St\u0103team la parter \u0219i chiar sub fereastra buc\u0103t\u0103riei era terasa de la ghen\u0103, puteai s\u0103ri cu u\u0219urin\u021b\u0103 de pe pervaz jos, \u00een praful amestecat cu resturi de gunoi \u0219i cioburi de sticl\u0103. M\u0103 g\u00e2ndisem la un moment dat s\u0103 ies ziua \u0219i s\u0103 cur\u0103\u021b cu m\u0103tura acoperi\u0219ul dat cu smoal\u0103, dar mi-a fost ru\u0219ine de vecini, care \u0219tiau c\u0103, uneori, noaptea \u00eenc\u0103lecam pervazul \u00eentunecat \u0219i, cu feti\u021ba \u00een bra\u021be, m\u0103 ascundeam acolo de Mitric\u0103. M\u0103 obi\u0219nuisem s\u0103 stau \u00een sufragerie cu radioul \u00een surdin\u0103 \u0219i fata pe genunchi, \u00eel auzeam c\u00e2nd intra \u00een scar\u0103 \u0219i b\u00e2jb\u00e2ia dup\u0103 \u00eentrerup\u0103tor, aveam exact timp s\u0103 \u00eenchid lumina \u0219i radioul, s\u0103 descui u\u0219a \u0219i s\u0103 disp\u0103rem am\u00e2ndou\u0103, eu \u0219i Petru\u021ba, dincolo de dreptunghiul de \u00eentuneric care ne \u00eenghi\u021bea imediat. Mi-era mereu fric\u0103 s\u0103 nu ateriz\u0103m pe l\u00e2ng\u0103, marginea era joas\u0103 \u0219i copilul \u0219i-ar fi zdrobit capul de asfalt, a\u0219a c\u0103 momentul s\u0103riturii era foarte important, singurul \u00een care \u00eemi permiteam c\u00e2teva secunde de preg\u0103tire. Oricum, chiar \u0219i vara, Petru\u021ba era \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een c\u00e2teva pleduri groase, ca, dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 c\u0103dem, s\u0103 fie c\u00e2t mai bine ap\u0103rat\u0103. M\u0103 lipeam c\u00e2t puteam de bine de smoala c\u0103ldu\u021b\u0103 vara, alunecoas\u0103 \u0219i umed\u0103 c\u00e2nd venea frigul, iar copilul \u00eel puneam al\u0103turi, continu\u00e2nd s\u0103-l leg\u0103n cu o m\u00e2n\u0103, ar fi fost un dezastru dac\u0103 \u00eencepea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Totu\u0219i, ca \u00eentr-un fel de complicitate secret\u0103, numai a noastr\u0103, nu pl\u00e2ngea, m\u0103 privea cu ochii enormi, alba\u0219tri, aproape albi, \u0219i-\u0219i sugea degetele mici, sau mi le trecea u\u0219or peste fa\u021b\u0103. Pl\u00e2ngeam eu, f\u0103r\u0103 zgomot, a\u0219a cum \u00eenv\u0103\u021basem \u00eenc\u0103 de la C., mai ales dup\u0103 ce \u00eel auzeam pe Mitric\u0103 \u00eenjur\u00e2nd \u0219i lovindu-se de mobile p\u00e2n\u0103 nimerea patul. Dar n-a fost \u00eentotdeauna a\u0219a, mi-a zis judec\u0103toarea, c\u00e2nd a venit \u00een sf\u00e2r\u0219it ziua pronun\u021b\u0103rii, nu, nu fusese, uneori n-aveam timp s\u0103 iau copilul \u0219i nu riscam s\u0103-l las \u00een calea lui, sau pur \u0219i simplu adormeam a\u0219tept\u00e2ndu-l \u0219i ne trezeam am\u00e2ndou\u0103 cu el peste noi, deja cu cureaua scoas\u0103 \u0219i \u00eendoit\u0103, \u0219i \u00een to\u021bi anii \u0103ia nu m-am g\u00e2ndit niciodat\u0103 c\u0103 puteam s\u0103 fac \u0219i eu, la c\u00e2t de beat era, ce f\u0103cuse Sandu c\u00e2nd Ioana nu mai suportase \u0219i-l trimisese la noi. S\u0103-i smulg cureaua, s\u0103-l pocnesc cu ea metodic, a\u0219a cum f\u0103cea el, \u00eencep\u00e2nd cu gleznele care r\u0103m\u00e2neau umflate c\u00e2teva zile, continu\u00e2nd cu g\u00e2tul, acolo unde durea cel mai tare, termin\u00e2nd cu obrajii, pe care i-a\u0219 fi pocnit cu pumnii, cu palmele, cu pumnii. Neamul de curve care eram. Ce regrete aveam. Asta, asta regretam, tovar\u0103\u0219a judec\u0103toare, c\u0103 nu l-am lovit nici m\u0103car o dat\u0103, c\u0103 n-am