Strada Traian cobora din Pia\u021ba Traian p\u00e2n\u0103 la Dun\u0103re. Avea c\u00e2teva sute de metri, nu era o strad\u0103 lung\u0103, dar ar\u0103ta foarte diferit de la un cap\u0103t la altul. \u00cencepea \u00een centru, iar \u00een cap\u0103tul de sus erau c\u00e2teva cl\u0103diri vechi \u0219i frumoase, care fuseser\u0103 renovate recent, a\u0219a c\u0103 ar\u0103tau curate. Numai c\u0103, \u00een ora\u0219ul acesta, renovarea nu dureaz\u0103 mult, spoiala \u00eencepe s\u0103 se scorojeasc\u0103 repede. P\u00e2n\u0103 ajunge s\u0103 se renoveze toat\u0103 strada, probabil c\u0103 \u00een cap\u0103tul de sus vor curge iar fa\u021badele. Aici ruina nu se las\u0103 mascat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cl\u0103dirile de sus apar\u021binuser\u0103 unor institu\u021bii care nu mai existau \u0219i, cu toate c\u0103 ar\u0103tau bine, erau goale. Urma o por\u021biune cu c\u00e2teva cl\u0103diri decente, apoi, destul de rapid, intrai \u00een zona decrepit\u0103 a str\u0103zii, cu case d\u0103r\u0103p\u0103nate, f\u0103r\u0103 utilit\u0103\u021bi, \u0219i parcele goale, pline de gunoi. La final de tot, un edificiu \u00eenalt, socialist, abandonat \u0219i acela, dezechilibra complet peisajul.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 el urma o troi\u021b\u0103 cu o ci\u0219mea \u0219i, mai la vale un pic, Dun\u0103rea, care curgea mereu cu o vitez\u0103 ame\u021bitoare, de la dreapta la st\u00e2nga, de\u0219i din felul \u00een care citeai locul te-ai fi a\u0219teptat s\u0103 curg\u0103 invers.<\/p>\n\n\n\n
Dun\u0103rea v\u0103zut\u0103 dup\u0103 o perioad\u0103 \u00een care erai departe de ea \u00ee\u021bi r\u0103sturna pre\u021b de c\u00e2teva secunde percep\u021bia spa\u021biului. Curgea invers. \u0218i curgea bizar de repede pentru locul acela \u00eencremenit \u00een care \u021bi se dezv\u0103luia.<\/p>\n\n\n\n
Sala de box unde-\u0219i \u021binea Mircea orele cu copiii era \u00een zona aceasta deteriorat\u0103 a str\u0103zii, la parterul unei case cu un etaj. Chiar deasupra u\u0219ii dublate de gratii era un balcon care ar\u0103ta ca un blat t\u0103iat, cu toate straturile la vedere, din el ie\u0219eau c\u0103r\u0103mizi \u0219i din c\u0103r\u0103mizi curgea un praf ro\u0219iatic. Din podeaua balconului cre\u0219tea un copac sub\u021bire \u0219i t\u00e2n\u0103r \u0219i, cu toate c\u0103 spa\u021biul de deasupra s\u0103lii era locuit, oamenii nu g\u0103siser\u0103 de cuviin\u021b\u0103 s\u0103 smulg\u0103 copacul, care p\u0103rea a fi o albizia<\/em>.<\/p>\n\n\n\n De c\u00e2te ori venea \u00een vizit\u0103 la Mircea, Valer cobora din autobuzul 4 \u00een sta\u021bia din fa\u021ba hotelului Traian, apoi o lua la pas pe strada Traian. Sim\u021bea deja curentul provocat de fluviul \u00eenc\u0103 nev\u0103zut \u0219i uit\u00e2ndu-se \u00een jos, \u00een lungul str\u0103zii, visa cu ochii deschi\u0219i cum ar fi ca strada aceasta s\u0103 poarte numele lui.<\/p>\n\n\n\n \u00ce\u0219i dorea mult s\u0103 fie o strad\u0103 \u00een ora\u0219 care s\u0103-i poarte numele. O merita din plin.