{"id":3278,"date":"2021-11-25T20:00:07","date_gmt":"2021-11-25T17:00:07","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3278"},"modified":"2021-11-25T20:00:13","modified_gmt":"2021-11-25T17:00:13","slug":"exercitii-de-mentalizare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3278","title":{"rendered":"Exerci\u021bii de mentalizare"},"content":{"rendered":"\n

M\u0103 g\u00e2ndesc adesea, cu un ton de repro\u0219, la modul \u00een care \u00een ultimii ani am ajuns s\u0103 \u00eemi neglijez oarecum capacitatea de memorare, de re\u021binere, de conservare a unor experien\u021be personale, eventual de reutilizare a lor, de optimizare a esen\u021bei lor, sau de reactualizare a lor, transfer\u00e2nd aceast\u0103 proprietate unor instrumente, diferite \u0219i uneori efemere \u0219i ele, cum ar fi agenda, telefonul, folderul, sau simpla list\u0103 diurn\u0103. \u00centr-un fel, am ajuns la un gen de comoditate pe care mi-o faciliteaz\u0103 mediul de comunicare actual, oferindu-mi mijloace c\u0103rora s\u0103 le \u00eencredin\u021bez ideile, inten\u021biile, obliga\u021biile, chiar amintirile, \u0219i permi\u021b\u00e2ndu-mi externalizarea unei activit\u0103\u021bi care \u00eenainte reprezenta o adev\u0103rat\u0103 provocare, o inspira\u021bie \u0219i o pl\u0103cere care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea cu al\u021bii (s\u0103 observ\u0103m, bun\u0103oar\u0103, entuziasmul cu care se evocau zilele studen\u021biei sau anii de armat\u0103, uneori cu acelea\u0219i detalii, la fiecare reuniune de grup cu fo\u0219tii<\/em>). Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc bine, am scris, notat, consemnat, conspectat (sunt filoloag\u0103, la urma urmei!) multe lucruri \u00een via\u021ba mea; \u00eenc\u0103 p\u0103strez ni\u0219te scrisori, un jurnal din studen\u021bie, caiete cu eseuri mai mult sau mai pu\u021bin terminate, fi\u0219e de lucru (recunosc c\u0103 \u0219i azi folosesc aceea\u0219i metod\u0103 de cercetare), a\u0219a c\u0103, dac\u0103 cineva ar fi interesat de con\u021binutul lor, ar putea s\u0103-mi fac\u0103 profilul cu destul\u0103 exactitate, la fel cum proced\u0103m \u0219i noi, cititorii, c\u00e2nd personajele din romane ne permit accesul la memoriile lor, p\u0103strate \u00een diferite moduri, la experien\u021bele, practicile \u0219i descoperirile lor, engramate ca informa\u021bii utile pentru decriptarea personalit\u0103\u021bii acestora.<\/p>\n\n\n\n

