{"id":3264,"date":"2021-11-25T19:37:23","date_gmt":"2021-11-25T16:37:23","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3264"},"modified":"2021-12-07T19:35:52","modified_gmt":"2021-12-07T16:35:52","slug":"cioran-pur-si-simplu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3264","title":{"rendered":"Cioran, pur \u015fi simplu"},"content":{"rendered":"\n
\"\"
Primul articol al lui Cioran ap\u0103rut \u00een Fran\u0163a, \u00een 1943, \u00een revista Comoedia<\/em>, e semnat Em. Cioran.<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Nu s-a semnat niciodat\u0103 \u00c9mile-Michel, \u015fi totu\u015fi numeroase enciclopedii, dic\u0163ionare, articole sau pagini de internet \u00eel boteaz\u0103 pe Cioran cu aceste prenume. \u015ei asta nu de azi, de ieri, ci \u00eenc\u0103 din anii \u201960, c\u00e2nd ziarele de mare tiraj din Fran\u0163a \u00eencep s\u0103 scrie despre \u201efilosoful din mansard\u0103\u201d. S-a \u00eent\u00e2mplat ceea ce am putea numi un efect de turm\u0103: cele dou\u0103 ini\u0163iale E.M. au intrigat, fiind considerate enigmatice \u015fi, cum mereu se g\u0103se\u015fte cineva care s\u0103 se trezeasc\u0103 subit \u00een posesia adev\u0103rului, tr\u00e2mbi\u0163\u00e2nd \u00eentregii lumi adev\u0103rul g\u0103sit, este urmat \u00een virtutea iner\u0163iei. A\u015fa se nasc, de regul\u0103, miturile \u015fi legendele. Dar \u015fi marile neadev\u0103ruri, falsurile \u015fi iluziile care guverneaz\u0103 lumea noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La apari\u021bia Tratatului de descompunere<\/em>, un nou Cioran se n\u0103scuse: eliberat \u00een mare m\u0103sur\u0103 de \u201edamfurile nietzscheene\u201d[1]<\/a><\/sup> care caracterizau scrierile sale rom\u00e2ne\u015fti, pun\u00e2nd c\u0103p\u0103stru lirismului \u0219i utiliz\u00e2nd un stil ce pentru mul\u0163i putea p\u0103rea anacronic, dar \u00een realitate este unul des\u0103v\u00e2r\u0219it \u2013 cel al morali\u0219tilor francezi din secolul al XVIII-lea. Motiv pentru care Saint-John Perse va face afirma\u0163ia r\u0103mas\u0103 celebr\u0103: \u201eJe tiens E. M. Cioran, n\u00e9 roumain, pour l\u2019un des plus grands \u00e9crivains fran\u00e7ais dont puisse s\u2019honorer notre langue depuis la mort de Paul Val\u00e9ry ; et je tiens son alti\u00e8re pens\u00e9e pour l\u2019une des plus exigeantes aujourd\u2019hui en Europe.\u201d[2]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Acest \u201enou\u201d Cioran, perfect con\u0219tient de urm\u0103rile \u0219i semnifica\u021biile sacrificiului pe care-l f\u0103cuse renun\u021b\u00e2nd la limba rom\u00e2n\u0103, va declara, plin de sub\u00een\u021beles, \u00een Ispita de a exista<\/em>: \u201eCine \u00ee\u0219i reneag\u0103 limba, adopt\u00e2nd-o pe a altora, acela \u00ee\u0219i schimb\u0103 identitatea \u0219i chiar decep\u021biile. El se rupe \u2013 tr\u0103dare eroic\u0103 \u2013 de amintirile sale \u0219i, p\u00e2n\u0103 la un punct, de sine \u00eensu\u0219i.\u201d[3]<\/a><\/sup> Aceast\u0103 distan\u0163are e subliniat\u0103 \u015fi prin schimbarea numelui s\u0103u: Emil Cioran devine, \u00een Fran\u0163a, E.M. Cioran.<\/p>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 ini\u0163iale, E.M., au fost explicate \u00een fel \u015fi chip, provoc\u00e2nd \u015fi unele confuzii: \u00een dic\u0163ionare, ele sunt explicitate, f\u0103r\u0103 nicio baz\u0103, ca \u00c9mile-Michel (sau chiar Emil-Mihai, cum sus\u0163inea, extrem de nemul\u0163umit, Cioran \u00eensu\u015fi). Spre exemplu, \u00een Larousse, unde e catalogat drept \u201efilosof francez de origine rom\u00e2n\u0103\u201d, apare ca \u00c9mile Michel Cioran (f\u0103r\u0103 cratim\u0103 \u00eentre prenume). Pe site-ul Academiei Franceze, unde se consemneaz\u0103 acordarea Marelui Premiu Paul Morand pentru Literatur\u0103 \u00een 1988 lui Cioran, figureaz\u0103 ca Emil-Michel (!).<\/p>\n\n\n\n

