{"id":3396,"date":"2021-12-07T11:06:24","date_gmt":"2021-12-07T08:06:24","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3396"},"modified":"2021-12-07T11:06:29","modified_gmt":"2021-12-07T08:06:29","slug":"cartea-cu-maestri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3396","title":{"rendered":"Cartea cu mae\u0219tri"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Mario Vargas Llosa, Chemarea tribului<\/em>, Humanitas, 2019<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Convertirile sunt, \u00eendeob\u0219te, episoade de tulburare maxim\u0103, de angajare a \u00eentregii fiin\u021be \u00eentr-un turbion. Nu \u0219tii cum \u0219i dac\u0103 scapi, mai ales pentru c\u0103 totul se petrece rapid \u0219i intens, asemenea cutremurelor. Sf\u00e2ntul Augustin sau Apostolul Pavel le ilustreaz\u0103 din ipostaza celor ademeni\u021bi de Absolut, iar Andr\u00e9 Gide sau Panait Istrati ca tr\u0103itori \u00eentr-un scenariu al lumii manipulate de ideologii \u0219i ur\u0103. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 putem avea \u0219i convertiri soft<\/em>, oricum, mai pu\u021bin temerare. Ne-o dovede\u0219te Mario Vargas Llosa, Chemarea tribului <\/em>fiind spovedania unui biet muritor absolvit de necuviin\u021bele nevrozei, mai degrab\u0103 aflat \u00eentr-o transla\u021bie intelectual\u0103, de la anumi\u021bi \u201emae\u0219tri g\u00e2nditori\u201d spre al\u021bii. O spune limpede pe chiar prima pagin\u0103, gr\u0103bit s\u0103-\u0219i defineasc\u0103 inten\u021biile \u0219i s\u0103-\u0219i clarifice diegeza: \u201eCu toate c\u0103 nu pare, este vorba de o carte autobiografic\u0103. Descrie propria mea istorie intelectual\u0103 \u0219i politic\u0103, parcursul pe care l-am str\u0103b\u0103tut, de la tinere\u021bea impregnat\u0103 de marxism \u0219i de existen\u021bialismul lui Sartre, la liberalismul maturit\u0103\u021bii mele, trec\u00e2nd prin revalorizarea democra\u021biei, la care mi-au fost de ajutor lecturile din scriitori ca Albert Camus, George Orwell \u0219i<\/em> Arthur Koestler<\/em>\u201d (p. 7). \u0218apte \u201emagnifici\u201d (\u00een felul lor) i-au mijlocit transla\u021bia, fiecare bucur\u00e2ndu-se de un capitol \u00een sumarul c\u0103r\u021bii, dar acestora trebuie imediat ad\u0103ugat ceva. Iar aici intervine paradoxul. Llosa a devenit funciarmente liberal sub puterea exemplului doctrinar \u0219i al praxisului politic venite din partea a doi lideri politici eminamente conservatori, pe alocuri chiar reac\u021bionari \u2013 Ronald Reagan \u0219i Margaret Thatcher.<\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 a gre\u0219i, cartea poate fi interpretat\u0103 drept \u201eexerci\u021biu de admira\u021bie\u201d, dac\u0103 ar fi s\u0103 evoc\u0103m un titlu apar\u021bin\u00e2ndu-i unuia foarte pu\u021bin dispus, ba chiar cu totul repulsiv ori de c\u00e2te ori venea vorba despre semeni, despre orice avea leg\u0103tur\u0103 cu umanitatea suspectat\u0103 de gregarism \u0219i inautenticitate. \u00cen mod evident, Llosa nu este un mizantrop. Este capabil s\u0103 admire \u0219i s\u0103 pun\u0103 pe soclu valori \u0219i caractere, s\u0103 pre\u021buiasc\u0103 \u0219i s\u0103 decupeze cu o rar\u0103 chibzuin\u021b\u0103 ceea ce s-a sustras vie\u021buirii \u00een pasta inform\u0103 a pede\u0219trilor f\u0103r\u0103 orizont \u0219i stil<\/em>, fiind, de altfel, cel ce a denun\u021bat, \u00een Civiliza\u021bia spectacolului<\/em>, frivolitatea unei modernit\u0103\u021bi c\u0103zute \u00eentr-o admira\u021bie t\u00e2mp\u0103 de sine \u0219i de iste\u021bimea ce i-a permis, cu imens\u0103 infatuare, s\u0103 celebreze divertismentul ca filosofie a vie\u021bii. St\u0103ruind asupra celor \u201e\u0219apte st\u00e2lpi ai \u00een\u021belepciunii\u201d, \u00een variant\u0103 laic\u0103, de fapt \u0219apte repere pe un traseu paideic, de la am\u0103girile ideologice ale tinere\u021bii spre l\u0103murirea de sine, scriitorul \u0219i g\u00e2nditorul peruan trimite schije suficiente spre personalit\u0103\u021bi cunoscute, de care se delimiteaz\u0103 \u00eentr-un efort salutar al ie\u0219irii din ambiguitate.<\/p>\n\n\n\n