Amintiri \u00eencapsulate<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Protagonista unei lungi serii de romane ale sco\u021bianului Alexander McCall Smith, Isabel Dalhousie, proprietara unei reviste de etic\u0103 aplicat\u0103, face c\u00e2teva remarci privind particularit\u0103\u021bile mnemonice ale indivizilor, particularit\u0103\u021bi care definesc volumul de re\u021binere \u0219i p\u0103strare a materialului tr\u0103it, capacitatea de folosire a stimulilor de reactualizare a experien\u021belor trecute, corectitudinea \u0219i exactitatea secven\u021belor conservate \u00een memoria de scurt\u0103 sau lung\u0103 durat\u0103, \u0219i anume: \u201eFiecare dintre noi \u00ee\u0219i aminte\u0219te altceva (…). Eu \u00eemi amintesc un lucru, tu poate cu totul altceva, chiar dac\u0103 am\u00e2ndou\u0103 [ea \u0219i prietena ei, Jane] am fost \u00een acela\u0219i loc \u00een acela\u0219i timp\u201d (McCall Smith, 2011: 68, trad. mea), explic\u00e2ndu-\u0219i acest lucru prin faptul c\u0103 \u201ememoria e selectiv\u0103 pentru c\u0103 avem nevoie de un motiv anume s\u0103 ne amintim de ceva. Dac\u0103 nu avem nici un motiv, mintea nu \u00eenregistreaz\u0103 amintirea respectiv\u0103\u201d (69). Ca cititori, ne afl\u0103m mereu \u00een situa\u021bia de a filtra firea, natura, inten\u021biile personajelor \u00een planul logosului prin felul \u00een care relateaz\u0103 ei despre ei \u00een\u0219i\u0219i \u0219i despre al\u021bii, prin modalit\u0103\u021bile alese pentru \u00eenregistrarea comportamentele lor observabile, a faptelor lor de memorie (vezi L\u0103z\u0103rescu, Nire\u0219tean, 2007: 38) \u00een vederea \u00eencadr\u0103rii lor \u00eentr-o anume tipologie, dac\u0103 e necesar, chiar dac\u0103, a\u0219a cum constat\u0103 Paul Casey, orice poveste a\u0219ternut\u0103 pe h\u00e2rtie are un caracter subiectiv, c\u0103ci \u201ememoria are o autenticitate diferit\u0103, dar deloc inferioar\u0103. Memoria sorteaz\u0103 \u0219i cerne \u00een func\u021bie de cerin\u021bele celui care \u00ee\u0219i aminte\u0219te. Avem oare acces la algoritmul priorit\u0103\u021bilor ei? Probabil c\u0103 nu. Dar am b\u0103nuiala c\u0103  memoria alege tot ce e mai util ca s\u0103-l ajute pe depozitarul amintirilor.\u201d (Barnes, 2018: 28).<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, ne\u00eencrederea \u00een exactitatea \u0219i perenitatea memoriei deseori \u00eei \u00eendeamn\u0103 pe autori s\u0103 le asigure personajelor lor op\u021biunea de \u00eenregistrare a amintirilor, a g\u00e2ndurilor lor pe cale grafic\u0103 (scripta manent<\/em>!), de exprimare \u0219i consolidare a ideilor, inten\u021biilor, tr\u0103irilor lor apel\u00e2nd la consacratul stil epistolar sau diaristic; este exact gestul care confer\u0103 povestirii \u0219i identit\u0103\u021bii eroilor s\u0103i func\u021bionalitatea \u0219i importan\u021ba rela\u021biei lector-text. Ca atare, se recurge la nevoie la  consemnarea anumitor acte de memorie ca la un instrument de prevenire a uit\u0103rii, totale sau par\u021biale, de evitare a \u201esuprim\u0103rii integrale a datelor memorate, a imposibilit\u0103\u021bii de a le reactualiza\u201d (Zlate, 1979: 99), precum \u0219i de augmentare a aducerii aminte, sau, \u00een opinia Doinei Ru\u0219ti, chiar de atingere a unui moment de sympathie<\/em>, \u201eo \u00eencercare de a stabili alian\u021be \u0219i bine\u00een\u021beles o bucurie \u2013 de a g\u0103si pe cineva dispus s\u0103 te asculte, s\u0103 se m\u0103soare cu tine, nu? \u201d (Ru\u0219ti, 2004: 49)\u201d, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een schimbul de mesaje dintre Laura Iosa \u0219i Andrei Scarlat, decretat de am\u00e2ndoi ca fiind \u201eun mare act de curaj\u201d, c\u0103ci, \u00een opinia lor, o scrisoare \u201enu este doar pentru adresant,  ci uneori pentru ochi str\u0103ini.\u201d(50).<\/p>\n\n\n\n

Introspec\u021bii de lector<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Asemenea multor al\u021bi iubitori de romane, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc entuziasmul de a r\u0103spunde provoc\u0103rii ridicate de activitatea imaginativ\u0103 cerut\u0103 de cunoa\u0219terea, caracterizarea \u0219i \u00een\u021belegerea personajelor prin prisma textelor produse de acestea sub forma unor scrisori, jurnale, memorii, \u00een concordan\u021b\u0103 cu inten\u021biile avute de autor pentru portretizarea lor ini\u021bial\u0103.\u00a0Ca atare, consider c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 intre \u00een sfera psihanalizei de specialitate, cititorul este \u00eencurajat s\u0103 utilizeze c\u00e2teva exerci\u021bii de mentalizare (asemenea lui Patrick Jane, consultantul din cunoscutul serial TV din 2008, The Mentalist<\/em>) \u00een procesul clarific\u0103rii deciziilor protagoni\u0219tilor din c\u0103r\u021bi pe baza manifest\u0103rilor lor comunica\u021bionale scrise, mentalizarea presupun\u00e2nd \u201e\u00een\u021belegerea ac\u021biunilor celorlal\u021bi, pe baza st\u0103rilor mentale inten\u021bionale, cum ar fi dorin\u021bele, sentimentele \u0219i concep\u021biile\u201d (Bateman, Fonagy, 2009: 207); de asemenea, ea se refer\u0103 la \u201e\u00een\u021belegerea celorlal\u021bi (…) implicit \u0219i explicit \u00een termenii unor st\u0103ri \u0219i procese mentale subiective\u201d (208), precum \u0219i prin textele din categoriile mai sus men\u021bionate, generate de aceste condi\u021bii; r\u0103m\u00e2ne alegerea \u0219i decizia prozatorilor cum \u0219i c\u00e2nd s\u0103 fie ele \u00eenserate \u00een tabloul general al nara\u021biunii ca modalitate discursiv\u0103 ce ac\u021bioneaz\u0103 la dezv\u0103luirea indirect\u0103 a unor elemente constitutive ale personajelor.<\/p>\n\n\n\n

