{"id":3157,"date":"2021-10-14T16:59:00","date_gmt":"2021-10-14T13:59:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3157"},"modified":"2021-10-14T16:59:07","modified_gmt":"2021-10-14T13:59:07","slug":"salvatorii-fragment-de-roman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3157","title":{"rendered":"Salvatorii <br><small>(fragment de roman)<\/small>"},"content":{"rendered":"\n<p>Din cauza frigului \u0219i a umezelii, cei care se treziser\u0103 de diminea\u021b\u0103, \u0219i fuseser\u0103 nevoi\u021bi s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103, \u00ee\u0219i ridicaser\u0103 gulerele, \u00ee\u0219i \u00eenf\u0103\u0219uraser\u0103 str\u00eens fularele, iar glugile \u0219i le tr\u0103seser\u0103 p\u00een\u0103 \u00een dreptul spr\u00eencenelor, \u00een \u00eencercarea disperat\u0103 de a nu pierde nici un pic de c\u0103ldur\u0103. Plouase toat\u0103 noaptea \u0219i \u00eenc\u0103 nu se oprise. Zgomotul f\u0103cut de stropii de ap\u0103, pe acoperi\u0219urile de tabl\u0103, te-ar fi dus cu g\u00eendul mai degrab\u0103 la o r\u0103p\u0103ial\u0103 de var\u0103 dec\u00eet la ni\u0219te precipita\u021bii de sf\u00eer\u0219it de noiembrie. Lumina avea culoarea asfaltului. Un gri metalic, t\u0103ios. Copacii p\u0103reau mai \u00eenal\u021bi \u0219i mai sub\u021biri. Frunzele uscate, care nu c\u0103zuser\u0103 la timp, se umflau ca ni\u0219te \u0219erve\u021bele murdare. La col\u021bul str\u0103zii, la 5 to go, c\u00ee\u021biva oameni zgribuli\u021bi a\u0219teptau \u00een fa\u021ba geamului s\u0103 intre \u00een \u00eenc\u0103perea micu\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 comande cafele.<\/p>\n\n\n\n<p>Huruitul expresorului \u00eei trezise \u00eenaintea cofeinei. Umbrelele le at\u00eenau \u00een m\u00eeini, ude \u0219i inutile. La radioul din interior, de pe tejgheaua de lemn bej, l\u0103cuit, \u00eencepuse s\u0103 c\u00eente Leonard Cohen: \u201e<em>In my secret life\/ I saw you this morning\/ You were moving so fast\/ Can\u2019t seem to loosen my grip\/ On the past\/ And I miss you so much<\/em>\u201d. V\u00eenz\u0103torul d\u0103duse mai tare \u0219i cuvintele c\u00eentecului se amestecaser\u0103 cu aburul care transforma laptele \u00een spum\u0103. \u00cen timp ce tr\u0103gea de una dintre manetele nichelate \u0219i \u0219tergea \u021beava aparatului cu un prosop mic, albastru, \u00eencepuse s\u0103 fredoneze. Se oprise repede. Fie nu \u0219tia toate versurile, fie se sim\u021bise privit \u0219i se ru\u0219inase.<\/p>\n\n\n\n<p>Caffe latte-urile lui aveau toate c\u00eete o inimioar\u0103 bej, clar\u0103 \u0219i perfect\u0103 \u00een mijloc, \u0219i asta \u00eei f\u0103cea pe clien\u021bi s\u0103 z\u00eembeasc\u0103, oric\u00eet de ur\u00eet ar fi fost afar\u0103. Se uitau la desenul acela \u0219i abia apoi luau c\u00eete un capac de plastic, \u00eel potriveau cu grij\u0103 deasupra paharului \u0219i, dup\u0103 ce scotea un \u021b\u0103c\u0103nit scurt, semn c\u0103 lichidul fierbinte era \u00een siguran\u021b\u0103, \u00eei urau o zi bun\u0103 \u0219i plecau \u00een grab\u0103. \u0218or\u021bul lui negru, pus peste c\u0103ma\u0219a \u00een carouri alb-albastre \u0219i blugii Levis, \u00eel d\u0103deau un aer profesionist \u0219i serios. Dup\u0103 ce \u0219i ultima client\u0103 din grup, o fat\u0103 cu p\u0103rul lung, ro\u0219cat, ascuns\u0103 \u00eentr-o geac\u0103 matlasat\u0103 de culoarea mu\u0219tarului, \u00ee\u0219i luase cele dou\u0103 cappucino-uri \u00eentr-un suport de carton, b\u0103rbatul ie\u0219ise \u00een fa\u021ba magazinului s\u0103 fumeze o \u021bigar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; O zi frumoas\u0103 s\u0103 ai! \u00eei spusese ea din mers, \u00een timp ce \u00ee\u0219i fluturase m\u00eena \u0219i traversase gr\u0103bit\u0103 spre casa cu poart\u0103 verde, unde era salonul la care lucra.