{"id":3299,"date":"2021-11-25T20:53:17","date_gmt":"2021-11-25T17:53:17","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3299"},"modified":"2021-11-25T20:53:23","modified_gmt":"2021-11-25T17:53:23","slug":"romi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3299","title":{"rendered":"Romi"},"content":{"rendered":"\n

Diminea\u021ba, dup\u0103 ce m-am trezit \u0219i am ie\u0219it din cort, Romi cu Ioana cea mic\u0103 f\u0103cuser\u0103 deja focul, puseser\u0103 ibricul cu ap\u0103 pentru ceai la fiert \u0219i t\u0103iaser\u0103 felii de p\u00e2ine, de \u0219unc\u0103, iar acum \u0219u\u0219oteau apleca\u021bi deasupra unui fund de lemn pe care se vedeau diverse legume t\u0103iate pentru salat\u0103. Ioana chicotea \u0219i,<\/a> oric\u00e2t de greu mi-ar fi fost, nu am putut s\u0103 nu-i observ ro\u0219ea\u021ba din obraji. Avea un tricou pe care \u0219i-l tr\u0103sese mai jos, dezgolindu-\u0219i umerii. Cu o zi \u00een urm\u0103 se arsese la soare \u0219i acum se bucura de r\u0103coarea dimine\u021bii. Asta ar fi trebuit s\u0103 v\u0103d, \u00eens\u0103 era o priveli\u0219te prea matinal\u0103, prea plin\u0103 de sunete, \u0219oapte \u0219i chicote. Vedeam cum stau apleca\u021bi unul spre altul, le auzeam \u0219oaptele mai clar dec\u00e2t se auzea cascada din preajm\u0103, ba le \u0219i vedeam piepturile cum coboar\u0103 \u0219i se ridic\u0103 repede \u0219i mai repede.<\/p>\n\n\n\n

O mi\u0219care dinspre cortul lui Cosma le-a atras aten\u021bia. M-am prelins \u0219i m-am ascuns \u00een umbra l\u0103sat\u0103 de p\u0103dure. Inima-mi b\u0103tea prea repede, nu a\u0219 fi putut s\u0103 le vorbesc, nici m\u0103car s\u0103 le r\u0103spund la salut. Cosma, \u00een schimb, i-a salutat \u0219i am putut vedea cum le z\u00e2mbe\u0219te complice, apoi cum d\u0103 din cap spre Romi, dup\u0103 ce Ioana cea mic\u0103 \u0219i-a \u00eentors ochii, timid\u0103. Privirea ei vinovat\u0103, de\u0219i \u0219tiam c\u0103 nimic nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentre ei, mi-a oprit respira\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

A\u0219a \u00eencep lucrurile. Din priviri, f\u0103r\u0103 cuvinte, sau doar cu unele f\u0103r\u0103 \u00eensemn\u0103tate. Ce m\u00e2nc\u0103m, hai s\u0103 punem de un ceai, s\u0103 aduc ap\u0103, s\u0103 tai eu ro\u0219iile, ba las\u0103-m\u0103 pe mine, eu voi sparge ou\u0103le. Cuvinte pe care le auzi de mii de ori, chiar \u00eenainte de a compune o imagine, \u00eenainte de a fi capabil s\u0103 le legi de ac\u021biunile viitoare.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Am revenit abia dup\u0103 ce to\u021bi erau treji, ocup\u00e2ndu-\u0219i locurile preferate \u00een jurul focului. Ca s\u0103 nu m\u0103 cread\u0103 inutil, am adus un bidon cu ap\u0103 proasp\u0103t\u0103.<\/p>\n\n\n\n

– Hei, ia uite cine e harnic!<\/p>\n\n\n\n

Vasi, singurul care avea c\u00e2teva cuvinte bune pentru fiecare. Le-am z\u00e2mbit c\u00e2t am putut eu s\u0103 o fac, au ridicat din spr\u00e2ncene \u0219i au dat din cap. Am c\u0103utat involuntar ochii Ioanei, \u00eens\u0103 ea era ocupat\u0103 s\u0103 \u00eentoarc\u0103 omleta \u00een tigaie.<\/p>\n\n\n\n