<\/p>\n\n\n\n Se uita pe pl\u0103cu\u021bele de pe cl\u0103diri \u0219i nici nu trebuia s\u0103 \u00eenchid\u0103 ochii ca s\u0103 vad\u0103 scris acolo: \u201eValer Pataki, boxer\u201d. Sau: \u201eValer Pataki, boxer campion\u201d. Sau: \u201eValer Pataki (1952- ), campion la box\u201d. Nu, f\u0103r\u0103 anul na\u0219terii, ca s\u0103 nu se creeze a\u0219teptarea pentru anul mor\u021bii. \u00cengerul negru nu trebuie invocat, se g\u00e2ndea el, s\u0103 nu-i aducem aminte.<\/p>\n\n\n\n Acum, \u00eens\u0103, cobor\u00e2nd pe strada Traian c\u0103tre sala de antrenament, i se \u00een\u0219uruba \u00een minte o idee nou\u0103: \u201eValer Pataki, boxer \u0219i scriitor\u201d.<\/p>\n\n\n\n Cartea lui de memorii era aproape gata. Peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 urma s\u0103 mearg\u0103 la tipografie s\u0103-\u0219i ia pachetele.<\/p>\n\n\n\n Voia o lansare grandioas\u0103, la un mare restaurant din ora\u0219, unde s\u0103 invite fo\u0219ti boxeri din genera\u021bia lui din toat\u0103 \u021bara, s\u0103 dea autografe, s\u0103 cheme presa \u0219i s\u0103 organizeze o gal\u0103 demonstrativ\u0103 cu juniori. Pentru asta trebuia s\u0103 vorbeasc\u0103 cu Mircea.<\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 lansare devenise cel mai mare vis al lui de vreo c\u00e2\u021biva ani \u0219i era pe cale s\u0103 se \u00eendeplineasc\u0103. V\u00e2nduse un teren la \u021bar\u0103 pentru el.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Victori\u021ba n-a vrut nici \u00een ruptul capului ca b\u0103iatul s\u0103-i instaleze ei aplica\u021bia pe telefon. Camera de supraveghere nu fusese ideea ei \u0219i nu voia s\u0103-i pice pe cap grija de a o urm\u0103ri. Bogdan avea \u0219i el aplica\u021bia, dar nu se uita niciodat\u0103 pe camer\u0103 s\u0103 vad\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een curtea p\u0103rin\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n Spre dezam\u0103girea mamei, fiul s-a gr\u0103bit s\u0103 plece.<\/p>\n\n\n\n S-a dus \u00een spatele cur\u021bii s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie c\u00e2inele \u0219i i-a promis c\u0103 trece \u00een zilele urm\u0103toare cu ma\u0219ina s\u0103-i mai aduc\u0103 un sac de boabe. N-a mai stat s\u0103-l a\u0219tepte pe tata.<\/p>\n\n\n\n A plecat pe jos c\u0103tre centru, ab\u0103tut, \u0219i i-a trimis Alinei un mesaj c\u0103 ajunge acas\u0103 \u00eentr-o or\u0103.<\/p>\n\n\n\n Strada M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti, mic\u0103 \u0219i pietruit\u0103 \u0219i foarte verde vara, era \u00eentr-un cartier vechi, ascuns nu departe de centrul ora\u0219ului. Se afla chiar \u00een spatele liceului la care \u00eenv\u0103\u021base Bogdan. \u00cei pl\u0103cuse dintotdeauna zona aceea cu case mari \u0219i impun\u0103toare, multe dintre ele av\u00e2nd marchize de sticl\u0103, care \u00eenc\u0103 mai st\u0103teau \u00een picioare. \u00cei pl\u0103cea cartierul acela mult, se plimba pe acolo de c\u00e2te ori avea ocazia s\u0103 ajung\u0103 prin centru.