{"id":3076,"date":"2021-09-28T19:03:31","date_gmt":"2021-09-28T16:03:31","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3076"},"modified":"2021-09-28T19:05:29","modified_gmt":"2021-09-28T16:05:29","slug":"cocktail-poetic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=3076","title":{"rendered":"Cocktail poetic"},"content":{"rendered":"\n

Corpul care scrie<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Angela Marinescu (Marcovici) public\u0103, la Casa de pariuri literare, un volum de poeme care confirm\u0103, \u00eentr-un mod neechivoc, \u201etradi\u0163ia\u201d liric\u0103 a acestei mari autoare. Rareori concesiv\u0103, brutal\u0103 f\u0103r\u0103 remu\u015fc\u0103ri, exers\u00e2nd o sensibilitate la limita cinismului, Angela Marinescu rupe locurile comune ale discursului public, dezv\u0103luie g\u0103uno\u015fenia cli\u015feelor care au preten\u0163ia c\u0103 fac via\u0163a suportabil\u0103 (de\u015fi n-o fac) \u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103 senin ipostaza de inadaptat\u0103. \u00cen plus, \u00een P\u0103s\u0103rile pe cer \u0163ip\u0103<\/em> se simte tendin\u0163a de a celebra singur\u0103tatea ca pe o delimitare categoric\u0103 fa\u0163\u0103 de lumea organic\u0103. Ea trebuie interiorizat\u0103 \u015fi \u00eent\u00e2mpinat\u0103 cu indiferen\u0163\u0103 sfid\u0103toare, dar nu mai pu\u0163in complice: \u201esingur\u0103tatea este un animal\/ o puma, un tigru\/ este agresiv\u0103, s\u00e2ngeroas\u0103, te atac\u0103\/ pe la spate\/ \u00een m\u00e2ini cu cu\u0163ite zgrun\u0163uroase\/ ce-\u0163i intr\u0103 \u00een spatele frun\u0163ii\/ te \u00eenconjoar\u0103 de la distan\u0163\u0103\/ f\u0103r\u0103 iubire\/ trebuie s\u0103 te preg\u0103te\u015fti\/ s\u0103 faci instruc\u0163ie\/ pentru a o privi \u00een ochi\/ \u00een genunchi s\u0103 stai \u00een fa\u0163a ei\/ cu ochii \u00eentuneca\u0163i \u015fi lucio\u015fi\/ cu cearc\u0103nele pustii\/ s\u0103 prive\u015fti \u00een gol\u201d (p. 16).<\/p>\n\n\n\n

\"\"
Angela Marcovici, P\u0103s\u0103rile pe cer \u0163ip\u0103<\/em>, ed. Casa de pariuri literare, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Exist\u0103 o constan\u0163\u0103 a ironiei cu adres\u0103 politic\u0103 \u00een scrisul Angelei Marinescu, de la care nu se face rabat nici \u00een cel mai recent volum. Politicul e prezent a\u015fa cum e \u015fi sentimentul pe care tot el \u00eel justific\u0103. Nu \u00eentotdeauna \u00een cheie sarcastic\u0103, dar mereu \u00eenfipt\u0103 \u00een carnea lucrurilor, \u201eideologia\u201d e resim\u0163it\u0103 ca background<\/em> social pentru o via\u0163\u0103 personal\u0103 c\u00e2t se poate de prozaic\u0103: \u201e\u00eemi spuneai <trupul meu este politic>\/ apoi adormeai epuizat\/ munca este politic\u0103\/ \u015fi-mi \u00eendesai p\u00e2ine s\u0103rat\u0103 \u00een gur\u0103\u201d (p. 24).<\/p>\n\n\n\n

Inclasabil\u0103, poeta \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte \u00eentotdeauna gramul de confort \u00een individualitatea ei absolut\u0103. Nimic nu o poate defini, nimic nu o poate cuprinde \u00eentr-o defini\u0163ie \u2013 a\u015fa spun versurile ei, create \u00eenadins pentru a marca aceast\u0103 aparent\u0103 nevoie organic\u0103 de deta\u015fare. Frumuse\u0163ea lumii e o z\u0103mislire a interiorului, o sor\u0103 a nebuniei care este \u201esingurul instrument care schimb\u0103 lumea\u201d: \u201esunt o femeie care vrea s\u0103-\u015fi extrag\u0103 s\u00e2nge din propriile-i poezii\/ s\u00e2ngele s\u0103 fie numai al poeziilor ei\/ s\u0103 nu fie s\u00e2nge \u00eenc\u0103rcat de informa\u0163ii str\u0103ine\/ am versuri numai ale mele\/<miroase a diamante>\/ este versul meu \u015fi numai al meu\/ \u015fi presupune c\u0103 ur\u0103sc materia\/ de\u015fi m\u0103 scald \u00een materie ca \u00een burta mamei\u201d (p.38)<\/p>\n\n\n\n

