{"id":2961,"date":"2021-08-27T14:10:52","date_gmt":"2021-08-27T11:10:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2961"},"modified":"2021-08-31T08:49:46","modified_gmt":"2021-08-31T05:49:46","slug":"fata-de-pe-drumul-matasii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=2961","title":{"rendered":"Fata de pe Drumul M\u0103t\u0103sii"},"content":{"rendered":"\n
\n

Pentru Liviu Surugiu, realismul magic \u0219i fantasticul sunt doar dou\u0103 dintre multele \u00eenc\u0103peri ale inimii sale. Ajuns la v\u00e2rsta de cincizeci de ani, autorul simte c\u0103 are ce s\u0103 ne spun\u0103. \u00cenc\u0103 ancorat \u00een fic\u021biunea speculativ\u0103 care l-a urm\u0103rit de-a lungul primelor \u0219apte volume, \u00een Fata de pe Drumul M\u0103t\u0103sii<\/em> Surugiu strecoar\u0103 elemente autobiografice, \u00eencep\u00e2nd din primul text, povestea fantastic\u0103, dar adev\u0103rat\u0103 a dramei p\u0103rin\u021bilor s\u0103i. Poveste dup\u0103 poveste, scriitorul ne duce u\u0219or spre alte zone, tot mai dep\u0103rtate de grani\u021bele p\u0103m\u00e2ntescului, pe care visele nu ne las\u0103 s\u0103 le p\u0103r\u0103sim, p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103, unde se \u00eentoarce la eterna problem\u0103 a existen\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00ab\u00cent\u00e2lnirea\u00bb lui Liviu Surugiu este o dram\u0103 psihologic\u0103 intens\u0103, al c\u0103rei ritm duce spre un final cu adev\u0103rat surprinz\u0103tor. Motivul pentru care personajele nu se pot \u00eent\u00e2lni niciodat\u0103 este dezv\u0103-luit treptat, pe m\u0103sur\u0103 ce se dezvolt\u0103 o rela\u021bie de dragoste con-damnat\u0103. Nu v\u0103 a\u0219tepta\u021bi la un final fericit \u2013 sf\u00e2r\u0219itul pove\u0219tii e la fel de \u00eentunecat ca o iarn\u0103 ruseasc\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Geoff Houghton, Tangent Online<\/em>, SUA<\/p>\n\n\n\n

\u201eFelul \u00een care scrie Liviu Surugiu \u00eemi \u021bine viu interesul p\u00e2n\u0103 la final, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 totdeauna, dincolo de ultimul cuv\u00e2nt, cu o \u00eentrebare filosofic\u0103 profund\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Rich Horton, Locus<\/em>, SUA<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

\n\n\n\n

\u201eC\u00e2nd eram mic, mama spunea c\u0103 \u00een lume exist\u0103 un loc gol care are forma mea. \u0218i c\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eel voi g\u0103si \u0219i \u00eel voi umple, se va \u00eent\u00e2mpla un lucru minunat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 p\u0103rin\u021bii \u00eei mint totdeauna pe copii. Ar face orice pentru ca ace\u0219tia s\u0103 nu se \u00eentoarc\u0103 din drum, s\u0103 mearg\u0103 doar \u00eenainte crez\u00e2nd c\u0103 via\u021ba e frumoas\u0103. Mama m\u0103 min\u021bea \u0219i ea, ca orice mam\u0103 care \u0219tie adev\u0103rul. Dac\u0103 locul acela exista, nu era \u00een nici un caz at\u00e2t de departe. Nu trebuia s\u0103 plec o via\u021b\u0103, s\u0103-l caut, ca s\u0103 descop\u0103r c\u00e2t de aproape fusese tot timpul.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Tat\u0103l meu avea meseria lui Iisus \u0219i primea de lucru \u00een multe sate. \u00cenc\u0103 \u0219i \u00een ziua de azi zeci de case \u00ee\u0219i deschid \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 ferestrele f\u0103cute de m\u00e2inile lui. A\u0219a a cunoscut-o pe mama, \u00eentr-un alt sat.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, s-a dus acolo la un bal, special pentru ea.<\/p>\n\n\n\n

