{"id":3252,"date":"2021-11-25T19:11:35","date_gmt":"2021-11-25T16:11:35","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3252"},"modified":"2021-11-25T23:23:23","modified_gmt":"2021-11-25T20:23:23","slug":"biografii-reproiectate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3252","title":{"rendered":"Biografii reproiectate"},"content":{"rendered":"\n

\u00cent\u00e2mplarea face c\u0103 am citit To the Hermitage<\/em>, ultima carte a lui Malcolm Bradbury (un alt scriitor care \u00eemi place mult. Oare al c\u00e2telea?) chiar \u00een 2000, anul mor\u021bii sale, \u0219i m-a cucerit prin felul \u00een care autorul ei reconstituia un segment al iluminismului francez prin ambi\u021biosul proiect Diderot, menit s\u0103 rea\u0219eze \u0219i s\u0103 re-evalueze contribu\u021bia fundamental\u0103 a filosofului din perspectiva teoreticienilor \u0219i practicienilor de azi, ata\u0219a\u021bi progresului tehnico-\u0219tiin\u021bific, g\u00e2ndirii pragmatice, instantaneit\u0103\u021bii, individualismului. Apoi, o prieten\u0103 din Sco\u021bia mi-a trimis o carte care f\u0103cuse impresie bun\u0103 \u00een r\u00e2ndul studen\u021bilor \u0219i colegilor ei din St. Andrews, anume, Hallucinating Foucault,<\/em> volumul de debut al Patriciei Duncker (1996), \u00een care se readuc \u00een aten\u021bia cititorului, \u00een mod ironic, momente din via\u021ba binecunoscutului promotor \u0219i ideolog al structuralismului, respectiv, al postmodernismului, prin \u00eencorporarea acestuia \u00een \u021besutul narativ al c\u0103r\u021bii. Ceea ce m-a \u00eenc\u00e2ntat era faptul c\u0103 cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi nu erau fic\u021biuni biografice propriu-zise, c\u0103 cele dou\u0103 figuri istorice nu erau protagoni\u0219tii \u00een jurul c\u0103rora s\u0103 graviteze fluxul narativ al reprezent\u0103rii informa\u021biilor \u0219i detaliilor referitoare la trecutul lor; mai degrab\u0103, am observat eu c\u0103 protagoni\u0219tilor li s-au al\u0103turat aceste c\u00e2teva personaje care purtau numele unor indivizi reali, a c\u0103ror evolu\u021bie a fost fic\u021bionalizat\u0103, \u00een interesul construc\u021biei generale a povestirii \u0219i a nevoii precise de a transmite un anumit mesaj tematic, social, politic, pe de o parte, \u0219i pe de alt\u0103 parte, de a evita o posibil\u0103 expirare a interesului pentru persoana sau epoca respectiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 \u00een esen\u021b\u0103 \u201efiecare persoan\u0103 se \u00eencadreaz\u0103 \u00een istoria grupului \u015fi \u00een istoria sa care \u00eenseamn\u0103 evolu\u021bia insului \u00eentr-un destin personal\u201d (Alexandrescu, 1988: 119), un destin care reflect\u0103 modul \u00een care orice persoan\u0103 opereaz\u0103 cu \u201evalori \u015fi voli\u0163ii trecute prin sita con\u0219tiin\u021bei sale\u201d (336), precum \u0219i punctul de convergen\u021b\u0103 dintre modelul s\u0103u interior \u015fi personalitatea sa, atunci \u00een\u021belegem op\u021biunea unui romancier pentru o persoan\u0103 real\u0103 sau un decupaj istoric anume; \u0219i aici ne-am oprit asupra scriitorului ca personaj invitat, gata s\u0103 \u00ee\u0219i ri\u0219te alterarea portretului, mai mult sau mai pu\u021bin canonizat, accept\u00e2nd provocarea unei posibile demitiz\u0103ri a renumelui s\u0103u, consacrat prin studii \u0219i comentarii circulate anterior.<\/p>\n\n\n\n