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; \u0218i tu&#8230; M\u0103 rog, c\u00eet se poate! \u00eei r\u0103spunsese el, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie dac\u0103 ea \u00eel mai auzise sau nu.<\/p>\n\n\n\n<p>Tr\u0103sese primul fum \u0219i se sprijinise cu piciorul drept de peretele magazinului. Se uitase \u00eengrijorat \u00een st\u00eenga \u0219i-n dreapta, ca s\u0103 fie sigur c\u0103 nu se apropia nici un client \u0219i nu va fi nevoit s\u0103-\u0219i abandoneze \u021bigara abia \u00eenceput\u0103 pe marginea co\u0219ului de gunoi, cum i se \u00eent\u00eempla adeseori.<\/p>\n\n\n\n<p>Pre\u021b de c\u00eeteva minute, strada r\u0103m\u0103sese \u00eencremenit\u0103. Ma\u0219inile cu farurile aprinse mai mult st\u0103teau dec\u00eet accelerau. Mai erau zece minute p\u00een\u0103 la ora 8. Pe banchetele din spate erau copii \u00eenc\u0103 adormi\u021bi, cu visele \u00eentrerupte brusc, \u0219i al\u021bii z\u00eembitori \u0219i vorb\u0103re\u021bi, care str\u00eengeau la piept juc\u0103riile preferate \u0219i cereau, iar \u0219i iar, tabletele s\u0103 se uite la <em>Sponge Bob<\/em>. La volan, p\u0103rin\u021bii \u00ee\u0219i verificau nervo\u0219i telefoanele, stresa\u021bi c\u0103 iar o s\u0103 \u00eent\u00eerzie la birou din cauza vremii \u0219i a traficului.<\/p>\n\n\n\n<p>O zi banal\u0103 de luni. Ca o mie altele, care trecuser\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 le \u021bin\u0103 cineva socoteala. Nici m\u0103car Sebi, v\u00eenz\u0103torul de cafea, care lucra de trei ani, zi de zi, de luni p\u00een\u0103 s\u00eemb\u0103t\u0103, \u00een acest loc din Pia\u021ba Lahovari. Din dreptul u\u0219ii vedea cel mai bine casa \u201evene\u021bian\u0103\u201d. O cl\u0103dire g\u0103lbuie, cu dou\u0103 etaje. M\u0103 rog, a\u0219a \u00eei zisese din prima zi de munc\u0103, pentru c\u0103 avea ni\u0219te ferestre \u00eenalte \u0219i \u00eenguste \u0219i o fa\u021bad\u0103 pu\u021bin scorojit\u0103, care n-o f\u0103cea s\u0103 par\u0103 ponosit\u0103, ci, din contr\u0103, semea\u021b\u0103. Se ata\u0219ase de priveli\u0219tea asta, urm\u0103rea mi\u0219c\u0103rile celor care locuiau \u00een ea, pe care \u00eei vedea c\u00eend veneau \u0219i c\u00eend plecau, niciodat\u0103 c\u00eend erau \u00een\u0103untru. Se \u00eentrebase de multe ori, oare cum ar\u0103ta \u00een interior \u0219i cum intra soarele prin ferestrele ei asimetrice.<\/p>\n\n\n\n<p>Primul locatar cu care se salutase, printr-o ridicare solemn\u0103 de m\u00een\u0103, fusese domnul colonel. Se trezise primul, ca de obicei. \u00ce\u0219i tr\u0103sese pe cap un fes negru, iar peste pijamaua \u00een dungi avea o vest\u0103 de l\u00een\u0103 verde. Prima dat\u0103 cur\u0103\u021base cele dou\u0103 sc\u0103ri de piatr\u0103, care desp\u0103r\u021beau intrarea casei de strad\u0103, apoi \u00eencepuse s\u0103 m\u0103ture s\u00eerguincios trotuarul ud din fa\u021b\u0103. Nu \u021binea cont de vreme sau de anotimp, ie\u0219ea zi de zi \u0219i \u00ee\u0219i \u00eendeplinea aceast\u0103 misiune important\u0103. Cele c\u00eeteva frunze \u0219i chi\u0219toace, vreun ambalaj de ciocolat\u0103 sau vreun pahar de plastic luat de v\u00eent, adunate \u00een f\u0103ra\u0219ul lui, \u00eel f\u0103ceau fericit.