Olimpia avea carnetul de dans<\/em> plin, fiindc\u0103 era cea mai frumoas\u0103, dar c\u00e2nd \u0219i-a ridicat privirile \u0219i l-a v\u0103zut pe Petric\u0103, a \u00eencremenit. El a \u00eentrebat-o dac\u0103-i acord\u0103 primul vals, ea i-a r\u0103spuns c\u0103 i le va acorda pe toate. \u0218i a\u0219a a fost, au dansat vals \u0219i tango, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au ie\u0219it afar\u0103, \u00een continuare dans\u00e2nd, pe terasa cu coloane a cl\u0103dirii vechi, unde o cea\u021b\u0103 neobi\u0219nuit\u0103 r\u0103corea noaptea sf\u00e2r\u0219itului de var\u0103. Tata i-a cerut voie s\u0103 o s\u0103rute, iar mama i-a spus da \u0219i, dup\u0103 ce s-au s\u0103rutat, el i-a mul\u021bumit, iar ea, cu ochii \u00eenc\u0103 \u00eenchi\u0219i, ame\u021bit\u0103 de iubire, a r\u0103spuns \u201eCu pl\u0103cere<\/em>.\u201c<\/p>\n\n\n\n

A doua zi, \u00een 1 septembrie 1962, s-au c\u0103s\u0103torit.<\/p>\n\n\n\n

N-a existat nicic\u00e2nd o pereche mai fericit\u0103, dar, cum e vorba despre mama \u0219i tat\u0103l meu, va trebui s\u0103 m\u0103 crede\u021bi pe cuv\u00e2nt. Erau f\u0103cu\u021bi s\u0103 fie \u00eempreun\u0103 \u0219i ar fi fost \u00een stare s\u0103 mearg\u0103 unul dup\u0103 altul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul lumii, \u0219tiu ce spun. Mai t\u00e2rziu, mama chiar a f\u0103cut asta, doar pentru asta a tr\u0103it. Pentru a ajunge la cap\u0103t \u0219i a se re\u00eent\u00e2lni cu el.<\/p>\n\n\n\n

\u00cent\u00e2i au avut o fat\u0103, apoi, dup\u0103 \u0219ase ani, am venit eu. \u00centre timp, \u00ee\u0219i ridicaser\u0103 o cas\u0103 la fel de frumoas\u0103 ca via\u021ba lor care \u00eencepuse cu primul vals, la ultimul bal al verii.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o zi de toamn\u0103, Petric\u0103 a plecat \u00een alt sat s\u0103 ia banii pentru o lucrare. Era aniversarea mea de un an, c\u00e2nd vestea a ajuns acas\u0103 \u00eenaintea lui. Fusese g\u0103sit \u00eentr-o ap\u0103, omor\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n

A trecut o jum\u0103tate de secol de atunci \u0219i uciga\u0219ul sau uciga\u0219ii, dac\u0103 mai tr\u0103iesc, \u00eenc\u0103 se plimb\u0103 liberi printre noi. Cine \u0219tie, poate am fost coleg sau prieten cu copiii lor. Poate m-au privit de multe ori cu mil\u0103. Poate m-au ajutat cu ceva, nu \u0219tiu. Singurul lucru pe care-l cunosc e c\u0103 l-au omor\u00e2t pe Petric\u0103 atunci c\u00e2nd avea dou\u0103zeci \u0219i opt de ani. E posibil s\u0103 fi pl\u0103nuit totul st\u00e2nd la o mas\u0103 croit\u0103 chiar de el, iar cozile topoarelor s\u0103 fi fost tot de el f\u0103cute. M\u0103 g\u00e2ndesc acum la asta, dar \u0219i la cel\u0103lalt T\u00e2mplar, despre care, de asemenea, nu \u0219tiu cum a ar\u0103tat. Poate c\u0103 \u0219i Iisus a fost r\u0103stignit pe o cruce cioplit\u0103, cu trei ani \u00eenainte s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 predice, tot de m\u00e2inile Lui.<\/p>\n\n\n\n

