Un perete, alt perete… Col\u021bul cel dint\u00e2i, aerul t\u0103iat cu bra\u021bele, \u00eenaintarea, traversarea, spa\u021biul anemic, marginea u\u0219ii. \u00cenc\u0103 un col\u021b, orbec\u0103i\u021bi, v\u0103 \u00eempiedica\u021bi, v\u0103 ajuta\u021bi reciproc. Coridoare lungi, labirintice. Spa\u021biul nou, diferit, mai ofertant. De la aerul rece al coridorului la aerul cald \u0219i \u00eembietor al s\u0103lii cu mese. Zgomote noi, specifice, de pahare, farfurii, linguri. Se aud voci de copii, oare \u0219i ei cu ochi acoperi\u021bi?, care deja m\u0103n\u00e2nc\u0103. V\u0103 a\u0219eza\u021bi \u0219i voi la mas\u0103. Atent, s\u0103 nu r\u0103storni ceaiul peste tine sau peste copilul de al\u0103turi. Te miri c\u0103 \u0219tii exact unde este gura, ah, oricum ce nevoie ai de ochi ca s\u0103 \u0219tii unde-i gura? Dar de fiecare dat\u0103 te miri. Ai putea, cu ochii acoperi\u021bi, s\u0103 duci paharul la nas, totu\u0219i. Culori intense inund\u0103 aceste amintiri, cu toate c\u0103 era spital \u0219i ce culori au spitalele? Un albastru \u00eenchis jos, p\u00e2n\u0103 la dunga lucioas\u0103, apoi sus, pere\u021bi v\u0103rui\u021bi cu alb-azuriu. Dar imagina\u021bia coloreaz\u0103 spitalul ca pe o carte cu pove\u0219ti. Umbre, nuan\u021be, fo\u0219nete, \u0219oapte. Dormitorul. Camera infernal\u0103 \u00een care copiii \u021bipau, pl\u00e2ngeau, se b\u0103teau \u00eentre ei, \u00eencercau s\u0103-\u0219i elibereze ochii, dezlipindu-\u0219i bandajele. Cei mai mari nu aveau mai mult de cinci ani, iar cei mai mici abia \u00eempliniser\u0103 trei, vreo 5-7 copii sau poate mai mul\u021bi \u00eentr-o camer\u0103. Dup\u0103 \u021bipete, mai mul\u021bi. V\u0103 ducea\u021bi la mas\u0103, la baie sau la cabinetele medicale pip\u0103ind pere\u021bii. Probabil, prima oar\u0103 v-a dus de m\u00e2n\u0103 o sor\u0103 medical\u0103, apoi a\u021bi \u00eenv\u0103\u021bat singuri drumul. C\u00e2teva drumuri, fiecare av\u00e2nd culoarea, mirosul \u0219i sunetele lui. Puteai identifica cu exactitate orice loc, puteai ajunge acolo dup\u0103 pu\u021bin timp singur\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eenso\u021bitori. Ai dezlipit \u0219i tu bandajul, \u00eentr-o zi, \u0219i credeai c\u0103 nu va remarca nimeni. Doar un col\u021b de bandaj, de fapt, \u00een partea de jos a ochiului drept. Ochiul se obi\u0219nuise cu pansamentul \u0219i l-ai acoperit repede la loc, c\u0103 lumina te durea. \u021ai l-au bandajat din nou \u0219i nu te-au speriat, ca pe al\u021bi copii, c\u0103 \u021bi-l vor lipi cu clei \u0219i se va desprinde cu tot cu piele dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani. Au crezut c\u0103 n-a fost pus bine \u0219i s-a dezlipit singur. \u201eDac\u0103 mai \u00eencerca\u021bi s\u0103 dezlipi\u021bi bandajele, avem un clei special… Doar trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni trebuie s\u0103 sta\u021bi cu ochii acoperi\u021bi.