sim\u021bit pl\u0103cerea asta care avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 necunoscut\u0103 pentru mine, c\u0103 \u0219tiam, \u0219tiam c\u00e2t\u0103 pl\u0103cere se ascunde \u00een ur\u0103, poate nu tocmai pl\u0103cerea la care te g\u00e2nde\u0219ti c\u00e2nd te c\u0103s\u0103tore\u0219ti, cununa de l\u0103m\u00e2i\u021b\u0103, de\u0219i neamul vostru de curve, blonde \u0219i curve, v-a\u021bi \u00eentins cu toat\u0103 \u021bes\u0103toria, \u00een toat\u0103 \u021bes\u0103toria erau trei b\u0103rba\u021bi, \u0219i o sut\u0103 de femei, curve toate. Atunci, de ce-ai stat, dac\u0103 era r\u0103u, dac\u0103 binele promis s-a f\u0103cut \u021b\u0103nd\u0103ri \u0219i s-a \u00eempr\u0103\u0219tiat deasupra blocului 10 A din Drumul Taberei, devreme, \u00eenc\u0103 din al doilea an, poate \u0219i mai devreme, \u00eemp\u0103ca\u021bi-v\u0103, mam\u0103, c\u0103 sunt vremuri grele \u0219i o femeie singur\u0103 cu un copil nu-\u0219i mai g\u0103se\u0219te alt b\u0103rbat, \u0219i Mitric\u0103 nu e b\u0103iat r\u0103u, \u0219i b\u0103t\u0103ile astea sunt \u0219i ele de mai multe feluri, \u0219i \u00eel iubesc, pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 e puternic, frumos, pentru c\u0103 m-a luat cu el \u00een locomotiv\u0103 \u0219i \u00eenaintea noastr\u0103 nu mai erau dec\u00e2t pustietatea verde-maro-albastr\u0103, \u0219erpii argintii, unduitori, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n
Fire\u0219te c\u0103 nu am zis nimic din toate astea, \u0219i ecoul se tot auzea, mai slab, mai puternic, animat de o voin\u021b\u0103 proprie, ascult\u0103, feti\u021bo, feti\u021bo, feti\u021bo, s-au auzit iar vocile ei consecutive, tu s\u0103 nu faci vreo prostie, s\u0103 la\u0219i copilul singur pe lume, s\u0103 ajung\u0103 o nenorocit\u0103, c\u0103 eu nu \u021bi-o cresc, Sandu e bolnav, \u0219tii \u0219i tu, iar Radu e foarte mic, abia \u00eenc\u0103pem \u00een camera asta \u0219i numai de plodul t\u0103u nu e loc.<\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
Pe cine intereseaz\u0103 toate vie\u021bile astea, ai zis, ce nu are leg\u0103tur\u0103 cu tine nu exist\u0103. Dar eu a\u0219 fi vrut s\u0103-\u021bi spun c\u0103 te-n\u0219eli, niciodat\u0103 vie\u021bile nu sunt numai ale noastre. Dar ale cui, ale cui, ale cui, s-a auzit ecoul \u00een telefon, ca \u0219i cum \u00eentre cele dou\u0103 receptoare, \u00eentre Drumul Taberei \u0219i M\u00e2ntuleasa ar fi fost o pe\u0219ter\u0103 mare \u0219i neagr\u0103 \u00een care vocile noastre se pierdeau una de alta, ascult\u0103, Ioana, am fost azi la tribunal, prima \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, m-am r\u0103t\u0103cit pe culoare, m-am \u00eempiedicat pe sc\u0103ri, dar \u00eentr-un final, cum spui tu, \u00eentr-un final nu mi-am adus aminte nimic altceva dec\u00e2t apa. Apa care vorbea, ca atunci, am c\u0103utat un loc pe unde se putea cobor\u00ee pe malul ei, am alunecat pe iarb\u0103 \u0219i v\u00e2rfurile pantofilor mi-au intrat \u00een m\u00e2lul verzui, ce trebuia s\u0103 \u00een\u021beleg din toate astea, soarele ca atunci, argintiu albastru necru\u021b\u0103tor, m\u00e2inile reci ating\u00e2ndu-mi gleznele, r\u0103corindu-le, tufele subacvatice de br\u0103di\u0219, p\u0103rul \u00eeneca\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mi-am adus aminte de femeia pe care am v\u0103zut-o noi la C., acolo unde Dun\u0103rea f\u0103cea cotul ascu\u021bit, \u0219i unde erau curen\u021bii cei mai puternici, st\u0103tea la mal, cu apa p\u00e2n\u0103 