Biografii aproape mitologizate<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Ca cititori, avem, dup\u0103 cum precizeaz\u0103 Jean Ricardou, avantajul lecturii, care \u00eenseamn\u0103 faptul de a ni se permite \u201es\u0103 \u00een\u021belegem g\u00e2ndirea celui care a scris\u201d (Ricardou, 1988: 296), s\u0103 descoperim modul acestuia de \u201ereceptare a informa\u021biilor multiple provenite din mediul ambiant\u201d (Perez, 1979: 48), precum \u0219i \u201econcep\u021bia sa despre via\u021b\u0103\u201d (49); ca atare, introducerea \u00een spa\u021biul virtual al genului literar pe care l-a servit, a lui Henry James, este o decizie \u00eendreptat\u0103 spre a nivela accesul cititorului interesat la modul acestuia de a g\u00e2ndi \u0219i opera asupra textului, generat de o cunoscut\u0103 disciplin\u0103 strict\u0103, autoimpus\u0103: \u201eJames se g\u00e2nde\u0219te la o povestire pe care a tot vrut s\u0103 o scrie despre o guvernant\u0103 cu min\u021bile \u00eence\u021bo\u0219ate [este vorba despre povestirea din 1898, The Turn of the Screw\/<\/em> O coard\u0103 prea \u00eentins\u0103<\/em>]. \u0218i, dac\u0103 tot  o va face vreodat\u0103, o va scrie din perspectiva acestei guvernante. Povestirea va fi despre un r\u0103u palpabil (…). James o vedea ca pe o poveste cu fantome \u2013 de\u0219i nu apare niciuna \u2013 \u0219i \u0219tie c\u0103 ar fi nevoie s\u0103 foloseasc\u0103 cele mai subtile nuan\u021be ale stilului s\u0103u pentru a-\u0219i speria cititorul \u0219i pentru a-l face s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 nu cumva guvernanta e nebun\u0103… sau malefic\u0103… sau dac\u0103 malefici sunt copiii\u201d (Simmons, 2015: 164).<\/p>\n\n\n\n

Acest am\u0103nunt biografic intr\u0103 \u00eentr-o textur\u0103 de mistific\u021biune<\/em>, de fals literar, de fic\u021biune la p\u0103trat, \u201eo fic\u021biune a fic\u021biunii, o fic\u021biune care \u00ee\u0219i mistific\u0103 propria identitate\u201d (Anghelescu,  2008: 15),  c\u00e2nd  binecunoscutul autor, ini\u021biator \u0219i contribuitor al modernismului anglo-saxon, este pozi\u021bionat ca partener al fic\u021bionalului Sherlock Holmes, afla\u021bi \u00eentr-o aventur\u0103 desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00eentre coordonate reale sau imaginare, bine justificate de autor \u00een interven\u021bia sa: \u201eInten\u021bia mea fusese s\u0103 v\u0103 descriu seara, noaptea \u0219i diminea\u021ba petrecute de Holmes \u0219i James \u00een New York, \u00eens\u0103 nu am putut g\u0103si niciun document \u00een care s\u0103 fie trecut numele hotelului la care au stat. Exist\u0103 acte care atest\u0103 controlul vamal din seara de mar\u021bi, 23  martie 1983, ora 7 p.m., asupra lui Holmes (cu pa\u0219aport de cet\u0103\u021bean norvegian purt\u00e2nd numele J. Sigerson) \u0219i asupra lui James (cu pa\u0219aport pe propriul nume), dar nu se cunoa\u0219te nimic despre ce au f\u0103cut \u00een orele care au urmat sosirii la New York. Pe baza dialogului pe care \u0219tiu sigur c\u0103 l-au purtat \u00een ziua urm\u0103toare, a\u0219 putea presupune c\u0103 nu au cinat \u00eempreun\u0103 \u00een seara aceea \u0219i nici m\u0103car nu au locuit \u00een acela\u0219i hotel. De unde deduc c\u0103 nu au mai vorbit din momentul inoportunei \u201aexplica\u021bii\u2019 a lui Holmes de pe puntea transatlanticului francez Paris<\/em>, la intrarea \u00een portul american\u201d (Simmons, 2015: 64).<\/p>\n\n\n\n

Printr-o formul\u0103 romanesc\u0103 similar\u0103 de \u00eembinare a virtualului cu realul, protagonista lui Graham Swift, scriitoarea Jane Fairchild, \u00eel evoc\u0103 pe Joseph Conrad dintr-o admira\u021bie excesiv\u0103 pentru acest autor care \u201ese n\u0103scuse \u00een Polonia \u015fi cutreierase m\u0103rile\u201d \u0219i care uimise lumea literar\u0103 prin faptul c\u0103 \u201ec\u0103 pentru a-\u015fi scrie toate c\u0103r\u0163ile, trebuise nu doar s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 scrie, ci s\u0103 scrie \u00eentr-o limb\u0103 cu totul nou\u0103. <\/em>Era aproape de necrezut. Era ca \u015fi cum ar fi trecut de o barier\u0103 imposibil\u0103, de nep\u0103truns, \u015fi ei [Jane Fairchild] i se p\u0103rea c\u0103 probabil \u0103sta era lucrul cel mai important, realizarea cea mai mare \u015fi aventura cea mai adev\u0103rat\u0103, mai mare chiar dec\u00e2t toate c\u0103l\u0103toriile alea pe care le f\u0103cuse \u00een tinere\u0163e.\u201d (Swift, 2018: 171), merite care o \u201ef\u0103cuser\u0103 s\u0103 se \u00eendr\u0103gosteasc\u0103 de el\u201d (172).<\/p>\n\n\n\n