<\/p>\n\n\n\n Mihai Pataki, fiul lui Valer, reu\u0219ise s\u0103 ob\u021bin\u0103, \u00een numele tat\u0103lui s\u0103u, retrocedarea unei case de pe strada M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti. Cas\u0103 care apar\u021binuse str\u0103bunicilor s\u0103i, o familie \u00eenst\u0103rit\u0103 de greci, care au avut o moar\u0103 \u00een port, un lan\u021b de b\u0103c\u0103nii \u0219i c\u00e2teva sute de oi \u00een ni\u0219te st\u00e2ne de peste Dun\u0103re.<\/p>\n\n\n\n Bogdan \u00eel \u0219tia pe Mihai de mic, pentru c\u0103 taic\u0103-s\u0103u era prieten cu Valer, \u0219i le admirase dintotdeauna familia, nu pentru ceea ce era, ci mai degrab\u0103 pentru ceea ce fusese. Pentru istoria lung\u0103 pe care o avea \u00een urm\u0103 \u0219i pentru prosperitatea la care fuseser\u0103 \u00een stare s\u0103 ajung\u0103 str\u0103bunicii \u0219i bunicii lui Mihai. Nu \u00een\u021belegea de ce Valer alesese s\u0103 fac\u0103 box \u00een tinere\u021be, el, care venea dintr-o familie a\u0219a bun\u0103 \u0219i care crescuse cu guvernant\u0103. Da, le fuseser\u0103 confiscate propriet\u0103\u021bile \u0219i Valer \u00eencercase de mai multe ori s\u0103 intre la universitate, f\u0103r\u0103 a fi acceptat, dar chiar \u0219i a\u0219a, lui Bogdan \u00eei era greu s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 de unde \u0219i p\u00e2n\u0103 unde box.<\/p>\n\n\n\n Valer sus\u021binea c\u0103 de pl\u0103cere, Bogdan b\u0103nuia c\u0103 de furie. C\u0103 avea nevoie s\u0103-\u0219i exprime cumva furia pentru felul \u00een care via\u021ba \u00eel privase de ceea ce ob\u021binuser\u0103 p\u0103rin\u021bii \u0219i bunicii s\u0103i. Lui Bogdan \u00eei pl\u0103cea de Valer mai mult dec\u00e2t \u00eei pl\u0103cea de propriul lui tat\u0103, dar evident c\u0103 n-ar fi spus asta niciodat\u0103 cu voce tare. Valer era iste\u021b \u0219i amuzant, un grandoman inofensiv, pentru c\u0103 era simpatic \u0219i autoironic \u0219i avea o energie pozitiv\u0103, care-l f\u0103cea pe Bogdan s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 c\u0103 s-ar fi potrivit bine cu Victori\u021ba. Valer era o figur\u0103 patern\u0103 paralel\u0103, idealizat\u0103, pe care Bogdan \u00eel pl\u0103cea a\u0219a cum puteai s\u0103 placi numai o persoan\u0103 cu care n-ai de-a face zilnic.<\/p>\n\n\n\n Abia a\u0219tepta cartea lui de memorii. \u0218tia c\u0103 Valer e un povestitor bun. Probabil c\u0103 va fi un pic umflat\u0103, dar nu conta, \u00eel interesau mai ales detaliile despre str\u0103mo\u0219ii lor \u0219i despre cum \u0219i-au f\u0103cut un rost prin p\u0103r\u021bile acelea.<\/p>\n\n\n\n Mihai avea un arbore genealogic dens, care mergea mult \u00een urm\u0103, \u00een timp ce Bogdan abia \u00ee\u0219i cuno\u0219tea din pove\u0219ti bunicii. O apucase \u00een via\u021b\u0103 doar pe bunica matern\u0103, dar \u0219i aceea murise c\u00e2nd el era foarte mic. Bunicul patern, tat\u0103l lui Grigore, fusese birjar, angajat apoi la c\u0103ile ferate, \u00een timp ce bunicul matern, tat\u0103l Victori\u021bei, muncea cu ziua prin cur\u021bile boga\u021bilor. Femeile se \u00eengrijiser\u0103 de cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n Grigore \u0219i Victori\u021ba n-aveau prea mult\u0103 \u0219coal\u0103 \u0219i fuseser\u0103 am\u00e2ndoi muncitori, el \u00eentr-o fabric\u0103 de utilaje agricole, iar ea \u00eentr-o fabric\u0103 de confec\u021bii, care a rezistat \u0219i dup\u0103 \u201989. Pentru Grigore, tranzi\u021bia a fost mai complicat\u0103. P\u0103rin\u021bii \u0219i-au dorit mult ca Bogdan s\u0103 mearg\u0103 la universitate \u0219i au f\u0103cut sacrificii mari pentru asta. Dar Bogdan nu putea s\u0103 uite ziua \u00een care a venit acas\u0103 de la Bucure\u0219ti dup\u0103 ce se afi\u0219aser\u0103 rezultatele, le-a zis c\u0103 a intrat, iar Grigore l-a suspectat c\u0103 minte.<\/p>\n\n\n\n Erau am\u00e2ndoi \u00een curte, pe ni\u0219te sc\u0103unele joase de lemn, \u0219i cur\u0103\u021bau p\u0103st\u0103i de maz\u0103re. Bogdan a zis simplu \u201eAm intrat\u201d \u0219i Grigore a zis \u201eIa uite-l ce minte\u201d \u0219i Victori\u021ba n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 zic\u0103 nimic, dar l-a c\u0103utat mai t\u00e2rziu \u00een camera lui \u0219i l-a \u00eentrebat dac\u0103 e adev\u0103rat c\u0103 intrase.<\/p>\n\n\n\n Intrase primul, dar asta nu le-a mai spus, n-ar fi \u00een\u021beles ei ce \u00eensemna asta.<\/p>\n\n\n\n I-a spus, \u00een schimb, lui Valer, dar nici Valer n-a \u00een\u021beles.<\/p>\n\n\n\n N-a \u00een\u021beles ce salt era acela fa\u021b\u0103 de p\u0103rin\u021bii lui.<\/p>\n\n\n\n […]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Mircea a venit cu nepotul lui, Denis, de \u0219ase ani.<\/p>\n\n\n\n Era b\u0103iatul fetei celei mici, plecat\u0103 la munc\u0103 \u00een Italia. \u0218i b\u0103ie\u021bii erau pleca\u021bi, am\u00e2ndoi \u00een Fran\u021ba, unde montau \u0219i demontau b\u00e2lciuri.<\/p>\n\n\n\n Fata era infirmier\u0103.<\/p>\n\n\n\n Denis se n\u0103scuse dintr-o rela\u021bie pasager\u0103 cu un rom\u00e2n. Maic\u0103-sa \u00eel \u021binuse acolo p\u00e2n\u0103 la cinci ani, apoi l-a adus \u00een \u021bar\u0103 \u0219i i l-a predat bunicului, cu o singur\u0103 instruc\u021biune: s\u0103 nu-l \u00eenve\u021be b\u0103t\u0103u\u0219. I-a zis tat\u0103lui c\u0103 e mai bine pentru copil s\u0103-l dea la \u0219coal\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Mai erau c\u00e2teva luni p\u00e2n\u0103 \u00een toamn\u0103, iar Denis \u00eenc\u0103 nu \u0219tia rom\u00e2ne\u0219te aproape deloc.<\/p>\n\n\n\n Mircea, r\u0103mas v\u0103duv de la \u0219aizeci de ani, cu propriii lui copii \u00eempr\u0103\u0219tia\u021bi prin lume, s-a bucurat de nepo\u021bel. Fata \u00eei trimitea bani mul\u021bi. \u00cei trimitea \u00een fiecare lun\u0103 c\u00e2t putea ea s\u0103 trimit\u0103, disperat\u0103 s\u0103-\u0219i spele p\u0103catul de a se fi debarasat de copil. Era singura dintre fiii lui Mircea care trimitea bani.<\/p>\n\n\n\n Denis era frumu\u0219el foc, \u00ee\u021bi venea s\u0103-l m\u0103n\u00e2nci, dar era groaznic de t\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n Familiarizat cu casa lui Grigore, Mircea l-a dus pe b\u0103iat direct \u00een sufragerie, pe canapea, a luat telecomanda \u0219i a derulat vreo \u0219aizeci de posturi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a g\u0103sit, \u00een sf\u00e2r\u0219it, italienii. L-a pus s\u0103 se uite la \u0219tiri, pe Rai Uno.