la coapse, \u0219i \u00ee\u0219i lovea burta cu pumnul, tu ai zis, ce face, eu am urm\u0103rit pumnul mic care izbea calm, la intervale egale, undeva sub buric, ca b\u0103t\u0103ile unui gong era, ca dang\u0103tul de clopot. Crezi c\u0103 vrea s\u0103 lepede, ai zis \u0219i cele trei silabe s-au de\u0219irat u\u0219or, pe deasupra apei, p\u00e2n\u0103 la femeia care parc\u0103 le-a auzit \u0219i a ridicat capul, mie mi s-a p\u0103rut c\u0103 v\u0103d cum dintre picioare \u00eei alunec\u0103 un pe\u0219te mic, ro\u0219u, cu ochi laterali acoperi\u021bi de pieli\u021be groase, dar cu privirea vie, care te urm\u0103rea peste tot, l-ai v\u0103zut \u0219i tu, te-am \u00eentrebat, dar tu habar n-aveai despre ce vorbesc, o \u0219i luase\u0219i \u00eenapoi spre cas\u0103. Nu mai era nimic de \u00een\u021beles despre ap\u0103 dup\u0103 ce am auzit sunetul mic pe care l-a f\u0103cut vietatea c\u00e2nd s-a scufundat \u00een valuri.<\/p>\n\n\n\n
S\u00e2mb\u0103ta aia a venit mai t\u00e2rziu ca de obicei, m-a luat prin surprindere \u0219i n-am mai apucat s\u0103 ajung la fereastra buc\u0103t\u0103riei. Am intrat \u00een debara, pe bara grea de lemn erau ag\u0103\u021bate hainele de iarn\u0103, \u00een st\u00e2nga \u00eenghesuisem o mas\u0103 mai mic\u0103, dreptunghiular\u0103, pe care st\u0103teau pl\u0103pumile.<\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
Fire\u0219te c\u0103 nu am zis nimic din toate astea, \u0219i ecoul se tot auzea, mai slab, mai puternic, animat de o voin\u021b\u0103 proprie, ascult\u0103, feti\u021bo, feti\u021bo, feti\u021bo, s-au auzit iar vocile ei consecutive, tu s\u0103 nu faci vreo prostie, s\u0103 la\u0219i copilul singur pe lume, s\u0103 ajung\u0103 o nenorocit\u0103, c\u0103 eu nu \u021bi-o cresc, Sandu e bolnav, \u0219tii \u0219i tu, iar Radu e foarte mic, abia \u00eenc\u0103pem \u00een camera asta \u0219i numai de plodul t\u0103u nu e loc. Am z\u00e2mbit pentru c\u0103 \u00eei vedeam ochii alba\u0219tri albindu-se \u0219i mai tare, ca ai lui Radu, c\u00e2nd se enerva sau c\u0103dea pe g\u00e2nduri, o vedeam \u00een mijlocul sufrageriei din Drumul Taberei lipindu-\u0219i feti\u021ba de piept, dup\u0103 ce \u00ee\u0219i scosese bluza de m\u0103tase \u0219i r\u0103m\u0103sese doar \u00een sutien, de c\u0103ldur\u0103, zicea ea, dar eu \u0219tiam c\u0103 despre altceva e vorba, a lipit-o pe Petru\u021ba de pielea care mirosea a s\u0103pun \u0219i a vanilie \u0219i ea a c\u0103scat ochii mari, eram \u0219i nu eram eu, aveam aceia\u0219i ochi \u0219i aceea\u0219i dragoste \u0219i acela\u0219i p\u0103r aproape alb, doar s\u00e2nii erau moi \u0219i parfuma\u021bi, f\u0103r\u0103 lapte. Noi suntem str\u0103inii, \u00ee\u021bi aminte\u0219ti, noi ne iubim \u00eentre noi, pentru c\u0103 altfel nu ne iube\u0219te nimeni. Am s\u0103 vin s\u0103 v\u0103 g\u0103tesc, am s\u0103 aduc fructe noi din gr\u0103dina de aici, din M\u00e2ntuleasa, nic\u0103ieri nu sunt zarz\u0103re mai parfumate, o s\u0103 le fac dulcea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar Radu zicea c\u0103 nu exist\u0103 str\u0103ini, to\u021bi am fost str\u0103ini c\u00e2ndva.<\/p>\n\n\n\n