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Ur\u0103sc frunzele, \u00eei spusese lui Sebi, c\u00eend vorbiser\u0103 prima dat\u0103.\u00a0<\/p>\n\n\n\n<p>El \u00eel servea uneori cu c\u00eete o cafea, \u00eei mai d\u0103dea \u0219i c\u00eete o \u021bigar\u0103 pe care o puf\u0103ia, sco\u021b\u00eend tot fumul afar\u0103, \u0219i discutau \u00een fa\u021ba magazinului. \u00cen acea diminea\u021b\u0103, c\u00eend claxoanele ma\u0219inilor p\u0103reau c\u0103 se defectaser\u0103, doar Sebi \u0219i domnul colonel nu se gr\u0103beau nic\u0103ieri.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Vecine, pune ibricul la foc! \u00eei strigase domnul colonel de pe partea cealalt\u0103. Termin aici \u0219i vin pe la tine s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc pu\u021bin.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Se face, se face, \u00eei r\u0103spunsese Sebi z\u00eembind \u0219i \u00ee\u0219i stinsese \u021bigara pe care reu\u0219ise s-o fumeze de data asta p\u00een\u0103 la cap\u0103t.<\/p>\n\n\n\n<p>B\u0103rbatul traversase strada Eremia Grigorescu \u00eencet \u0219i venise la u\u0219a magazinului cu tot cu m\u0103tur\u0103. \u00ce\u0219i scuturase bocancii ca \u0219i c\u00eend ar fi fost z\u0103pad\u0103 mare afar\u0103 \u0219i abia apoi intrase. \u00ce\u0219i scosese fesul, \u00ee\u0219i trecuse m\u00eena prin p\u0103rul alb \u0219i r\u0103rit, care i se udase \u0219i i se lipise de cap, \u00ee\u0219i netezise must\u0103\u021bile, \u0219i se a\u0219ezase cu grij\u0103 pe singurul scaun de bar, care se afla la tejghea, \u00een dreptul casei de marcat.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Cum mai merge treaba pe aici, b\u0103iete? \u00eentrebase, uit\u00eendu-se fix la Sebi.<\/p>\n\n\n\n<p>Avea ochii rotunzi \u0219i alba\u0219tri. Pu\u021bin apo\u0219i, ca \u0219i c\u00eend o pic\u0103tur\u0103 de lapte s-ar fi r\u0103t\u0103cit pe cornee \u0219i se plimba de la un cap\u0103t la altul pe iri\u0219ii s\u0103i, \u00eencerc\u00eend s\u0103 ias\u0103 afar\u0103. F\u0103r\u0103 ochelari, care i se aburiser\u0103 \u0219i \u00eei pusese \u00een buzunarul de la piept al bluzei de pijama, p\u0103rea dezorientat.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Nu m\u0103 pl\u00eeng, domnule colonel, \u00eei zisese b\u0103rbatul, \u00een timp ce-i a\u0219ezase paharul cu cafea \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i luase din bolul de sticl\u0103 cu capac dou\u0103 crossante mici, unul simplu, cel\u0103lalt cu ciocolat\u0103, \u0219i i le pusese \u00een fa\u021b\u0103, pe o farfurioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; E\u0219ti un domn, ca de obicei. Dragul meu, s\u0103 \u0219tii c\u0103 m\u0103 cam las\u0103 genunchii \u0219i memoria, i se pl\u00eensese el, \u00een timp ce mu\u0219ca cu poft\u0103 din croissantul cu ciocolat\u0103, care disp\u0103ruse cu totul sub musta\u021ba sa c\u0103runt\u0103 \u0219i stufoas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Ave\u021bi grij\u0103 cu cafeaua, frige, \u00eel aten\u021bionase v\u00eenz\u0103torul, care nu \u0219tia c\u00eet de bine mai vedea b\u0103tr\u00eenul.