– Cam t\u00e2rziu, amice, ceaiul e gata, a spus Romi.<\/p>\n\n\n\n

– Niciodat\u0103 nu-i prea t\u00e2rziu pentru o ap\u0103 proasp\u0103t\u0103, se aude acela\u0219i Vasi. Iar eu, a continuat el, a\u0219 bea azi o cafea, dac\u0103 nu te superi.<\/p>\n\n\n\n

Romi a ridicat din umeri, ce-mi pas\u0103 mie ce bei tu, dar de spus a spus:<\/p>\n\n\n\n

– Dup\u0103 un ceai negru, o cafea merge la marele fix!<\/p>\n\n\n\n

Au r\u00e2s cu to\u021bii. Am r\u00e2s \u0219i eu, poate exager\u00e2nd. Vasi mi-a luat bidonul din m\u00e2ini, a completat apa din ibric, apoi l-a pus \u00een spate. F\u0103cea asta doar pentru a m\u0103 menaja. Nim\u0103nui nu-i p\u0103sa de apa mea, sau de cafeaua inventat\u0103 de el. Fiecare-\u0219i avea treaba lui, iar a mea era s\u0103 nu fiu \u00een centrul aten\u021biei.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Umbrele s-au mutat, s-au ghemuit \u00een ele, mic\u0219or\u00e2ndu-se de teama soarelui. Poteca merge \u00een zigzag printre pomi, tufe r\u0103zle\u021be, mici poiene. Aud p\u0103s\u0103relele \u0219i, de undeva de foarte departe, un sunet prelung de locomotiv\u0103. Nu pare, dar civiliza\u021bia e la doar c\u00e2teva ore distan\u021b\u0103. M\u0103 scutur \u00eenfiorat, Cosma \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte o melodie despre dragostea uitat\u0103. Are o voce sub\u021bire, iar atunci c\u00e2nd c\u00e2nt\u0103 se aude ca un preot la slujb\u0103. \u00cemi st\u0103p\u00e2nesc r\u00e2setul. Ceilal\u021bi par p\u0103trun\u0219i de atmosfer\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Romi e primul, ca \u00eentotdeauna. \u00cel urmeaz\u0103 Cosma, apoi Ioana, Ioana cea mic\u0103, Vasi \u0219i eu, \u00eencheind \u0219irul. De unde sunt \u00eei pot vedea pe to\u021bi, dar nu-i pot auzi. Ioanele \u00eei arat\u0103 ceva lui Cosma, care r\u00e2de. Vasi se uit\u0103 \u0219i el \u00een direc\u021bia indicat\u0103, se \u00eentoarce spre mine \u0219i-mi spune:<\/p>\n\n\n\n

– \u00ce\u021bi mai aduci aminte de acum trei ani, c\u00e2nd am mers pe drumul de sus?<\/p>\n\n\n\n

Dau din cap, chingile \u00eemi str\u00e2ng pieptul, abia pot respira, nicicum s\u0103 mai pot \u0219i vorbi.<\/p>\n\n\n\n

– Se pare c\u0103 nu degeaba Romi voia s\u0103-l urm\u0103m tot pe \u0103la.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi arat\u0103 o st\u00e2nc\u0103 mare pe care se poate vedea o inim\u0103 \u0219i dou\u0103 ini\u021biale R + M. \u0218i-mi aduc aminte de Maria, iubita lui Romi de acum cinci, patru \u0219i trei ani. M\u0103 opresc o clip\u0103 \u00een fa\u021ba pietrei c\u0103ut\u00e2nd ceva \u00een memorie, un indiciu, o imagine uitat\u0103, care s\u0103-mi declan\u0219eze amintirile z\u0103g\u0103zuite de timp. Au trecut deja trei ani, \u00eemi spun \u0219i ridic din umeri spre Cosma, care se uit\u0103 \u0219i el lung la piatr\u0103, apoi la mine. V\u0103d \u00een ochii lui aceea\u0219i \u00eentrebare, pe care mi-o pun \u0219i eu, \u0219i ceilal\u021bi. Dar el e cel care-i d\u0103 voce:<\/p>\n\n\n\n