<\/p>\n\n\n\n Apoi s-a \u00eentors \u00een holul imens, unde Grigore avea o mas\u0103 cu patru scaune \u0219i unde st\u0103teau de obicei la pove\u0219ti. Era un hol foarte lung \u0219i luminos, cu ferestre una l\u00e2ng\u0103 alta, pe care Grigore \u00eel numea \u201esal\u0103\u201d, iar Victori\u021ba \u201emarchiz\u0103\u201d, de\u0219i i se explicase de nenum\u0103rate ori c\u0103 marchiza e altceva.<\/p>\n\n\n\n Valer a insistat s\u0103-i ofere narcisele Victori\u021bei, a\u0219a c\u0103 Grigore s-a v\u0103zut nevoit s-o caute prin cas\u0103 \u2013 a \u00eenceput cu buc\u0103t\u0103ria \u2013 \u0219i a g\u0103sit-o dormit\u00e2nd la ea \u00een camer\u0103.<\/p>\n\n\n\n – Hai, scoal\u0103 mai repede, i-a zis ca unui copil lene\u0219.<\/p>\n\n\n\n Valer i-a \u00eentins florile \u0219i i-a pupat m\u00e2na, ca de obicei, ea a ro\u0219it un pic, tot ca de obicei, apoi le-a pus \u00eentr-o vaz\u0103, pe pervaz, astfel \u00eenc\u00e2t musafirul s\u0103 le vad\u0103. Valer s-a gr\u0103bit s\u0103 scoat\u0103 apoi dou\u0103 exemplare din cartea lui, voia s\u0103 fie \u0219i ea de fa\u021b\u0103 c\u00e2nd le ofer\u0103 prietenilor.<\/p>\n\n\n\n Tocmai ce le luase de la tipografie \u00een seara precedent\u0103, cinci pachete de c\u00e2te patruzeci de buc\u0103\u021bi. Fusese Mihai cu el s\u0103-l ajute, venise de la Bucure\u0219ti special.<\/p>\n\n\n\n Mihai a vrut s\u0103 jumuleasc\u0103 un pachet acolo, pe loc, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 sunt, \u00eentr-adev\u0103r, acele c\u0103r\u021bi, dar Valer s-a jenat s\u0103 fac\u0103 asta de fa\u021b\u0103 cu t\u00e2n\u0103ra care le-a indicat ce pachete s\u0103 ridice din col\u021bul \u00eenc\u0103perii. Nu era prea clar cu ce se ocupa fata, cu de toate, probabil, \u00een acea editur\u0103 care era de fapt un fel de secretariat al tipografiei. Valer b\u0103tuse cu pumnul \u00een mas\u0103 c\u0103 nu d\u0103 exemplarele pentru Biblioteca Na\u021bional\u0103, a\u0219a cum se face, de ce s\u0103 dea, sunt c\u0103r\u021bile lui, pl\u0103tite de el, \u0219i le vrea pe toate. Dar murea \u0219i el de curiozitate, evident.<\/p>\n\n\n\n Odat\u0103 ajun\u0219i acas\u0103, s-a repezit s\u0103 taie un pachet cu cutterul pe care \u0219i-l preg\u0103tise pe cuier, dar, un pic prea zelos, a t\u0103iat din coperta din spate a unui exemplar. Nu-i nimic, s-a g\u00e2ndit, pe acesta o s\u0103 i-l ofere m\u00e2ine lui Mircea.<\/p>\n\n\n\n Coperta era foarte frumoas\u0103, pentru c\u0103 pe ea era chiar Valer, \u00eentr-o fotografie din arhiva personal\u0103, din anul \u00een care cucerise medalia de argint la categoria mijlocie, la campionatele europene. Era o fotografie alb-negru, dar \u00ee\u0219i amintea perfect echipamentul \u2013 maieu vi\u0219iniu \u0219i \u0219ort alb. Avea p\u0103rul lins, dat \u00eentr-o parte, cu c\u0103rare pe st\u00e2nga. \u00ce\u0219i ridicase pumnii, ca pentru a-\u0219i ar\u0103ta armele fotografului. \u00cen spatele lui, aproape lipit de el \u2013 un perete gol.