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Am, am, totul e s\u0103 nu r\u0103m\u00een f\u0103r\u0103 m\u0103tur\u0103. O \u021bin l\u00eeng\u0103 mine \u0219i s\u00eent cu ochii pe ea. Nu vezi c\u0103 ho\u021bii \u0103\u0219tia vor s\u0103 ne fure tot, zisese el \u00een timp ce \u00ee\u0219i muiase buzele \u00een lichidul cafeniu \u0219i apoi \u00ee\u0219i trecuse mul\u021bumit limba peste ele.\u00a0\u00a0<\/p>\n\n\n\n<p>O d\u00eer\u0103 de cafea \u00eei r\u0103m\u0103sese ag\u0103\u021bat\u0103 de col\u021bul drept al must\u0103\u021bii. Vorbea \u00eencet \u0219i lui Sebi nu-i venea s\u0103-l \u00eentrerup\u0103:<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; E o lume plin\u0103 de buruieni, b\u0103iete. Voi s\u00eente\u021bi tineri, merita\u021bi alte vremuri, am tras noi destul, mai spusese el \u0219i c\u0103zuse pe g\u00eenduri.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Nu v\u0103 mai uita\u021bi at\u00eet de mult la televizor, domnule colonel. \u00cei rog \u0219i pe ai mei, de fiecare dat\u0103 c\u00eend vorbesc cu ei. Maic\u0103-mea nici nu mai reu\u0219e\u0219te s\u0103 doarm\u0103 ca lumea, dup\u0103 ce vede toate groz\u0103viile p\u0103m\u00eentului, \u00eencercase Sebi s\u0103-l \u00eencurajeze.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; C\u00eend \u00eemb\u0103tr\u00eene\u0219ti dormi mai pu\u021bin, pentru c\u0103 nu mai ai acelea\u0219i nevoi, asta e realitatea. Dar oamenii nu \u0219tiu, \u0219i basta. La fel ca tine \u00eemi zice \u0219i mie nepoat\u0103-mea, de parc\u0103 a\u0219 face eu ceva gre\u0219it.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; O fi \u00eengrijorat\u0103 \u0219i ea, \u00eei luase Sebi ap\u0103rarea.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen cafenea mai intrau oameni. Unii p\u0103reau c\u0103 nici nu-l v\u0103d pe b\u0103tr\u00een, al\u021bii, din contr\u0103, le z\u00eembeau \u0219i lui, \u0219i lui Sebi, de parc\u0103 s-ar fi cunoscut. C\u00eend venea c\u00eete un grup de liceeni, care cereau capuccino-uri cu arom\u0103 de scor\u021bi\u0219oar\u0103, locul se \u00eenviora \u0219i se deranja cu o vitez\u0103 ame\u021bitoare. Printre temele la mate, cele la german\u0103 \u0219i h\u00eerjonelile lor, totul devenea \u00eentr-o clip\u0103 u\u0219or. \u00cenc\u0103perea aceea \u00eenghesuit\u0103 \u0219i lini\u0219tit\u0103 se transforma \u00eentr-un balon cu heliu, care ar fi putut s\u0103-\u0219i ia zborul \u00een orice clip\u0103 \u0219i s\u0103 pluteasc\u0103 u\u0219or pe deasupra lumii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i Sebi, \u0219i domnul colonel se l\u0103saser\u0103 prin\u0219i \u00een v\u00eertejul acela de r\u00eesete \u0219i chicoteli de glasuri tinere \u0219i nu-\u0219i mai adresaser\u0103 nici un cuv\u00eent, p\u00een\u0103 nu se f\u0103cuse din nou lini\u0219te.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 ce \u0219i ultimul grup de elevi de la \u0218coala Central\u0103 ie\u0219ise cu cafelele \u00een m\u00een\u0103, \u0219i unul dintre b\u0103ie\u021bi \u00ee\u0219i ceruse scuze c\u0103 \u00eel lovise cu un col\u021b al rucsacului pe b\u0103rbatul de pe scaun, Sebi s-a uitat la ceas \u0219i s-a g\u00eendit c\u0103 urm\u0103toarea or\u0103 va fi mai calm\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Mai vre\u021bi ceva? l-a \u00eentrebat pe domnul colonel.