\u201d Trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni care \u00eensemnau o ve\u0219nicie pentru copiii care p\u00e2n\u0103 mai ieri erau normali \u0219i vedeau totul! \u00cencercai s\u0103 te fere\u0219ti de ceilal\u021bi, ca s\u0103 nu nimere\u0219ti \u00een b\u0103t\u0103lii \u00een care to\u021bi pierdeau. Agresivitatea ca reac\u021bie la nefericire. \u021aip\u0103tul ca o compensa\u021bie a ochilor acoperi\u021bi \u0219i inutili. Sora medical\u0103 v\u0103 punea s\u0103 v\u0103 \u021bine\u021bi de m\u00e2ini c\u00e2nd ie\u0219ea\u021bi la tratamente sau la mas\u0103. La \u00eenceput, a\u021bi ascultat-o, apoi a\u021bi \u00eenv\u0103\u021bat drumul \u0219i v\u0103 pl\u0103cea s\u0103 face\u021bi totul singuri, descoperind cu amar\u0103 satisfac\u021bie c\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 ochi v\u0103 pute\u021bi descurca. Lan\u021b de copii care nu v\u0103d, \u00eenaint\u00e2nd pe coridoare, ca o dihanie ciudat\u0103, ezitant\u0103 \u0219i tem\u0103toare. M\u00e2inile mici ale copiilor nu \u021bi le aminte\u0219ti, dar suferin\u021ba lor \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103, da. Nedreptatea, nefericirea, strigat\u0103 pe toate vocile sau discret\u0103 \u0219i t\u0103cut\u0103, dar la fel de intens\u0103. F\u0103r\u0103 p\u0103rin\u021bi, f\u0103r\u0103 ochi valabili, abandona\u021bi \u00een acel spital str\u0103in, experiment\u00e2nd un nou mod de via\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a fi avut op\u021biunea de a-l alege.<\/p>\n\n\n\n
Un b\u0103iat prime\u0219te o carte cu pove\u0219ti. Avem pove\u0219ti! Se face lini\u0219te. Copilul pip\u0103ie cartea \u0219i o r\u0103sfoie\u0219te. Ceilal\u021bi tac s\u0103 aud\u0103 fo\u0219netul paginilor, un sunet nou, prietenos. Prima poveste este cu o vulpe, roste\u0219te fericitul st\u0103p\u00e2n al comorii, apoi \u00eentoarce pagina. A doua poveste este cu trei purcelu\u0219i. \u00centoarce pagina. Un copil \u00eel \u00eentrerupe: \u201ePove\u0219tile sunt mai lungi, nu \u00eencap pe o singur\u0103 pagin\u0103\u201d. \u201eDa, spune cel cu cartea, urmeaz\u0103 povestea cu elefantul, are multe pagini, una-dou\u0103-trei\u201d, num\u0103r\u0103 el conving\u0103tor \u0219i m\u00e2ndru. \u201eDespre ce este povestea cu elefantul?\u201d \u201eDespre un pui de elefant de la gr\u0103dina zoologic\u0103 care a vrut s\u0103 se scalde \u00eentr-un lac, c\u0103 era var\u0103 \u0219i foarte cald. Dar nu aveau lac acolo, la gr\u0103dina ceea. \u00centr-o zi, elefantul fuge ajung\u00e2nd la un iaz mare \u0219i se scald\u0103 \u0219i e foarte bucuros. Nu departe, se joac\u0103 mul\u021bi copii pe care-i strope\u0219te cu trompa \u0219i tot cu trompa \u00eei prinde pe cei mici \u0219i-i urc\u0103 pe spatele lui \u0219i-i plimb\u0103.\u201d Copiii ascult\u0103 fascina\u021bi. Cititorul, un b\u0103iat mai mare dec\u00e2t ceilal\u021bi copii, \u00eei las\u0103 s\u0103 ating\u0103 paginile, \u00eei invit\u0103 generos: \u201eVeni\u021bi \u0219i voi s\u0103 vede\u021bi elefantul.\u201d \u201eCe elefant frumos \u0219i neted\u201d, zice o feti\u021b\u0103. Ceilal\u021bi simt nevoia s\u0103 pip\u0103ie \u0219i ei pagina c\u0103r\u021bii sau coperta \u0219i s\u0103 descrie elefantul. Vocea b\u0103iatului e tot mai aproape de tine, de patul t\u0103u de spital. \u201eNu vrei s\u0103 vezi elefantul?