Cititorul pasionat se las\u0103 antrenat \u00een \u0219i capacitat de acest joc al descoperirii unor istorii ascunse \u00een \u00eensemn\u0103rile atribuite protagoni\u0219tilor, \u00eensemn\u0103ri care acoper\u0103 partea obscur\u0103 a povestirii, cum apare, bun\u0103oar\u0103, \u00een pseudo-\/jurnalul Aliciei Berenson din bestseller-ul lui Alex Michaelides, completat \u00eentre 14 iulie \u2013 23 februarie cu nesiguran\u021ba unui presupus vinovat: \u201eNici m\u0103car nu \u0219tiu cum s\u0103-i zic \u2013 chestiei \u0103steia pe care o scriu. Sun\u0103 cam pompos s\u0103-i zic jurnal intim. Dar nu prea am ce spune: Anne Frank a \u021binut un jurnal, sau Samuel Pepys \u2013 nu cineva ca mine.(…). Poate c\u0103 n-am s\u0103-i zic nicicum\u201d (Michaelides, 2019: 9). Imposibilitatea unei imagini coerente asupra unui trecut personal \u0219i sugestia unei posibile ambivalen\u021be sau contradic\u021bii \u00een evolu\u021bia personajului sunt avansate de Klaus Bernath \u00een expunerea motivelor care duc la scrierea memoriilor, anume, c\u0103 \u201ea-\u021bi scrie memoriile e o form\u0103 subtil\u0103 de disperare. Dore\u0219ti s\u0103 mai r\u0103m\u00eei o vreme \u00een mintea celorlal\u021bi, s\u0103 mai fii prezent, te ag\u0103\u021bi de \u00eent\u00eempl\u0103rile vie\u021bii, le \u00eenfrumuse\u021bezi, vrei s\u0103 sco\u021bi t\u00eelcul din ele, s\u0103 demonstrezi c\u0103 tot ce s-a petrecut cu tine a fost un fragment din istorie\u201d, c\u0103 \u201ememoriile sunt, pentru unii, formularul de decont pe care-l semnezi, spre cap\u0103t, cu via\u021ba. Un gest de gospodin\u0103 care pune conservant prea mult \u00een proviziile pentru o iarn\u0103 lung\u0103\u201d (Morar, 2005: 161).<\/p>\n\n\n\n

Capacitatea noastr\u0103 de a reflecta asupra spa\u0163iului mental al personajelor \u0219i r\u0103bdarea de a explora lumea inten\u0163iilor, emo\u0163iilor \u015fi credin\u0163elor acestora sunt testate la parcurgerea u\u0219or desuetului schimb de scrisori (124 la num\u0103r) dintre Isabel Nogueira \u0219i Petru Cosmovici, acesta din urm\u0103 admi\u021b\u00e2nd la un moment dat \u201epoate c\u0103 scrisorile noastre marcheaz\u0103 sf\u00e2r\u0219itul unei ere: cur\u00e2nd oamenii \u00ee\u0219i vor trimite doar e-mail<\/em>-uri sau vor vorbi la telefon. S\u0103 realizezi c\u0103 faci parte dintre ultimii indivizi care se ocup\u0103 de ceva (indiferent de ce), dar cu adev\u0103rat dintre ultimii, e ame\u021bitor.\u201d (Zamfir, 2006: 95).<\/p>\n\n\n\n

Folosirea acestui joc al mentaliz\u0103rii \u00een contextul descoperirii personalit\u0103\u021bii eroilor romane\u0219ti este o chestiune individual\u0103, nu exist\u0103 un r\u0103spuns final, o concluzie valid\u0103 la aceast\u0103 \u00eentreprindere de profilaj, \u00eens\u0103 cu certitudine observatorul ar putea constata cum se creeaz\u0103 o baz\u0103 solid\u0103 pentru o \u201erela\u021bionare satisf\u0103c\u0103toare\u201d (Bateman et al., 2009: 211), \u00eentre personaje \u0219i cititorii lor, o rela\u021bionare totu\u0219i neechilibrat\u0103, pentru c\u0103 cititul de g\u00e2nduri r\u0103m\u00e2ne (deocamdat\u0103!!) un proces univoc.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong>:<\/h5>\n\n\n\n