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i el a dat din cap, semn c\u0103 nu, era suficient. Sebi a mai luat o gur\u0103 de cafea dintr-o can\u0103 mare, de ceai, pe care o \u021binea l\u00eeng\u0103 expressor.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; U\u0219or, u\u0219or, parc\u0103 se mai lumineaz\u0103, a zis, apropiindu-\u0219i fruntea de geamul mare.<\/p>\n\n\n\n<p>Domnul colonel n-a p\u0103rut c\u0103 l-ar fi auzit.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; \u00cenc\u0103 s\u00eent sup\u0103rat pe nevast\u0103-mea. Nu mi-a trecut. Dup\u0103 o via\u021b\u0103, a plecat \u0219i nu mi-a zis nici \u201ela revedere\u201d. A murit, domne\u2019, \u0219i m-a l\u0103sat singur. Asta e realitatea.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe Sebi, m\u0103rturisirea domnului colonel l-a f\u0103cut s\u0103 z\u00eembeasc\u0103. N-a reu\u0219it s\u0103 spun\u0103 mai mult dec\u00eet:<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; \u00cemi pare r\u0103u!<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i-a imaginat-o pe femeia care s-a \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o zi \u0219i a ie\u0219it pe u\u0219a verde, de lemn. A ap\u0103sat pe clan\u021b\u0103 \u0219i a tr\u00eentit-o dup\u0103 ea. N-a spus unde pleac\u0103, nici s\u0103 n-o a\u0219tepte cu mas\u0103, la cin\u0103, c\u0103 nu se mai \u00eentoarce.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; C\u00eete zile o s\u0103 mai tr\u0103iesc n-o s\u0103 m\u0103 \u00eempac asta, a mai ad\u0103ugat domnul colonel cu voce joas\u0103 \u0219i tremurat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Sebi l-a b\u0103tut pe um\u0103r, prietene\u0219te, dar omul p\u0103rea c\u0103 nici n-a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u00eel atinsese. \u00ce\u0219i c\u0103uta ceva \u00een buzunarele vestei. A \u00eenceput s\u0103 pl\u00eeng\u0103 din senin.<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Mi-am uitat banii acas\u0103!<\/p>\n\n\n\n<p>Sebi nu \u0219tia ce s\u0103 fac\u0103 s\u0103-l lini\u0219teasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n<p>&#8211; Haide\u021bi, domnule colonel, nu v\u0103 nec\u0103ji\u021bi din at\u00eeta lucru. Veni\u021bi m\u00eeine \u0219i mi-i aduce\u021bi. Nu s\u00eentem noi prieteni, ce naiba?<\/p>\n\n\n\n<p>Jucau sceneta asta aproape la fiecare \u00eent\u00eelnire. Domnul colonel nu pl\u0103tea \u0219i \u00eencerca s\u0103-l sensibilizeze pe Sebi, ceea ce reu\u0219ea pentru c\u00eeteva secunde. De pl\u00eens, \u00eens\u0103, nu mai pl\u00eensese niciodat\u0103. Lacrimile care \u00eei curgeau pe obraji, \u0219i pe care le \u0219tergea din c\u00eend \u00een c\u00eend cu m\u00eeneca bluzei de pijama, \u00eel f\u0103cuser\u0103 s\u0103 uite c\u0103 are de-a face cu un zg\u00eercit sentimental care st\u0103tea, cu siguran\u021b\u0103, pe o gr\u0103mad\u0103 de bani \u0219i o pensie mare, dar ar fi fost \u00een stare s\u0103-l fac\u0103 \u0219i pe un copil de gr\u0103dini\u021b\u0103 s\u0103-i dea sandvi\u0219ul lui.