\u201d, te \u00eentreab\u0103 \u0219i \u00ee\u021bi pune cartea grea \u00een bra\u021be. \u201eCe elefant frumos \u0219i neted\u201d, repe\u021bi m\u00e2ng\u00e2ind cu degetele paginile c\u0103r\u021bii…<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u021bi aminte\u0219ti de m\u00e2na tat\u0103lui care a venit \u00eentr-o zi s\u0103 te vad\u0103. Aceast\u0103 vizit\u0103 este cea mai puternic\u0103 amintire a ta de la spital. Un tat\u0103 reconstituit din mici amintiri \u0219i din c\u00e2teva atingeri. Un tat\u0103 format din degetele m\u00e2inii, de fapt. Un deget, al doilea \u0219i toate celelalte, pip\u0103ite pe r\u00e2nd, pe \u00eendelete, uria\u0219e toate, calde \u0219i mirosind a ied. A\u021bi ie\u0219it din spital \u00eentr-un c\u00e2mp cu flori de toate culorile, cu soare bl\u00e2nd \u0219i cer luminos. De unde culori? Aerul era at\u00e2t de fericit, c\u0103 nu putea fi dec\u00eet colorat, \u0219i el, \u0219i totul \u00een jur. Adia v\u00e2ntul prim\u0103v\u0103ratic. Tata avea m\u00e2ncare bun\u0103, de acas\u0103, era timid \u0219i speriat de micul copil suferind care erai. Nu \u0219tia ce s\u0103-\u021bi spun\u0103, ce s\u0103 fac\u0103, repeta ceva \u0219i tu-i luai vorba, ca s\u0103-i treac\u0103 lui frica, turuiai ceva vesel \u0219i gr\u0103bit. Totul va fi bine, opera\u021bia reu\u0219ise, doar trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni stai cu ochi acoperi\u021bi, apoi vei merge acas\u0103. M\u00e2na tat\u0103lui te lega de via\u021ba anterioar\u0103, de copil cu ochi. O lume minunat\u0103, protectoare, care \u00ee\u021bi lipsea mult aici la spital. Vezi m\u00e2na uria\u0219\u0103 \u0219i acum, separat\u0103 de corp, doar m\u00e2na, \u00een c\u00e2mpul cu flori. N-aveau cum s\u0103 fie c\u00e2mp cu flori l\u00e2ng\u0103 spital, dar imaginea mirific\u0103 persist\u0103 cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare. Atunci, dup\u0103 ce a str\u00e2ns pe r\u00e2nd degetele tatei, dup\u0103 ce s-a ag\u0103\u021bat cu speran\u021b\u0103 de ele, dup\u0103 ce a urmat totu\u0219i desp\u0103r\u021birea \u0219i singur\u0103tatea spitalului, dup\u0103 acea vizit\u0103, m\u00e2na ta a devenit independent\u0103, inteligent\u0103, ca un animal mic, dar puternic, legat de corpul neajutorat.<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2na dans\u00e2nd aparent \u00een aer, de fapt, c\u0103ut\u00e2nd cunoa\u0219terea, senza\u021biile, culorile, muzica, mirosurile, toate sim\u021burile concentrate \u00een v\u00e2rful degetelor. M\u00e2na compens\u00e2nd ochii, senza\u021biile imposibile sau doar inaccesibile temporar. Apoi au fost dezlipite bandajele \u0219i ai putut privi \u00een jur, te-ai putut convinge c\u0103 degetele care descopereau lumea nu au gre\u0219it, lumea era chiar a\u0219a cum o \u201ev\u0103zuser\u0103\u201d ele. Treptat, ai revenit la via\u021ba de dinainte de bandaje, ai redevenit normal\u0103, ca to\u021bi, ai uitat prin ce ai trecut sau doar \u021bi-ai dorit asta foarte mult. Doar c\u0103 uneori degetele adormite se revoltau \u0219i \u00ee\u0219i cereau dreptul la cunoa\u0219tere, a\u0219a ca atunci. Dincolo de hotarul pe care \u00eel dep\u0103\u0219iser\u0103 c\u00e2ndva. Brusc, \u00een fa\u021ba unui tablou minunat, pe care \u00eel priveai cu ochii larg deschi\u0219i, sim\u021beai irezistibil c\u0103 vrei nu doar s\u0103 prive\u0219ti, ci \u0219i s\u0103 atingi. E interzis, \u021bi se spunea, nu te po\u021bi apropia, nu se poate, e un tablou, te ui\u021bi la el de la distan\u021b\u0103, se stric\u0103 dac\u0103-l ating to\u021bi. M\u0103car peretele, m\u0103car ceva \u00een preajma lui, m\u0103car ceva. Furi\u0219at, neobservat, ru\u0219inat\u0103 de aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 nest\u0103p\u00e2nit\u0103. \u00cenchideai ochii, desf\u0103ceai palma \u0219i lungeai degetele p\u00e2n\u0103 la minunea inaccesibil\u0103. Aduceai degetele la loc \u0219i str\u00e2ngeai pumnii. Concentrai \u00een tine toat\u0103 plenitudinea sim\u021burilor \u00eendr\u0103gostite de frumuse\u021be.<\/p>\n\n\n\n