Nu avem de-a face cu un g\u00e2nditor \u201epur\u201d, dedicat exclusiv ra\u021biunii aseptice \u0219i profunzimilor filosofarde. Dimpotriv\u0103, op\u021biunea politic\u0103 este enun\u021bat\u0103 c\u00e2t se poate de limpede, ba chiar \u00eentr-un angajament ideologic asumat \u00een calitate de om al cet\u0103\u021bii, de actor, la un moment dat, al jocului electoral. Miza pe liberalism este argumentat\u0103 pornind chiar de la criteriul utilizat \u00een stabilirea e\u0219antionului cu personalit\u0103\u021bile puse \u00een vitrin\u0103, toate fiind \u201ealiniate\u201d unei g\u00e2ndiri cu \u201eetichet\u0103\u201d str\u0103vezie, cu totul alergic\u0103 fa\u021b\u0103 de totalitarisme \u0219i na\u021bionalism. De altfel, chemarea tribului <\/em>nu este dec\u00e2t un reflex al \u201espiritului tribului\u201d, concept formulat de Karl Popper. O chemare <\/em>malefic\u0103, av\u00e2nd \u00een custodie marile tragedii colective ale veacului trecut, mai ales, \u201ede care ne-a eliberat, \u00eencetul cu \u00eencetul, cultura democratic\u0103 \u0219i liberal\u0103 \u2013 \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 ra\u021bionalitatea<\/em>\u201d (p. 17), resuscitat\u0103 (chemarea <\/em>cu pricina), \u00eens\u0103, de noile arpegii atrac\u021bioase pentru mul\u021bimile c\u0103rora le este picurat \u00een urechi elixirul propagandistic distilat \u00een laboratoare de c\u0103tre \u201eteribilii lideri carismatici<\/em>\u201d. Nimic nu este mai primitiv \u0219i mai detestabil dec\u00e2t noul na\u021bionalism, servit impecabil \u00eentr-o epoc\u0103 a post-adev\u0103rului, \u00een care dezinformarea \u0219i manipularea au devenit capitole consistente \u00eentr-o teorie a cunoa\u0219terii \u0219i o praxiologie a comunic\u0103rii \u00e0 rebours<\/em>. Risc\u00e2nd judec\u0103\u021bi cu valoare politic\u0103. Mario Vargas Llosa afirm\u0103 f\u0103r\u0103 nicio re\u021binere un adev\u0103r pe care mul\u021bi refuz\u0103 s\u0103-l rosteasc\u0103, anume c\u0103 URSS a fost \u201ecel mai mare du\u0219man pe care l-a avut democra\u021bia<\/em>\u201d, aser\u021biune ce-mi aduce aminte de judecata lui Tony Judt \u2013 \u201eCel mai mare r\u0103u?<\/em> <\/p>\n\n\n\n

Nazismul! Cel mai mare pericol? Comunismul!<\/em>\u201d. De asemenea, deloc patetic, concede c\u0103 a alege \u00eentre dou\u0103 totalitarisme, \u00een baza op\u021biunii r\u0103ului mai mic, este echivalent cu \u201ea alege \u00eentre SIDA \u0219i cancer \u00een faz\u0103 terminal\u0103<\/em>\u201d. Apoi, nu avem de-a face cu un liberal docil, \u00eenchis ermetic \u00een dogm\u0103, ci cu unul aproape rebel, inconfortabil pentru \u201evia\u021ba de partid\u201d: \u201eLiberalismul este o doctrin\u0103 care nu are r\u0103spunsuri pentru toate problemele, cum pretinde marxismul, \u0219i admite \u00een s\u00e2nul lui divergen\u021bele \u0219i criticile, pornind de la un ansamblu mic, dar inechivoc, de convingeri, de pild\u0103, c\u0103 libertatea este valoare suprem\u0103 \u0219i c\u0103 ea nu este divizibil\u0103 \u0219i fragmentar\u0103<\/em>\u201d (p. 19). Premisele unui liberalism bine orientat ar fi, \u00een percep\u021bia autorului, sus\u021binerea egalit\u0103\u021bii doar \u00een dou\u0103 ipostaze \u2013 cea \u00een fa\u021ba legii \u0219i egalitatea de \u0219anse. \u00cen rest, diferen\u021ba este liber\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 mendrele.<\/p>\n\n\n\n