Biografii sentimentalizate<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Se poate demonstra relativ u\u0219or c\u0103 autorii \u00ee\u0219i populeaz\u0103 c\u0103r\u021bile cu personaje pe care le selecteaz\u0103, \u00een scopuri bine definite, din spa\u021biul fizico-geografic, istoric, social, ales s\u0103 fie investigat \u0219i c\u0103, \u00een mod deliberat, parc\u0103 pentru a limita sentimentul de incertitudine al cititorului, \u00een aceast\u0103 galerie se pot g\u0103si acei oameni reali, care, devenind personaje cu o pondere mai mare sau mai mic\u0103 \u00een economia povestirii, personaje elaborate special, pot \u201esluji mai bine demonstra\u021biei\u201d (Perez, 1979: 48) \u0219i inten\u021biei auctoriale. \u00cen sus\u021binerea propriilor argumente \u0219i a viziunii sale artistice, Mihai Zamfir \u00eel invit\u0103 \u00een arena sa fic\u021bional\u0103 pe \u201estr\u0103mo\u0219ul s\u0103u \u00eendep\u0103rtat\u201d, Fernando Pessoa, cel care \u201eap\u0103rea tuturor drept un aristocrat indiferent, sigur pe sine \u0219i cu maniere engleze\u0219ti, dar despre care \u0219tim ast\u0103zi cu to\u021bii cum era  de fapt \u2013 un biet om speriat de to\u021bi \u0219i de toate, \u00eengrozit de existen\u021b\u0103 \u0219i care, pentru a nu \u00eennebuni de cinci ori pe zi, se cufunda \u00een alcool, imediat ce r\u0103m\u00e2nea singur. Sau scria, ceea ce pentru el era totuna! Afar\u0103 de geniu, sem\u0103n perfect cu nefericitul poet\u201d (Zamfir, 2006: 97). Ajuns personaj, persoana public\u0103, aici, Pessoa, urmeaz\u0103 o traiectorie proprie scriitorului care retransmite realitatea, l\u0103s\u00e2ndu-se modelat \u00een spiritul dorin\u021bei de perfec\u021biune a acestuia: \u201eC\u00e2t de bine \u00eel \u00een\u021beleg pe iubitul meu Pessoa \u0219i c\u00e2t de mult \u00eel invidiez c\u0103 a avut t\u0103ria s\u0103 se retrag\u0103 \u00eentr-o cochilie, \u00een micul lui apartament, s\u0103 mearg\u0103 doar p\u00e2n\u0103 \u00een Baixa familiar\u0103 \u0219i s\u0103 duc\u0103 cea mai \u0219tears\u0103 dintre existen\u021be, f\u0103r\u0103 ambi\u021bii sociale, f\u0103r\u0103 preten\u021bii, f\u0103r\u0103 grija de a p\u0103rea ceea ce nu era.\u201d (245-6).<\/p>\n\n\n\n

Ori de c\u00e2te ori d\u0103m peste un pasaj \u00een care apare un corp str\u0103in materializat \u00eentr-o persoan\u0103 real\u0103, realiz\u0103m o schimbare \u00een clasicul raport narator-personaj-cititor prin condi\u021bia de intertextualitate pe care o ridic\u0103 o asemenea intruziune, pe de o parte, iar pe de alt\u0103 parte, \u00een\u021belegem \u0219i accept\u0103m conven\u021biile acestei mistific\u0103ri, care ar trebui, prin configurarea lor, s\u0103 inspire \u201e\u00eencredere \u0219i s\u0103 sugereze calit\u0103\u021bi pe care le-ar avea \u0219i originalul\u201d (Anghelescu, 2008: 18). Totu\u0219i, nici \u00een romane \u00een general (b\u0103nuiesc c\u0103 nici \u00een fic\u021biunile biografice) nu exist\u0103 o suprapunere exact\u0103, compact\u0103 cu modelul original, c\u0103ci, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, a\u0219a cum recunoa\u0219te \u0219i biograful (tot fic\u021bional) Otto von Romanoff, \u201evia\u021ba e una, biografia e alta. Pentru a transforma o via\u021b\u0103 \u00eentr-o biografie, trebuie s\u0103 se recurg\u0103 la arta elimin\u0103rii. Nici o biografie din lume nu men\u021bioneaz\u0103 de c\u00e2te ori se duce personalul la toalet\u0103 sau de c\u00e2te ori \u00ee\u0219i taie unghiile\u201d (Morar, 2005: 64). A\u0219adar, inven\u021bia narativ\u0103, mistific\u021biunea,<\/em> implic\u0103 ceea ce am considera azi a fi un gen de g\u00e2ndire critic\u0103, \u00een sensul g\u0103sirii de r\u0103spunsuri \u0219i alternative personal(izat)e, argumente \u0219i justific\u0103ri \u00een clasica operare cu simbioza real-virtual, prin instrumentele oferite de natura \u0219i statutul textului literar.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong>:<\/h5>\n\n\n\n