– Oare unde o fi disp\u0103rut?<\/p>\n\n\n\n

Repet gestul ridic\u0103rii din umeri, de\u0219i-mi este greu. \u00cemi pare c\u0103 rucsacul e plin de pietre, tot mai multe, tot mai grele. Reu\u0219esc totu\u0219i s\u0103-i z\u00e2mbesc, iar el are bun\u0103voin\u021ba s\u0103-\u0219i mute privirea de pe mine, \u00eenapoi pe piatra acoperit\u0103 pe jum\u0103tate cu mu\u0219chi.<\/p>\n\n\n\n

– Dac\u0103 nu a\u0219 \u0219ti c\u0103 e pe undeva prin Occident, roste\u0219te el cu acea voce profund\u0103 care l-a f\u0103cut at\u00e2t de popular printre fetele de liceu, a\u0219 spune c\u0103-i o piatr\u0103 de morm\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n

– Un monument, \u00eel completeaz\u0103 chiar Romi, ajuns l\u00e2ng\u0103 noi nu se \u0219tie cum, un monument ridicat \u00een onoarea unei iubiri defuncte.<\/p>\n\n\n\n

Din nou se r\u00e2de \u0219i r\u00e2d \u0219i eu. Apoi, \u00een timp ce ei se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, m\u0103 apropii de piatr\u0103 \u0219i tac. Pun palma deschis\u0103 peste numele lor, urm\u0103resc cu degetul contului literei M \u0219i-l completez. Maria, scriu.<\/p>\n\n\n\n

– Hai, hai, nu mai pierde vremea!<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi salt rucsacul mai bine pe umeri \u0219i pornesc pe urmele lor.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Omul, o vietate at\u00e2t de pl\u0103p\u00e2nd\u0103. Incapabil\u0103 s\u0103 lupte cu ghearele, s\u0103 sf\u00e2\u0219ie cu col\u021bii, s\u0103 zboare, sau s\u0103 scuipe venin \u0219i, totu\u0219i, at\u00e2t de periculoas\u0103. Nu, domnule, \u00eemi zic ascult\u00e2ndu-mi respira\u021bia tot mai zgomotoas\u0103, tot mai \u0219uier\u0103toare, nu, domnule, \u00eemi repet, crede\u021bi-m\u0103, dac\u0103 a\u021bi avea ochii mei, dac\u0103 a\u021bi avea amintirile mele, dac-a\u021bi putea umbla \u00een pantofii mei, nimic nu vi s-ar mai p\u0103rea bizar. O, da, domnule, \u00eemi repet a treia oar\u0103. Pentru c\u0103 mul\u021bi oameni vor s\u0103-i provoace pe zei.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

\u00cemi repet \u00eentruna c\u0103 pot rezista, Vasi a f\u0103cut schimb cu Cosma, \u00eenainte de asta i-am v\u0103zut cum schimb\u0103 priviri \u0219i \u00ee\u0219i z\u00e2mbesc. \u00cel urm\u0103resc pe Vasi cum se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, cum trece pe l\u00e2ng\u0103 Ioana, apoi pe l\u00e2ng\u0103 Ioana cea mic\u0103. Le spune ceva \u0219i ele r\u00e2d, Ioana are riduri \u0219i, dup\u0103 ce Vasi a trecut, \u00ee\u0219i las\u0103 col\u021bul buzelor \u00een jos. Privirea ei \u00eel urm\u0103re\u0219te, dar nu se opre\u0219te dec\u00e2t pe Romi. E obsedat\u0103 de el a\u0219a cum sunt toate femeile din jurul nostru. La r\u00e2ndul meu \u00eemi opresc privirile pe Ioana cea mic\u0103. \u0218i ea se uit\u0103 tot la Romi. \u00cenc\u0103 z\u00e2mbe\u0219te c\u00e2nd Ioana se \u00eentoarce spre ea \u0219i se \u00eencrunt\u0103. \u00cemi dau seama c\u0103 nu le pot surprinde toat\u0103 mimica fe\u021bei, sunt la poate dou\u0103zeci de metri \u00eenaintea mea, dar ro\u0219ea\u021ba Ioanei celei mici se simte p\u00e2n\u0103 la mine, eman\u0103 c\u0103ldur\u0103, inocen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Priveli\u0219tea-mi este obturat\u0103 de Cosma.<\/p>\n\n\n\n

– Te ui\u021bi \u0219i nu c\u00e2\u0219tigi, \u00eemi spune el \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 doar glume\u0219te sau este o amenin\u021bare.<\/p>\n\n\n\n