S-a afirmat c\u0103 Cioran le-ar fi adoptat urm\u00e2nd exemplul lui E.M. Forster[4]<\/a>, un autor pe care \u00eel aprecia, mai ales c\u0103 acesta vizitase Rom\u00e2nia \u00een 1932, trec\u00e2nd \u015fi pe la Sibiu (ora\u015f despre care a publicat \u00een acela\u015fi an un articol \u00een presa britanic\u0103). O explica\u0163ie foarte la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u2013 poate chiar prea la \u00eendem\u00e2n\u0103, de\u015fi plauzibil\u0103. Cred totu\u015fi c\u0103 i se poate aduce o u\u015foar\u0103 corec\u0163ie. Se \u015ftie c\u0103 Cioran nu se \u00eemp\u0103ca nicicum cu sonoritatea francez\u0103 a prenumelui s\u0103u, Emil, despre care a afirmat, \u00een der\u00e2dere, c\u0103 e nume de frizer, ne spune Simone Bou\u00e9[5]<\/a>. Tot c\u0103ut\u00e2nd o solu\u0163ie pentru aceast\u0103 problem\u0103, e foarte posibil s\u0103 fi optat pentru transformarea primelor dou\u0103 litere ale prenumelui s\u0103u \u00een ini\u0163ialele E.M., dup\u0103 modelul E.M. Forster[6]<\/a>; o opera\u0163iune destul de logic\u0103, mai ales dac\u0103 ne amintim c\u0103 primul articol pe care \u00eel publicase \u00een Fran\u0163a, cel despre Mihai Eminescu din Comoedia<\/em>, era semnat Em. Cioran. Se cuvine s\u0103 mai men\u0163ion\u0103m c\u0103 \u00een prima variant\u0103 a Tratatului<\/em>, intitulat\u0103 Exercices n\u00e9gatifs<\/em>, se semnase E.E. Cioran, inspirat probabil de numele poetului american E.E. Cummings. De-abia pe manuscrisul celei de-a doua versiuni depuse la Gallimard, Le Penseur d\u2019occasion<\/em>, vor ap\u0103rea ini\u0163ialele care \u00eel vor consacra ca autor francez[7]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Oricare ar fi adev\u0103rul, fapt este c\u0103 aceast\u0103 semn\u0103tur\u0103 indic\u0103 dorin\u0163a lui Cioran de a-\u015fi asuma o nou\u0103 identitate, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 nu doar idei preconcepute, ci \u015fi un anumit mod de abordare a scrisului: \u00eentre c\u0103r\u021bile scrise \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u0219i cele din Fran\u0163a este o falie, o ruptur\u0103 \u00een plan stilistic, creat\u0103 sub influen\u021ba morali\u0219tilor secolelor XVII-XVIII, dar \u0219i a lui Paul Val\u00e9ry, care e, \u00een perioada na\u0219terii \u00een chinuri a Tratatului<\/em>, autoritatea suprem\u0103 pentru Cioran. Acel Cioran care descoper\u0103, \u00een \u021bara lui Pascal \u0219i Voltaire, virtu\u021bile expresivit\u0103\u021bii, a stilului \u00eengrijit, pe m\u0103sur\u0103 ce con\u0219tientizeaz\u0103 actul de a scrie.<\/p>\n\n\n\n

Timp de aproape 40 de ani, numele lui Cioran va figura pe coperta c\u0103r\u0163ilor sale cu cele dou\u0103 ini\u0163iale. P\u00e2n\u0103 \u00een ianuarie 1986, c\u00e2nd \u00een cadrul colec\u021biei Arcades <\/em>de la Gallimard apare Exerci\u021bii de admira\u021bie<\/em>: pentru prima oar\u0103 pe copert\u0103 nu mai st\u0103 scris E.M. Cioran, ci doar Cioran. \u201eAceast\u0103 \u2018consacrare\u2019 onomastic\u0103 se datoreaz\u0103 editorului, ori poate unei neglijen\u0163e, dar ea traduce o stare de fapt \u2013 celebritatea cresc\u00e2nd\u0103 a lui Cioran, \u00een lumea literelor \u015fi chiar \u00een afara ei\u201d, noteaz\u0103 Nicolas Cavaill\u00e8s[8]<\/a>. Exerci\u0163ii de admira\u0163ie<\/em> e prima carte a lui Cioran care se bucur\u0103 realmente de succes de public. De-acum, lucrurile se precipit\u0103. Cioran e de-a dreptul n\u0103ucit de nea\u0219teptatul succes al urm\u0103toarei c\u0103r\u021bi, M\u0103rturisiri \u0219i anateme<\/em>: \u201eUltima mea carte, Aveux et anath\u00e8mes<\/em>, a devenit printr-o ne\u00een\u021belegere, adic\u0103 datorit\u0103 televiziunii (dar f\u0103r\u0103 contribu\u021bia mea), un succes. Nu cunoscusem \u00eenc\u0103 aceast\u0103 pacoste\u201d, \u00eei scrie Cioran, v\u0103dit incomodat, lui Wolfgang Kraus.