<\/p>\n\n\n\n<p>Un nou p\u00eelc de elevi se a\u0219ezase la coad\u0103. Cl\u0103direa \u00een care locuia domnul colonel, cu sc\u0103rile ei curate, de pe care disp\u0103ruser\u0103 petele de g\u0103ina\u021b ale gugu\u0219tiucilor, nu se animase, c\u00eend s-a \u00eentors el acas\u0103. A b\u0103gat cheia \u00een u\u0219\u0103, a r\u0103sucit-o de dou\u0103 ori \u0219i a intrat. A auzit un sunet de telefon, \u00een timp ce c\u0103uta \u00een buc\u0103t\u0103rie o factur\u0103 de gaze care venise cu c\u00eeteva zile \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n<p>La etajul \u00eent\u00eei al casei vene\u021biene, alarma iPhone-ului fusese oprit\u0103, scurt \u0219i nervos, de o m\u00een\u0103 b\u0103rb\u0103teasc\u0103. Degetele lui Paul se mi\u0219caser\u0103 pe ecranul telefonului \u0219i iconi\u021ba Facebook-ului, o dat\u0103 atins\u0103, rev\u0103rsase notific\u0103rile cu \u201ela mul\u021bi ani\u201d adresate utilizatorului. \u00cen fiecare an \u00ee\u0219i spunea c\u0103 f\u0103cuse o mare prostie s\u0103-\u0219i lase vizibil\u0103 data na\u0219terii, dar acum \u00ee\u0219i ridicase perna sub cap \u0219i \u00eencepuse s\u0103 citeasc\u0103 ce-i scriseser\u0103 prietenii. Z\u00eembise de c\u00eeteva ori c\u00eend \u00eei descoperise printre \u201eur\u0103tori\u201d pe c\u00ee\u021biva fo\u0219ti colegi din clasele primare, cu care nu se mai \u00eent\u00eelnise de c\u00eend terminaser\u0103 \u0219coala. Se uitase la pozele lor de oameni mari. Vreo doi se \u00eengr\u0103\u0219aser\u0103 mult, al\u021bii cheliser\u0103, unii se pozaser\u0103 m\u00eendri cu copiii \u00een diverse col\u021buri exotice din lume. Unul sprijinea un Porsche, altul era pe un iaht, cu o \u0219apc\u0103 caraghioas\u0103 \u0219i ni\u0219te ochelari de soare negri. \u00cencercase s\u0103-i g\u0103seasc\u0103, pe sub obrajii \u00eemplini\u021bi, b\u0103rbi \u0219i p\u0103r r\u0103rit, pe pu\u0219tii de alt\u0103dat\u0103.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Avea 38 de ani. Se afla undeva \u00eentre v\u00eerste, acolo unde ambi\u021biile s\u00eent mari \u0219i lucrurile par c\u0103 s-au a\u0219ezat temeinic \u0219i c\u0103 nimic nu le mai poate schimba. Sau, cel pu\u021bin, a\u0219a ar fi crezut \u00eenainte de moartea lui Bogdan, prietenul lui cel mai bun. Trecuser\u0103 patru ani de atunci \u0219i tot nu se obi\u0219nuise cu g\u00eendul c\u0103 n-o s\u0103-l mai vad\u0103 la u\u0219\u0103, de ziua lui, cu o sticl\u0103 de whisky \u00eentr-o m\u00een\u0103 \u0219i cu c\u00eeteva pungi de pufule\u021bi \u00een cealalt\u0103. Acel cadou imbatabil, care le amintea de vara \u00een care b\u0103user\u0103 prima dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>De o zi anume, \u00een care fuseser\u0103 s\u0103 joace baschet \u00een curtea \u0219colii \u0219i, c\u00eend se \u00eentorseser\u0103 obosi\u021bi \u0219i uzi leoarc\u0103, r\u00eez\u00eend \u00een hohote, hot\u0103r\u00eeser\u0103 c\u0103 ar fi timpul s\u0103 guste ceva tare.<\/p>\n\n\n\n<p>Glisaser\u0103 geamul servantei, \u00ee\u0219i f\u0103cuser\u0103 curaj \u0219i desf\u0103cuser\u0103 o sticl\u0103 din barul domnului Popescu. Se a\u0219ezaser\u0103 la masa din buc\u0103t\u0103rie, cu u\u0219a deschis\u0103 spre balcon, \u0219i nu le p\u0103sase deloc de c\u0103ldura de afar\u0103. Turnaser\u0103 whisky \u0219i peste el ap\u0103 mineral\u0103, mult\u0103 ghea\u021b\u0103 \u0219i \u00eenfulecaser\u0103 pufule\u021bi s\u0103ra\u021bi care li se topeau \u00een gur\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai apuce s\u0103-i mestece. Gustul lor combinat cu cel al b\u0103uturii li se p\u0103ruse minune dumnezeiasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00ce\u0219i f\u0103cuser\u0103 promisiuni \u0219i luaser\u0103 un cu\u021bit s\u0103 se taie la m\u00een\u0103 doar ca s\u0103 nu uite c\u0103 erau fra\u021bi de cruce, dar renun\u021baser\u0103 de fric\u0103 s\u0103 nu-i doar\u0103. Oricum deciseser\u0103 c\u0103 gestul simbolic e mai important dec\u00eet ni\u0219te am\u0103r\u00eete de pic\u0103turi de s\u00eenge, pe care le-ar fi \u0219ters, oricum, cu \u0219erve\u021belul.