Este cel mai bun prieten al lui Romi, confidentul lui \u0219i uneori cel trimis s\u0103 amenin\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Ridic din umeri. Vor urma \u0219i alte tachin\u0103ri. Cosma are mereu preg\u0103tite c\u00e2teva s\u0103ge\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

– Te mi\u0219ti tot mai greu, dac\u0103 vrei, ne oprim cu to\u021bii s\u0103 te po\u021bi odihni.<\/p>\n\n\n\n

Are un z\u00e2mbet \u00een col\u021bul gurii, dar buza de jos \u00eei este r\u0103sfr\u00e2nt\u0103. Recunosc introducerea. \u00cemi e servit\u0103 de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vrea s\u0103 m\u0103 umileasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

– Sigur, ceilal\u021bi, \u0219i aici m\u0103 refer la fete, \u00een\u021belegi tu, \u021bi-ar fi recunosc\u0103tori dac\u0103 ai mai rezista juma\u2019 de or\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Da, de ce nu, cum s\u0103 nu, desigur, rezist, nu-i problem\u0103, pot duce la fel ca oricare altul, sunt asemenea vou\u0103, nu te deranja, nu v\u0103 deranja\u021bi pentru mine. Dar aleg s\u0103 nu-i spun nimic. C\u0103rarea \u0219erpuie\u0219te mai departe printre frasini, amesteca\u021bi cu brazi. Nici nu-l mai v\u0103d pe Romi, cel mereu \u00een frunte. \u00cemi bag degetele mari sub curelele de la umeri \u0219i-mi rea\u0219ez rucsacul. \u00cei z\u00e2mbesc.<\/p>\n\n\n\n

– Dac\u0103 ai probleme, continu\u0103 el pe aceea\u0219i tem\u0103, \u00eemi po\u021bi spune, s\u0103 \u0219tii, nu doar Vasi e \u00eengrijorat. To\u021bi \u021binem la tine \u0219i te sprijinim.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 g\u00e2ndesc la Vasi. \u00cei v\u0103d silueta sub\u021biric\u0103, rucsacul ro\u0219u cu albastru. Are \u00een buzunarul din st\u00e2nga un sting\u0103tor de incendii. Cine mai iube\u0219te at\u00e2t de mult natura \u00eenc\u00e2t s\u0103 care cu el un extinctor? Z\u00e2mbesc \u0219i Cosma \u00eemi interpreteaz\u0103 z\u00e2mbetul cum vrea el. D\u0103 din cap \u0219i mai zice ceva, apoi iar d\u0103 din cap, se \u00eentoarce \u0219i \u00eencepe s\u0103 urce. \u00cel \u00een\u021beleg \u0219i m\u0103resc pasul. P\u00e2n\u0103 \u0219i fetele au disp\u0103rut \u00een umbra tot mai neagr\u0103. \u0218i, brusc, Cosma \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte din nou, \u00eencetinesc \u0219i \u00eenghit \u00een sec. \u0218tiu c\u0103 toat\u0103 lumea-l iube\u0219te, are cea mai bun\u0103 voce dintre to\u021bii colegii \u0219i ar trebui s\u0103-l iubesc \u0219i eu.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Chiar dac\u0103, chiar dac\u0103\u2026 M\u0103 opresc o clip\u0103, c\u00e2t s\u0103 se sting\u0103 ecoul cuvintelor. Nu le continui, dar \u00een subcon\u0219tient o v\u0103d cum se apropie de mine, \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te, \u00ee\u0219i las\u0103 pleoapele s\u0103-i acopere jum\u0103tate din ochi \u0219i-\u0219i \u021buguie buzele. Inima-mi bate tot mai tare \u0219i reu\u0219esc cu greu s\u0103-mi reg\u0103sesc caden\u021ba. Ascund imaginile \u0219i de undeva, de foarte departe, aud din nou \u0219uierul locomotivei silabisind, dar dac\u0103, dar dac\u0103, ce frumos ar fi, ce bine-ar fi\u2026<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Au \u00eentins p\u0103tura peste o piatr\u0103 neted\u0103 \u0219i dreapt\u0103 ca o mas\u0103. Doar Romi putea g\u0103si ceva at\u00e2t de perfect \u00een locul \u0103sta. Ioana cea mic\u0103 chiar spune ceva asem\u0103n\u0103tor, nu doar g\u00e2nde\u0219te. Ceilal\u021bi z\u00e2mbesc, mai pu\u021bin Ioana. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00eemi zic, \u00een sf\u00e2r\u0219it a \u00eenceput \u0219i ea s\u0103 vad\u0103 ceea ce ceilal\u021bi \u0219tiu de mult. Va disp\u0103rea \u0219i ea, la fel ca celelalte, doar o ini\u021bial\u0103 pe o piatr\u0103, cel mult.<\/p>\n\n\n\n