[9]<\/a><\/sup> \u201ePacostea\u201d se datoreaz\u0103 unei emisiuni celebre a lui Bernard Pivot, Apostrophes<\/em>. Pentru edi\u0163ia din data de 13 februarie 1987, Pivot \u00eel invitase pe Cioran, \u00eens\u0103 acesta, persist\u00e2nd \u00een \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea sa de a nu da interviuri \u00een Fran\u021ba, l-a rugat pe prietenul s\u0103u, jurnalistul \u0219i editorul Jean-Paul Enthoven, s\u0103-i \u021bin\u0103 locul. Figura n-a \u0163inut: dintre toate c\u0103r\u0163ile sale ap\u0103rute \u00een Fran\u0163a, M\u0103rturisiri \u0219i anateme<\/em> a avut cel mai mare succes de libr\u0103rie, ajung\u00e2nd s\u0103 fie v\u00e2ndut\u0103 \u00een peste 55.000 de exemplare.<\/p>\n\n\n\n

Drumul de la numele pe care \u015fi l-a ales pentru Fran\u0163a, E.M. Cioran, la Cioran, pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 prenume sau ini\u0163iale, cum se procedeaz\u0103 \u00een Hexagon cu autorii majori, a fost a\u015fadar lung de patru decenii. Consacrarea, lucrul de care se temea cel mai mult Cioran, nu avea s\u0103-l ocoleasc\u0103. \u00cen trecut, se ar\u0103tase oripilat de umilin\u021ba la care fusese supus Samuel Beckett, acord\u00e2ndu-i-se premiul Nobel. Iar c\u00e2nd Eugen Ionesco i se pl\u00e2nge de noul s\u0103u statut de academician, torturat de g\u00e2ndul intr\u0103rii \u00een eternitate, \u00eel consoleaz\u0103, amintindu-i, nu f\u0103r\u0103 ironie, c\u0103 exist\u0103 totu\u015fi posibilitatea excluderii sale din Academie. \u00cen cele din urm\u0103, \u201eneajunsul de a fi recunoscut\u201d, despre care scria \u00eentr-un \u201eexerci\u0163iu de admira\u0163ie\u201d dedicat lui Borges, nu-l ocole\u015fte nici pe el. \u00cen 1995, cu pu\u0163in timp \u00eenainte de moartea sa, Gallimard public\u0103 un volum de 1800 de pagini intitulat \u0152uvres<\/em>, cuprinz\u00e2nd toate c\u0103r\u0163ile franceze ale lui Cioran, \u00eempreun\u0103 cu cinci dintre cele rom\u00e2ne\u015fti care fuseser\u0103 deja traduse. Bolnav de Alzheimer de ceva timp, \u201escepticul de serviciu\u201d al secolului trecut moare f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie c\u0103 e pe cale s\u0103 intre \u00een panteonul literaturii franceze. La \u00eemplinirea unui secol de la na\u015fterea sa, \u00een 2011, editura face \u015fi ultimul pas: Cioran este \u201epleiadizat\u201d, form\u0103 de consacrare maxim\u0103 \u00een Fran\u0163a.<\/p>\n\n\n\n

La noi \u00een \u0163ar\u0103, interesant\u0103 e maniera \u00een care abordeaz\u0103 editura Humanitas problema. La \u00eenceput, \u00een anii \u201990, c\u0103r\u0163ile sale scrise \u00een rom\u00e2ne\u015fte apar cu numele Emil Cioran, iar cele franceze doar cu Cioran, semn al unei u\u015foare schizofrenii editoriale. Mai t\u00e2rziu, editura renun\u0163\u0103 la prenumele Emil \u00een cazul tuturor c\u0103r\u0163ilor sale, inclusiv la reeditarea scrierilor rom\u00e2ne\u015fti, ca pentru a semnala c\u0103 exist\u0103 un singur Cioran. Care e, cu siguran\u0163\u0103, rom\u00e2n, c\u0103ci E.M. Cioran n-a existat niciodat\u0103 dec\u00e2t pentru restul lumii. Cea care i-a adus, totu\u015fi, celebritatea.