Carnea neagr\u0103 se face ro\u0219ie, verde, e ca un imprimeu nem\u021besc pe care ne-am certat odat\u0103, mai demult. Ciudat, \u00een \u00eentuneric, pa\u0219ii \u00eempletici\u021bi, pumnii orbi \u00ee\u0219i recap\u0103t\u0103 precizia, \u0219i nimeresc \u00een plin. Sunetul de oase e altul dec\u00e2t sunetul de carne, \u0219tiu s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, s\u0103 m\u0103 r\u0103sucesc, s\u0103 nu ating\u0103 fa\u021ba, s\u00e2nii, burta, dar uneori \u00eent\u00e2rzii, c\u00e2teva secunde de respira\u021bie \u0219i e prea t\u00e2rziu, respira\u021bia se pl\u0103te\u0219te, falangele se-nfig \u00een co\u0219ul pieptul, o dat\u0103, mai jos, \u00een burt\u0103, o s\u0103 coboare \u0219i mai mult \u0219i asta nu trebuie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, pe\u0219tele mic \u0219i ro\u0219u trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo, prins \u00een carnea care-l protejeaz\u0103, jos nu e nici o ap\u0103 care s\u0103-l primeasc\u0103, ar c\u0103dea direct pe covor, las\u0103-l s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, o s\u0103 fie b\u0103iat, o s\u0103-\u021bi conduc\u0103 locomotiva mai departe, \u0219i mai departe, acolo unde tu n-ai ajuns niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S\u00e2mb\u0103ta aia a venit mai t\u00e2rziu ca de obicei, m-a luat prin surprindere \u0219i n-am mai apucat s\u0103 ajung la fereastra buc\u0103t\u0103riei. Am intrat \u00een debara, pe bara grea de lemn erau ag\u0103\u021bate hainele de iarn\u0103, \u00een st\u00e2nga \u00eenghesuisem o mas\u0103 mai mic\u0103, dreptunghiular\u0103, pe care st\u0103teau pl\u0103pumile. Am trecut printre picioarele ei \u0219i am ajuns \u00een partea din spate, unde erau paltoanele, chiar \u00een cap\u0103t at\u00e2rna gulerul de vulpe, i-am v\u0103zut \u00een \u00eentuneric ochii de sticl\u0103 lucind stins, mirosea a naftalin\u0103 \u0219i a altceva, a piele pe care c\u00e2ndva a crescut o carne vie, a putreziciune, am sim\u021bit c\u0103 ame\u021besc, mi s-a \u00eentors stomacul pe dos. Am vomitat \u00eenainte s\u0103 m\u0103 trag\u0103 cu totul afar\u0103 de-acolo, peste haine \u0219i plapuma de m\u0103tase lucioas\u0103. N-a observat, m-a tr\u00e2ntit pe carpeta din hol \u0219i mi-a desf\u0103cut picioarele, fusta mi s-a sf\u00e2\u0219iat de-a lungul unui picior, st\u0103tea cu genunchiul pe ea, am \u00eencercat s\u0103 alunec \u00eempreun\u0103 cu carpeta pe parchetul lustruit cu cear\u0103, am reu\u0219it, dar m-am lovit tare cu capul de tocul de la u\u0219a dormitorului, am sim\u021bit c\u00e2nd mi-a dat s\u00e2ngele, m-a tras \u00eenapoi, mi-a rupt chilo\u021bii \u0219i mi-a strecurat o m\u00e2n\u0103 sub bluz\u0103, totul cu o precizie ciudat\u0103, cum nu avea niciodat\u0103 c\u00e2nd era treaz, am sim\u021bit un fel de pl\u0103cere care m-a f\u0103cut s\u0103-mi vin\u0103 s\u0103 vomit din nou, c\u00e2nd am sim\u021bit aerul rece care intra \u00een mine, partea de jos, complet goal\u0103, r\u0103m\u0103sese direct pe parchet, ame\u021beala cre\u0219tea, mi-am dat seama c\u0103 nu nimerea \u0219li\u021bul de la pantaloni, a\u0219a c\u0103 am \u00eentins m\u00e2na, l-am desf\u0103cut eu, mi-am b\u0103gat degetele \u00een\u0103untru, dar, exact cum m\u0103 a\u0219teptasem, erec\u021bia lipsea, scrotul at\u00e2rna rece \u0219i umed \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau mi-am adus aminte de pielea de vulpe din debara, mirosul ei crescuse \u00een jurul nostru p\u00e2n\u0103 umpluse camera, era acum peste tot. \u0218i mi s-a f\u0103cut mil\u0103, de mine, de el, de situa\u021bia \u00een care ajunseser\u0103m, iar c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103-l \u00eemping i-am sim\u021bit obrajii uzi de lacrimi. Mi s-a f\u0103cut dor de primele noastre \u00eent\u00e2lniri, din garsoniera pe care o \u00eemp\u0103r\u021bea cu colegul lui, mecanic \u0219i