– Hai, hei, tot dup\u0103 tine st\u0103m. Ai adus apa?<\/p>\n\n\n\n

Le ar\u0103t bidonul.<\/p>\n\n\n\n

– Prea t\u00e2rziu, primesc imediat replica, ceaiul e f\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n

R\u00e2d, r\u00e2d \u0219i eu. Las bidonul l\u00e2ng\u0103 Vasi, care-l ia \u0219i completeaz\u0103 apa din ibric. Ioana cea mic\u0103 nici nu se uit\u0103 la mine, Cosma z\u00e2mbe\u0219te complice spre Romi, care se apleac\u0103 spre Ioana cea mic\u0103, care se \u00eenro\u0219e\u0219te, \u00een timp ce Ioana se \u00eentoarce s\u0103 aduc\u0103 tac\u00e2muri. \u00cei v\u0103d furia din ochi, iar ea-mi surprinde privirea. Pufne\u0219te nervoas\u0103 \u0219i to\u021bi tresar. Ioana cea mic\u0103 se d\u0103 \u00een spate, Romi se ridic\u0103, Vasi str\u00e2nge din din\u021bi, Cosma se uit\u0103 la fiecare, apoi \u00ee\u0219i fixeaz\u0103 ochii asupra mea.<\/p>\n\n\n\n

– Apa asta are gust s\u0103lciu, e din izvorul pe l\u00e2ng\u0103 care am trecut?<\/p>\n\n\n\n

Dau din cap.<\/p>\n\n\n\n

– Nu cred, cu siguran\u021b\u0103 nu cred. De unde ai luat-o? S\u0103 nu-mi spui c\u0103 din p\u00e2r\u00e2u, spune-mi c\u0103 nu e a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd se enerveaz\u0103, vocea-i tremur\u0103. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 e vocea lui din viitor, c\u0103 atunci c\u00e2nd va fi b\u0103tr\u00e2n \u0219i va c\u00e2nta tot a\u0219a-i va suna. Ca a unei b\u0103tr\u00e2ne coriste. Z\u00e2mbesc imaginii \u0219i-l v\u0103d cum ia bidonul \u0219i-l gole\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

– E singura ta sarcin\u0103! At\u00e2ta ai de f\u0103cut! Doar at\u00e2ta!<\/p>\n\n\n\n

– Termin\u0103! \u00eei strig\u0103 Vasi \u0219i m\u0103 bucur s\u0103-l aud cum \u00eemi ia partea. Apa e de la izvor!<\/p>\n\n\n\n

– De unde \u0219tii tu? Eu am fost l\u00e2ng\u0103 el!<\/p>\n\n\n\n

– L-am v\u0103zut!<\/p>\n\n\n\n

– Mereu \u00eei \u021bii partea! \u00eei repro\u0219eaz\u0103 Cosma tot mai nervos \u0219i m\u0103 \u00eentreb de ce abia acum.<\/p>\n\n\n\n

– E\u0219ti un imbecil, i-o \u00eentoarce Vasi, \u0219i el mai nervos ca de obicei.<\/p>\n\n\n\n

– Ce ai zis, mai repet\u0103 o dat\u0103!<\/p>\n\n\n\n

– Termina\u021bi! le strig\u0103 Romi.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 \u00eendep\u0103rtez. Le mai aud un timp vocile, tot mai slabe, acoperite de c\u00e2ntecele p\u0103s\u0103rilor \u0219i de zgomotul micilor cascade din p\u00e2r\u00e2u. Cosma avea dreptate, luasem apa din p\u00e2r\u00e2u. Izvorul e undeva mai sus, am de urcat c\u00e2teva zeci de metri, printre pietre \u0219i pomi tineri. Abia m\u0103 pot duce pe mine, iar rucsacul e greu, tot mai greu. F\u0103r\u0103 el \u00eemi e mai u\u0219or \u0219i ajung repede. M\u0103 aplec \u0219i atunci \u00eel aud prima dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