<\/p>\n\n\n\n Coperta era frumoas\u0103, a\u0219adar, dar cartea era tip\u0103rit\u0103 prost. Cu o margine prea mare la exterior, textul era b\u0103gat mult \u00een\u0103untru \u0219i trebuia s\u0103 desfaci cotorul p\u00e2n\u0103 la a-l rupe de tot, dac\u0103 voiai s\u0103 cite\u0219ti p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t de r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd epuizeaz\u0103 tirajul \u0219i mai trage \u00eenc\u0103 unul, n-o s\u0103 le mai dea banii \u00eenainte, s-a g\u00e2ndit Valer.<\/p>\n\n\n\n Acas\u0103 la Grigore, a scos tacticos cele dou\u0103 exemplare \u0219i un pix cu tu\u0219, adus de Mihai de la Bucure\u0219ti, \u0219i s-a apucat s\u0103 scrie dedica\u021biile. Mai \u00eent\u00e2i ceva scurt \u0219i sec pe cartea lui Mircea, apoi ceva lung \u0219i afectuos, pentru Victori\u021ba \u0219i Grigore.<\/p>\n\n\n\n Autograful era frumos, plin de litere grase \u0219i rotunjite, ca un scris de om bun. Nu avea nimic col\u021buros.<\/p>\n\n\n\n Ce nu \u0219tia Valer era c\u0103 \u0219ansele ca aceast\u0103 carte s\u0103 fie citit\u0103 de c\u0103tre Mircea erau mult mai mari dec\u00e2t \u0219ansele ca ea s\u0103 fie citit\u0103 de Grigore. Fiindc\u0103 Mircea redescoperise cititul de c\u00e2nd ap\u0103ruse Denis \u00een via\u021ba lui. Nu \u0219tia cum s\u0103 vorbeasc\u0103 cu el, a\u0219a c\u0103 \u00eencepuse destul de repede s\u0103-i cumpere c\u0103r\u021bi pentru copii \u0219i s\u0103 i le citeasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul st\u0103tea tol\u0103nit l\u00e2ng\u0103 el \u00een pat ca o pisic\u0103. \u00cel ignora, dar \u00een acela\u0219i timp voia s\u0103 fie lipit de el, m\u0103car un pic, a\u0219a c\u0103 st\u0103tea cu spatele \u00een \u0219oldul lui sau \u00ee\u0219i atingeau bra\u021bele sau \u00ee\u0219i punea c\u00e2te un picior peste ta-su mare. Alteori st\u0103tea \u00een fund, cu fa\u021ba la el, \u0219i perfect atent la gura lui Mircea.<\/p>\n\n\n\n La \u00eenceput, Mircea i-a cump\u0103rat c\u0103r\u021bi pentru copii, cam tot ce-a g\u0103sit la cele dou\u0103 libr\u0103rii din ora\u0219. Dar c\u0103r\u021bile se consumau foarte repede, chiar dac\u0103 le citea pe fiecare de c\u00e2teva ori.<\/p>\n\n\n\n Preferata lui Mircea era cea cu cl\u0103titele zbur\u0103toare, cu super-eroul b\u0103tr\u00e2n care ap\u0103rea mereu de nic\u0103ieri pe o cl\u0103tit\u0103 \u0219i-i trosneau oasele c\u00e2nd se d\u0103dea jos de pe ea. O \u0219tia pe dinafar\u0103.<\/p>\n\n\n\n – \u00cen\u021belegi? \u00eel \u00eentreba c\u00e2teodat\u0103 pe Denis, c\u00e2nd i se p\u0103rea c\u0103 b\u0103iatul a \u00eencremenit cu ochii pironi\u021bi la gura lui.<\/p>\n\n\n\n \u0218i Denis d\u0103dea din cap c\u0103 da.<\/p>\n\n\n\n Dar mai mult de at\u00e2t, Mircea nu \u0219tia ce s\u0103 fac\u0103 pentru a-l angaja \u00eentr-o conversa\u021bie.