Trimite M\u00e2na s\u0103 afle adev\u0103rul. Las-o s\u0103 adulmece, s\u0103 ating\u0103, s\u0103 miroase. A\u0219a cum Nasul lui Gogol a plecat la plimbare, \u00een lume, s\u0103 hoin\u0103reasc\u0103 pe str\u0103zi, s\u0103 caute alt nas cu care i-ar pl\u0103cea s\u0103 poarte conversa\u021bii. Libertate! strig\u0103 degetele \u00eensetate de noi senza\u021bii. Dar le \u021bii str\u00e2ns lipite de corp, le ascunzi \u00een buzunar, \u021bi-e ru\u0219ine cu ele, a\u0219a rebele \u0219i neordinare. S-au lungit \u0219i, ca s\u0103 nu f\u0103l\u0103l\u0103ie\u0219ti din bra\u021be f\u0103r\u0103 scop, le ascunzi mereu \u00een buzunare. Ca ni\u0219te p\u0103s\u0103ri mici, care nu mai vor s\u0103 stea \u00een cu\u0219c\u0103, se zbat a liberate cele dou\u0103 m\u00e2ini ale tale. Le dai voie o dat\u0103, doar o dat\u0103, ultima. Se \u00eentorc zg\u00e2riate, cu unghii murdare, t\u0103cute, vinovate, hoinarele. Ui\u021bi pentru o vreme, apoi dorin\u021ba de a atinge se treze\u0219te cu \u0219i mai mult\u0103 intensitate. Nu po\u021bi opri, nu po\u021bi interzice. Pisici pufoase, frunze, ierburi, pomu\u0219oarele p\u0103durii, rochii scumpe \u00een vitrine, juc\u0103rii \u0219i pr\u0103jituri. \u0218i \u00eenc\u0103 mai ce? M\u00e2na \u00ee\u0219i ridic\u0103 degetele \u00een sus \u0219i le \u00eendoaie: cinci semne de \u00eentrebare deasupra capului, ca ni\u0219te gheare de vultur. Norul cel de pe cer \u00eel pofte\u0219te m\u00e2na, doamna. S\u0103 se topeasc\u0103 \u00eentre degete, s\u0103-i schimbe forma, s\u0103-l pl\u0103m\u0103deasc\u0103, s\u0103 se joace cu el, s\u0103-i dea o form\u0103 nou\u0103. \u0218i \u00eenc\u0103 mai ce? S\u0103 ating\u0103 un pian \u0219i s\u0103 c\u00e2nte. Pian nu ai, a\u0219a c\u0103 g\u0103se\u0219te alte sunete, de la pahare, de la metale, pe care le love\u0219ti \u0219i opre\u0219ti cu palma sunetul ca s\u0103 \u00eel descifrezi, ca pe o ecua\u021bie. Totul, vrei s\u0103 cuprinzi \u00een palme \u0219i s\u0103 atingi totul.<\/p>\n\n\n\n
Zece degete, o familie numeroas\u0103, ca pe vremea str\u0103bunicii. Dou\u0103 puternice, cele mari. Ar\u0103t\u0103torul st\u00e2ng, u\u0219or \u00eencovoiat, de greut\u0103\u021bile lumii parc\u0103, ar\u0103t\u0103torul drept, semn de strigare. Degetele mari din mijloc: cel drept care hot\u0103r\u0103\u0219te, cel st\u00e2ng care neag\u0103 orice eviden\u021b\u0103. Degetul drept al patrulea se \u00eendr\u0103goste\u0219te mereu de tot ce atinge. Cel\u0103lalt deget e filosoful optimist, el caut\u0103 solu\u021bii la orice situa\u021bii. Unul e \u00een\u021beleptul familiei de degete care ia decizii, altul e ve\u0219nicul adolescent. \u0218i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, degetele mici care transform\u0103 totul \u00een poezie. Acestea abia reu\u0219esc s\u0103 ajung\u0103 la destina\u021bie, mereu \u00eent\u00e2rziind cu un centimetru \u0219i \u00eentreb\u00e2nd de degetele mai lungi ce a fost, cum a fost. Zece degete, care \u00eencep s\u0103 se agite, s\u0103 se unduiasc\u0103, imagin\u00e2ndu-\u0219i \u0219i mim\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirea cu lumea. Fiecare adun\u00e2nd senza\u021bii cu h\u0103rnicie, ca albinele \u00een stup. \u00centreaga familie vrea s\u0103 ating\u0103 tot mai mult, dorin\u021ba lor e ca foamea \u0219i setea, neostoit\u0103, nest\u0103vilit\u0103, biologic \u0219i spiritual, dincolo de limitele corpului adolescentin.<\/p>\n\n\n\n