P\u0103s\u0103rile pe cer \u0163ip\u0103<\/em> \u2013 o poezie a solitudinii orgolioase \u015fi a consol\u0103rilor la-ndem\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Din nou pe str\u0103zile interioare<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Ciprian M\u0103ce\u015faru public\u0103 \u00een 2020, la aceea\u015fi Cas\u0103 de pariuri literare, o colec\u0163ie de fotopoeme. M\u0103rturisesc c\u0103 m-am apropiat greu de volum, dintr-un motiv care nu are nicio leg\u0103tur\u0103 cu calitatea scriiturii, ci cu persona<\/em> autorului, adic\u0103 – mai exact \u2013 cu felul ironic (dar \u015fi cu un dram de resentiment \u00een spate) \u00een care se pl\u00e2nge pe Facebook de nereceptarea volumelor lui din ultima perioad\u0103. Autorul pare mereu nemul\u0163umit at\u00e2t de felul \u00een care scrie (asta e o constant\u0103 mai ales a autorilor buni; mediocrii sunt mereu convin\u015fi c\u0103 au scris c\u0103\u0163i excep\u0163ionale), c\u00e2t \u015fi de insensibilitatea ori nep\u0103sarea poten\u0163ialilor cititori. De\u015fi prime\u015fte deseori dovezi ale faptului c\u0103 e un autor citit \u015fi admirat, M\u0103ce\u015faru \u2013 dintr-o cochet\u0103rie pe care nu mi-o explic dec\u00e2t ca pe o form\u0103 de autoalint \u2013 depl\u00e2nge soarta literaturii lui \u015fi a locului lui \u00een lumea scriitoriceasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\"\"
Ciprian M\u0103ce\u015faru, Corpuri de \u00eentunecat<\/em>, ed. Casa de pariuri literare, 2020)<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Mi-am \u00eenvins totu\u015fi re\u0163inerea \u015fi am citit Corpuri de \u00eentunecat \u2013 <\/em>un volum care, pe mine, m-a dus imediat cu g\u00e2ndul la o alt\u0103 carte de poezie a autorului, Str\u0103zi interioare<\/em>. Poemele par rescrieri \u00een cheie minimalist\u0103 a celor din volumul precedent, cu un plus de dramatism. \u00cen prezenta colec\u0163ie, poetul se str\u0103duie\u015fte s\u0103 interiorizeze amintirile pentru a le putea ulterior pulveriza ca poezie<\/em>. Face un inventar sumar al nostalgiilor, le adun\u0103 con\u015ftiincios, ca pe ni\u015fte buc\u0103\u0163i de sticl\u0103 colorat\u0103, \u015fi apoi le arunc\u0103 \u00een lume sub forma versului recuperator. Se ajunge astfel la o decorporalizare simbolic\u0103, \u00een care important nu e ad\u0103postul cuvintelor, ci felul \u00een care ele recompun un univers: \u201enoaptea \u00eemi pun craniul pe mas\u0103\/ \u015fi scheletul decapitat plute\u015fte prin apartament\/ lovindu-se-ncet de pere\u0163i \u015fi tavan \u015fi ferestre\/ sun\u00e2nd ca ni\u015fte clopo\u0163ei de v\u00e2nt\/ \u00een timp ce s\u00e2ngele meu deseneaz\u0103 un cord\/ care bate violent \u00eentr-un creier\u201d (p.10) Cuvintele nu sunt altceva dec\u00e2t unelte pe care le po\u0163i \u201edomestici\u201d \u00een func\u0163ie de starea psihic\u0103 pe care o traversezi; \u015fi, cu toate acestea, par s\u0103 aib\u0103 o via\u0163\u0103 proprie, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, odat\u0103 expuse & exprimate, pot s\u0103 transfigureze realitatea dup\u0103 reguli numai de ele \u015ftiute. Ceea ce tr\u0103im noi, pare s\u0103 spun\u0103 M\u0103ce\u015faru, e o continu\u0103 transcriere de vorbe, un malaxor al acelora\u015fi sunete, o centrifug\u0103 din care ies, aleatoriu & nea\u015fteptat, imaginile: \u201enoapte de noapte scot din mla\u015ftina min\u0163ii\/ cuvinte ca ni\u015fte cu\u0163ite le a\u015fez pe mas\u0103\/ le m\u00e2ng\u00e2i le stropesc cu alcool \u015fi atunci\/\/ zb\u00e2rn\u00e2ind\/ ele se ridic\u0103\/ se-nfig \u00een pere\u0163i\/\/ \u015fi totul mi se pare \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u015fi frumos\/ ca un film cu bandi\u0163i care se-ndr\u0103gostesc\/ de cea mai cumsecade femeie din lume\u201d (p. 11). Alteori, via\u0163a e resim\u0163it\u0103 ca simpl\u0103 butaforie, o avalan\u015f\u0103 de kitsch<\/em> urban al gesturilor contabilizate mecanic, f\u0103cute cu o con\u015ftiinciozitate pedal\u00e2nd \u00een gol. Nic\u0103ieri \u00een poezia lui M\u0103ce\u015faru n-am mai \u00eent\u00e2lnit dezgustul acesta mascat pentru rutin\u0103, pentru ciclicitatea ritmic\u0103 a trecerii zilelor \u015fi nop\u0163ilor, pentru aparenta inutilitate a oric\u0103rei schimb\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