Toat\u0103 via\u021ba am vrut s\u0103 \u0219tiu cine erau cei care-mi omor\u00e2ser\u0103 tat\u0103l, dar niciodat\u0103 n-am fost prea sigur ce urma s\u0103 fac dac\u0103 \u00eei \u00eent\u00e2lneam. Orice era posibil, chiar \u0219i numai s\u0103 le privesc m\u00e2inile, fiindc\u0103 pentru mine, ei fuseser\u0103 ultimii care-l atinseser\u0103 c\u00e2t timp \u00eenc\u0103 tr\u0103ia. Doar asta \u0219i este un asasin, la urma urmei, nu, ultima leg\u0103tur\u0103 dintre un mort \u0219i via\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Mama nu s-a mai rec\u0103s\u0103torit. Era t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00eens\u0103 v\u0103duv\u0103 cu doi copii \u0219i a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 e mai bine a\u0219a. S-a chinuit s\u0103 ne creasc\u0103 singur\u0103 toat\u0103 via\u021ba, aleg\u00e2nd s\u0103 ne ofere mai pu\u021bini bani, dar mai mult\u0103 dragoste. S\u0103 nu \u00eempart\u0103 cu niciun alt b\u0103rbat iubirea, s\u0103 o p\u0103streze doar pentru noi.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd aveam patru ani, mama m-a dus la dispensar, nu-mi amintesc de ce, poate r\u0103cisem. \u00cemi aduc aminte \u00eens\u0103 cum i-a spus doctori\u021bei c\u0103 desenez foarte frumos \u0219i chiar scriu litere mari. Doctori\u021ba nu a crezut-o, dar mama i-a zis c\u0103 \u021bin creionul \u00eentr-un mod deosebit<\/em> \u0219i c\u0103 atunci c\u00e2nd voi fi mare o s\u0103 devin scriitor. Nu am uitat niciodat\u0103 acele cuvinte.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen clasa \u00eent\u00e2i am avut o prieten\u0103 care m-a p\u0103r\u0103sit, aleg\u00e2nd s\u0103 stea cu alt b\u0103iat \u00een banc\u0103. Atunci m-am g\u00e2ndit prima oar\u0103 c\u0103, dac\u0103 nu puteam citi \u00een min\u021bile oamenilor, cel pu\u021bin s\u0103 \u0219tiu ceea ce ei citesc. Pentru asta, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le dau chiar eu subiectele. S\u0103 devin, a\u0219a cum spusese mama, scriitor. Privind-o pe fosta mea prieten\u0103 cum r\u0103sfoia atent\u0103 o carte \u00eempreun\u0103 cu noul ei prieten, am jurat s\u0103 scriu \u0219i eu a\u0219a ceva.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i pe atunci \u00eenc\u0103 nu aveam nimic de povestit. Poate de aceea \u0219i eram gr\u0103bit, p\u0103r\u00e2ndu-mi-se c\u0103 timpul trece prea \u00eencet \u0219i nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 cresc mai repede.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

De c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiam, mama m\u00e2nca totdeauna doar cotorul de la m\u0103r, spun\u00e2nd c\u0103 ei asta \u00eei pl\u0103cea. Pe jum\u0103tate n-o credeam, \u00eens\u0103 m-am convins de adev\u0103r mai t\u00e2rziu, la \u0219coal\u0103, \u00eentr-o recrea\u021bie, c\u00e2nd i-am cerut unui coleg s\u0103 nu arunce cotorul, fiindc\u0103-l vreau eu. To\u021bi copiii au r\u00e2s de mine. Dar eu am pl\u00e2ns mai t\u00e2rziu, pe ascuns, g\u00e2ndindu-m\u0103 la gustul amar al s\u00e2mburilor pe care mama \u00eei m\u00e2nca de at\u00e2ta vreme.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, acum nu mai \u0219tiu dac\u0103 o f\u0103cusem s\u0103 aflu adev\u0103rul sau de poft\u0103. Nu aveam niciodat\u0103 bani \u0219i \u00eemi amintesc cum o dat\u0103, \u00een timp ce m\u0103 uitam la vechiul nostru televizor rusesc marca TEMP, mi s-a f\u0103cut r\u0103u. Era \u201eSingin’ in the Rain\u201c \u0219i Gene Kelly, dup\u0103 ce mu\u0219case dintr-un m\u0103r, \u00eel aruncase \u00eentr-un co\u0219 de gunoi.<\/p>\n\n\n\n

Tabloul acela, al s\u0103r\u0103ciei unei familii, pictat peste p\u00e2nza s\u0103r\u0103ciei unei \u021b\u0103ri, putea fi numit \u201eV\u0103duv\u0103 cu doi copii \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103<\/em>\u201c. Adev\u0103rul era c\u0103 toat\u0103 lumea o ducea r\u0103u \u00een anii ’80. P\u00e2inea se vindea t\u0103iat\u0103 \u00een patru, autoturismele aveau voie s\u0103 circule, \u00een func\u021bie de num\u0103rul de \u00eenmatriculare, doar \u00een zilele pare ori impare, \u00een vreme ce benzina era \u0219i ea ra\u021bionalizat\u0103, ca \u00een timp de r\u0103zboi. \u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, un fel de r\u0103zboi era, \u00eentrecerea absurd\u0103 a dictatorului Ceau\u0219escu cu \u201eimperialismul american\u201c. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 americanii \u0219tiau m\u0103car despre asta.<\/p>\n\n\n\n