Ciule\u0219ti urechile la vocea b\u0103iatului din banca din fa\u021b\u0103, cel mai frumos din clas\u0103, ochii \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie chipul, m\u00e2na nu are dreptul s\u0103-\u0219i dea cu p\u0103rerea. A\u0219tep\u021bi ca cel mai frumos b\u0103iat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 spre tine, s\u0103 te \u00eentrebe ceva legat de tema de acas\u0103, de pild\u0103. B\u0103iatul se \u00eentoarce, \u00eentr-adev\u0103r, dar vorbe\u0219te cu colega ta de banc\u0103, o \u00eentreab\u0103 ceva \u0219optit, ea nu aude, se apropie. El \u00eei spune ceva la ureche, ea chicote\u0219te. Poate r\u00e2d de tine? De rochia ta demodat\u0103 sau de coafur\u0103, sau de scrisul t\u0103u caligrafic, de feti\u021b\u0103 silitoare? \u00ce\u021bi faci de lucru cu m\u00e2inile, scrii, te apleci, s\u0103 nu observi, s\u0103 nu suferi. Totu\u0219i, surprinzi o ochire viclean\u0103 a colegului, scurt\u0103 \u0219i hoa\u021b\u0103, pe care o \u00eentorci pe toate p\u0103r\u021bile \u0219i nu \u0219tii ce s\u0103 crezi, ce s\u0103 speri. B\u0103iatul e inteligent, desigur, dar uneori cere s\u0103 copieze de la fetele care-i plac. Ca ele s\u0103 aib\u0103 dovada c\u0103 le iube\u0219te \u0219i le pre\u021buie\u0219te. A\u0219tep\u021bi s\u0103-\u021bi vin\u0103 \u0219i \u021bie r\u00e2ndul. S\u0103 copieze \u0219i de la tine m\u0103car o dat\u0103, dar cu at\u00e2tea de\u0219tepte \u00een clas\u0103, de la tine n-a cerut p\u00e2n\u0103 acum nimic, niciodat\u0103. Suferi \u00een t\u0103cere. Pe vecinul cu care te \u00eentorci de la \u0219coal\u0103 nu-l bagi \u00een seam\u0103. El e un copil, un fel de prieten care nu conteaz\u0103. \u00ce\u021bi d\u0103 \u00een pauz\u0103 un m\u0103r sau un cornule\u021b cu nuc\u0103 f\u0103cut de bunica lui. \u00ce\u021bi spune bancuri \u00een drum spre cas\u0103, r\u00e2de\u021bi \u0219i mai ui\u021bi. \u00ce\u021bi duce rucsacul c\u00e2nd e prea greu de la manuale, \u0219i e mereu prea greu. \u00cei spui secrete, numai de cine te-ai \u00eendr\u0103gostit \u00eenc\u0103 nu i-ai spus, dar poate \u0219tie deja sau nu vrea s\u0103 \u0219tie.<\/p>\n\n\n\n
Cel mai frumos b\u0103iat din clas\u0103 te surprinde \u00eentr-o zi singur\u0103 \u0219i te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103. Te zba\u021bi, \u021bi se zbate inima. E nea\u0219teptat, e incredibil. Te \u021bine str\u00e2ns \u00een bra\u021be, te \u00eembl\u00e2nze\u0219te, te apropie, v\u0103 apropia\u021bi am\u00e2ndoi de primul vostru s\u0103rut. De primul t\u0103u s\u0103rut, adic\u0103. \u00ce\u021bi eliberezi m\u00e2inile \u0219i degetele \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie, timid, obrazul. M\u00e2inile tale au voie s\u0103 ating\u0103. Sim\u021bi deodat\u0103 ceva resping\u0103tor \u00een \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, ceva ur\u00e2t, de ne\u00een\u021beles. Te smulgi din str\u00e2nsoare \u0219i fugi. Nu \u00een\u021belegi nimic, nu \u0219tii ce s\u0103 crezi. Fere\u0219te-te de el, fugi, nu e al t\u0103u, e r\u0103u, e h\u00e2d, un monstru, spun vocile