E mai mult o p\u0103rere, nici m\u0103car nu sunt con\u0219tient dac\u0103 e sunet, miros sau doar lipsa lor. \u0218tiu doar c\u0103 bidonul e pe jum\u0103tate plin, sau pe jum\u0103tate gol, c\u00e2nd \u00een jurul meu aerul \u00eencremene\u0219te. Nu mai \u00eendr\u0103znesc s\u0103 m\u0103 mi\u0219c, mi-am oprit p\u00e2n\u0103 \u0219i respira\u021bia, al\u0103turi de p\u0103s\u0103rile din jur, martore mute la spectacol. Abia c\u00e2nd apa a prins s\u0103 se reverse peste margini, ud\u00e2ndu-mi m\u00e2inile \u0219i transmi\u021b\u00e2ndu-mi r\u0103ceala subteranelor, am curajul s\u0103 ridic ochii. Deasupra mea, privindu-m\u0103 cu r\u0103bdare, st\u0103 cel mai mare urs v\u0103zut de mine vreodat\u0103. Un monstru cu chipul neobi\u0219nuit de uman. \u00cenchid ochii, str\u00e2ng dopul bidonului \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 are buzele ciudat de neatractive.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Lumea va continua s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103, \u00eemi spun \u00een timp ce m\u0103 \u00eendep\u0103rtez \u00eencet, cu aten\u021bie, s\u0103 nu alunec, s\u0103 nu m\u0103 r\u0103nesc, s\u0103 nu-mi scape bidonul cu apa cea bun\u0103. Va continua s\u0103 mearg\u0103 mai departe, impasibil\u0103 la mica mea dispari\u021bie, un oarecare, vor spune cei care vor citi ziarele. T\u00e2n\u0103r ucis de urs, prietenii nu au mai putut s\u0103-l salveze, de\u0219i Romi, campionul nostru la tenis, a \u00eencercat! Apoi vor vorbi pe larg despre t\u00e2n\u0103rul promi\u021b\u0103tor, calificat \u00een semifinale la Wimbledon, \u00eel vor aminti \u0219i pe Cosma, calificat \u00een finala Vocea Rom\u00e2niei, ba chiar \u0219i pe Vasi, de\u0219i acum nu-mi vine \u00een minte pentru ce. Timpul c\u00e2nd el era olimpic la matematic\u0103 a trecut, matematica nu e la fel de apreciat\u0103 precum tenisul. Dar cu adev\u0103rat pe prima pagin\u0103 vor fi cele dou\u0103 fete, Ioana \u0219i Ioana cea mic\u0103. M\u0103car \u0219i pentru at\u00e2ta \u0219i tot va merita s\u0103 mor.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

– \u00cen sf\u00e2r\u0219it, dac\u0103 mai \u00eent\u00e2rziai un minut, plecam f\u0103r\u0103 tine!<\/p>\n\n\n\n

To\u021bi m\u0103 privesc cu buzele str\u00e2nse. V\u0103d ceaiul rece, carnea sleit\u0103, cartofii ar\u0219i \u00een jar, ro\u0219iile nesp\u0103late \u0219i nu zic nimic. Doar Vasi m\u0103 prive\u0219te cercet\u0103tor, doar el \u00eemi vede pupilele dilatate, spaima care-mi face mi\u0219c\u0103rile rigide, ca ale unui mecanism prost uns. Ceilal\u021bi se preg\u0103tesc deja de plecare. \u00cenghit \u00een sec \u0219i-mi fac curaj s\u0103 le vorbesc.<\/p>\n\n\n\n

– Urs.<\/p>\n\n\n\n

Se opresc \u0219i se \u00eentorc spre mine.<\/p>\n\n\n\n

– Monstru.<\/p>\n\n\n\n

Se \u00eencrunt\u0103. Le v\u0103d cutele de pe frunte, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103.<\/p>\n\n\n\n

– Zicea\u021bi c\u0103 e mut, o aud pe Ioana cea mic\u0103 vorbind \u0219i un val de c\u0103ldur\u0103 m\u0103 cuprinde.<\/p>\n\n\n\n