el, cu care f\u0103cea uneori schimb de tur\u0103. Dragostea \u00eensemna atunci\u00a0 nop\u021bile \u00eentunecoase \u00een care el se strecura afar\u0103 din cear\u0219aful \u00eenghe\u021bat, apartamentul \u00eei fusese distribuit de CFR \u0219i nu era departe de gar\u0103, auzeam \u0219uieratul sirenelor prin somn, p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba. \u00cel a\u0219teptam \u0219i atunci s\u0103 vin\u0103, dar nu cu grija de a m\u0103 ascunde repede undeva, m\u0103 pref\u0103ceam c\u0103 dorm, era jocul nostru, \u00eemi pl\u0103cea s\u0103-l simt strecur\u00e2ndu-se peste cear\u0219afuri a\u0219a \u00eembr\u0103cat cum era, aduc\u00e2nd cu el at\u00e2tea mirosuri necunoscute \u0219i imaginea unei dep\u0103rt\u0103ri c\u0103tre care probabil n-aveam niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eendrept. Era mereu altul, necunoscutul din visurile oric\u0103rei femei tinere, f\u0103r\u0103 chip, cu corpul f\u0103cut din \u00eentunericul at\u00e2tor nop\u021bi nedormite. Desf\u0103 picioarele, \u00eel auzeam, cuvintele ajungeau altfel la mine prin bezna camerei, \u00eel sim\u021beam cum intr\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u00een mine, pe atunci nu exista nici o \u00eempotrivire, toate por\u021bile se deschideau ca fermecate \u00een calea lui, a\u0219a zicea, niciodat\u0103 n-am crezut c\u0103 ceva \u00ee\u021bi poate produce at\u00e2ta pl\u0103cere, o sim\u021beam \u00eentr-un corp care nu mai era al meu, dar de c\u00e2nd pl\u0103cerea are vreo leg\u0103tur\u0103 cu corpul, eram dou\u0103 umbre pe marele perete alb de vizavi, luminat la r\u0103stimpuri de reclama str\u0103lucitoare a barului de peste drum, eram \u00eentr-un film de Elia Kazan, cum vedeam uneori la cinematograful din cartier, pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte, f\u0103r\u0103 happy-end, \u00een care finalul nici nu conteaz\u0103, de fapt, pentru c\u0103 sensul lucrurilor e \u00eentotdeauna la mijloc, \u00eentotdeauna la mijloc, acolo de unde \u00eenc\u0103 nu ai cum s\u0103 ghice\u0219ti nimic despre ce va fi. Poate c\u0103 avea dreptate, m\u0103 g\u00e2ndeam mai t\u00e2rziu, sub cerul alb din Drumul Taberei, pe acoperi\u0219ul vopsit cu smoal\u0103 al ghenei, poate-mi pl\u0103cea prea mult, poate.<\/p>\n\n\n\n
De unde s\u0103 fi avut noi bani pentru toate astea, m\u0103car p\u0103rul ei minunat, auriu, dac\u0103 l-am fi ridicat \u00eentr-un coc moale \u0219i rotund, cu firicele \u00eencre\u021bite cu fierul cald, cum aveau celelalte candidate. Era prea t\u00e2rziu acum, am privit-o cum naufragiase \u00een mijlocul lor, o paji\u0219te \u00eenflorat\u0103 \u021bip\u0103tor \u00eentr-o mare de lebede gra\u021bioase.<\/span> <\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
*<\/p>\n\n\n\n
Peste c\u00e2\u021biva ani, pentru c\u0103 \u00eemi repeta asta \u00een fiecare zi, f\u0103c\u00e2nd piruete nesf\u00e2r\u0219ite printre mobilele \u00eenghesuite, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o ducem la balet. Dac\u0103 are talent, o vor primi f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nevoie de mari cheltuieli, o s\u0103 te ajut\u0103m eu \u0219i Sandu, ai promis, ignor\u00e2nd ceea ce era evident pentru noi to\u021bi: Petru\u021ba era mic\u0103 \u0219i \u00eendesat\u0103, avea corpul lui Mitric\u0103, un trunchi gros, legat direct de partea de jos a corpului, f\u0103r\u0103 nici un fel de spa\u021biu intermediar, f\u0103r\u0103 talia \u00eengust\u0103, fragil\u0103 a feti\u021belor de v\u00e2rsta