degetelor interioare. Vremea trece \u0219i arat\u0103 c\u0103 m\u00e2na a avut dreptate. Repe\u021bi experien\u021ba, atingi oamenii ca s\u0103 afli ceea ce cu ochii nu po\u021bi vedea \u0219i cu urechile nu po\u021bi auzi. Repe\u021bi experien\u021ba, cau\u021bi b\u0103iatul pe care m\u00e2na nu l-ar schimonosi, nu ar descoperi minciuna, scopurile meschine, superficialitatea. \u00ce\u021bi aduci aminte de vecinul care \u00ee\u021bi ducea rucsacul greu cu c\u0103r\u021bi… Ce-ar fi s\u0103-l atingi? P\u0103rin\u021bii lui au plecat \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00eentre timp, \u00een cur\u00e2nd pleac\u0103 \u0219i el. V\u0103 vede\u021bi, dar m\u00e2na nu g\u0103se\u0219te drumul, ocazia, situa\u021bia. M\u00e2na evit\u0103 s\u0103-l ating\u0103, s\u0103-l afle. Dac\u0103 tot pleac\u0103. De-ar exista o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are… Vor trece ani, \u00ee\u021bi vei c\u0103uta perechea, ur\u00e2nd degetele \u201eclarv\u0103z\u0103toare\u201d. Vei lua decizia f\u0103r\u0103 ele, nu vei vrea s\u0103 le ascul\u021bi \u0219i vei suferi. A c\u00e2ta oar\u0103 vei ajunge la concluzia c\u0103 m\u00e2na are dreptate \u0219i trebuie ascultat\u0103. Te g\u00e2nde\u0219ti cu nostalgie \u0219i triste\u021be c\u0103 nu l-ai atins pe vecinul acela timid. B\u0103iat bun. Te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 vrei s\u0103 fr\u0103m\u00e2n\u021bi \u0219i s\u0103 te joci cu norii de pe cer, vrei ceva inaccesibil, dar ce e al\u0103turi, aproape, cald \u0219i fidel, r\u0103m\u00e2ne neobservat. Cu dou\u0103 degete obosite \u00ee\u021bi sprijini fruntea \u0219i prive\u0219ti \u00een zare…<\/p>\n\n\n\n
Visezi noaptea cum vindeci oamenii ating\u00e2ndu-i, cum degetele prind suferin\u021ba, boala \u0219i o scot din om. Apoi, gra\u021bios, ferm \u0219i oarecum teatral, o arunc\u0103 departe. Visezi cum doar atingi oamenii \u0219i ei devin buni \u0219i s\u0103n\u0103to\u0219i. Visezi palmele miraculoase care cresc \u0219i cresc p\u00e2n\u0103 \u021bin p\u0103m\u00e2ntul, ca pe un puf de p\u0103p\u0103die, a\u0219a cum ai v\u0103zut \u00eentr-o fotografie. Ni\u0219te m\u00e2ini impersonale, care nu apar\u021bin unui om anume, nu-\u021bi mai apar\u021bin \u021bie, adic\u0103. Sunt la fel de mari ca ale tatei atunci la spital, sunt acelea\u0219i m\u00e2ini, \u00ee\u021bi dai seama dup\u0103 c\u00e2teva clipe, le recuno\u0219ti. \u00cen somn, te apuci, te ag\u0103\u021bi de ceva, ca s\u0103 nu cazi, cu un deget f\u0103cut c\u00e2rlig, a\u0219a cum fac nou-n\u0103scu\u021bii. Faci mi\u0219c\u0103ri cu m\u00e2na, ca un dirijor la cor, tot \u00een somn. Te treze\u0219ti c\u00e2nd aproape cazi. Nu e nicio primejdie, nu e nimic r\u0103u \u00een jur, adormi la loc. Visul continu\u0103 \u0219i c\u00e2rligul cre\u0219te \u0219i el, e deja c\u00e2t un munte. M\u00e2inile s-au lipit de corp lini\u0219titor, aproape matern. Reiei visul cu palmele mari, apoi cu degetul uria\u0219. Acum \u00eentre palme te afli tu, iar degetul f\u0103cut c\u00e2rlig e un scr\u00e2nciob care te leag\u0103n\u0103…. \u021ai se spune cum la na\u0219tere, \u00een loc s\u0103 sco\u021bi capul afar\u0103, ai scos \u00eent\u00e2i o m\u00e2n\u0103, \u00een recunoa\u0219tere, ai vrut s\u0103 te prinzi de ceva, \u00een lumea mare, dar nu ai g\u0103sit nimic \u0219i ai str\u00e2ns m\u00e2na \u00een pumn. \u201eNe amenin\u021b\u0103 copilul acesta \u00eenc\u0103 din burta mamei\u201d, s-au mirat r\u00e2z\u00e2nd doctorii. Dar nu amenin\u021bai, c\u0103utai ceva demn de atins. S\u00e2nul mamei a fost acela.