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00eend se uitaser\u0103 la ceas \u0219i realizaser\u0103 c\u0103 mai r\u0103m\u0103sese foarte pu\u021bin timp p\u00een\u0103 se vor \u00eentoarce p\u0103rin\u021bii lui Bogdan de la serviciu, se panicaser\u0103. Sticla o goliser\u0103 p\u00een\u0103 aproape de jum\u0103tate. Nu mai \u021bineau minte cui \u00eei venise ideea s\u0103 pun\u0103 pe foc un ibric \u0219i s\u0103 completeze lichidul lips\u0103 cu un ceai de plante. Turnaser\u0103 fiertur\u0103 de coada \u0219oricelului cu o p\u00eelnie \u00een sticla de Ballantine\u2019s \u0219i, c\u00eend se uitaser\u0103 \u00een lumin\u0103, cu ochii aproape l\u0103crim\u00eendu-le, li se p\u0103ruse c\u0103 reu\u0219iser\u0103 s\u0103 ob\u021bin\u0103 un efect chimic satisf\u0103c\u0103tor. Se ridicaser\u0103 speria\u021bi de pe taburetele tapi\u021bate cu vinilin maron. Picioarele le crescuser\u0103 \u0219i nu-i mai ascultau. Frica de a nu fi prin\u0219i asupra faptei \u00eei f\u0103cuse s\u0103 pun\u0103 la cale un plan de salvare. Plecaser\u0103 \u00een grab\u0103, aproape fugind, s\u0103 trag\u0103 un pui de somn la Paul acas\u0103, unde nu era nimeni la ora aia. Fuseser\u0103 \u00eentreba\u021bi de nenum\u0103rate ori de al\u021bi prieteni ce au p\u0103\u021bit c\u00eend tat\u0103l lui Bogdan a descoperit c\u0103 botezaser\u0103 sticla. Ridicaser\u0103 din umeri. Omul nu se pl\u00eensese, nu-i certase, nu pomenise niciodat\u0103 de \u00eent\u00eemplarea aceea, \u00eenc\u00eet uneori nici nu \u0219tiau ce s\u0103 mai cread\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Avea 38 de ani. Se afla undeva \u00eentre v\u00eerste, acolo unde ambi\u021biile s\u00eent mari \u0219i lucrurile par c\u0103 s-au a\u0219ezat temeinic \u0219i c\u0103 nimic nu le mai poate schimba. Sau, cel pu\u021bin, a\u0219a ar fi crezut \u00eenainte de moartea lui Bogdan, prietenul lui cel mai bun.<\/p>\n","protected":false},"author":46,"featured_media":1956,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[386,642,47],"coauthors":[],"class_list":["post-3157","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-ana-maria-sandu","tag-nr-7-8-2021","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Ana-Maria-Sandu_foto-Maria-Balabas-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3157","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/46"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3157"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3157\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3158,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3157\/revisions\/3158"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1956"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3157"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3157"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3157"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3157"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}