ei. Exact cum remarcase d\u00e2nd sever din cap profesoara de la \u0219coala de coregrafie, care scrisese \u00een dreptul numelui ei, cum o v\u0103zuse intr\u00e2nd pe u\u0219\u0103: nu corespunde<\/em>. \u00centr-un fel, vorbele astea au urm\u0103rit-o toat\u0103 via\u021ba, pentru c\u0103 oriunde a \u00eencercat s\u0103 se integreze, s-a lovit de alt fel de respingere, \u00eencep\u00e2nd de la cea mai greu de suportat, respingerea lui Mitric\u0103. Era o var\u0103 care se stingea ca un om consumat de boal\u0103, cu pielea tot mai galben\u0103 \u0219i ritmul respira\u021biei \u00eencetinit. Ne-am urcat \u00eempreun\u0103, to\u021bi patru, \u00eel luase\u0219i \u0219i pe Radu cu noi, pe vremea aia erau nedesp\u0103r\u021bi\u021bi, \u00een troleibuz de la cap\u0103tul liniei, ca s\u0103 prindem locuri pe scaun pentru copii. Petru\u021ba st\u0103tea solemn pe scaunul tare, cu picioarele at\u00e2rn\u00e2nd \u00een gol, atent\u0103 s\u0103 nu-\u0219i \u0219ifoneze rochia nou\u0103. De fapt, i-o f\u0103cuser\u0103m noi, dintr-una mai veche de-a ta, cu c\u00e2teva luni \u00een urm\u0103. Dar cum pe atunci se \u00eengro\u0219a \u00eengrijor\u0103tor de la o lun\u0103 la alta, oasele i se transformau, acoperindu-se imediat de o carne tare, \u00eendesat\u0103 \u0219i deja acoperit\u0103 de un p\u0103r blond \u0219i des, abia reu\u0219isem s-o \u00eenghesuim \u00een rochia \u00eenflorat\u0103, care amenin\u021ba s\u0103-i crape pe la toate \u00eencheieturile. Tare s-a m\u0103rit copilul \u0103sta, ai zis chiar \u0219i tu odat\u0103, \u00eencearc\u0103 s-o mai \u021bii de la m\u00e2ncare. Dar cum a\u0219 fi putut s\u0103 o dezv\u0103\u021b acum de obiceiul bomboanelor c\u0103rora le prinsese gustul, i le \u00eendesam \u00eentre buzele umede \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 mestece, \u00een nop\u021bile noastre de pe acoperi\u0219ul ghenei. P\u00e2n\u0103 a intrat la liceu a c\u0103utat dulciurile, s\u0103rind uneori chiar peste mese, c\u00e2nd nu era nimeni s-o supravegheze. Chiar \u0219i acum avea \u00een gentu\u021ba de vinilin lucios o pung\u0103 de h\u00e2rtie cu caramele pentru mai t\u00e2rziu, destinate s\u0103rb\u0103toririi victoriei sau \u00eenec\u0103rii amarului dup\u0103 eventualul e\u0219ec.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ajuns, \u00een curte \u0219i pe holul \u00eengust se \u00eenghesuiau feti\u021be mici \u0219i sub\u021birele, cu fustele de tul alb \u0219i roz \u00eenfoindu-se \u00een jurul lor, cre\u00e2nd o mare mi\u0219c\u0103toare de \u0219ifon \u0219i m\u0103tase din care ie\u0219eau picioru\u0219e \u00een dresuri imaculate \u0219i balerini delica\u021bi. Aveau obrajii palizi acoperi\u021bi de un praf sclipitor, \u00een nuan\u021ba piersicii abia coapte, pletele str\u00e2nse \u00eentr-un coc \u00eenconjurat cu panglici de saten gros. De unde s\u0103 fi avut noi bani pentru toate astea, m\u0103car p\u0103rul ei minunat, auriu, dac\u0103 l-am fi ridicat \u00eentr-un coc moale \u0219i rotund, cu firicele \u00eencre\u021bite cu fierul cald, cum aveau celelalte candidate. Era prea t\u00e2rziu acum, am privit-o cum naufragiase \u00een mijlocul lor, o paji\u0219te \u00eenflorat\u0103 \u021bip\u0103tor \u00eentr-o mare de lebede gra\u021bioase. Ca \u0219i cum toate astea nu erau de ajuns, lovitura de gra\u021bie i-o d\u0103duse Radu, aliatul \u0219i sufletul ei pereche, care se scurgea acum de-a lungul peretelui vopsit \u00een vernil, n\u0103uc de at\u00e2ta frumuse\u021be, ame\u021bit de mirosuri \u0219i de \u0219oaptele emo\u021bionate, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s\u0103 se amestece printre ele, \u00eenmuindu-\u0219i doar genunchii plini de julituri \u00een valurile de spum\u0103 alb\u0103 ale rochiilor lor, cu gura \u00eentredeschis\u0103 de mirare \u0219i adora\u021bie. Micile zei\u021be \u00eens\u0103 nici nu-l observau, mi\u0219c\u0103rile lor ondulatorii \u00eel \u00eempingeau de colo-colo, lipindu-l de zid \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-l nev\u0103zut.<\/p>\n\n\n\n