Chemarea tribului <\/em>este, tipologic vorbind, la antipodul unei alte c\u0103r\u021bi remarcabile, Intelectualii<\/em>. Dac\u0103 Paul Johnson demasc\u0103 ur\u00e2ciunea \u0219i adesea impostura intelectualilor de care se ocup\u0103, oferind un portret de grup menit s\u0103 provoace oripil\u0103ri, s\u0103 rup\u0103 fidelit\u0103\u021bi \u0219i adora\u021bii, Mario Vargas Llosa selecteaz\u0103 un e\u0219antion format din min\u021bi \u0219i caractere afirmate (cu o singur\u0103 excep\u021bie) pe parcursul secolului al XX-lea, \u00een condi\u021bii extreme din perspectiva valid\u0103rii morale a ac\u021biunilor sau a probit\u0103\u021bii atitudinale. Iat\u0103 reperele \u00een chestiune: Adam Smith, Jos\u00e9 Ortega y Gasset, Friedrich August von Hayek, Sir Karl Popper, Raymond Aron, Sir Isaiah Berlin \u0219i Jean-Fran\u00e7ois Revel. Fiecare portret are o construc\u021bie simpl\u0103, frap\u00e2nd prin aplica\u021bia extrem de empatic\u0103, dar nu servil\u0103, la biografia \u0219i opera celor investiga\u021bi \u00een numele unei l\u0103muriri de sine, mai degrab\u0103 dec\u00e2t din acela al erudi\u021biei sau imboldului speculativ. Nicio f\u0103r\u00e2m\u0103 de vanitate, ci un impecabil ceremonial al omagiului la timp forfecat de inser\u021bii critice.<\/p>\n\n\n\n

Mario Vargas Llosa este au scriitor complet. Are capacit\u0103\u021bi narative \u0219i un imaginar fabulos, calit\u0103\u021bi care l-au propulsat c\u0103tre Premiul Nobel \u0219i l-au impus \u00een canonul literar al veacului trecut \u0219i \u00eenceputul mileniului III. Dar are, de asemenea, virtu\u021bi uria\u0219e de eseist, reu\u0219ind, printre altele, analize profunde ale realit\u0103\u021bii sociale sau politice, incursiuni savante \u00een domenii ce presupun o cunoa\u0219tere de gen enciclopedic. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, propune judec\u0103\u021bi critice capabile s\u0103 surprind\u0103 esen\u021ba unor c\u0103r\u021bi pe care le aduce \u00een discu\u021bie. Revolta maselor <\/em>(1930) este o ilustrare conving\u0103toare: \u201eMasa, \u00een cartea lui Ortega, este un ansamblu de indivizi care \u0219i-au pierdut individualitatea, \u00eencet\u00e2nd s\u0103 mai fie unit\u0103\u021bi umane libere \u0219i cuget\u0103toare, dizolv\u00e2ndu-se \u00eentr-un amalgam care g\u00e2nde\u0219te \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 \u00een numele lor, mai degrab\u0103 din reflexe condi\u021bionate \u2013 emo\u021bii, instincte, pasiuni \u2013 dec\u00e2t din ra\u021biuni<\/em>\u201d (p. 65). Niciodat\u0103 nu afi\u0219eaz\u0103 un neutralism de atitudine, ci \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te cu cei evoca\u021bi \u0219i adu\u0219i la bara unui proces al ideilor credin\u021be sau anateme, convingeri sau repulsii recoltate dintr-o etic\u0103 implicit\u0103, a Binelui \u0219i R\u0103ului indexate unui parcurs al lumii filtrat prin cazne \u0219i izb\u00e2nzi. <\/p>\n\n\n\n

Din acest ultim punct de vedere, cel mai pregnant este exemplul oferit de Raymond Aron. Silueta acestuia nu s-ar fi deta\u0219at prin \u00een\u021belepciune<\/em>, civilitate<\/em>, scepticism amabil<\/em>, luciditate<\/em>, profunzime<\/em>, de fapt printr-o personalitate suficient de puternic\u0103 pentru a r\u0103m\u00e2ne echilibrat \u0219i consecvent \u00een fa\u021ba atacurilor intelighen\u021biei franceze (\u00een majoritatea ei), dac\u0103 nu ar fi avut drept compara\u021bie cel\u0103lalt chip din oglinda timpului, cu mult mai implicat \u00een rumoarea public\u0103 \u2013 Jean-Paul Sartre. Cel din urm\u0103, \u201edeghiza \u00een adev\u0103ruri sofisme de cea mai proast\u0103 calitate<\/em>\u201d (p. 171), exers\u00e2nd imposturi politice cu iz criminal, drapat \u00eentr-un cinism sfid\u0103tor \u0219i ilustr\u00e2nd petulan\u021be ridicole, \u00een contul unei faime demne de un mizantrop travestit \u00een filosof existen\u021bialist, romancier \u0219i dramaturg. \u00cen tinere\u021be, Sartre fusese idolul necunoscutului Llosa. Peruanul nu sc\u0103pa niciun num\u0103r din Les Temps Modernes<\/em>, iar c\u00e2nd i-a fost dat s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 pentru prima dat\u0103 la Paris (1958) a f\u0103cut tot posibilul s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103, doar c\u0103 n-a ajuns dec\u00e2t la secretarul acestuia, Jean Cau, \u00een schimb a apucat s\u0103-i str\u00e2ng\u0103 m\u00e2na \u0219i s\u0103 converseze cu mult mai abordabilul Albert Camus. Flama s-a consumat repede, iar Sartre s-a transformat \u00eentr-o memorabil\u0103 deziluzie, pe m\u0103sur\u0103 ce doctrina socialist\u0103 a fost detronat\u0103 de convingeri liberale.<\/p>\n\n\n\n