Peste toate aceste fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri se deschide \u00eens\u0103 ora\u015ful, acest topos<\/em> ucig\u0103tor, aceast\u0103 defini\u0163ie \u00een mic a diversit\u0103\u0163ii celei mai strepezitoare (degetele c\u0103l\u0103torilor din metrou, femei drogate, plase de rafie, maidanzei, umbre etc.) \u2013 un fel de Babel care nu poate coagula \u015fi care \u00eel con\u0163ine, \u00een mod fatal, pe poet ca pe un element nesigur \u015fi confuz. Din aceast\u0103 instalare for\u0163at\u0103 \u00een \u201emersul lucrurilor\u201d se nasc obsesiile, temerile & angoasele autorului, care se simte \u00eentotdeauna pozi\u0163ionat de partea gre\u015fit\u0103 a drumului. De altfel, ultimul poem al Corpurilor de \u00eentunecat<\/em>, un tulbur\u0103tor exerci\u0163iu de autoironie, \u00eel prezint\u0103 ca pe un lupt\u0103tor ridicol, un ratat ambi\u0163ios \u015fi vanitos care rescrie lumea din apartamentul s\u0103u din Militari, \u00eens\u0103 tonul e sumbru, anun\u0163\u00e2nd o moarte \u00een rate, o moarte care-\u015fi trateaz\u0103 victimele ca pe ni\u015fte copii imaturi & incon\u015ftien\u0163i: \u201eM\u0103ce\u015faru s-a \u00eentors seara acas\u0103, \/ \u00een apartamentul s\u0103u din Militari,\/ st\u0103 la birou, transpir\u0103, bea bere,\/ M\u0103ce\u015faru nu are aer condi\u0163ionat,\/ las\u0103 u\u015fa de la balcon deschis\u0103,\/ \u00eel mu\u015fc\u0103 \u0163\u00e2n\u0163arii \u015fi scrie poezii,\/ [\u2026] M\u0103ce\u015faru se g\u00e2nde\u015fte la moarte\/ \u015fi scrie despre o franzel\u0103 putred\u0103\/ pe din\u0103untru [\u2026] M\u0103ce\u015faru\/ se va trezi a doua zi cu sentimentul\/ c\u0103 ar fi putut face mai mult, c\u0103 ar\/ fi putut scrie mai bine, va urca \u00een metrou\/ cu g\u00e2ndul la seara care-l a\u015fteapt\u0103,\/ la poeziile pe care le va scrie [\u2026] \u015fi deja moartea va fi cu el \u015fi \u00eei\/ va c\u00e2nta nani, nani, pui\u015for!<\/em> Ca s\u0103 treac\u0103\/ ziua mai repede, ca s\u0103 \u00eei fie un pic mai u\u015for.\u201d (p.59).<\/p>\n\n\n\n

Inegal, dar surprinz\u0103tor \u015fi paradoxal tonic, Corpuri de \u00eentunecat<\/em> e strig\u0103tul de ajutor al unei sensibilit\u0103\u0163i puternice, condamnat\u0103 s\u0103 convie\u0163uiasc\u0103 cu tot ceea ce o atac\u0103 \u00een mod constant: deziluzia, mizeria material\u0103, nep\u0103sarea. Un volum mai mult dec\u00e2t onorabil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

P\u0103s\u0103rile pe cer \u0163ip\u0103<\/i>\u00a0\u2013 o poezie a solitudinii orgolioase \u015fi a consol\u0103rilor la-ndem\u00e2n\u0103. \u27e1 Corpuri de \u00eentunecat<\/i> e strig\u0103tul de ajutor al unei sensibilit\u0103\u0163i puternice, condamnat\u0103 s\u0103 convie\u0163uiasc\u0103 cu tot ceea ce o atac\u0103 \u00een mod constant: deziluzia, mizeria material\u0103, nep\u0103sarea.<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":3077,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[658,189,656,657,106,99,642,659],"coauthors":[],"class_list":["post-3076","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-angela-marcovici","tag-casa-de-pariuri-literare","tag-ciprian-macesaru-2","tag-corpuri-de-intunecat","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-nr-7-8-2021","tag-pasarile-pe-cer-tipa"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/colaj-marcovici-macesaru.001.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3076","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3076"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3076\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3086,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3076\/revisions\/3086"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3077"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3076"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3076"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3076"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3076"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}