Acolo unde mai devreme vibrase coarda sub\u021bire a e\u0219ecului, acum aerul se \u00eendoia sub greutatea uralelor. Curtea era plin\u0103 de copii, printre ei era \u0219i o profesoar\u0103 din comisie, iar dincolo de\u00a0 \u021bepii metalici ai gardului se opriser\u0103 c\u00e2\u021biva trec\u0103tori, atra\u0219i de strig\u0103tele din\u0103untru. <\/span><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd u\u0219a alb\u0103 cu sticl\u0103 jivrat\u0103 se \u00eentredeschidea doar c\u00e2t s\u0103 lase \u00een\u0103untru una din siluetele filiforme \u0219i se \u00eenchidea repede la loc, abia apucai s\u0103 vezi chipurile severe din\u0103untru, toate aplecate asupra unor registre. Unele ie\u0219eau probabil pe o alt\u0103 u\u0219\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2neau \u00een curte, pentru c\u0103 num\u0103rul celor din frumosul hol sc\u0103zuse considerabil. R\u00e2ndul Petru\u021bei trecuse de mult, de c\u00e2te ori u\u0219a se \u00eentredeschisese pentru ea, se tr\u0103gea \u00eenapoi, l\u0103s\u00e2nd loc altei feti\u021be, care trecea \u00eencrez\u0103toare prin f\u00e2\u0219ia de lumin\u0103 tot mai palid\u0103. \u00cen urma ei mai erau doar patru copii c\u00e2nd m-am \u00eendreptat spre ea s\u0103 o \u00eentreb ce avea de g\u00e2nd s\u0103 fac\u0103. Dar exact atunci a trecut prin spa\u021biul care se c\u0103scase iar pentru c\u00e2teva secunde, \u0219i u\u0219a s-a tr\u00e2ntit \u00een fa\u021ba mea f\u0103r\u0103 s\u0103 mai apuc s\u0103 \u00eentreb nimic. Am r\u0103mas acolo, f\u0103r\u0103 g\u00e2nduri, trec\u00e2nd dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een alta m\u00e2nerul transpirat al po\u0219etei. Prin fa\u021ba ochilor \u00eemi curgeau tot felul de imagini f\u0103r\u0103 sens, nici n-am observat c\u00e2nd celelalte feti\u021be au disp\u0103rut \u0219i ele \u00een \u00eenc\u0103perea al\u0103turat\u0103, eram singur\u0103 \u00een holul pe care lumina dup\u0103-amiezii \u00eel mic\u0219orase, \u00eennegrindu-i pere\u021bii, p\u0103rea acum antreul obi\u0219nuit al unei case de la \u021bar\u0103, f\u0103r\u0103 nimic din aerul roz al speran\u021bei care-i \u00eembibase pere\u021bii mai devreme.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un t\u00e2rziu, au ajuns la mine \u021bipetele copiilor. M-am g\u00e2ndit la Radu, singurul b\u0103iat \u00eentre at\u00e2tea feti\u021be gata de lupta vie\u021bii lor de p\u00e2n\u0103 atunci, \u00eel \u0219i vedeam dobor\u00e2t de micile r\u0103zboinice, acoperit de tulurile albe ca de steagul unei b\u0103t\u0103lii inevitabil pierdute. Precis s\u0103rise \u00een ap\u0103rarea Petru\u021bei, care ie\u0219ise cine \u0219tie de c\u00e2nd pe u\u0219a \u00eenvin\u0219ilor, cu rochia ei \u00eenflorat\u0103 care o maturiza inevitabil, f\u0103c\u00e2nd-o \u0219i mai necorespunz\u0103toare, \u0219i mai odioas\u0103 \u00een mijlocul frumuse\u021bii fragede a prepubert\u0103\u021bii din care ea p\u0103rea s\u0103 fi ie\u0219it prea devreme.<\/p>\n\n\n\n