Subtil, refuz\u00e2nd orice c\u0103dere \u00een cli\u0219eu sau elogiu adus unui liberalism sacrosant, admite c\u0103 via\u021ba nu se rezum\u0103 la o ideologie anume, c\u0103 libertatea \u0219i ra\u021biunea fac cas\u0103 bun\u0103 cu un strop de misticism \u0219i ira\u021bional (compozi\u021bia poate avea chiar un \u201egust\u201d delicios). Tocmai c\u00e2nd nimeni nu s-ar fi a\u0219teptat, la finalul capitolului dedicat lui Isaiah Berlin, Llosa \u00eel aduce \u00een discu\u021bie pe Georges Bataille pentru a-i reuni pe cei doi, de\u0219i concep\u021biile le sunt complet antinomice, at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u201evia\u021ba este probabil ceva care \u00eei \u00eencinge \u0219i contope\u0219te \u00eentr-un singur adev\u0103r<\/em>\u201d (p. 233). Eseistul doldora de carte \u0219i politicianul ademenit de haloul drept\u0103\u021bii pentru cei mul\u021bi \u0219i obidi\u021bi se \u00eent\u00e2lnesc astfel la o \u0219uet\u0103 cu prozatorul extras din misteriile realismului magic latino-american, exced\u00e2nd cu gra\u021bie cadrul riguros autoimpus \u00een proiectul c\u0103r\u021bii. Dar ce libertate ar mai fi aia dac\u0103 nu \u0219i-ar persifla propriul spirit?<\/p>\n\n\n\n

\u201eLiberalismul este\u201d, <\/em>spune Mario Vargas Llosa, \u201eo atitudine \u00een fa\u021ba vie\u021bii \u0219i a societ\u0103\u021bii, bazat\u0103 pe toleran\u021b\u0103 \u0219i pe respect, pe <\/em>dragostea pentru cultur\u0103 <\/em><\/strong>(s. mea), pe dorin\u021ba de convie\u021buire cu cel\u0103lalt, cu ceilal\u021bi \u0219i pe ap\u0103rarea ferm\u0103 a libert\u0103\u021bii ca valoare suprem\u0103<\/em>\u201d (p. 81). Nimic obscur, savant sau polemic, ci doar un epitom pus \u00een expresie dup\u0103 o via\u021b\u0103 de om scrutat\u0103 cu onestitate. Iat\u0103 de ce n-ar fi lipsit de eficien\u021b\u0103 un seminar organizat de liberalii rom\u00e2ni \u00een marginea ideilor privind tema central\u0103 a c\u0103r\u021bii \u00een discu\u021bie. \u0218i nu care cumva s\u0103 fie uita\u021bi liberalii de pe Cri\u0219ul Repede, ci invita\u021bi s\u0103 ia loc \u00een loj\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mario Vargas Llosa este au scriitor complet. Are capacit\u0103\u021bi narative \u0219i un imaginar fabulos, calit\u0103\u021bi care l-au propulsat c\u0103tre Premiul Nobel \u0219i l-au impus \u00een canonul literar al veacului trecut \u0219i \u00eenceputul mileniului III. Dar are, de ase- menea, virtu\u021bi uria\u0219e de eseist, reu\u0219ind, printre altele, analize profunde ale realit\u0103\u021bii sociale sau politice, incursiuni savante \u00een domenii ce presupun o cunoa\u0219tere de gen enciclopedic.<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":3397,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[759,77,76,81,758,642],"coauthors":[],"class_list":["post-3396","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-chemarea-tribului","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-humanitas","tag-mario-vargas-llosa","tag-nr-7-8-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/Mario-Vargas-Llosa-Chemarea-tribului.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3396"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3396\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3398,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3396\/revisions\/3398"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3397"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3396"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}