uirii.\/\/ dac\u0103 vrei s\u0103 m\u0103 spulberi,\/ rupe o p\u0103p\u0103die de la marginea drumului\/ \u015fi sufl\u0103!\u201d (p. 30) Ideea e reluat\u0103 c\u00e2teva pagini mai t\u00e2rziu unde, cu aceea\u015fi dorin\u0163\u0103 de a crea o continuitate a viului<\/em>, \u00eentr-un poem intitulat unui fiu<\/em>, autorul \u00ee\u015fi prive\u015fte extinc\u0163ia ca pe o \u201e\u00eempingere\u201d \u00eenainte de c\u0103tre genera\u0163iile care-i urmeaz\u0103, de parc\u0103 plecarea ar fi un gest de polite\u0163e pentru cel care se va instala \u00een acela\u015fi destin, duc\u00e2ndu-l mai departe. Poemul e scurt, tulbur\u0103tor & simbolic pentru \u00eentreaga construc\u0163ie a volumului: \u201ecu pu\u0163in timp \u00eenainte\/ ca moartea s\u0103 m\u0103 ating\u0103\/ pe ochi \u015fi pe buze,\/ voi \u015fti\/ c\u0103 tu ai fost singurul om din lume\/ care a suflat vreodat\u0103\/ \u00eentr-o p\u0103p\u0103die.\u201d (p. 73)<\/p>\n\n\n\n

Pentru mine e c\u00e2t se poate de evident c\u0103 \u015eerban Axinte a atins maturitatea poetic\u0103 prin Scr\u00e2\u015fnetul din\u0163ilor<\/em>. \u00cel consider cel mai bun volum al s\u0103u de p\u00e2n\u0103 acum, dezv\u0103luind un autor sigur pe capacitatea \u015fi instrumentele sale poetice. Nimic nu te mutileaz\u0103 mai eficient dec\u00e2t propria sensibilitate<\/em> spune el \u00eentr-un text de la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii, mix\u00e2nd confesiunea brut\u0103 cu o subtil\u0103 pledoarie pentru cea mai nud\u0103 sinceritate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu Nora Iuga, poet\u0103 complet atemporal\u0103 \u015fi de o constan\u0163\u0103 a scriiturii cum pu\u0163ini autori au \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, salturile peste timp par s\u0103 nu aib\u0103 niciun efect asupra senza\u0163iilor pe care le st\u00e2rne\u015fte \u00een cititorul de poezie. \/ Pentru mine e c\u00e2t se poate de evident c\u0103 \u015eerban Axinte a atins maturitatea poetic\u0103 prin Scr\u00e2\u015fnetul din\u0163ilor<\/i>.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":3473,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[189,106,99,423,775,762,776,778,777],"coauthors":[],"class_list":["post-3470","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-casa-de-pariuri-literare","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-editura-cartier","tag-nora-iuga","tag-nr-9-2021","tag-opinii-despre-durere","tag-scrasnetul-dintilor-2","tag-serban-axinte-2"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/colaj.001.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3470","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3470"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3470\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3481,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3470\/revisions\/3481"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3473"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3470"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}