<\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul \u00ee\u0219i d\u0103dea drumul la gur\u0103 numai c\u00e2nd vorbea cu maic\u0103-sa pe telefon, cu video, \u0219i atunci turna un amestec de italian\u0103 \u0219i rom\u00e2n\u0103, de\u0219i femeia vorbea numai rom\u00e2n\u0103 \u0219i-l corecta mereu.<\/p>\n\n\n\n – S\u0103-l ascul\u021bi pe tataia, \u00eencheia ea de fiecare dat\u0103, iar Denis d\u0103dea din cap.<\/p>\n\n\n\n – M\u0103 ascult\u0103, zicea Mircea.<\/p>\n\n\n\n – Bine, castravete, spunea mama.<\/p>\n\n\n\n – Bine, castravete, spunea \u0219i Denis.<\/p>\n\n\n\n Pentru c\u0103 \u00een ecranul telefonului to\u021bi aveau capul lung \u0219i fa\u021b\u0103 de castravete.<\/p>\n\n\n\n – \u00cenchide tu, zicea mama.<\/p>\n\n\n\n – \u00cenchide tu, zicea \u0219i Denis \u0219i atunci mama \u00eenchidea.<\/p>\n\n\n\n Mircea se \u00eentreba dac\u0103 el se \u00een\u021belege cu b\u0103iatul. Adic\u0103 b\u0103iatul \u00een\u021belegea ce-i spune el, da, dar oare ei doi se \u00een\u021belegeau?<\/p>\n\n\n\n \u00cen ziua aia acas\u0103 la Grigore, s-a bucurat a\u0219a de mult s\u0103 primeasc\u0103 de la Valer cartea, \u00eenc\u00e2t a desf\u0103cut-o s\u0103 citeasc\u0103 vreo c\u00e2teva r\u00e2nduri \u0219i, tr\u0103g\u00e2nd cam tare de cotor, acesta a p\u00e2r\u00e2it \u0219i cartea aproape c\u0103 s-a rupt \u00een dou\u0103. Valer s-a f\u0103cut c\u0103 nu vede.<\/p>\n\n\n\n S-au pus la mas\u0103 \u0219i Grigore i-a poruncit Victori\u021bei s\u0103 aduc\u0103 pahare \u0219i chiar c\u00e2nd le a\u0219eza ea \u00een fa\u021ba fiec\u0103ruia, u\u0219a de la sufragerie s-a deschis \u0219i \u00een prag a ap\u0103rut Denis, cu un crac de la pantalon ud de pipi.<\/p>\n\n\n\n L-a c\u0103utat cu privirea pe ta-su mare, dar lui Mircea i s-au \u00eencins urechile de furie c\u00e2nd l-a v\u0103zut, s-a repezit la el \u0219i l-a smucit de un bra\u021b.<\/p>\n\n\n\n – Ce-ai f\u0103cut? a strigat el, at\u00e2t de tare c\u0103 i-a surprins pe to\u021bi.<\/p>\n\n\n\n Victori\u021ba s-a b\u0103gat \u00eentre el \u0219i copil \u0219i a zis:<\/p>\n\n\n\n – Las\u0103-l!<\/p>\n\n\n\n Era at\u00e2t de obosit\u0103 c\u0103 nu se mai putea controla, nu-\u0219i mai putea \u021bine \u00een fr\u00e2u emo\u021biile \u0219i pl\u00e2ngea din orice \u00een zilele c\u00e2nd se l\u0103sa de cafea. \u00cen toat\u0103 oboseala aia, era varianta ei cea mai sincer\u0103 \u2013 o bleag\u0103.<\/p>\n\n\n\n – Nu mai \u021bipa\u021bi, a zis ea, apoi l-a luat de m\u00e2n\u0103 pe Denis \u0219i a disp\u0103rut cu el \u00een sufragerie.<\/p>\n\n\n\n Mircea nu mai strigase niciodat\u0103 a\u0219a de tare la copil \u0219i nu-l mai bruscase fizic. Sau, cel pu\u021bin, a\u0219a i s-a p\u0103rut atunci. Valer \u0219i Grigore n-au p\u0103rut prea deranja\u021bi, dar Victori\u021ba \u00eencepuse s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, a\u0219a c\u0103 Mircea s-a sim\u021bit \u00eengrozitor. A \u00eempins u\u0219a sufrageriei \u0219i s-a uitat la ei. Victori\u021ba st\u0103tea \u00een fa\u021ba \u0219ifonierului larg deschis, cu m\u00e2inile \u00een \u0219olduri.<\/p>\n\n\n\n – Ce faci? a zis Mircea.