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103durea \u2013 o s\u0103rb\u0103toare pentru sim\u021bul t\u0103u tactil rev\u0103rsat peste margini. Vezi copacii de departe \u0219i \u00ee\u021bi desfaci degetele ca ni\u0219te evantaie ca s\u0103 cuprinzi cu ele c\u00e2t mai mult din darurile p\u0103durii. O frunz\u0103 aspr\u0103 pe care o por\u021bi dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een alta, o floricic\u0103 umed\u0103 \u0219i lipicioas\u0103 pe care o spulberi repede \u00eentre degete. O p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen pe care un deget distrat o trage dup\u0103 sine. Nelini\u0219tit \u0219i nemul\u021bumit, micul p\u0103ianjen negricios \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 opera. Scoar\u021ba zgrun\u021buroas\u0103 \u0219i b\u0103tut\u0103 de vremi a unui copac, alt copac cu poveste mai bl\u00e2nd\u0103, cu tulpin\u0103 neted\u0103 \u0219i prelung\u0103, ajung\u00e2nd cu v\u00e2rful la soare. O cochilie de melc preistoric, pe care degetele nu se \u00eendur\u0103 s-o arunce, p\u00e2n\u0103 vor g\u0103si o pietricic\u0103 lucioas\u0103, cu o istorie \u0219i mai misterioas\u0103, cu ascu\u021bi\u0219uri \u0219i culori, pe care o str\u00e2ngi \u00een palme p\u00e2n\u0103 la durere. Un b\u0103\u021b lung care s\u0103 te ajute s\u0103 sari peste r\u00e2pi sau p\u00e2raie \u0219i s\u0103 te apere de vreo jivin\u0103 rea. O pan\u0103 mic\u0103 plutind lin, pe care o prinzi delicat \u00eentre unghii \u0219i o a\u0219ezi \u00een palm\u0103. Te g\u00e2dil\u0103, te \u00eenfioar\u0103. \u00cenaintezi cu sufletul plin \u0219i cu entuziasm tot mai mult. Un caleidoscop de senza\u021bii, ca sticlu\u021bele colorate, form\u00e2nd noi figuri \u0219i combina\u021bii la fiecare nou\u0103 atingere, la fiecare nou\u0103 descoperire. Atingere poem, atingere c\u00e2ntec, atingere dram\u0103. Deodat\u0103, \u00een mijlocul c\u0103r\u0103rii, drept \u00eenainte, se ivi f\u0103ptura nea\u0219teptat\u0103, \u00eentins\u0103 \u00eentr-o pozi\u021bie nefireasc\u0103, cu picioarele sub\u021biri \u00eendoite sub corpul fragil \u0219i cu capul prins \u00een la\u021b, l\u00e2ng\u0103 ni\u0219te s\u00e2rme trase \u0219i \u00eencurcate din care \u00eencercase probabil s\u0103 scape. Ireal\u0103 apari\u021bie \u00een peisaj, incredibil\u0103. Puiul de c\u0103prioar\u0103 p\u0103rea mort de foarte pu\u021bin timp. Poate e viu \u00eenc\u0103! Nu-l atinge, las\u0103-l aici \u0219i mergi mai departe. Vocea \u00eencerca s\u0103 opreasc\u0103 degetele pornite spre animalul nemi\u0219cat. Dar ispita atingerii a fost mai puternic\u0103. Ai \u00eendep\u0103rtat s\u00e2rmele, ai scos la\u021bul, ai luat animalul \u00een bra\u021be. Ai m\u00e2ng\u00e2iat g\u00e2tul r\u0103nit, de fapt, n-avea nimic, nu era ran\u0103, nu curgea s\u00e2nge. Ai m\u00e2ng\u00e2iat spatele c\u0103prioarei, urechile ginga\u0219e, \u021bi-ai plimbat degetele prin blana moale. Dac\u0103 ai avea un dar \u0219i m\u00e2inile tale ar putea vindeca puiul mort, dac\u0103 ar \u00eenvia \u00een bra\u021bele tale, dar n-ai nimic, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic. \u00cel str\u00e2ngi \u00een