– Ce ai spus?<\/p>\n\n\n\n

Romi se apropie de mine dintr-un salt \u0219i m\u0103 prinde de bra\u021b.<\/p>\n\n\n\n

– Eu chiar am crezut c\u0103 e prost, spune din nou Ioana cea mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

– Taci! \u00eei strig\u0103 Romi nervos \u0219i mie nu-mi place tonul lui.<\/p>\n\n\n\n

– E prost, o completeaz\u0103 Cosma, dar \u00ee\u0219i st\u0103p\u00e2ne\u0219te vorbele c\u00e2nd \u00eei surprinde privirea lui Romi.<\/p>\n\n\n\n

– Ai spus urs? m\u0103 \u00eentreab\u0103 Vasi.<\/p>\n\n\n\n

Dau din cap \u0219i le ar\u0103t din semne c\u0103 e uria\u0219.<\/p>\n\n\n\n

– Unde? m\u0103 \u00eentreab\u0103 Vasi.<\/p>\n\n\n\n

Romi s-a dep\u0103rtat de mine \u0219i acum se uit\u0103 \u00een direc\u021bia din care am venit. Nu se mai aude nimic, nu se mai vede nimic.<\/p>\n\n\n\n

\u00cei ar\u0103t lui Vasi bidonul \u0219i-i z\u00e2mbesc.<\/p>\n\n\n\n

– C\u00e2nd umpleai bidonul?<\/p>\n\n\n\n

Dau din cap.<\/p>\n\n\n\n

– Cum st\u0103teai la izvor aplecat?<\/p>\n\n\n\n

Cosma izbucne\u0219te brusc \u00een r\u00e2s. Un r\u00e2s homeric care-i molipse\u0219te pe to\u021bi, inclusiv eu r\u00e2d amuzat. O urm\u0103resc pe Ioana cea mic\u0103. Are dantura perfect\u0103, ochii limpezi, pielea neted\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 nicio pat\u0103. E ca o zei\u021b\u0103. R\u00e2d \u0219i nu-mi pot lua ochii de la ea.<\/p>\n\n\n\n

Deodat\u0103, un r\u0103get \u00eemi str\u00e2nge inima. Nu trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc ca s\u0103 \u0219tiu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Le pot citi spaima pe chip, groaza. \u00cei v\u0103d cum fug \u0219i mai v\u0103d spinarea uria\u0219\u0103 a ursului. Eu le-am spus, \u00eemi zic, le-am spus.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

\u00cen fiecare zi plec de diminea\u021b\u0103 de acas\u0103. Alerg \u00een jurul stadionului. Zece ture \u00eentr-o parte, zece \u00een alta. Dup\u0103 care fac mai multe flot\u0103ri, sar pe loc, \u00eemi \u00eentind bra\u021bele, m\u0103 aplec \u0219i o iau de la \u00eenceput. Pe la \u0219apte apar \u0219i al\u021bi amatori. Alerg\u0103m \u00eempreun\u0103. Ei vorbesc despre joburi, despre familie, mai ales despre copii. To\u021bi au ceva de spus \u0219i, cur\u00e2nd, pove\u0219tile lor se \u00eensumeaz\u0103 \u00eentr-una singur\u0103. Numai eu alerg pe l\u00e2ng\u0103 ei \u0219i nu spun nimic. Dar \u00een minte mi se deruleaz\u0103 imagini de pe vremea c\u00e2nd \u0219i eu aveam prieteni, a\u0219 putea spune chiar o familie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

To\u021bi au ceva de spus \u0219i, cur\u00e2nd, pove\u0219tile lor se \u00eensumeaz\u0103 \u00eentr-una singur\u0103. Numai eu alerg pe l\u00e2ng\u0103 ei \u0219i nu spun nimic. Dar \u00een minte mi se deruleaz\u0103 imagini de pe vremea c\u00e2nd \u0219i eu aveam prieteni, a\u0219 putea spune chiar o familie.<\/p>\n","protected":false},"author":106,"featured_media":3300,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[711,167,642,98],"coauthors":[],"class_list":["post-3299","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-daniel-timariu","tag-fictiune","tag-nr-7-8-2021","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/11\/daniel-timariu-2.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/106"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3299"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3299\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3303,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3299\/revisions\/3303"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3300"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3299"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}