<\/p>\n\n\n\n – Caut ceva s\u0103-l schimb. Hai, pleac\u0103, a spus ea. Las\u0103-ne.<\/p>\n\n\n\n A stat mult \u0219i bine \u0219i s-a uitat \u00een toate rafturile, dar n-avea cu ce s\u0103-l schimbe, a\u0219a c\u0103 a pus un scaun \u0219i s-a urcat s\u0103 caute \u00een partea de sus a dulapului, unde avea un sac cu lucruri de-ale lui Bogdan de c\u00e2nd era mic, pe care le p\u0103stra amintire. A luat de acolo o pereche de pantaloni de l\u00e2n\u0103, tricota\u021bi de mama ei special pentru nepot.<\/p>\n\n\n\n \u00cei p\u0103rea r\u0103u de ei, dar n-avea \u00eencotro.<\/p>\n\n\n\n Denis pu\u021bea a pi\u0219at de cal.<\/p>\n\n\n\n L-a schimbat \u0219i i-a pus hainele \u00eentr-o saco\u0219\u0103, dar \u00eenainte s\u0103 ias\u0103 \u00een sal\u0103, s\u0103 i le dea lui ta-su mare, l-a auzit pe b\u0103iat c\u0103 morm\u0103ie:<\/p>\n\n\n\n – M\u0103 \u00een\u021beap\u0103 la cuc, a zis.<\/p>\n\n\n\n Ea s-a plecat cu urechea c\u0103tre el \u0219i i-a spus c\u0103 n-aude. B\u0103iatul a repetat.<\/p>\n\n\n\n Avea o voce moale \u0219i frumoas\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ea a deschis din nou \u0219ifonierul \u0219i, cu m\u00e2inile \u00een \u0219olduri \u00een fa\u021ba lui, l-a luat la cercetat iar\u0103\u0219i de sus p\u00e2n\u0103 jos, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i dea seama ce-ar putea s\u0103-i pun\u0103 acolo, s\u0103 nu-l mai \u00een\u021bepe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Denis se n\u0103scuse dintr-o rela\u021bie pasager\u0103 cu un rom\u00e2n. Maic\u0103-sa \u00eel \u021binuse acolo p\u00e2n\u0103 la cinci ani, apoi l-a adus \u00een \u021bar\u0103 \u0219i i l-a predat bunicului, cu o singur\u0103 instruc\u021biune: s\u0103 nu-l \u00eenve\u021be b\u0103t\u0103u\u0219. I-a zis tat\u0103lui c\u0103 e mai bine pentru copil s\u0103-l dea la \u0219coal\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Mai erau c\u00e2teva luni p\u00e2n\u0103 \u00een toamn\u0103, iar Denis \u00eenc\u0103 nu \u0219tia rom\u00e2ne\u0219te aproape deloc.<\/p>\n","protected":false},"author":87,"featured_media":3015,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[640,642,47],"coauthors":[],"class_list":["post-3088","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-lavinia-braniste","tag-nr-7-8-2021","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/foto-Lavinia-de-Cosmin-Gogu.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3088","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/87"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3088"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3088\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3091,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3088\/revisions\/3091"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3015"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3088"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3088"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3088"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3088"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}