Dar nu.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen curte, pe aleea asfaltat\u0103 m\u0103rginit\u0103 de tufe de crini, Petru\u021ba p\u0103rea o fiin\u021b\u0103 de gum\u0103 \u0219i de aer, f\u0103r\u0103 oase, un singur mu\u0219chi elastic care o purta roat\u0103 de-a lungul aleii, o arunca \u00een aer ca pe o coard\u0103 \u00eenflorat\u0103, \u00eens\u0103\u0219i frumuse\u021bea \u0219i gra\u021bia, un fluture uria\u0219, imponderabil tulbur\u00e2nd aerul lini\u0219tit al dup\u0103-amiezii. Acolo unde mai devreme vibrase coarda sub\u021bire a e\u0219ecului, acum aerul se \u00eendoia sub greutatea uralelor. Curtea era plin\u0103 de copii, printre ei era \u0219i o profesoar\u0103 din comisie, iar dincolo de \u021bepii metalici ai gardului se opriser\u0103 c\u00e2\u021biva trec\u0103tori, atra\u0219i de strig\u0103tele din\u0103untru.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen suma aia de arcuiri \u0219i salturi periculoase profesoara a v\u0103zut imediat poten\u021bialul ei de gimnast\u0103. O duce\u021bi la gimnastic\u0103, doamn\u0103, feti\u021ba are un talent deosebit, mi-a zis \u0219i m-a \u00eentrebat ce v\u00e2rst\u0103 are. Era pu\u021bin prea mare pentru o carier\u0103 adev\u0103rat\u0103, dar cine \u0219tie, a ad\u0103ugat, la asemenea talent.<\/p>\n\n\n\n
Petru\u021ba, lac de sudoare, cu rochia sf\u00e2\u0219iat\u0103 la subra\u021b, \u00een spate, pe pieptul care-i palpita, sur\u00e2dea fericit\u0103 \u00eenconjurat\u0103 de ceilal\u021bi copii, adev\u0103rata eroin\u0103 a zilei, i-ai zis tu cu ochii plini de lacrimi, vino la mama, ca \u0219i cum tu erai mama, tu erai acolo cu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area preg\u0103tit\u0103, nu eu, care r\u0103m\u0103sesem ca de obicei f\u0103r\u0103 reac\u021bie, \u00eentr-un col\u021b al cur\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Le-ai ar\u0103tat tu \u00eencrezutelor \u0103lora, i-a zis Radu fericit, odat\u0103 reg\u0103si\u021bi \u00een spa\u021biul familiar al troleibuzului, b\u0103g\u00e2nd \u00een gur\u0103 o caramea cu h\u00e2rtie cu tot, p\u00e2n\u0103 acas\u0103 au m\u00e2ncat am\u00e2ndoi toate bomboanele din punga de h\u00e2rtie maro, pe care au spart-o \u00een sta\u021bia ITB, speriind un stol de porumbei.<\/p>\n\n\n\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (fragment dintr-un roman \u00een lucru<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe cine intereseaz\u0103 toate vie\u021bile astea, ai zis, ce nu are leg\u0103tur\u0103 cu tine nu exist\u0103. Dar eu a\u0219 fi vrut s\u0103-\u021bi spun c\u0103 te-n\u0219eli, niciodat\u0103 vie\u021bile nu sunt numai ale noastre.<\/p>\n","protected":false},"author":88,"featured_media":3026,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[124,167,642],"coauthors":[],"class_list":["post-3027","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-andreea-rasuceanu","tag-fictiune","tag-nr-7-8-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/Andreea-Rasuceanu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/88"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3027"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3027\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3028,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3027\/revisions\/3028"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/3026"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3027"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=3027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}