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1]<\/a> Cioran, Caiete<\/em>, traducere de Emanoil Marcu \u015fi Vlad Russo, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Simone Bou\u00e9, Bucure\u015fti, Humanitas, 1999,vol. II, p. 113.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> \u201e\u00cel consider pe E.M Cioran, de origine rom\u00e2n\u0103, unul dintre cei mai mari scriitori francezi cu care se poate m\u00e2ndri limba noastr\u0103 de la moartea lui Paul Val\u00e9ry \u00eencoace iar g\u00e2ndirea sa elevat\u0103 drept una dintre cele mai exigente ale Europei de ast\u0103zi.\u201d \u2013 Saint-John Perse, \u0152uvres compl\u00e8tes<\/em>, Paris, \u00c9ditions Gallimard, Pl\u00e9iade, 1972, p. 541.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Cioran, Ispita de a exista<\/em>, \u00een rom\u00e2ne\u015fte de Emanoil Marcu, Bucure\u015fti, Humanitas, 1992, p. 51.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Vezi Sanda Stolojan, Au balcon de l\u2019exil roumain \u00e0 Paris: avec Cioran, Eug\u00e8ne Ionesco, Mircea Eliade, Vintila Horia\u2026, <\/em>L\u2019Harmattan, 1999, p. 210.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> \u201eEntretien avec Simone Bou\u00e9\u201d, Cahiers de l\u2019Herne no 90 \u2013<\/em> Cioran<\/em>, \u00c9ditions de l\u2019Herne, Paris, 2009, p. 452. Simone Bou\u00e9 sus\u0163ine \u015fi ea c\u0103 Cioran era fascinat de ini\u0163ialele lui E.M. Forster.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Acela\u015fi lucru \u00eel sus\u0163ine \u015fi Ilinca Zarifopol-Johnston, \u00een Searching for Cioran<\/em>, edited by Kenneth R. Johnston, foreword by Matei C\u0103linescu, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, 2009, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Cf. notele lui Nicolas Cavaill\u00e8s din Cioran, \u0152uvres,<\/em> \u00e9dition \u00e9tablie, pr\u00e9sent\u00e9e et annot\u00e9e par Nicolas Cavaill\u00e8s, avec la collaboration d\u2019Aur\u00e9lien Demars, Paris, \u00c9ditions Gallimard (Biblioth\u00e8que de la Pl\u00e9iade), 2011, pp. 1315-6.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 1565.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Cioran, Scrisori c\u0103tre Wolfgang Kraus 1971-1990, <\/em>traducere din german\u0103, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 \u015fi note de George Gu\u0163u, Bucure\u015fti, Humanitas, 2009, p. 234.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Drumul de la numele pe care \u015fi l-a ales pentru Fran\u0163a, E.M. Cioran, la Cioran, pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 prenume sau ini\u0163iale, cum se procedeaz\u0103 \u00een Hexagon cu autorii majori, a fost a\u015fadar lung de patru decenii.<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":3265,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[368,52],"tags":[137,229,642,369],"coauthors":[],"class_list":["post-3264","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-restituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-7-8-2021","tag-restituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/11\/Em-Cioran-Comoedia.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3264"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3268,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264\/revisions\/3268"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3265"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3264"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3264"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3264"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3264"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}