bra\u021be, a\u0219tept\u00e2nd totu\u0219i s\u0103 auzi b\u0103t\u0103ile inimii, o r\u0103suflare cald\u0103… Dac\u0103 ai avea putere \u00een degete, s\u0103 \u00eenvii animalul \u0219i s\u0103 pierzi puterea, preferi pe loc s\u0103 pierzi puterea, decizi merg\u00e2nd cu puiul \u00een bra\u021be. Degetele trimit spre capul t\u0103u semnale de tot felul, prea multe ca s\u0103 le ordonezi \u0219i s\u0103 le \u00een\u021belegi. Nu \u0219tii ce s\u0103 faci. Te opre\u0219ti speriat\u0103. Animalul se zb\u0103tu at\u00e2t de nea\u0219teptat, c\u0103 \u00eel sc\u0103pai din bra\u021be. Se \u00eentinse, se scutur\u0103 energic \u0219i fugi \u00een desi\u0219ul p\u0103durii. \u201eDe unde at\u00e2ta for\u021b\u0103 la un pui mort?\u201d te fulger\u0103 un g\u00e2nd. E lini\u0219te \u00een jur \u0219i parc\u0103 totul s-a petrecut \u00eentr-un vis. Memoria clipei se scurt\u0103, p\u0103li \u0219i nu-\u021bi mai aminte\u0219ti ce a fost, nici ce ai sim\u021bit. Nici amintirea, nici senza\u021biile nu de mult frem\u0103t\u0103toare nu-\u021bi comunic\u0103 nimic. Degetele au pierdut sim\u021bul lor, te g\u00e2nde\u0219ti. Atingerea frunzelor ori a scoar\u021bei de copac nu te mai umple de fiori sau de bucurii ca \u00eenainte. Mut \u0219i surd a devenit totul \u00een aceast\u0103 p\u0103dure. Episoadele \u00eent\u00e2mpl\u0103rii nu se mai leag\u0103, nu po\u021bi reconstitui minunea. N-a fost nimic, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Poate de la prea mult, de la prea plin? Acele degete \u0219turlubatice, neast\u00e2mp\u0103rate \u0219i curioase au plecat \u00een ad\u00e2ncul p\u0103durii \u00eempreun\u0103 cu c\u0103prioara, te-au p\u0103r\u0103sit. Te \u00eentorci din p\u0103dure cu ni\u0219te m\u00e2ini supuse, plictisite \u0219i lipsite de ini\u021biativ\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M\u00e2na dans\u00e2nd aparent \u00een aer, de fapt, c\u0103ut\u00e2nd cunoa\u0219terea, senza\u021biile, culorile, muzica, mirosurile, toate sim\u021burile concentrate \u00een v\u00e2rful degetelor. \u021biile imposibile sau doar inaccesibile temporar. Apoi au fost dezlipite bandajele \u0219i ai putut privi \u00een jur, te-ai putut convinge c\u0103 degetele care descopereau lumea nu au gre\u0219it, lumea era chiar a\u0219a cum o \u201ev\u0103zuser\u0103\u201d ele.<\/p>\n","protected":false},"author":96,"featured_media":3172,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[167,687,642,47],"coauthors":[],"class_list":["post-3171","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-fictiune","tag-liliana-corobca","tag-nr-7-8-2021","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/11\/Liliana-Corobca-2.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3171","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/96"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3171"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3171\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3173,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3171\/revisions\/3173"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3172"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3171"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3171"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3171"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3171"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}