Acum, toate acestea mi se par aproape frumoase, \u00eens\u0103 pe atunci nu numai c\u0103 erau ur\u00e2te, mai treceau \u0219i foarte greu. Poate c\u0103 treceau greu \u0219i fiindc\u0103 vedeam un film la televizor o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, iar p\u00e2ine \u0219i mai rar. M-am autosugestionat at\u00e2t de mult c\u0103 p\u00e2inea nu e bun\u0103, \u00eenc\u00e2t nu-mi place nici \u00een ziua de azi.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o zi, bunica din partea mamei mi-a dat la plecare c\u00e2teva bancnote. Fusesem \u00een vizit\u0103 la ea, \u00eempreun\u0103 cu sora mea mai mare \u2013 mai mare cu \u0219ase ani. Stelu a \u00eentrebat-o de ce nu-i d\u0103 \u0219i ei. A \u00eentrebat \u00een glum\u0103, oricum \u00eei \u00eemp\u0103r\u021beam. Dar bunica i-a r\u0103spuns serioas\u0103: \u201ePentru c\u0103 nu are tat\u0103<\/em>.\u201c \u201eNici eu nu am!<\/em>\u201c a r\u0103spuns Stelu, mirat\u0103. Bunica ne-a privit atent\u0103 pe am\u00e2ndoi, apoi a zis: \u201eDa, dar el nu l-a v\u0103zut.<\/em>\u201c<\/p>\n\n\n\n

G\u00e2ndul acela m\u0103 urm\u0103rea continuu. Inutil \u00eemi priveam chipul \u00een oglind\u0103. Nu sem\u0103nam cu el, \u00eemi spuseser\u0103 to\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Ochii mi-au v\u0103zut timp de dou\u0103sprezece luni tat\u0103l, dar creierul nu voia s\u0103-mi redea imaginea lui. De\u0219i se spune c\u0103 nu uit\u0103m nimic \u0219i c\u0103 avem acolo totul, de c\u00e2nd ne na\u0219tem p\u00e2n\u0103 murim. Ideea asta m-a obsedat toat\u0103 via\u021ba. Voi avea mereu ascunse \u00een minte mii de imagini cu tat\u0103l meu \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 \u00een bra\u021be, arunc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een aer ori pup\u00e2ndu-m\u0103 de zeci de ori, sute de filme \u0219i amintiri, dar nu voi \u0219ti niciodat\u0103 cum a ar\u0103tat cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n

Singurul lucru pe care-l puteam face era s\u0103 mi-l imaginez<\/em>. \u00cen fiecare sear\u0103 m\u0103 culcam g\u00e2ndindu-m\u0103 la Petric\u0103, la o zi obi\u0219nuit\u0103 din via\u021ba lui. \u00cens\u0103, de\u0219i ref\u0103ceam totul p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii, atelierul de t\u00e2mpl\u0103rie din spatele casei, vechiul aparat de radio \u0219i mobila de atunci, pomii mult mai tineri din curte, gardul nou de lemn\u2026 pe el nu mi-l puteam \u00eenchipui.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Vizita\u021bi pagina c\u0103r\u021bii<\/a> pe site-ul editurii Polirom.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editura Polirom v\u0103 invit\u0103 s\u0103 citi\u021bi un fragment din volumul de povestiri Fata de pe Drumul M\u0103t\u0103sii<\/i> de Liviu Surugiu, \u00een cur\u00eend \u00een libr\u0103rii \u0219i pe www.polirom.ro.<\/p>\n","protected":false},"author":83,"featured_media":2962,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[170,613,612,128,168],"coauthors":[],"class_list":["post-2961","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera","tag-fata-de-pe-drumul-matasii","tag-liviu-surugiu","tag-polirom","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/08\/Liviu-Surugiu-Fata.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2961","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/83"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2961"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2961\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2988,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2961\/revisions\/2988"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/2962"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2961"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2961"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2961"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=2961"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}